CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
ideea unei pluralităŃi de centre de decizie, capabile, mai mult sau mai puŃin
constant, de a echilibra şi a impune agenŃilor de acŃiune negocierea şi
compromisul, ca singură procedură normală, mai bine - zis, deopotrivă
legitimă şi eficace, pentru a trata litigiile lor" 19 .
În acest spirit, viaŃa politică este considerată un proces al negocierilor,
medierilor, procedurilor bilaterale, presiunilor prin care, într-un cadru larg, sunt
rezolvate litigiile, asigurându-se treptat consensul social. Fr. Bouricaud definea
politica drept un proces prin care societatea îşi realizează consensul. Statul
deŃine un rol de protector şi de arbitru imparŃial al relaŃiilor dintre grupurile de
interese şi de presiune. Valoarea poliarhică fundamentală devine astfel
moderaŃia, echilibrul intereselor, jocul coaliŃiilor, iar metoda regimurilor poliarhice
o constituie gradualismul (adică, creşterea economică liniară, graduală şi
conservarea poziŃiilor grupurilor de interese pe intervale mari de timp).
De pe aceste poziŃii este făcută aprecierea că noŃiunea de voinŃă a
poporului, în accepŃiunea ei clasică (elaborată de către Rousseau), a suferit o
profundă alterare în societăŃile de consum. Promotorii modelului poliarhic de
organizare socio - politică apreciază că voinŃa generală este elaborată în mod
metodic prin rivalitatea grupurilor de interese ce compun societatea civilă,
conştiente de ceea ce le uneşte dar şi de ceea ce le separă. Consensul social
nu poate fi realizat nici prin raŃionalizarea economică sau birocratică, nici prin
aplicarea dreptului construit raŃional, ci prin conjugarea acŃiunilor grupurilor de
interese concurente.
Modelul poliarhic îşi găseşte expresia desăvârşită în societatea
americană care "pune în concurenŃă toate interesele. Ea le organizează şi le
neutralizează parŃial prin regimul de partide, care simplifică şi legitimează
exprimarea lor. În sfârşit, democraŃia americană instituie opinia ca ultimă
instanŃă a deciziei" 20 .
Prin raportare la practica economică şi social - politică din Ńările
capitaliste se poate desprinde constatarea că modelul societăŃii poliarhice, în
bună parte, idealizează structurile organizaŃionale de tip liberal. Făcând
abstracŃie de diversele tensiuni, contradicŃii şi greutăŃi caracteristice "societăŃii
de consum", autorii amintiŃi adoptă un punct de vedere sociologic, atomist,
pluralist, considerând societatea drept o sumă a grupurilor de interese
capabile de autoguvernare şi de realizare liberă a propriilor aspiraŃii. Statul
democratic este considerat ca având rolul de arbitru imparŃial al jocului
grupurilor rivale, posedând funcŃii restrânse, limitate. O astfel de explicaŃie
vine parŃial în contradicŃie cu evoluŃia reală a politicului în capitalismul
contemporan. Dezvoltarea capitalismului monopolist de stat reliefează
creşterea rolului statului, asumarea de către acesta a noi funcŃii integratoare,
a unui repertoriu bogat de mijloace, de tehnici de gestiune economică, de
dirijare a creşterii economice, de dominare a celor guvernaŃi, de promovare a
unei politici a sferelor de influenŃă pe plan extern. În realitate, în societatea
19 Fr. Bouricaud, "Le modèle polyarchique et les conditions de sa survie", în "Revue
Française de science politique", nr.5, 1970, p.895
20 Op. cit., p. 895.
160