CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
bazată pe contraste de avere, pe tensionări profunde în planul puterii
economice, sociale, ideologice. De aceea au apărut corecturi esenŃiale ale
doctrinei liberale clasice, în primul rând prin teza că statul contemporan are
datoria de a interveni în economie şi în procesele sociale prin măsuri dirijiste,
de planificare, prin asumarea de sarcini sociale ample: în educaŃie, securitate
socială, sănătate, finanŃe, extinderea serviciilor publice, în problemele
ecologice etc. Propunându-şi să rezolve probleme de interes general, prin
astfel de intervenŃii dirijiste, statul capitalist contemporan urmăreşte să asigure
funcŃionarea sistemului social global ca o alternativă la socialism şi fascism. A
luat fiinŃă astfel doctrina neoliberală despre stat şi drept.
Rezultă, din cele prezentate, că liberalismul, atât în plan istoric cât şi
ca expresie contemporană, nu este un curent unitar, dogmatic; dimpotrivă,
conŃine o multitudine de poziŃii particulare, accente, sublinieri diferite de la un
autor la altul. O definiŃie unică a liberalismului constituie o imposibilitate, atât a
liberalismului ca doctrină, cât şi a liberalismului ca stat, ca regim politic, ca
practică. Aceasta este ilustrată şi de multiplele dispute apărute între liberali, ca
reacŃie la celebra operă ‘’A theory of Justice’’ (1971) a americanului John
Rawls, care susŃinea că dreptatea are la bază două principii fundamentale ce
îşi propun să regleze politicile distributive: 1. Fiecare persoană care participă
la o practică are un drept egal la cea mai largă libertate care e compatibilă cu
o libertate de acelaşi fel pentru toate persoanele; 2. O inegalitate este admisă
numai dacă există un motiv să considerăm că acea inegalitate căreia îi va da
naştere o practică va acŃiona în avantajul fiecărui participant la ea. Din acest
punct la vedere dreptatea este un compus rezultat din trei idei: libertatea,
egalitatea şi recompensa pentru activităŃile ce contribuie la binele comun.
Astfel de dispute sunt considerate fireşti chiar de liberalii înşişi. Dar
ciocnirile de idei, de poziŃii nu înseamnă că liberalismului i-ar fi străine principiile.
Nu există încă un catehism liberal, dar o suită de principii dominante în toate
conştiinŃele aparŃinătoare acestui curent există. Statele de drept, regimurile
politice pluraliste, economiile de piaŃă, democraŃiile mature contemporane – ca
realităŃi practice, funcŃionale, sunt reglate de astfel de principii.
*
* *
Un alt punct de vedere este cel marxist care susŃine că statul a
apărut odată cu familia, cu proprietatea privată şi clasele sociale cu interese
antagonice: clasa proprietarilor de mijloace de producŃie - aristocraŃia
sclavagistă şi clasa sclavilor. Statul este o instituŃie a clasei care deŃine
puterea economică utilizată, pentru a-i domina, dirija şi supune pe cei lipsiŃi de
resurse, întreaga societate. Deci, statul este o maşină de dominare a unei
clase de către alta, este instrumentul prin care clasa dominantă în economie
îşi va impune propriile valori, opŃiuni, interese. Dreptul este un produs al
statului, este voinŃa clasei exploatatoare ridicată la rangul de lege.
ConstituŃia şi celelalte forme juridice sunt impuse de către clasa dominantă
prin recurgerea la violenŃa legitimă (sau nu), la mijloace represive.
171