CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
3. Diversitatea partidelor şi clasificarea lor
Marea diversitate a partidelor din epocile modernă şi contemporană
îşi absoarbe determinarea din particularităŃile mediului socio-economic,
cultural - spiritual, naŃional în care ele acŃionează, din tradiŃiile şi mentalităŃile
existente, din caracterul concret al etapei istorice şi al nivelului de dezvoltare a
macrosistemului social - economic.
Varietatea partidelor se manifestă prin caracterul concret al
strategiilor, prin specificitatea programelor şi tacticilor diferite de la un partid la
altul, prin structura organizatorică, concentrarea de resurse politice,
eficacitatea întreprinderilor lor politice şi rolurilor lor în cadrul regimurilor şi
sistemelor politice, relaŃiile cu partide din alte Ńări, atitudinea faŃă de ideologii
(acceptare, creare, repulsie), modelul social ce şi-l propun spre realizare,
calitatea membrilor de partid, nivelul şi unitatea de cultură, de voinŃă politică,
mărimea, baza socială etc. Însuşirile concrete prin care se manifestă
diversitatea partidelor sunt inegale ca valoare. Ele pot fi luate drept criterii
pentru clasificarea, alcătuirea unor tipologii ale partidelor (fie individual, fie prin
alăturarea câtorva).
În cadrul teoriilor politice sunt prezentate numeroase şi variate tipologii
elaborate în virtutea a tot atâtor criterii. În continuare, vor fi prezentate câteva
din tipologiile mai reprezentative:
1. Tipologia lui Tocqueville. Doctrinarul liberal, care a fost Alexis De
Tocqueville, a alcătuit o diviziune dihotomică a partidelor şi anume: partide
mari şi partide mici.
Partidele mari sunt cele "care se ataşează principiilor mai mult decât
consecinŃelor lor, generalităŃii şi nu cazurilor particulare, ideilor şi nu
oamenilor. Aceste partide au, în general, trăsături nobile, pasiuni generoase....
Interesul particular, care joacă totdeauna cel mai mare rol în pasiunile politice,
se ascunde aici cu abilitate sub vălul interesului public" 8 .
Partidele mici - dimpotrivă, sunt în general fără credinŃă politică.
Caracterul lor este imprimat de un egoism pe care îl manifestă în fiecare act.
Limbajul lor este violent, dar mersul le este timid şi nesigur. Mijloacele folosite
sunt mizerabile, ca şi scopurile pe care şi le propun. Dacă marile partide
răvăşesc societatea, cele mici reuşesc doar s-o agite.
Această tipologie are drept criteriu factorii spirituali - ideologici;
conŃinutul ei este descriptiv. A fost însuşită, preluată şi tradusă într-un alt
limbaj de către numeroşi doctrinari ai secolului nostru tocmai datorită
puternicei încărcături ideologice intrinseci.
2. Tipologia lui Marx. Filosoful german Karl Marx a adoptat un punct
de vedere sociologic în clasificarea partidelor: relaŃia partid - clasă. Suportul
social al genezei, organizării, funcŃionării şi dezvoltării partidelor politice îl
8 A. De Tocqueville, "De la démocratie en Amerique", tome deuxième, Paris, 1888, p. 6.
142