CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
În general, o mare parte a politologilor, atunci când se referă la
corelaŃia factorilor social - economici cu sistemul de partide, iau în considerare
aspecte ale determinismului clasial şi ale tipului de economie. Considerând
sistemul de partide ca motor al vieŃii politice şi sociale, ei manifestă tendinŃa
de a supraestima rolul politicului în societate într-o manieră neoiluministă. De
asemenea, susŃin că în societăŃile de tip occidental rolul sistemului de partide
este acela de a modera conflictele de clasă. De pe astfel de poziŃii sunt aduse
critici concepŃiilor predominante în regimurile totalitare. Luptele politice s-au
desfăşurat şi se desfăşoară şi astăzi, în primul rând nu între clasele sociale, ci
în sânul unei elite (astăzi, desigur mai largă decât în trecut) în care diferenŃele
de clasă sunt slabe. Într-un atare mediu rivalităŃile pur politice, cele naŃionale,
ideologice, religioase, disputele de clan sau competiŃiile personale sunt mai
importante decât lupta de clasă (M. Duverger).
R. G. Schwartzenberg considera că factorii ideologici au avut o
contribuŃie netă la multiplicarea partidelor europene şi joacă şi astăzi rolul pe
care îl aveau în trecut factorii religioşi. În acestă ordine de idei, adăuga el, în
trecut "conflictele religioase au fost mai puternice decât comunitatea de clase
sociale sau ideologia politică". 13
M. Duverger accentua asupra acŃiunii unor factori instituŃionali, tehnici,
asupra rolului sistemului electoral în geneza partidelor, formulând, în final, trei
legi:
1. Scrutinul majoritar cu un singur tur tinde să genereze sistemul
bipartidist.
2. Scrutinul majoritar cu două tururi tinde către un multipartidism
temperat prin efectuarea unor alianŃe.
3. Reprezentarea proporŃională favorizează dezvoltarea multipartidismului.
Autorul considera, pe bună dreptate, că factorul tehnic are un rol
accelerator sau de frânare în procesul formării şi dezvoltării sistemelor de
partide.
Pentru a explica determinarea numărului de partide şi a raporturilor
dintre ele s-ar putea recurge la metoda analizei sistemice - acŃionaliste. Într-un
astfel de cadru, iese în evidenŃă faptul că între sistemul de partide şi structura
socială, între interesele dominante din sfera societăŃii civile, dinamica,
dispersia resurselor şi instrumentelor politice, nivelul culturii politice există
astfel de interacŃiuni care compun o forŃă motrice a formării, a evoluŃiei
sistemelor de partide. Din această idee nu rezultă că numărul de partide ar
trebui să fie egal cu numărul componentelor societăŃii civile. În realitate,
luptele politice au avut în toate timpurile un caracter, în ultimă instanŃă, dual,
binar. Tensiunile politice importante s-au realizat între două tabere care au
exprimat interesele fundamentale existente în societatea civilă: ale claselor
bogate, stăpânitoare şi ale celor sărace, cu acces mai restrâns la resursele şi
mijloacele politice. Asupra acestor conflicte şi-au lăsat amprentele şi alŃi
factori cum sunt: conştiinŃa de sine şi experienŃa istorică a agenŃilor sociali,
cultura politică, tradiŃiile şi mentalităŃile, religia, sistemul informaŃional,
13 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p.338.
151