CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
asigurarea securităŃii fiecărui „actor” de pe continent (de la individ şi
microgrup, până la instituŃiile comunitare) şi prevenirea conflictelor determină
luarea măsurilor de armonizare a sistemului dreptului naŃional cu dreptul
comunitar, de apropiere a legislaŃiilor naŃionale.
Statele membre ale Uniunii Europene, pentru a se obŃine garanŃia
respectării legilor generale, a dreptului comunitar şi pentru a fi evitate măsurile
de constrângere în cazul refuzului sau al întârzierii transpunerilor în viaŃă a
dreptului comunitar, au revizuit ConstituŃiile, au amendat legile interne astfel
încât să fie compatibile cu cele comunitare; totodată, spiritul justiŃiei din fiecare
Ńară a fost adus în situaŃia de a acorda prioritate necondiŃionată dreptului
comunitar. Formulele lingvistice de acceptare a armonizării dreptului naŃional
cu cel comunitar sunt dintre cele mai diverse, mai diferite de la o Ńară la alta.
Astfel, de pildă, în Spania, jurisdicŃiile admit prioritatea şi efectul direct al
dreptului comunitar; în FranŃa, Consiliul de Stat a admis prioritatea dreptului
comunitar asupra legilor anterioare şi ulterioare actului normativ de
armonizare; în Grecia, prioritatea şi efectul direct al dreptului comunitar sunt
recunoscute prin hotărârile judecătoreşti; în Italia, este stipulat faptul că orice
judecător şi oricare organ al administraŃiei are obligaŃia juridică de a nu aplica
normele interne incompatibile cu dreptul comunitar; în Germania, judecătorii
asigură prevalenŃa dreptului comunitar asupra dreptului statelor federate; în
Belgia, este consacrată ideea că dreptul comunitar a instituit o nouă ordine
juridică în favoarea căreia statele membre au limitat exerciŃiul puterilor lor
suverane în domeniile pe care le specifică aceste tratate; în Marea Britanie,
chiar dacă sistemul judiciar este axat pe tradiŃii, pe forŃa precedentului judiciar,
instanŃele au acceptat principiul superiorităŃii dreptului comunitar şi
aplicabilitatea sa directă etc.
Statele candidate să adere în Uniunea Europeană îşi asumă obligaŃia,
încă în perioada care precede accederea la statutul de membru deplin al U.E.,
de a transpune legislaŃia comunitară la nivelul sistemului juridic naŃional.
Astfel, statele candidate urmează să asimileze în sistemul dreptului naŃional
mii de acte normative europene încă înainte de aderare. ConŃinutul juridic al
acestor acte nu este negociabil. În esenŃă, este vorba de acquis-ul comunitar,
care conform unei Hotărâri a Guvernului României 33 cuprinde următoarele:
a) dispoziŃiile Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene, semnat
la 25 martie 1957 la Roma, şi ale Tratatului privind Uniunea Europeană,
semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht;
b) regulamentele, directivele şi deciziile emise de instituŃiile Uniunii
Europene, ca acte cu putere obligatorie, precum şi celelalte acte adoptate de
InstituŃiile Europene, cum ar fi: declaraŃii, rezoluŃii, decizii-cadru, strategii
comune, etc.;
33
“Hotărârea de Guvern nr. 1367 din 20 decembrie 2000 privind constituirea şi
funcŃionarea grupului de lucru pentru studierea concordanŃei dispoziŃiilor şi principiilor
ConstituŃiei României cu acquis-ul comunitar în perspectiva aderării României la Uniunea
Europeană”, în “Monitorul Oficial al României”, Anul XII, Partea I, Nr. 30 din 17 ianuarie
2001
189