CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
ofertă de informaŃii voit deformate, trunchiate, selectate corespunzător unui
program clar, prin introducerea unor sublinieri, exagerări, omisiuni, zvonuri
etc. Toate acestea cu intenŃia de a înşela, de a influenŃa un anumit organ al
statului, o anume organizaŃie profesională sau un segment precis al societăŃii
civile sau de a forma o ‘’imagine ‘’ dorită unei personalităŃi politice, unui partid.
În astfel de scopuri a apărut o categorie profesională abilitată să lucreze în
echipe de specialişti (psihologi, sociologi, informaticieni, artişti, ziarişti etc.)
capabili să manevreze cu rafinament tehnicile de manipulare, să lucreze
eficient pentru o ‘’imagine’’ comandată de un grup de presiune. Putem deci fi
de acord cu Herbert Marcuse care scria că ‘’tehnicile de comunicare de masă
sunt instrumente de manipulare, supuse ordinelor marilor interese, private sau
de stat, deoarece contribuie la trezirea unor dorinŃe iluzorii sau artificiale 21 …
Toate acestea constituie încă un argument pentru ideea că stăpânii
informaŃiei din epoca noastră au reuşit să substituie rolul violenŃei, al banilor,
al bogăŃiei în orice formă materială, cu forŃa ştiinŃei şi cunoaşterii, pentru a-i
convinge pe alŃii să acŃioneze într-o anumită direcŃie. Dar care sunt aceste
direcŃii de acŃiune? Practica politică ne oferă o întreagă experienŃă istorică din
care rezultă că ele nu sunt pur şi simplu concurente, ci adesea, din păcate, se
află în raporturi contradictorii, unele sunt chiar împotriva intereselor umanităŃii,
alteori împotriva interesului naŃional, alteori împotriva interesului general.
Se poate desprinde faptul de constatare că numeroase grupuri de
presiune sunt agenŃi ai practicii politice contemporane care, printr-o activitate de
influenŃare a dinamicii regimului politic, îşi lasă amprentele asupra stilului de
guvernare, asupra progresului vieŃii sociale. Rolul lor este mai mare în cadrul
sistemelor politice democratice. În regimurile totalitare se crează un mediu
favorabil acŃiunilor oculte, neoficiale, de culise, ilegale. De aceea, o analiză
aprofundată a sistemelor politice contemporane, a dinamicii şi sensului acestora
nu poate eluda studiul grupurilor de presiune. Din punct de vedere metodologic,
viziunea atomistă asupra societăŃilor civilă şi politică nu este fertilă, impunându-se
o concepŃie globală, sintetizatoare care să permită o analiză dialectică privind
structurarea, funcŃionalitatea, dinamica şi sensul obiectiv al dezvoltării sistemelor
politice. Abordarea corectă a raporturilor dintre element şi sistem, dintre sisteme,
cu desprinderea consecinŃelor în planul practicii politice, va permite evitarea
disfuncŃionalităŃilor, a haosului generat în anumite situaŃii istorice de către
pluralism, de multiplicarea centrelor de decizie, de atomizarea societăŃii, care au
condus la naşterea unor regimuri totalitare, despotice; anarhia prelungită, inevitabil
va duce la dictatură, la tiranie. În acelaşi timp, permite ca o conducere politică, în
mod determinist - sistemic fundamentată, care combină organic centralismul cu
poliiniŃiativa, să evite deplasările extremiste de sens general al acŃiunii. Istoria, şi
mai ales şirurile de evenimente socio-politice din secolul nostru, demonstrează că
guvernările totalitare, inflexibile şi prelungite, au fost negate de sisteme politice
democratice.
21 H. Marcuse, ‘’Medias et Sociétés’’, ed. a V-a, Montchréstien, Paris, 1990, p. 613.
163