CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
programelor politice, prin raportarea acestora la realităŃile vizate de ele, la
istoria teoriei şi practicii agenŃilor respectivi, este în măsură să conducă la
descifrarea conŃinutului strategiei reale, la posibilitatea de a distinge ce este
realist de ce este utopic, propagandistic, ideologic în cadrul programului.
Dintr-o perspectivă praxiologică problema conturării şi precizării
strategiilor apare ca elementul cheie al oricărei politici. Pe când, dintr-o
perspectivă sociologică, pare a avea un rol mai însemnat nu intenŃiile,
scopurile, strategiile şi programele politice, ci gradul de organizare a
agentului, volumul de resurse şi instrumente politice de care el dispune,
puterea politică, locul şi rolul său în sistemul politico - social.
h) O conotaŃie a conceptului de politică este şi aceea că finalitatea ei
(strategia) constituie o sinteză a trei direcŃii de acŃiune integrate ierarhic, şi
anume: lupta pentru conservarea, supravieŃuirea sistemului social - economic
(a ordinii existente, a disciplinei sociale conforme ordinii de drept) în care
acŃionează agentul - adică latura conservativă a strategiei politice; lupta
împotriva vechiului, perimatului, a forŃelor politice adverse - adică latura
distructivă, negativă a strategiei; lupta pentru afirmarea noului, pentru
clădirea unei ordini social - economice şi culturale noi - latura inovatoare,
constructivă a strategiei. Aceste trei direcŃii se combină într-o mare
diversitate de forme concrete înlăuntrul strategiilor agenŃilor politici
contemporani - combinaŃii din care rezultă o pondere, o amplitudine şi o
intensitate, specifice fiecărui agent, a uneia dintre ele în raport cu celelalte
două. Astfel, la un agent politic poate să predomine, într-o etapă istorică dată,
lupta pentru conservarea şi supravieŃuirea sistemului - celelalte două direcŃii
fiindu-i subordonate - latura constructivă, creatoare putând fi neînsemnată. Se
naşte astfel conservatismul în practica politică. La alŃi agenŃi politici ar putea
să predomine lupta împotriva vechiului din cadrul vieŃii sociale, instituŃiilor,
mentalităŃilor, ordinii juridice - luând astfel fiinŃă "revoluŃionarismul" de dreapta
- puŃin creativ în practica socială dar care încearcă să întărească şi să extindă
caracteristici ale trecutului îndepărtat, să amplifice anumite structuri sociale,
organizaŃionale care au mai fiinŃat în istorie - toate acestea prin selecŃia,
încurajarea şi promovarea lor de către elita guvernantă.
Şi, în sfârşit, în al treilea rând, la ceilalŃi agenŃi politici ar putea să aibă
loc o urmărire prioritară a inovaŃiei sociale, a dimensiunii creative prin care se
va făuri o ordine social - economică nouă, un sistem social mai echilibrat, mai
echitabil, conservându-se cu discernământ critic - selectiv ceea ce este viabil,
progresist din cadrul sistemului social - politic şi juridic înlăturat. Se naşte
astfel politica revoluŃionară a stângii. Excesele stângii, ca şi orice alunecare
spre extremă a unui agent de pe oricare latură a eşichierului politic, pot da
naştere la dezechilibre macroeconomice, la tensionări sociale, la convulsiuni
politice - fapt care va legitima schimbarea strategiei politice, declanşarea unor
schimbări structurale în funcŃionarea sistemului politic. În astfel de situaŃii
istorice survin mutaŃii în sfera tablei de valori, a ierarhiilor valorice, în modul
de apreciere a ceea ce este învechit, inechitabil, nedrept, în ceea ce trebuie
făcut în politică şi în dezvoltarea socială.
22