CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
rolul în mod corespunzător legilor. În acest fel poporul îşi poate exprima
interesele sale reale, îşi va defini modul în care acceptă să fie guvernat;
- oamenii maturi-cei care exercită statutul de cetăŃean, sunt apŃi să se
conducă singuri, au clarificat sensul vieŃii personale şi comunitare, ştiu să se
raporteze la valorile generale, pot comunica prin intermediul mijloacelor
moderne (nu numai cei din lumea occidentală). Conducerea de sine a
cetăŃeanului, autoconducerea fiecărei familii vor putea fi realizate doar într-o
viaŃă publică în care funcŃionează un guvernământ democratic. Un stat va fi
democratic dacă cetăŃeanul se regăseşte în dispoziŃiile lui, dacă legile
adoptate exprimă cu fidelitate interesele şi aspiraŃiile lui, dacă el simte că ceea
ce face statul exprimă de fapt voinŃa lui, dacă autoritatea de stat este capabilă
de schimbare atunci când cetăŃeanul i-o cere;
- principiul democraŃiei este dependent de un nivel general de cultură
politică-juridică a cetăŃenilor, de un nivel de dezvoltare economică-socială apt
să satisfacă nevoile curente de bunuri şi de servicii ale cetăŃenilor. În cadrul
acestor societăŃi guvernele nu vor putea să se menŃină la putere prea mult
timp dacă electoratul nu va fi de acord cu politica lor sau fără sentimentul cel
puŃin tacit al societăŃii civile. Opinia publică în aceste societăŃi este mai greu
de manipulat;
- guvernarea de tip democratic s-a răspândit tot mai mult în ultimul
secol şi datorită deşteptării conştiinŃei de sine a cetăŃeanului, a sentimentului
de demnitate personală, a capacităŃilor sale de participare la viaŃa publică.
Evident, astfel de valenŃe ale personalităŃii sunt produsul educaŃiei generale, a
educaŃiei civice, juridice în mod special, fapt ce a rezultat din generalizarea
învăŃământului de opt-zece clase obligatorii şi din dezvoltarea spectaculoasă a
mijloacelor de comunicare. Toate acestea au impus forma de guvernământ
democratică drept un imperativ politic al timpului nostru. Acestor argumente
de ordin politic în favoarea democraŃiei li se adaugă astăzi şi argumente
juridice. În acest sens, îi este recunoscut fiecărui popor dreptul de a dispune
de el însuşi şi de a-şi alege de sine stătător sensul evoluŃiei politice pe plan
intern şi în relaŃiile internaŃionale. Acest drept a fost consacrat în art.1 din
“Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice” şi în art.1 din
“Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale”,
adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1966.
Fiecare revoluŃie socială, fiecare nou regim politic au introdus o nouă
doctrină a legitimităŃii, urmând să cucerească cât mai multe conştiinŃe. De aici
desprindem importanŃa mijloacelor de persuasiune, de propagare a culturii
politice în mediul celor guvernaŃi, cu scopul de a cuceri legitimitatea. Fiind atât
de importante pentru oricare guvernământ, criteriile de legitimitate pot sta la
originea unor tipologii ale statelor.
În funcŃie de tipul de legitimitate care susŃine autoritatea unui stat au
fost distinse două tipuri de state (Seiler): statul tradiŃional - cel legitimat de
tradiŃii, cutume, şi statul modern - cel legitimat de lege şi raŃiune.
Statul tradiŃional se bazează pe credinŃa în forŃa şi caracterul
universal al tradiŃiilor în virtutea cărora se face o selecŃie a celor care urmează
să exercite puterea. Aici s-au înscris monarhiile absolute sau luminate care
195