CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
a fi reprezentate în forul politic. Pornind de la o astfel de situaŃie, cei care
elaborează proiectul legii electorale, apoi cei care o vor adopta, vor trebui să
aducă corecturi unui astfel de sistem electoral.
Cei aleşi urmează să reprezinte interesele alegătorilor într-una din
alternativele posibile: conform mandatului imperativ - ceea ce înseamnă că
reprezentantul trebuie să exprime cu fidelitate voinŃa alegătorilor şi, în cealaltă
alternativă, conform mandatului reprezentativ - adică reprezentantul va da
expresie voinŃei naŃiunii din care el face parte împreună cu alegătorii săi
conform teoriei suveranităŃii naŃionale.
Sistemele electorale sunt nu numai modalităŃi de selecŃie şi investire a
personalului politic în statele democratice, ci şi factori importanŃi care
influenŃează şi orientează dezvoltarea vieŃii politice în ansamblul ei.
Rezultatele cele mai importante ale alegerilor sunt concretizate în
alcătuirea parlamentului şi în selectarea preşedintelui - şeful statului.
Parlamentul, în statele democratice, constituie principala instituŃie a puterii, a
cărei importantă misiune este adoptarea legilor. Ca adunare a aleşilor
poporului, parlamentul poate avea o structură unicamerală sau bicamerală.
În România parlamentul este bicameral: Camera DeputaŃilor şi camera
superioară - Senatul. Ca în toate statele democratice, aleşii din cele două
camere (cu unele excepŃii) sunt oamenii unor partide. Ei au fost selectaŃi,
propuşi şi susŃinuŃi în campania electorală ca şi candidaŃi ai partidelor din care
provin.
Ca instituŃie de bază în viaŃa statului, parlamentul exercită mai multe
funcŃii printre care cele mai importane sunt:
a) funcŃia de reprezentare a principalelor curente politice din
societate, a opŃiunilor esenŃiale privind dezvoltarea globală a societăŃii. În
acest sens, pentru a nu pierde legătura cu electoratul, cu societatea,
parlamentul îşi poate crea instituŃii specializate care au menirea de a cerceta
viaŃa socială, problemele noi apărute, să organizeze comisii parlamentare,
contacte cu publicul, întâlniri cu electorii, să creeze posturi pentru specialişti şi
consilieri ai parlamentarilor, şefilor de comisii etc. Contactul viu cu realitatea
socială este o condiŃie a realizării eficiente a unei bune reprezentări a voinŃei
naŃionale în procesul de elaborare şi adoptare de noi legi, de amendare a
legilor erodate;
b) funcŃia de legiferare sau de adoptare a legilor. Proiectele de legi,
iniŃiativele legislative pot veni de la comisii parlamentare, de la un grup
parlamentar, de la guvern, ministere, sindicate etc. Elaborarea unei legi
parcurge un drum, o procedură complexă diferită de la un stat la altul. Într-o
primă fază preparlamentară este conceput şi redactat un proiect de lege;
acesta va fi supus apoi spre examinare unei comisii de experŃi care vor putea
face corecturi şi îşi vor da avizul. Într-o altă fază, cea parlamentară, proiectul
de lege va fi studiat de o comisie parlamentară, amendat şi avizat pentru a fi
discutat în parlament. Urmează apoi dezbaterea în camere articol cu articol,
supunerea la vot în şedinŃe publice. Articolele de lege sunt adoptate cu
majoritatea relativă (simplă) de voturi, dar pot să apară unele situaŃii care
impun recursul la majoritatea absolută.
204