CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
echilibrul între drepturile şi obligaŃiile agenŃilor acŃiunii sociale. Organizarea
statului a fost concepută mai mult ca un mod de limitare a puterii în raport cu
cetăŃeanul decât ca un mod de exercitare a ei. Valorile centrale ale statului
democratic izvorăsc chiar din art.1 al “DeclaraŃiei drepturilor omului şi ale
cetăŃeanului” din 26 august 1789 : “Oameni se nasc liberi şi rămân liberi şi
egali de drept”. Guvernarea poporului de către popor se bazează pe faptul că
fiecărui cetăŃean îi este recunoscută vocaŃia şi capacitatea de a participa la
guvernarea colectivităŃii; guvernământul rezultă din alegeri generale şi rămâne
răspunzător în faŃa electoratului, reprezentativitatea guvernanŃilor este
transparentă, poate fi testată, poporul poate să reînnoiască oricând
guvernanŃii săi.
În democraŃie poporul se poate exprima în diferite modalităŃi:
democraŃia directă (viabilă în comunităŃile mici, la nivelul unor organe locale
ale statului-atunci când este posibilă participarea tuturor cetăŃenilor la luarea
unor decizii, la adoptarea unor norme cu putere de lege etc.); la nivel
macropolitic este mai frecventă democraŃia semidirectă, în cadrul căreia
poporul împarte puterea cu reprezentanŃii desemnaŃi chiar de el (referendum,
plebiscit, dezbaterea publică a unor proiecte de legi etc.); democraŃia
reprezentativă, atunci când poporul suveran desemnează reprezentanŃii care
vor acŃiona în numele şi în locul lui. În exercitarea acesteia au o mare
importanŃă tehnicile de control asupra activităŃii guvernanŃilor, astfel încât şi
aceştia să respecte legile existente, să exercite puterea nu în nume personal,
ci în spiritul legilor, să nu substituie voinŃei poporului voinŃa lor particulară.
Deşi nu vom găsi două state democratice identice, deşi
democraŃia funcŃionează cu fisuri, sincope, defazări etc., ea se impune cu tot
mai multă forŃă în dezvoltarea politică globală contemporană. Aceasta întrucât
conŃine în sine suficiente resurse pentru a se putea adapta aspiraŃiilor,
aşteptărilor unor categorii tot mai largi de cetăŃeni.
4. Tipuri de investire a personalului guvernant;
parlamentul
Pentru a putea funcŃiona eficient, organele statului au nevoie de
oameni formaŃi, specializaŃi, de profesionişti ai politicii şi de o mulŃime de
funcŃionari care-i deservesc conform status-urilor şi rolurilor existente. În
aparatul de stat sunt posturi ce necesită pregătire universitară şi
postuniversitară, absolvirea unor colegii, studii medii etc., rezultând o
birocraŃie neomogenă. Dar deasupra acesteia se situează personalul politic
investit cu atributele de putere. Investirea acestuia pe posturi se realizează
prin mecanisme uneori complicate care, de regulă, combină organizarea
alegerilor generale cu cooptarea, numirea, promovarea, organizarea de
concursuri pentru ocuparea de posturi etc.
Mai puŃin acceptate de opinia publică sunt procedurile nedemocratice
de ocupare a posturilor în conducerea unui stat - procedee mai rar întâlnite în
statele democratice. Legitimarea elitei guvernante prin astfel de tehnici de
202