CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
a adapta puterea politică valorilor esenŃiale ale comunităŃii umane în întregul
ei, de a o aduce în serviciul intereselor generale, a DreptăŃii sociale şi a
Binelui general.
În zilele noastre puterea etatică deŃine un indice ridicat de
instituŃionalizare a organelor componente, a tipurilor de acŃiuni la care este
chemată să recurgă, să le iniŃieze sau să le realizeze efectiv, a status-urilor şi
rolurilor reprezentanŃilor şi guvernanŃilor, a posturilor birocratice din aparatul
de stat. Puterea politică specifică sistemelor democratice a devenit minuŃios
instituŃionalizată, reglată de reguli juridice în exercitarea tuturor funcŃiilor ei, pe
toate palierele ierarhice, de la nivelul central până la nivelele locale, adică este
completată de autoritatea publică. Statul, ca voinŃă de a crea o ordine şi un
echilibru, de a realiza practic o concepŃie a dreptăŃii în societatea de pe un
teritoriu dat, ca putere de a mobiliza resursele în vederea realizării prosperităŃii
generale şi a Binelui public, ca putere de comandă, de dominare în vederea
garantării securităŃii atât a indivizilor cât şi a societăŃii pe care o gestionează,
reprezintă el însuşi o ordine juridică, o reŃea de instituŃii centralizate şi
coerente în funcŃionarea lor, un mod de existenŃă juridică a comunităŃii umane
(popor, naŃiune, comunităŃi entice, religioase etc.) de pe un teritoriu
determinat. Pentru oamenii puterii, pentru organizaŃiile şi sociogrupurile
existente în societate, reŃeaua de instituŃii statale şi sistemul de reguli juridice
reprezintă standarde obligatorii menite să le orienteze şi încadreze
comportamentele concrete, fiind respectate prin forŃa de constrângere a
statului. Astfel, puterea politică este completată de ceea ce se numeşte
autoritate publică.
Autoritatea publică este, în fond, forma oficială sub care se
organizează şi funcŃionează puterea politică, este dată de sistemul de organe
(instituŃii) ce alcătuiesc edificiul statal, fiecare organ având un status bine
precizat şi definit juridic, o competenŃă în numele cărora este îndreptăŃit să
emită acte obligatorii, să controleze, să ia decizii susceptibile de a fi duse la
îndeplinire prin recurgere la forŃa de constrângere. Având autoritate publică,
oricare organ al statului se diferenŃiază de orice alte puteri extrastatale
(puterea economică, puterea religioasă, puterea unui partid politic, puterea
sindicatelor, puterea opiniei publice etc.). autoritatea publică a oricărui organ
al statului, începând de la cele centrale până la consiliul şi primarul dintr-o
comună sau până la judecătoria dintr-un oraş, îşi au legitimitatea într-un
sistem de norme juridice având ca obiect exercitarea puterii politice. Oamenii
care au ajuns pe posturi de reprezentare a puterii (în Parlament, consilii etc.)
şi de guvernare sunt investiŃi cu autoritatea de a converti deciziile politice în
decizii statale, urmând apoi ca acestea să fie impuse prin recurgerea la
mijloacele aflate la dispoziŃia autorităŃii publice, implicit la forŃa de
constrângere, astfel încât să fie atinse scopurile politice programate pentru o
etapă dată.
Pentru a avea eficienŃă, puterea politică trebuie să fie legitimă, să îşi
fi institutionalizat relaŃiile sale. Astfel, istoriceşte, au fost create instituŃii tot mai
complexe, diversificate, funcŃionale şi specializate în exercitarea puterii: statul
- cu toată reŃeaua de organe, partidele politice etc.
209