Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />
organe de putere. Aşa, de pildă, revoluŃia burgheză din Anglia a fost perfect<br />
legitimă; la fel monarhia constituŃională este forma de guvernare cea mai<br />
potrivită pentru Anglia.<br />
Locke a fost promotorul principiului separării puterilor în stat:<br />
legislativă, executivă şi federativă. Prima este puterea supremă - ea edictând<br />
reguli de conduită general - obligatorii, fiind exercitată de parlament (format<br />
din camera comunelor şi camera lorzilor). Puterea executivă trebuie<br />
încredinŃată altui organ – monarhului, şi va consta în aplicarea legilor, în<br />
rezolvarea problemelor care nu au fost prevăzute sau determinate prin legi.<br />
Pentru a putea împiedica parlamentul să încalce drepturile naturale ale celor<br />
guvernaŃi, regele are dreptul de a dizolva parlamentul. A treia putere - cea<br />
federativă, are atribuŃii în domeniul relaŃiilor cu alte state şi trebuie să aparŃină<br />
tot regelui. Chiar dacă puterile statului sunt separate, ele compun o unitate<br />
pentru că puterea legislativă este supremă şi poate să le subordoneze pe<br />
celelalte două. Dar, în principiu, puterea legiuitoare nu se amestecă în<br />
treburile celorlalte două. Această versiune a separării puterilor în stat va fi<br />
desăvârşită de Motesquieu, apoi corectată în diverse feluri, repudiată, criticată<br />
de alŃi teoreticieni ai statului şi dreptului. Dar ea a fost în acord cu drepturile<br />
omului, cu principiile raŃionalismului şi ale utilitarismului.<br />
Teoriile utilitariste au completat şi adâncit concepŃia amintită prin<br />
aportul unor gânditori precum J. Bentham, John St. Mill, Rudolf von Ihering<br />
etc., potrivit cărora criteriul întregii moralităŃi îl constituie foloasele pe care le<br />
poate obŃine individul, gradul de utilitate exprimat prin calcularea foloaselor.<br />
Principiul utilitarismului a fost exprimat de J. Bentham astfel: "Asigurarea celei<br />
mai mari fericiri posibile pentru un număr cât mai mare de oameni". Dar o<br />
astfel de teză a fost viciată de presupoziŃia că în societate ar exista o<br />
armonizare a intereselor individului cu cele ale colectivităŃii şi atunci urmărirea<br />
satisfacerii intereselor de către fiecare persoană ar conduce oarecum automat<br />
la realizarea fericirii generale.<br />
J. Bentham (1748 - 1832), situat pe linia de gândire deschisă în<br />
Antichitate de Epicur, considera ca mobil primar al comportamentelor<br />
oamenilor obŃinerea fericirii (eudemonia) iar fericirea o înŃelegea ca înlănŃuire<br />
de plăceri (hedone). Un stat şi un sistem de drept deasupra oamenilor, eterne,<br />
nu-şi au sensul. Statul şi legile trebuie să fie expresii ale ceea ce este util în<br />
viaŃa socială. Drepte sunt acele acŃiuni care au utilitate. NedreptăŃile Ńin de<br />
sfera inutilului. Gradul de utilitate al acŃiunii este direct proporŃional cu<br />
plăcerea pe care ea o aduce agentului ei. Cu cât acŃiunile oamenilor vor fi mai<br />
utile, cu atât va trebui să fie mai puternic apărate de legi, protejate de stat.<br />
Dimpotrivă, acŃiunile inutile ar trebui să fie interzise prin lege pe măsura<br />
totalului de rău pe care-l pot aduce societăŃii.<br />
Astfel de teorii justificatoare, cu nuanŃări mult diversificate în secolul<br />
nostru, au venit să legitimeze ideologic statul liberal (şi acesta în diferite<br />
variante contemporane).<br />
Idealurile liberalismului clasic urmau să se năruie însă în perioada<br />
ultimului secol când societăŃile capitaliste au primit impulsurile repetatelor<br />
crize economice, bătăliilor politice sau războaielor care au zguduit societatea<br />
170
Change language