CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
2. Originea partidelor politice
În ultimul secol au fost date diferite explicaŃii originii partidelor politice.
Unele au accentuat asupra rolului factorilor psihologici în determinarea
genezei partidelor, altele fie asupra celor biologici, culturali, instituŃionali sau
religioşi, fie asupra unei sume de factori consideraŃi egali ca valoare şi rol, fie
asupra mediului social. Pe ansamblu, a fost supraestimat rolul factorilor
spirituali, subiectivi în geneza partidelor.
"Political scientists"-ii au căutat cauzele apariŃiei partidelor în
caracteristicile personalităŃii umane (natura umană, susŃineau ei, se
caracterizează prin tendinŃa către combativitate şi, deci, instinctul
competitivităŃii motivează crearea partidelor), fie în mediul social. În această
lumină, numeroşi autori consideră că iniŃiativele, inspiraŃia personalităŃilor
politice ar fi factorul prim, determinant al genezei partidelor.
O astfel de orientare psihologizantă, idealizantă îşi are începuturile
în concepŃia weberiană, care a supraestimat rolul personalităŃii politice, al
antreprenorului politic de genul boss-ului american şi al emotivităŃii maselor în
geneza partidelor politice moderne. Mediul social al celor care posedau avere
şi educaŃie, susŃinea Max Weber, animat şi dirijat de câŃiva intelectuali dornici
de a participa la lupta pentru putere, a început să se divizeze în fracŃiuni cu
scopul de a prezenta candidaŃi în alegeri. Constituirea acestor fracŃiuni a fost
influenŃată de interesul de clasă, de raŃiuni pur ideologice sau de tradiŃia
familială, dând naştere partidelor politice. Aceste prime organizaŃii aveau o
slabă continuitate, coeziunea lor renăştea din interesele parlamentarilor de a
realiza compromisuri electorale.
O cauză esenŃială a constituirii structurii şi organizării moderne a
partidelor, susŃine Weber, a constituit-o reformarea sistemului electoral şi,
în special, extinderea dreptului de vot. "Aceste noi formaŃiuni sunt copiii
democraŃiei, ai votului universal, ai necesităŃii de a recruta şi de a organiza
masele..." 6 Odată cu întărirea centralizării şi a disciplinei la toate eşaloanele
partidului, în scopul menŃinerii continuităŃii, s-a birocratizat aparatul, crescând
numărul de funcŃionari remuneraŃi. A rezultat centralizarea puterii în mâinile
unui grup de oameni sau ale unei persoane situate în vârful piramidei.
Parlamentarii au devenit simple instrumente ale şefului partidului.
Alte cauze care au dus la constituirea acestor organizaŃii au fost
emotivitatea maselor, credinŃa lor în caracterul moral al politicii "şefului",
exploatarea psihologiei maselor de către antreprenorii politici situaŃi în fruntea
partidului. Deci, în explicaŃiile lui Max Weber se conjugă factorii psihologici,
accentuarea rolului marii personalităŃi, cu factorii instituŃionali. De aceea,
concepŃia weberiană prezintă un caracter restrictiv, subestimând acŃiunea
cauzelor sociologice profunde.
6 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.141.
138