CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
guvernământ şi partide aspirante la putere, partide conservatoare şi
progresiste, partide legale şi ilegale, partide naŃionale şi internaŃionale etc.
Varietatea destul de mare a tipologiilor partidelor politice în literatura
contemporană constituie o expresie a multitudinii şi diversităŃii partidelor, a
numărului mare de criterii posibile, de orientări ideologice din interiorul cărora
sunt elaborate, a poziŃiilor pe care se situează autorii lor.
Trebuie remarcat că toate tipologiile de mai sus scot în relief unele
particularităŃi reale ale categoriilor de partide politice contemporane, dar, în
acelaşi timp, ele nu au valoarea ştiinŃifică - în primul rând sociologică - egală.
Din această cauză au apărut poziŃii în literatura de specialitate a ultimelor
decenii care pun sub semnul întrebării corectitudinea şi utilitatea unor astfel de
tipologii. Astfel, tot mai mulŃi politologi contestă criteriul tradiŃional de
clasificare a partidelor în cele trei mari familii: stânga - centru - dreapta.
Stânga, fiind compusă din partidele comuniste, socialiste, social - democrate,
dreapta incluzând partidele liberale, conservatoare, fasciste etc., iar în zona
centrului s-ar situa partidele creştin-democrate, populare, ecologiste. Criteriul
unei astfel de tipologii l-a constituit atitudinea faŃă de proprietate şi faŃă de
schimbarea societăŃii. Cei de dreapta, fiind mari posesori de averi, doresc
conservarea societăŃii existente din care ei extrag multiple avantaje. Cei de
stânga sunt lipsiŃi de capital, cuprind straturile salarizate şi defavorizate, motiv
pentru care ei doresc schimbarea, în unele cazuri pe cale revoluŃionară. Dar
încercând să aplici o astfel de paradigmă spectrului politic din FranŃa, Statele
Unite ale Americii sau România vei constata că ea are o valoare metodologică
limitată, de multe ori este inoperantă. Aceasta pentru că în aceeaşi familie
politică vei găsi strategii şi programe opuse sau care preiau elemente
specifice celorlalte familii. Aşa, de pildă, în cadrul familiei de partide de stânga
unele partide au bază muncitorească, altele au o bază socială în clasa de
mijloc, altele sunt conduse de patroni, de reprezentanŃi ai stăpânilor bogăŃiei.
Aceleaşi caracteristici pot fi întâlnite în familia partidelor de dreapta sau de
centru. În privinŃa atitudinilor faŃă de forma de stat (monarhie sau republică),
faŃă de gradul de intervenŃie a statului în economie (dirijism - liberalism), faŃă
de minorităŃi (naŃionalişti - constituŃionalişti), faŃă de religie (pentru sau contra
expansiunii uneia dintre religii), faŃă de politica externă (prooccidentali şi
antioccidentali, prosovietici, paneuropeni, etc.) nu pot fi stabilite regularităŃi
care să permită încadrarea certă a unui partid într-una dintre familiile
amintite. Această concluzie este întărită de apariŃia frecventă a situaŃiei în
care un partid care a făcut parte dintr-o alianŃă de stânga va intra într-o alianŃă
nouă care se consideră de dreapta, ori un partid cu program de dreapta, de
îndată ce ajunge la guvernare, în practica sa politică se va dovedi de stânga.
Dispersia unor tipuri de partide pe eşichierul politic se prezintă astfel:
Stânga Centru Dreapta
Social – democraŃi Creştin - democraŃi Liberali
Laburişti Agrarieni Conservatori
Socialişti Ecologişti Fascişti
Comunişti Partide populare Legionari
147