CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
După Max Weber, statul reprezintă un instrument al societăŃii prin
care aceasta îşi va raŃionaliza organizarea şi progresul: statul este o
întreprindere politică cu caracter instituŃional care revendică, în direcŃionarea
administrativă şi în aplicarea reglementărilor, monopolul constrângerii fizice
legitime" 22 . InstituŃia puterii de stat, deci, deŃine monopolul violenŃei legitime,
fiind aptă să înfăptuiască controlul birocratic raŃional în economie şi societate,
să asigure respectarea normelor generatoare de ordine şi eficienŃă în acŃiunile
sociale - economice. Există state legitime şi nelegitime. În toate cazurile cei
care deŃin monopolul puterii îşi crează instituŃii specializate în comandă şi o
birocraŃie, o armată, o poliŃie, un aparat represiv, un sistem de propagare a
valorilor politice proprii. Această concepŃie despre stat se vrea generală, adică
cu o largă sferă de valabilitate, prin faptul că surprinde atributele esenŃiale ale
tuturor statelor moderne. Ea a inspirat majoritatea poziŃiilor actuale referitoare
la stat şi drept. Aşa, de pildă, Robert Nozick era convins că statul constituie o
asociaŃie dominantă de protecŃie dintr-un teritoriu care pune în valoare două
condiŃii necesare: ‘’să aibă tipul corespunzător de monopol asupra folosirii
forŃei în teritoriu şi să apere drepturile fiecăruia din acel teritoriu, chiar dacă
această protecŃie generală ar putea fi oferită numai într-o modalitate
“redistributivă” 23 Cele două faŃete cruciale ale statului sunt perfect legitime din
punct de vedere moral, neviloând drepturile nimănui.
Statul, ca instituŃie fundamentală a societăŃilor civilizate, este rezultatul
unor necesităŃi obiective generate de adâncirea diviziunii muncii sociale, de
multiplicarea activităŃilor şi funcŃiilor în cadrul colectivităŃilor umane, de
diferenŃierea intereselor agenŃilor practicii sociale. În orice mare colectivitate
umană se face resimŃită nevoia de coordonare a oamenilor, a sociogrupurilor,
instituŃiilor şi organizaŃiilor componente pentru a se preveni sau înlătura
conflictele, tensiunile, dezechilibrele, pentru a se evita destabilizarea, pentru a
fi temperate interesele divergente etc. Se produce astfel diferenŃierea dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre conducători şi conduşi, se afirmă o autoritate
publică, mai ales în momentele istorice de criză, de convulsiuni sociale
(războaie, crize economice şi politice, dezastre naturale etc.), din care emană
acŃiuni de coordonare în conformitate cu o voinŃă generală ce pretinde
legitimitate. Léon Duguit susŃinea că existenŃa unei diferenŃieri dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi este caracteristica fundamentală a statului.
Statele contemporane, dincolo de marea lor diversitate în plan
organizaŃional şi funcŃional, au ca trăsătură comună aceea de a fi instituŃii
(din lat. Institutio-întemeiere, înfiinŃare, obicei, regulă de purtare). InstituŃiile au
fost create de oameni din nevoia de a depăşi “starea de natură”, caracterul
spontan, egoist, agresiv al acŃiunilor membrilor colectivităŃii şi de a realiza o
ordine, o armonie, un cadru social civilizat care să garanteze drepturile
fundamentale ale fiecărui membru. Prin urmare, au apărut organizaŃii tot mai
diversificate, a rezultat o autoritate politică situată “deasupra intereselor
individuale”, dar recunoscută ca necesară pentru satisfacerea acestor
22 Max Weber, "Economie et société ", tome I, Ed. Plon, Paris, p.71.
23 Robert Nozick, ‘’Anarhie, stat şi utopie’’, Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 159.
165