CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
occidentală nu iese pe primul plan procesul de difuziune şi de atomizare a
puterii politice, ci dimpotrivă tendinŃa de centralizare a acesteia, de extindere a
controlului social, a eforturilor de integrare în sistem a tuturor forŃelor, de
menŃinere a echilibrului social-politic global.
Statul monopolist nu joacă şi nici nu poate avea rolul de arbitru
imparŃial al dinamicii grupurilor de presiune şi partidelor politice. El este şi un
instrument de promovare a voinŃei partidului sau coaliŃiei de partide
învingătoare în campania electorală, facilitând şi stimulând realizarea
intereselor grupurilor ce compun suportul social al acestora. Deseori, statul
apelează la serviciile unor grupuri de presiune, investindu-le cu status-uri şi
roluri legale. Pe de altă parte, statul poate să frâneze, blocheze sau să scoată
în ilegalitate activitatea altor grupuri de presiune ale forŃelor sociale din
opoziŃie, argumentând că ar avea un caracter deviant, subversiv, îndreptat
împotriva binelul comun etc. Deci, statul urmăreşte o integrare a multitudinii
grupurilor de interese în direcŃia realizării voinŃei suportului social al puterii şi,
în primul rând, a intereselor elitei conducătoare, a oligarhiei monopoliste.
Acest proces evoluează în mod contradictoriu şi se manifestă pe toate
palierele macrosistemului social - economic.
În esenŃă, rolul grupurilor de presiune constă în exercitarea funcŃiei de
articulare, de exprimare, organizare a intereselor diferitelor straturi sociale,
categorii socioprofesionale, comunităŃi religioase, etnice etc. în raport cu
organele de decizie. Ele urmăresc să modeleze funcŃionarea puterii, activitatea
guvernamentală centrală sau locală în funcŃie de interesele lor, reuşind să
blocheze anumite iniŃiative legislative, să frâneze luarea anumitelor măsuri sau
declanşând, favorizând adoptarea altora. Grupurile de presiune îşi exercită
influenŃele şi asupra organelor executive ale statului, substituindu-se, uneori,
dialogului partidelor cu parlamentarii. Prin exercitarea presiunilor asupra puterii
de stat, asupra parlamentarilor, ele reuşesc să blocheze iniŃiative, să deformeze
acte juridice în raport cu interesele primare care le-au generat, să determine
abaterea de la proceduri. Se crează astfel, adesea, o contradicŃie între ideologia
regimului, democraŃia formală şi practica social - politică concretă.
2. Mijloacele folosite de grupurile de presiune
pentru realizarea scopurilor
Obiectul acŃiunii grupurilor de presiune îl constituie, de regulă,
oficialităŃile vieŃii publice: parlamentarii, miniştrii, diferiŃi membri ai guvernului,
liderii partidelor politice, înalŃi funcŃionari şi administratori, organe locale ale
statului etc. R.G. Schwartzenberg enumera trei tipuri de acŃiuni ale grupurilor
de presiune: asupra puterii însăşi, asupra partidelor şi asupra opiniei publice.
În democraŃiile avansate din zilele noastre se pare că Ńinta cea mai frecventă
este executivul, în măsura în care se crează condiŃii favorabile contactelor
între administraŃie şi grupurile de presiune.
Tacticile folosite de către diferitele grupuri de presiune sunt
diversificate. Unele sunt exercitate în mod deschis (influenŃarea guvernanŃilor
161