CUPRINS

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
Instrumentele politice sunt mijloace ale realizării activităŃii politice de
către un anumit agent, cum sunt banii, mijloacele de comunicare în masă,
ideologia, păstrarea secretului, dreptul etc.
Tactica este capacitatea şi abilitatea, ştiinŃa şi arta folosirii puterii şi
instrumentelor politice, a resurselor politice şi situaŃiei concrete a acŃiunii în
vederea realizării eficiente a strategiilor politice, a câştigării luptei, a depăşirii
obstacolelor ce apar în calea realizării Ńelului final.
k) În sfârşit, definiŃia scoate în relief faptul că agenŃii politici
acŃionează într-o situaŃie social-istorică pentru care au o competenŃă.
Elementele situaŃionale ale acŃiunii politice sunt de natură economică,
demogeografică, cultural-informaŃională, psihologică-spirituală, aparŃinătoare
unei civilizaŃii. Întreaga activitate a unei forŃe politice concret-istorice este, de
fapt, un proces viu de transformare a unui obiect (component al vieŃii sociale)
încadrat într-o situaŃie concretă. O astfel de notă definitorie vine să confere
conceptului de politică o anumită concretitudine şi supleŃe.
Aşadar, esenŃializând, am putea conclude că politica este o
componentă a practicii sociale iniŃiată de agenŃi specifici, călăuziŃi de strategii
proprii, de programe politice, care urmăresc să domine şi să conducă
oamenii, sociogrupurile, să guverneze macrosistemul social utilizând în acest
scop puterea, anumite instrumente specifice politicului, creând o ordine
socioeconomică şi cultural - spirituală convenabilă intereselor lor. Politica este
un element al sistemului social global, al subsistemelor sale, fiind
responsabilă de utilizarea puterii în vederea creării unei ordini interioare prin
legalizarea dominaŃiei unor forŃe sociale, de asigurarea continuităŃii vieŃii
comunitare, a creşterii capacităŃii acesteia de a-şi satisface trebuinŃele
crescânde şi în continuă diversificare printr-o raŃionalizare progresivă a tuturor
activităŃilor sociale. În sfera politicii se realizează de multe ori conlucrarea şi
cooperarea dintre oameni; de tot atâtea ori apar conflicte, lupte între tabere
adverse. În politică, după cum scria A. – P. Iliescu, „există şi consens (parŃial)
dar şi conflict; solidaritate, întrajutorare, dar şi competiŃie necruŃătoare.
Politica este şi coordonare, armonizare, dar şi efort de dominare, de
impunere, de exercitare a forŃei.“ 4
4 A. – P. Iliescu, „Introducere în politologie“, ALL, Bucureşti, 2002, p. 34
25