CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
3. FuncŃia animatoare.
4. FuncŃia de formare a personalului politic.
R.G. Schwartzenberg reliefa ideea că analiza clasică a partidelor a
desprins trei tipuri de funcŃii: "formarea opiniei, selectarea candidaŃilor,
încadrarea aleşilor." 12
Sunt deja inventariate suficiente aspecte pentru a desprinde câteva
concluzii. Întrucât analiza teoretică a funcŃiilor partidului politic este una dintre
cele mai dificile teme ale sociologiei partidelor, o seamă de autori evită o
abordare concret-istorică, amplă a unei astfel de teme. Partidul este
considerat într-un mod abstract, atemporal. El prezintă, în esenŃă, aceleaşi
funcŃii indiferent dacă este fascist, liberal, comunist sau democrat - creştin,
indiferent dacă este de guvernământ, aflat în opoziŃie sau în afara legii. O
atare optică abstractă, ruptă parŃial de spaŃiul şi timpul social, serveşte voalării
partinităŃii, exprimând adesea o atitudine conservatoare în raport cu sistemul
social existent.
În realitate este extrem de dificilă alcătuirea unui registru al funcŃiilor
universal valabile ale partidelor. Dacă totuşi este posibil un astfel de demers,
atunci nu va trebui neglijată cerinŃa de a surprinde generalul în unitatea sa
organică cu particularul şi cu individualul.
Poate fi descifrată, într-adevăr, existenŃa câtorva funcŃii ale partidelor
cu caracter mai general şi anume:
- funcŃia electorală;
- funcŃia de reprezentare a unui segment din societatea civilă în
„maşina” statală sau de a exercita puterea politică (ceea ce constituie o
aspiraŃie a oricărui partid, dar o realizează efectiv doar partidele care au
dobândit o reprezentare în parlament);
- funcŃia de educare a suportului social, a simpatizanŃilor şi aderenŃilor
(numită şi funcŃie pedagogică);
- funcŃia de exprimare a poziŃiei faŃă de ordinea social - economică,
cultural - spirituală existentă, concretizată în programul şi ideologia partidului;
- funcŃia de a forma conducători, lideri şi de a-i investi cu
responsabilităŃi;
- funcŃia de a informa şi de a forma opinia publică;
- funcŃia de a influenŃa sau de a participa la procesul de elaborare, de
aplicare a legilor, de a mijloci comunicarea între autoritatea de stat şi cetăŃeni;
din acest punct de vedere, partidele exercită un control asupra organelor
puterii (legilativă, executivă, judecătorească) şi asupra mutaŃiilor în cadrul
corpului electoral;
- funcŃia de a da viaŃă dreptului constituŃional etc.
Dacă se va admite existenŃa câtorva funcŃii generale ale partidelor,
atunci va trebui să se facă raportarea concretă şi multilaterală a acestora la
celelalte elemente ale macrosistemului social existent şi, în primul rând, la
ordinea economică, la nivelul dezvoltării exprimat în principalii indicatori
economici (venitul naŃional, produsul naŃional brut, produsul intern brut etc.).
12 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p. 337.
149