CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
* *
*
ConstrucŃia europeană şi edificarea dreptului unic european. În
procesul integrării politice, economice şi juridice europene, pe lângă dilema
suveranitate-integrare, apar nu numai în diferite cercuri de opinie dintr-o parte
sau alta a continentului, ci şi în problematizările şi soluŃiile unor specialişti,
diferite alte tensiuni şi temeri generate de dezbaterile privind: dreptul unic
european corelat cu cel al statelor-naŃiuni; panjuridismul european şi
implicarea cetăŃeanului în edificarea instituŃiilor europene ca rezultat al voinŃei
lui; relaŃia dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul internaŃional; raportul
dintre crearea de instituŃii şi mecanisme juridice europene, care să dezvolte
cooperarea, solidaritatea naŃiunilor componente, dar care să lase loc,
totodată, securizării independenŃei şi autonomiei statelor; armonizarea
dreptului naŃional cu acquis-ul comunitar etc. Evident, astfel de dileme şi
temeri irump nu în primul rând din raŃionamente ancorate în ştiinŃele politicejuridice
şi economice, ci dintr-un sentimentalism conservator, din acel tip de
mental colectiv bazat pe emoŃii şi cunoaştere parŃială, alimentat de o dinamică
fără precedent a înnoirilor instituŃionale din cadrul Uniunii Europene însoŃită de
unele necorelări, defazaje şi neîmpliniri fireşti, obiective, dacă avem în vedere
fie numai grandoarea edificiului.
Supunând analizei edificarea dreptului unic european, a
patrimoniului unic de instituŃii ale Uniunii Europene, în armonie naturală cu
obiceiurile, tradiŃiile şi dreptul pozitiv naŃional emanat din acestea, vom putea
constata că, aşa cum scria profesorul Victor Duculescu, „încă din cele mai
vechi timpuri ideea unităŃii europene, exprimată într-o formă mai concretă sau
mai generală, a fost indispensabil legată de cerinŃa creării unor mecanisme
judiciare care să contribuie la realizarea aplicării principiilor de drept pe
continent, oricât de divizat era el pe atunci şi la perfecŃionarea unor relaŃii
paşnice între diversele Ńări sau popoare”. 30 În dinamica lor istorică, sistemele
de drept naŃionale evoluează firesc şi convergent spre unificare, spre un
drept unic european-rezultat al voinŃei liber exprimate a popoarelor, al
apropierii statelor în numele unei solidarităŃi comune şi al alcătuirii unei inedite
structuri suprastatale de tip federal.
Edificarea Uniunii Europene, ca entitate suprastatală, întruchipează o
filosofie umanistă şi raŃionalistă de mare tradiŃie în Europa, care a început cu
Aristotel şi Cicero, a continuat cu J. Locke, Ch. Montesquieu, Imm. Kant, Max
Weber, Giorgio Del Vecchio, Mircea Djuvara etc. Corespunzător acestei
filosofii, în orice construcŃie juridică a unei societăŃi există un anumit tratament
al personalităŃii umane echipată naturalmente cu drepturi şi libertăŃi
fundamentale, al sociogrupurilor în întreaga lor diversitate şi o anumită limitare
a libertăŃilor agenŃilor acŃiunii sociale (indivizi sau sociogrupuri) prin precizarea
30 Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, “JustiŃia europeană. Mecanisme, deziderate şi
perspective”, Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 179
187