CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
în ultimii 50 de ani. Şi ConstituŃia României adoptată după evenimentele din
1989 (revizuită în anul 2003) încorporează, în mare parte, această concepŃie
în ceea ce priveşte relaŃile internaŃionale ale României şi perspectiva integrării
în Uniunea Europeană.
Putem constata că nici una dintre aceste grupe de teorii nu
corespunde pe deplin realităŃilor contemporane: suveranitatea de stat nu pare
a fi absolută. Ea este ameninŃată de reuşitele exportului şi importului de
revoluŃii, de lovituri de stat, de mutaŃiile realizate în orientarea politicii unor
state de către intervenŃiile serviciilor secrete ale altor state etc. După unii
politologi acestea pot fi considerate excepŃii care întăresc regula. Nici celălalt
grup de teorii nu este în acord cu realitatea: comunitatea internaŃională nu are
încă puterea de a domina statele (cazul eşecurilor parŃiale ale intervenŃiilor din
Irak, Bosnia, Libia etc. vin să ilustreze această afirmaŃie).
Statul, ca sistem ierarhic de instituŃii specializate în exercitarea puterii,
ca autor şi garant al păcii sociale, al întăririi comunităŃii naŃionale, este cel care
are supremaŃia asupra tuturor celorlalte instituŃii sociale, asupra tuturor
sociogrupurilor din cadrul graniŃelor teritoriale. Sub acest aspect, problematica
suveranităŃii se corelează cu aceea a autorităŃii şi legitimităŃii
guvernământului.
* *
*
Problema suveranităŃii statului – naŃiune în procesul edificării
Uniunii Europene. Procesul integrării europene, construcŃia Uniunii Europene
proiectată corespunzător unui concept supranaŃional, a pus o serie de
probleme în privinŃa cedării unor segmente de suveranitate de către statele
care au acceptat să adere la o instanŃă superioară de putere şi autoritate în
domeniul de competenŃă comunitar. La nivelul simŃului comun, dar şi la
nivelul de cunoaştere a specialiştilor, au fost ridicate, cu sentimente de
îngrijorare într-o primă fază, probleme de felul: Care sunt azi corpurile politice
titulare de suveranitate: statele naŃionale sau Uniunea Europeană? De ce să
fie cedată suveranitatea statului naŃional unei structuri suprastatale de putere
pe care, de pildă Ńările în curs de aderare, nici nu au creat-o, nici nu au vreo
capacitate de a o controla? Cum ar putea fi evitată sau diminuată tensiunea
dintre integrarea europeană şi suveranitatea statelor-naŃiuni? Suveranitatea
unională europeană nu va uniformiza entităŃile constitutive ale Uniunii
Europene, nu va şterge identitatea naŃională? Ce beneficii ar putea avea
cetăŃeanul european de pe urma modificării notelor de conŃinut ale conceptului
tradiŃional de suveranitate? etc. SoluŃiile corecte şi larg acceptabile la astfel de
interogaŃii sunt dependente de o filosofie apărută cu mult înaintea integrării
europene (cea a lui Ortega y Gasset este doar una dintre variantele
dezvoltate şi profunde ale acestei filosofii). În perioada interbelică şi în
România au existat mari gânditori cu atitudini europeniste, în frunte cu Nicolae
Titulescu şi Mircea Djuvara.
183