CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
în planul practicii. Drepturile politice, subiective au căpătat o expresie formală
în primele constituŃii, dar care, însă, nu s-au realizat în practică conform
promisiunilor şi declaraŃiilor. Decalările între promisiuni (mai ales cele făcute
în perioada campaniilor electorale) şi practica ulterioară sunt larg răspândite în
funcŃionarea sistemelor politice contemporane.
Ca expresie a intereselor mulŃimilor, devenite mai culte, posesoare
ale unei culturi politice funcŃionale, au apărut partidele politice de masă.
Prin structura şi funcŃionarea lor, partidele muncitoreşti - ca partide de masă,
s-au dovedit a fi mai bine organizate (organizarea fiind instrumentul lor politic
principal) şi de o mare eficacitate în întreprinderile lor politice. În cadrul
partidelor de masă, treptat, de-a lungul deceniilor, s-a adâncit democraŃia
internă, s-a întărit coeziunea rândurilor, unitatea de acŃiune, de voinŃă şi de
ideologie, s-a afirmat principiul disciplinei conştiente şi cel al criticii şi
autocriticii, au crescut numărul de aderenŃi, devenind cu adevărat partide
istorice, au fost elaborate strategii clare, statute întemeiate din punct de
vedere sociologic, s-a format un aparat plătit mai numeros (compus din
posesori abili ai tehnicilor de încadrare a membrilor, de construcŃie, de
organizare şi conducere a partidului), au fost procurate şi create numeroase
mijloace politice proprii, fiecare partid urmărind să-şi formeze personalităŃi,
conducători viguroşi, capabili şi devotaŃi, ideologi străluciŃi.
De la începutul existenŃei lor, partidele de masă au urmărit să educe
suportul social, să modeleze conştiinŃa politică, conduita politică a acestuia.
RaŃiunea de a fi a partidului de masă a constat în întreŃinerea unei legături
organice cu baza sa socială în scopul întăririi şi dezvoltării unităŃii de voinŃă,
acŃiune şi luptă.
Eficacitatea iniŃiativelor şi programelor politice ale partidelor de masă,
începând cu a doua jumătate a secolului trecut, a avut o influenŃă puternică
asupra evoluŃiei partidelor de cadre ale claselor avute, precum şi asupra
procesului formării de noi partide ale acestora sau ale păturilor sociale de
mijloc. Partidele de notabilităŃi, de cadre au căutat să acumuleze noi mijloace
organizatorice, ideologice, să-şi făurească variate instrumente politice prin
care să contracareze ascensiunea rapidă a maselor pe scena istoriei politice.
De asemenea, burghezia şi-a creat noi partide întemeiate pe o bază socială
largă, pe diverse segmente ale societăŃii civile, fiind atraşi tot mai mulŃi
membri ai clasei de mijloc şi chiar ai claselor sărace, marginalizate. Elitele
guvernante au adoptat tactica de acordare a unor titulaturi demagogice,
atrăgătoare partidelor proprii şi aceea a divizării maselor în mai multe grupări
polarizate în jurul a tot atâtor partide.
În concluzie, rezultă că în procesul de determinare a formării
partidelor politice au cooperat mai mulŃi factori cauzali: intensificarea
luptelor politice şi sociale, expansiunea conştiinŃei şi a culturii politice,
contradicŃiile intrinseci ale vieŃii politice, formarea unor voinŃe şi culturi
coerente, active ale colectivităŃilor şi claselor sociale, apariŃia primelor
parlamente, constituŃii, sisteme electorale şi, în general, adâncirea
democraŃiei.
141