CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
resurselor economice, care elimină posibilităŃile de exploatare a omului de către
om şi în care munca devine o necesitate pentru toŃi membrii societăŃii iar
repartiŃia bunurilor se face după principii egalitare. Apoi, în prima jumătate a
secolului trecut, ideile socialismului utopic au fost dezvoltate prin elaborarea unei
doctrine coerente (Saint Simon, Ch. Fourier, Robert Owen), însoŃită de
programe practice din care, în parte, s-a inspirat şi marxismul. Marx şi Engels au
elaborat modelul socialismului ştiinŃific care reprezintă o negaŃie a capitalismului
şi a organizării sale statale de tip liberal, prin care de fapt clasa burgheză
exercită dominaŃia asupra întregii societăŃi. Trecerea de la capitalism la
socialism va fi făcută prin revoluŃia socială făurită de clasa muncitoare şi aliaŃii
săi care vor prelua întreaga putere, vor exercita dictatura proletariatului până în
momentul istoric când va fi clădită noua societate socialistă cu tipul ei special de
organizare statală capabilă să înăbuşe orice formă de exploatare umană, orice
formă de înstrăinare a omului de principiile noii etici a socialismului. Dar,
eforturile lui Marx şi Engels, apoi ale discipolilor acestora, de a propaga proiectul
‘’socialismului ştiinŃific’’şi mai ales de a prefigura calea practică de realizare a
acestuia au stârnit cele mai aprinse controverse ideologice şi reacŃii politice de
adversitate, astfel încât la sfârşitul secolului trecut funcŃionau mai multe curente
socialiste: unele promovau calea revoluŃionării totale a societăŃii capitaliste
şi edificarea socialismului în cadrul legal impus de autoritatea statală
(dictatura proletariatului) iar altele promovau calea graduală, reformistă şi
democratică de trecere la o societate socialistă (E. Bernstein). În secolul XX
s-au creat condiŃii pentru afirmarea practică a celor două tipuri de proiecte
socialiste rezultând, într-o parte a planetei, state şi societăŃi socialiste
constituite pe cale dictatorială, iar în alte părŃi sisteme social - democrate
legitimate de voinŃa majorităŃii cetăŃenilor. Această istorie, de mai bine de un
secol, a făcut ca distanŃa dintre cele două tipuri de proiecte să crească aşa de
mult încât astăzi ele coabitează ca practici şi ca doctrine distincte, concurente.
Social - democraŃii, sub influenŃa lui E. Bernstein, au contestat
principalele teze ale marxismului:
- teoria luptei de clasă, ca factor propulsiv al dezvoltării societăŃii,
pentru că, pe măsura progresului tehnico - economic şi cultural – spiritual, se
ameliorează calitatea vieŃii clasei muncitoare, se diminuează fenomenele de
pauperizare, se extinde clasa de mijloc şi în acest fel se întăreşte coeziunea
socială, nu lupta de clasă;
- proiectul de revoluŃie socialistă şi de dictatură a proletariatului,
pentru că economia de piaŃă şi concurenŃa au găsit de fiecare dată noi
posibilităŃi în vederea înlăturării disfuncŃiilor, a stărilor de criză, valorificând
avantajele democraŃiei. Trecerea la socialism se va produce prin
transformările graduale din interior ale societăŃii capitaliste, pe calea alegerilor
parlamentare şi a reformelor succesive, şi nu prin instituirea lui de sus în jos
prin mijloace dictatoriale. Socialismul se poate edifica, deci, pe cale
democratică, preluând din societăŃile anterioare toate achiziŃiile politice
valoroase; în acest fel socialismul ar trebui să fie o dezvoltare a liberalismului
într-o nouă constelaŃie valorică;
175