CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
individualism şi colectivism, oferind documente politice pragmatice care
combat darwinismul social, capitalismul concurenŃial, sărăcia, pedeapsa cu
moartea, discriminările rasiale, etnice, oferind în schimb modelul tradiŃional al
valorilor creştine, care poate fi pus în aplicare de statul social creştin.
*
* *
Iată câteva puncte de vedere reprezentative în filosofia politică
contemporană referitoare la stat. Evident, sunt multe altele încă. Ceea ce este
însă fundamental pentru orice stat constituie faptul că acesta cuprinde un
ansamblu de instituŃii specializate în exercitarea puterii asupra unei populaŃii,
în limitele unui teritoriu delimitat de graniŃe recunoscute. Statul impune o
ordine în societate, căreia va trebui să i se supună toŃi membrii comunităŃii
(naŃiunii), indiferent de conŃinutul concret al vieŃii politice. În acest fel va fi
realizată şi menŃinută o anumită structură economică - socială, se va întări
coeziunea comunităŃii, se va crea un mediu social în care individul poate să-şi
realizeze un nivel concret de libertate şi fericire; toate acestea fiind orientate
de un anumit mod de adeziune la marile valori ale omului, printr-o raportare
particulară la tabla de valori a societăŃii existente.
2. Suveranitatea şi independenŃa statului
Suveranitatea şi independenŃa sunt două atribute corelative şi
inalienabile ale statului. Statul îşi poate exercita rolul în societate, activitatea
sa de principal agent politic devine eficientă, cu condiŃia ca puterea de stat să
fie supremă, independentă, efectivă în limitele graniŃelor teritoriale, asupra
întregii populaŃii. Suveranitatea statului se concretizează în supremaŃia statului
faŃă de toate grupurile sociale de pe teritoriul său, precum şi în relaŃiile
internaŃionale, în dreptul său exclusiv de a-şi stabili politica internă şi externă,
în monopolul edictării legilor şi stabilirii ordinii de drept, dezvoltării relaŃiilor cu
celelalte state pe baza principiilor egalităŃii suverane şi neamestecului în
treburile interne.
Suveranitatea de stat (din latinescul superanus = cel mai de sus)
este, deci, calitatea esenŃială a unui stat exprimată în dreptul său inalienabil şi
indivizibil de a stabili liber, conform propriei voinŃe, strategia de acŃiune şi
măsurile practice de realizare a ei, respectând, totodată, drepturile suverane
ale tuturor statelor. Modul în care se exercită suveranitatea defineşte statul ca
subiect al dreptului şi relaŃiilor internaŃionale. Numeroşi autori au făcut
distincŃie între suveranitatea internă şi cea externă a statelor. Prima ar fi o
insuşire a puterii de stat de a-şi exercita dominaŃia asupra tuturor persoanelor
şi sociogrupurilor, asupra tuturor agenŃilor acŃiunii sociale de pe teritoriul
statului, fără a avea vreo limitare a libertăŃilor ei de acŃiune din partea altor
puteri considerate fie superioare, fie concurente. Suveranitatea externă este
acea însuşire a statului prin care-i sunt recunoscute drepturile, egale cu cele
179