CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
marile spirite unioniste ( unul fiind Ortega y Gasset ). Metoda de stabilire a
criteriilor este punerea în operă a dialecticii raporturilor dintre universalspecific,
general-particular-individual, tradiŃie-inovaŃie, valori universale-valori
particulare, unitate-diversitate. Valorile universale ale culturii şi civilizaŃiei,
interesele generale ale popoarelor şi ale cetăŃenilor europeni, creşterea
capacităŃii concurenŃiale a Europei în economia mondială, prosperitatea
continentală, fondul sufletesc comun, conştiinŃa de sine a individului ca
cetăŃean european alcătuiesc palierul spiritual subsidiar al competenŃelor şi
suveranităŃii unionale-fapt care nu exclude, ci dimpotrivă se îmbină organic,
funcŃional cu promovarea valorilor şi tradiŃiilor naŃionale, cu afirmarea liberă a
intereselor, a conştiinŃei şi identităŃii naŃionale care constituie acel fond din
care emană asumarea originară de suveranitate de către statele naŃionale. În
acest sens, deja unele state membre ale Uniunii Europene au recurs la
revizuiri constituŃionale menite să facă posibilă divizarea suveranităŃii,
transferul unor elemente de suveranitate, precizarea clară a competenŃelor
U.E. şi ale statelor naŃionale ( de pildă: FranŃa, Spania, Olanda, Irlanda,
Luxemburg). România, ca Ńară candidată să adere la U.E., în urma
referendumului naŃional pentru revizuirea ConstituŃiei, la 19 octombrie 2003, a
lăsat o marjă transferului unor elemente de suveranitate către Uniunea
Europeană pentru a favoriza o integrare eficientă şi armonioasă. Astfel, la
Titlul VI, Art. 148, denumit "Integrarea în Uniunea Europeană", se stipulează
că " Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în
scopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al
exercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute în
aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei
DeputaŃilor şi Senatului …".
Analizând suveranitatea unională europeană în raporturile ei cu
suveranitatea altor state vom putea constata că ea îşi conservă trăsăturile
suveranităŃii originare, adică nu este absolută, ci limitată. După cum arătase
marele jurist al secolului al XX-lea Hans Kelsen, statul îşi va restrânge
suveranitatea sa, libertatea sa de acŃiune sau competenŃa sa, prin acceptarea
obligaŃiilor stabilite de dreptul internaŃional general sau de tratatele încheiate
de el însuşi-fapt valabil şi pentru suveranitatea Uniunii Europene. Prin urmare,
conform gândirii juridice tradiŃionale, limitarea suveranităŃii U.E. este dată de
"graniŃele " suveranităŃii celorlalte state, de normele statului internaŃional.
Schimbările mediului internaŃional pe plan politic, economic, informaŃional,
strategic, ecologic, demografic etc. au adăugat şi alte limite pentru
suveranitatea statului în general, implicit cea a U.E., cum sunt: drepturile
omului şi protecŃia minorităŃilor naŃionale; respectarea drepturilor entităŃilor
federate din cadrul statelor federale; autonomia locală şi tendinŃa spre
regionalizare, potrivit principiului subsidiarităŃii; supremaŃia dreptului în cazul
statului de drept; limitele suprastatale, implicit supraunionale;
responsabilitatea faŃă de comunitatea internaŃională în întregul ei, faŃă de
generaŃiile viitoare, faŃă de mediul natural şi artificial, faŃă de patrimoniul
genetic al umanităŃii, în faŃa terorismului şi crimelor internaŃionale, faŃă de
domeniul cercetării spaŃiului cosmic etc.
186