CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
puterea politică a statelor contemporane s-a specializat, a fost supusă unui
proces de diviziune. Aceasta nu numai pentru a spori eficienŃa diferitelor
organe ale statului, ci şi pentru a fi respectat principiul “puterea opreşte
puterea”. S-a confirmat astfel celebra teorie a lui Montesquieu a “guvernării
moderate”, fapt posibil în condiŃiile multiplicării instanŃelor de decizie statală, a
adâncirii diviziunii puterii conform funcŃiilor specifice: de legiferare, de punere
în practică, de arbitrare a litigiilor, de apărare, de asigurare a liniştii publice şi a
securităŃii cetăŃeanului, de reglare a integrării în societatea globală etc. În
acest fel puterea vine să servească mai bine cetăŃeanul, ea se adaptează
aspiraŃiilor generale ale societăŃii civile construindu-şi un echilibru prin
moderare, între subputerile ei specializate. Tehnicile de guvernare
moderată, care se practică în democraŃiile avansate, sunt complementare
regulii constituŃionale a separării puterilor. În democraŃiile avansate operaŃia
de identificare a deŃinătorilor puterii politice nu este simplă. Adesea instanŃele
oficiale ale puterii au o influenŃă redusă, uneori amplificată de actori periferici
ai luării deciziilor, de acŃiunile contraputerilor (partide din opoziŃie, presa,
sindicate, grupuri de presiune, opinia publică etc.), care pot interveni prin
utilizarea mijloacelor lor de influenŃare, reuşind adesea să determine puterea
politică instituŃionalizată să negocieze, să modifice o lege, să renunŃe la o
decizie, să retragă un proiect etc. Aşadar, puterea în statele democratice este
profund divizată; la împărŃirea, exercitarea şi influenŃarea deciziilor ei participă
o multitudine de instituŃii, de agenŃi informali, de contraputeri. Dar atomizarea
puterii se subordonează principiului unităŃii, coerenŃei, eficienŃei şi echilibrului
specific funcŃionării sale.
Orice colectivitate umană posedă un minimum de organizare şi
conducere care implică puterea, adică dominaŃia unor oameni de către alŃii.
Puterea este expresia unor raporturi interumane asimetrice (de dominaŃie -
supunere, comandă - ascultare, guvernanŃi - guvernaŃi, decizie - execuŃie etc.)
care conduc la apariŃia unor ierarhii sociale, funcŃionale şi valorice. Puterea
politică ne apare ca o realitate socială concretizată în abilitatea de a controla
conduitele altora, în supunerea majorităŃii membrilor dintr-o comunitate unei
elite diriguitoare.
Puterea politică vizează relaŃiile de organizare şi conducere generală
a unei comunităŃi, care, antrenează toŃi membrii societăŃii, straturile sociale,
clasele, naŃiunea, poporul, în efortul conştient pentru realizarea unui program
de organizare a societăŃii, de satisfacere a nevoilor individuale şi comunitare,
de atingere a unei prosperităŃi, de evitare a acŃiunii factorilor de dezordine.
Urmare a unei abordări istorice, vom putea conchide că formele
puterii au evoluat de la cele preetatice la cele etatice, de la puterea difuză
la puterile specializate, reglate de norme juridice. Perioada modernă şi
cea contemporană reprezintă paşi extrem de importanŃi în creşterea
procesului de raŃionalizare, logicizare şi eficientizare a puterii sociale în
general, a puterii etatice în special. Aceasta se datorează creşterii gradului de
instituŃionalizare a puterii politice şi a extinderii forŃelor sociale preocupate de a
obŃine o legitimare cât mai consistentă, adică o acceptare a puterii în mediile
sociale cele mai largi-fapt ce a necesitat eforturi conştiente şi perseverente de
208