CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
particulare ale definiŃiilor politicului putem întrevedea o notă comună-aceea că
întotdeauna noŃiunea de politică trimite la o virtuală ordine necesară
oamenilor pentru a alcătui o comuniune, pentru a trăi împreună.
Încercând să surprindă ce este esenŃial în astfel de sensuri, politologii
au atribuit termenului de politică semnificaŃia şi conotaŃia de activitate practică
de luare a deciziilor şi de ducere la îndeplinire a acestora – proces care
implică puterea de stat. Din acest punct de vedere, politica aspiră la o
fundamentare ştiinŃifică, în principal economică şi sociologică, la o justificare
filosofică, istorică, axiologică, etc. şi chiar religioasă. Oricum, este o practică
ce necesită tot mai multă experienŃă, abilitate, rafinament, creativitate,
inspiraŃie, curaj, asumarea unor riscuri de către cei care i se dedică – fapt ce
presupune o amplă cultură, nu în ultimul rând o fundamentare ştiinŃifică, adică
o competenŃă specială care ar putea implica talentul, tactul şi măiestria
profesioniştilor angajaŃi în efectuarea prestaŃiilor.
Există şi alte sensuri pentru termenul de politică: cel al sociologiei
generale, care are în vedere politicul ca subsistem al vieŃii sociale, conexat
printr-o multitudine de legături cu economicul, socialul, culturalul, etc. sau
întreaga realitate a vieŃii politice a societăŃii cu toate dimensiunile ei sau sensul
dat de filosofie care-şi propune să surprindă ceea ce este esenŃial şi general
în universul politic al epocilor istorice, care sunt valorile ce ghidează
dezvoltarea şi progresul politic al societăŃii, care sunt semnificaŃiile pentru om
ale marilor sisteme şi regimuri politice, ale orientărilor doctrinare şi programelor
politice etc. În acest context, definiŃia dată politicii de profesorul clujan Liviu
ZăpîrŃan ni se prezintă pe cât de inspirată, pe atât de elocventă: “politica este
ansamblul activităŃilor prin care se organizează şi se conduc oamenii şi relaŃiile
dintre ei ca participanŃi la viaŃa unei comunităŃi globale, felul în care se instituie
şi menŃine, prin intermediul puterii, o ordine interioară care statorniceşte şi
legalizează dominaŃia unor forŃe sociale. Astfel, din punct de vedere funcŃional,
politica este o parte a sistemului social global care exprimă “puterea societăŃii”,
iar din punct de vedere structural cuprinde relaŃiile politice dintre feluriŃii agenŃi
politici, instituŃiile politice şi spiritualitatea politică (în cadrul căreia distingem, pe
de o parte, ideile, concepŃiile, stările de spirit ale agenŃilor politici, dar şi cele
care exprimă un efort de teoretizare a politicii, de analiză a ei “din afară”, din
perspectiva filosofiei, ştiinŃei, sociologiei, axiologiei, praxiologiei etc.) 3 .”
Pentru practica politică nu prezintă valoare teoriile politice situate
"deasupra" claselor sociale, intereselor particulare ale colectivităŃilor umane;
la fel sunt doctrinele politice care se consideră neutre şi care-şi asumă
atributul eternităŃii şi absolutului. Din perspectiva practicii sociale, politica este,
în esenŃa ei, o activitate complexă, un ansamblu de interacŃiuni în spaŃiul
social şi de serii de acŃiuni în timp, care au o coerenŃă şi o logică istorică, fiind
iniŃiate şi realizate de agenŃi specifici: statul cu instituŃiile sale componente,
partidele politice, grupele de presiune, coaliŃiile de forŃe politice, elitele
politice, personalităŃi politice, naŃiuni etc. Având o astfel de convingere, am
putea accepta o alternativă de definire a politicii - cea praxiologică.
3 Liviu ZăpîrŃan, “Repere în ştiinŃa politicii”, Ed. FundaŃiei “Chemarea”, Iaşi, 1992, p.14-15
18