CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
acestuia sunt mai importante decât suveranitatea poporului sau decât
respectarea intereselor generale, a drepturilor colective. Proprietatea privată
este apreciată ca valoare supremă şi de aici vor începe justificările aduse
intereselor private, particulare, concurenŃei, inegalizării societăŃii - ca efect al
diferenŃelor de valoare între indivizi. Libera concurenŃă este capabilă să
realizeze echilibrul macroeconomic şi macrosocial, echitatea şi dreptatea, fără
nici o intervenŃie a statului. Rezultatul liberei concurenŃe este formarea
naturală a elitelor în economie, în politică, justiŃie, în viaŃa culturală, spirituală
etc. Elita politică se formează prin selecŃie naturală corespunzător principiului
proprietăŃii.
Numeroase state, în ultimul secol, au fost constituite şi funcŃionează
în acord cu concepŃia liberală care proclamă ca valori universale:
umanismul, pluralismul (respectarea diversităŃii şi individualităŃii), schimbarea
graduală, reformistă. Politica liberală şi-a propus să urmeze principiile
democraŃiei politice, selectării personalului care exercită puterea rezultată din
alegeri libere, separării puterilor (legislativă, executivă, judecătorească) în stat,
recunoaşterii conflictelor ca fiind inerente corpului social şi negocierilor,
compromisurilor, medierilor ca mijlocul cel mai potrivit pentru soluŃionarea lor,
a rolului sistemului de drept care are funcŃia de a garanta libertatea
persoanelor, a dreptului lor la viaŃă, la fericire şi proprietate, a egalităŃii
oamenilor în faŃa legii.
Curentele liberale din secolul XX s-au opus colectivismului în
variantele sale (fascism, comunism, socialism, organizarea socială teocratică,
naŃionalism etc.), absolutizării legităŃilor obiective, domniei unui stat universal
(sau a unui stat - maşină) în favoarea unei anumite înŃelegeri a condiŃiei
umane, izvorâtă din filosofia engleză modernă (J. Locke, D. Hume etc.),
filosofia Luminilor din FranŃa, utilitarismul lui Jeremy Bentham şi empirismul
filosofic al lui John Stuart Mill, conform căreia omul este o valoare supremă,
neputând fi tratat nici într-o situaŃie ca un lucru, care are dreptul la fericire,
libertate, proprietate, viaŃă. Corolarul acestei filosofii şi practici politice a fost
DeclaraŃia universală a drepturilor omului şi ale cetăŃeanului concepute
ca drepturi naturale, negative, în sensul că statul nu trebuie să intervină în
exercitarea lor de către oameni, ci doar să creeze cadrul social potrivit pentru
respectarea, garantarea acestor drepturi, libertăŃi fundamentale valabile
pentru toŃi oamenii indiferent de deosebirile existente între ei (de avere, grad
de instruire, rasă, sex, religie, apartenenŃă politică etc.).
Aşadar, principalele idei liberale privitoare la om (ca personalitate) şi
la ordinea politică – juridică sunt următoarele:
- baza edificiului social, a inovaŃiei şi progresului societăŃii o constiuie
individul şi nu colectivitatea; calitatea educaŃiei individului, a formaŃiei
personalităŃii este premisa coeziunii colectivităŃii, a eficienŃei acŃiunilor sociale;
- persoanele dintr-o colectivitate umană (sociogrup, naŃiune, etc.) sunt
capabile să-şi proiecteze comportamentele, să acŃioneze astfel încât să
rezulte o stare de ordine socială, un echilibru organizaŃional, chiar dacă
acestea sunt preocupate să-şi realizeze interesele individuale, să-şi atingă
proiectul propriu de fericire;
168