CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
interese, pentru întărirea coeziunii colectivităŃii, a ordinii şi disciplinei. O
conotaŃie actuală a termenului instituŃie vizează organizaŃiile a căror activitate
este reglată de un statut, de regulamente specifice, de norme juridice având
ca obiectiv satisfacerea unor nevoi sociale. Comportamentele individuale
instituŃionalizate urmează a fi controlate, monitorizate de funcŃionarii instituŃiei
care acŃionează şi ei după norme, reguli precise şi cunoscute în acord cu
voinŃa autorităŃii desemnate de colectivitate în acest scop.
InstituŃiile reprezintă structuri organizate, care funcŃionează pe
temeiul unor norme izvorâte din tradiŃie sau elaborate deliberat, pe care
grupurile sau colectivităŃile umane le crează în mod conştient, din necesitate,
pentru a le mijloci dobândirea unei eficienŃe sporite în raporturile dintre ele,
precum şi în activităŃile de producere a bunurilor, valorilor materiale şi
spirituale. 24 Caracteristicile generale ale instituŃiilor (politice, administrative,
juridice, economice, militare, de învăŃământ, de cercetare ştiinŃifică, medicale,
de cult, de cooperare economică internaŃională, diplomatice etc.) sunt :
- posedă simboluri culturale pe baza cărora pot fi identificate (drapel,
imn naŃional, stemă etc.) şi care pot avea semnificaŃii emoŃionale pentru
membri;
- posedă coduri de comportament (statut, regulament intern, reguli,
ordine transmise de instituŃia ierarhică etc.), care definesc clar status-urile
membrilor, cerinŃele rolurilor, structurile de conducere, relaŃiile ierarhice etc.
Însuşirea şi practicarea acestora vor face ca acŃiunile membrilor să
dobândească un caracter formal, oficial, să sporească loialitatea lor faŃă de
interesele instituŃiei;
- în oricare instituŃie sunt definite juridic modalităŃile de acŃiune în
numele grupului ca întreg, atât în raporturile interne, cât şi în raporturile cu alte
instituŃii;
- competenŃa membrilor este definită impersonal, modurile de
realizare a rolurilor sunt reglate de norme impersonale, astfel încât instituŃia va
supravieŃui diferitelor schimbări ale oamenilor pe posturi (avansare,
retrogradare, transfer etc.), întrucât ea corespunde intereselor şi aspiraŃilor
majorităŃii oamenilor;
- în cazul în care codurile de comportament nu-şi vor realiza funcŃiile,
instituŃiile vor recurge la mijloace complementare: obiceiuri, tradiŃii, cutume, la
justificări ideologice etc.
Statul este o instituŃie, este în fapt o reŃea complexă de instituŃii,
este “instituŃia instituŃiilor”, fiindu-i valabile notele definitori anterioare. Dar
diferenŃa specifică va rezulta dintr-o definiŃie logică. În acest sens, Tudor
Drăganu definea statul ca “o instituŃie având ca suport o grupare de oameni
aşezată pe un spaŃiu delimitat, capabilă de a-şi determina singură propria sa
competenŃă şi organizată în vederea exercitării unor activităŃi care pot fi
grupate în funcŃiile: legislativă, executivă şi jurisdicŃională”. 25 În acest fel statul
24 Vezi Ion Tudosescu şi colab; ”Structurile organizaŃionale şi eficienŃa acŃiunii”,Edit.
Academiei,Buc.,1978,p.15
25 T.Drăganu, “Drept constituŃional şi instituŃii politice”,vol.I, Lumina Lex, 1998,p.116
166