CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
supraoameni, a unor demiurgi cu aură divină? Oare, o doctrină şi o practică
politico - juridică de tip egalitarist - comunist este benefică pentru cei
exploataŃi, este satisfăcătoare pentru majoritate pe termen lung? Dacă va fi
instalată egalitatea, echitatea şi justiŃia socialistă, oare cum vor evolua
libertăŃile cetăŃeneşti, drepturile naturale ale omului? Oare, comunismul real
va exclude condiŃiile generatoare de înstrăinare umană? Răspunsuri practice
la astfel de întrebări, desigur parŃiale, au fost date de evenimentele din Europa
de Est a anului 1989; şi mai înainte - de victoria revoluŃiei din octombrie 1917
în Rusia, apoi de consecinŃele exportului acesteia în părŃile cunoscute ale
globului. O astfel de practică politică socialist - stalinistă, comunistă,
revendicată genealogic de la marxism, s-a exprimat printr-o varietate de
totalitarism - una dintre cele mai proeminente ale secolului XX.
*
* *
Statul total, prezent în toate secolele pe undeva prin lume, este un
produs şi o condiŃie a disjuncŃiei dintre societatea civilă şi societatea politică,
dintre guvernaŃi şi guvernanŃi, dominaŃi şi dominatori, datorită căreia
societatea politică (cu nucleul ei - partidostructura, în secolul nostru), adică cei
care deŃin şi exercită puterea, îi supun, îi domină iremediabil pe cei ce aparŃin
societăŃii civile. Aici, statul acŃionează asupra unei realităŃi istoriceşte dată,
existentă independent de el - societatea civilă, devenită un fel de aluat pe
care-l va modela conform unui scop precis.
Probabil, termenul de totalitar, cu sfera axată pe fascism şi stalinism,
a apărut în Times, în noiembrie 1929 şi conota acel tip de stat monolitic,
dominat de partidul unic, de o singură ideologie, opus, deci, pluralismului şi
parlamentarismului. Totalitarismul, în acest sens, are o coloratură specifică
secolului XX - notele sale definitorii sunt caracteristicile esenŃiale comune ale
hitlerismului şi stalinismului: existenŃa unui partid unic de masă, condus de un
şef charismatic; deasupra tuturor cetăŃenilor domneşte o singură tablă de
valori, o singură ideologie care monopolizează „adevărul” şi prezintă o singură
linie politică; partidul unic controlează întreaga economie şi societate, edifică
„maşina” statală şi o adaptează situaŃiilor noi care apar; partidul deŃine
monopolul asupra resurselor şi mijloacelor politice, inclusiv asupra celor de
comunicare, prin care propagă valorile sistemului (alte valori venite din
exterior sau din mediul social neoficial sunt cenzurate, alungate din cetate);
asupra persoanelor se exercită un control social resimŃit psihologic ca teroare
politică şi poliŃienească, ca o stare de frustrare în ce priveşte exerciŃiul
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale.
Toate aceste trăsături ale statului totalitar contemporan îl fac să se
deosebească de nenumăratele forme de tiranie, de dictatură, de despotism
perindate în istorie datorită, în primul rând, perfecŃionării tehnice a
instrumentelor politice, a mijloacelor de comunicare în principal, a infosferei în
general. Dar li se adaugă şi altele cum sunt: participarea forŃată a cetăŃenilor
la activităŃile oficiale astfel încât relaŃia comandă publică - ascultare individuală
173