CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Rezultă deci că fiecare partid are o istorie a lui, că este un unicat prin
ceea ce a fost, este şi va fi, că poziŃia acelui partid într-o anumită tipologie nu
este suficientă pentru a cunoaşte şi evalua corect practica sa. Mai importante
sub acest aspect sunt abordarea concret - istorică a vieŃii acelui partid, analiza
conexiunilor pe care le are în cadrul sistemului politic, cu instituŃia statală, cu
diferite subsisteme ce compun societatea în ansamblul ei, cunoaşterea
structurii, organizării şi orientării istorice ale acelui partid.
4. FuncŃiile partidelor politice
Politologia, mai ales din ultimele decenii, ne oferă o vastă dezbatere a
problematicii funcŃiilor partidelor. Ar putea fi evidenŃiate câteva poziŃii:
D. Gusti, considerând partidul politic drept o personalitate colectivă,
înzestrată cu gândire şi voinŃă unitară, scria astfel: "ConstituŃiile mai noi ridică
partidul politic, dintr-un simplu instrument de realizare tehnică a alegerilor, la
rangul de factor legitim al vieŃii publice" 10 . Într-un atare cadru, partidul politic
joacă rolul de causa movens a regimului constituŃional. Menirea sa este de
a da conŃinut formelor constituŃionale, de a mijloci transformarea stărilor
sociale şi de a iniŃia crearea instituŃiilor noi. Partidul politic trebuie să joace
rolul de pedagog politic al naŃiunii şi, în acelaşi timp, să mijlocească
participarea cetăŃenească la realizarea suveranităŃii naŃionale, dând
democraŃiei calitate alături de cantitatea cuprinsă în suveranitatea naŃională.
Rodee, Anderson, Christol, într-o lucrare colectivă, considerau
partidele drept mijlocitoare între cetăŃeni şi guvern, ele deŃinând procedurile
pentru "selectarea şi calificarea personalului guvernamental, investirea lui cu
autoritatea de a face, a executa, a supraveghea şi a interpreta politica..." 11
Partidul este cel care stimulează interesele şi educă neiniŃiaŃii prin intermediul
mijloacelor de comunicare în masă, cu ajutorul candidaŃilor, cluburilor,
personalului care umblă după voturi, mitingurilor, paradelor, întreŃinerilor
libere, distribuirii de literatură, cuvântărilor, caricaturilor, muzicii etc.; -
coalizează milioane de indivizi în ziua alegerilor; - elaborează programe pentru
acŃiunile legislative sau pentru atacarea opoziŃiei; - cristalizează opinia publică
creând un consens temporar; - îşi asumă responsabilitatea de a guverna dacă
a avut un succes în campania electorală iar dacă nu a câştigat alegerile,
atunci va supraveghea şi va critica politica guvernului; - dacă este partid de
guvernământ, trebuie să răspundă speranŃelor nu numai ale susŃinătorilor
ardenŃi, ci şi ale întregii naŃiuni.
G. Burdeau realizase o abordare analitică şi sistematică, surprinzând
un împătrit rol al partidelor manifestat prin:
1. FuncŃia de încadrare.
2. FuncŃia de informare.
10 D. Gusti, "Partidul politic", în "Opere", vol. IV, Bucureşti, 1970, p.95.
11 Rodee, C.C., Anderson, T.J., Christol, C.Q., "Introduction to Political Science", New-
York, p.486
148