CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
constituită în acest scop. 38 Puterea politică este exercitată de agenŃi
specializaŃi din cadrul statului, înŃeles ca instituŃie a instituŃiilor. Statul are
capacitatea şi monopolul de a adopta legile, de a lua deciziile constrângătoare
pentru toŃi, de a arbitra în mod public litigiile, de a exercita puterea de coerciŃie
legitimă. Statul dispune şi de o administraŃie prin care normele existente sunt
aplicate şi respectate.
În esenŃă, puterea semnifică disponibilităŃile, capacitatrea unui agent
politic de automobilizare, de organizare şi influenŃare a altor agenŃi politici şi
sociali, a opiniei publice în sensul de a-şi atinge cu o eficienŃă cât mai mare,
într-un timp cât mai scurt, programul sau strategia politică. Acestea sunt
valabile şi pentru stat ca instituŃie a puterii, ca principal agent politic de pe un
teritoriu delimitat prin graniŃe. Puterea unui stat, din punctul de vedere al
cuprinderii şi intensităŃii, este dependentă de o serie de factori, cum sunt
nivelul de dezvoltare economică, tipul de cultură politică-juridică, mentalul
colectiv, volumul de resurse politice aflate la dispoziŃia organelor statului, a
autorităŃii publice, tipul de legitimitate, suportul popular şi politic, dar mai ales
ştiinŃa şi capacitatea de a converti resursele politice în instrumente politice
operaŃionale menite să conducă la realizarea cu eforturi minime şi cu
performanŃe politice-juridice maxime obiectivele asumate. Îndărătul tuturor
acestor condiŃionări se situează capacitatea managerială a autorităŃii
statale, împreună cu a sistemului politic, al cărei axă este statul. O astfel de
capacitate poate fi evaluată după criteriile eficienŃei acŃiunii sociale în genere.
Din acest punct de vedere, există mari diferenŃe între state. Am putea avea în
vedere, prin comparaŃie, statele din Europa de Est care s-au debarasat de
comunism şi vom putea constata mărirea decalajelor dintre ele sau apariŃia unor
decalaje noi datorate instituirii şi funcŃionării noilor puteri. În cazul României,
vidul de putere, contestarea legitimităŃii noii puteri aflate în curs de instalare
după evenimentele din decembrie 1989, minusurile autorităŃii publice împreună
cu nepregătirea în managementul politic a noii clase politice, explică, în bună
măsură, rămânerile în urmă faŃă de celelalte Ńări foste comuniste. O astfel de
experienŃă dramatică şi extrem de costisitoare, pe toate planurile vieŃii sociale,
constituie o mare lecŃie pentru istorie. ObŃinerea unei eficienŃe maxime în
practica politică presupune, înainte de toate, stăpânirea ştiinŃelor politice şi
juridice, o cultură socio-umanistă temeinică, o experienŃă amplă obŃinută în
practica politică – adică un profesionalism în domeniu.
Pentru a se asigura o bună funcŃionare a puterii, pentru a se preveni
abuzul de putere, pentru a fi prevenite virtuale primejdii pentru individ,
emanate din exerciŃiul puterii, în statele democratice puterea a ajuns la un
grad ridicat de instituŃionalizare, Ńinută astfel sub controlul societăŃii civile,
asigurându-se respectarea principiului transparenŃei. Puterea politică nu
aparŃine oamenilor care au cucerit-o, care o exercită, ci instituŃiilor politice.
Oamenii, de îndată ce sunt încadraŃi pe posturi (ca senatori, preşedinte,
prefect, primar, ministru etc.), vor acŃiona în acord cu competenŃa bine
precizată şi delimitată juridic. Pentru a face faŃă solicitărilor în creştere,
38 Vezi T. Drăganu, “Drept constituŃional şi instituŃii politice”, Vol.I, Lumina Lex, p.203
207