CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
c) convenŃiile multilaterale deschise numai statelor membre ale
Uniunii Europene, precum şi cele deschise unui număr mai mare de state la
care statele membre ale U.E. şi, după caz, Comisia Europeană sunt părŃi,
desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din acquis;
d) jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene;
e) Acordul european instituind o asociere între România, pe de o
parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă
parte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles şi ratificat de România prin
Legea nr.20 din 1993.
Definit în sensul anterior, acquis-ul comunitar reprezintă un etalon în
funcŃie de care Ńările candidate urmează să-şi armonizeze legislaŃia cu cea
europeană, să aducă adaptările necesare ConstituŃiei. Scopul armonizării
dreptului naŃional cu acquis-ul comunitar vizează funcŃionarea coerentă a
PieŃei Unice Comunitare, a politicilor Uniunii Europene, asigurarea prosperităŃii
economiei statelor membre, transpunerea în practică a democraŃiei şi statului
de drept, apropierea instituŃiilor comunitare de viaŃa cetăŃeanului Uniunii
Europene pentru a se pune în serviciul omului.
Ca Ńară candidată să adere la Uniunea Europeană în 2007, România
pune în aplicare Planul NaŃional de aderare a României la Uniunea
Europeană 2002-2005. În acest cadru, în anul 2002, au fost adoptate şi
publicate în Monitorul Oficial peste 300 de acte normative în domenii care
privesc armonizarea legislaŃiei naŃionale cu dreptul comunitar. Totodată, în 19
octombrie 2003, a fost organizat referendum naŃional pentru introducerea unor
modificări în ConstituŃia României impuse de ritmurile şi necesităŃile
procesului de integrare în Comunitatea Europeană. În această lege
fundamentală a statului român, la Titlul VI, intitulat „Integrarea euroatlantică”,
Art. 148 (2) se stabileşte: „Ca urmare a aderării (României, n.n.) prevederile
tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări
comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din
legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” iar în (4) se
precizează că „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea
judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate din
actul aderării şi din prevederile alineatului (2).”
Trecând peste tensiunile şi temerile, fireşti doar până la o anumită
limită, inerente procesului de integrare europeană, din analiza prezentată
rezultă o concluzie esenŃială: sistemul dreptului comunitar se dezvoltă
corespunzător unor criterii democratice, raŃionale, fără a distruge sistemul de
drept naŃional, obiceiurile, tradiŃiile, mentalităŃile şi fără a altera identitatea
naŃională. Dimpotrivă, dreptul comunitar tinde să se împletească armonios cu
dreptul naŃional într-un sistem unic de drept european, aşa după cum
interesele naŃionale, suveranitatea statului-naŃiune se armonizează cu
interesele comunitare, cu suveranitatea unională europeană. Astfel vor putea
fi realizate practic ideile integraŃioniste ale lui M. Schumann şi J. Monnet spre
binele tuturor popoarelor şi al păcii pe planetă. În măsura în care persistă
dileme şi temeri în privinŃa consecinŃelor integrării şi globalizării, cu siguranŃă
acestea vor fi temperate şi depăşite ireversibil. În acest sens, putem fi de
190