CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
2) Fiind organizaŃii cetăŃeneşti, partidele funcŃionează în orbita
statului, apărând şi dispărând odată cu statul şi dreptul. OrganizaŃiile
noncetăŃeneşti nu sunt partide. În accepŃiunea modernă şi contemporană
partidele sunt părŃi ale corpului electoral, cu excepŃia partidelor scoase în
ilegalitate. OrganizaŃia partidului posedă o structură ierarhică, cu ramificaŃii pe
plan local (filiale, organizaŃii locale), existând canale de comunicare între
organele interne dispuse ierarhic sau pe linie orizontală. De calitatea
circuitelor de comunicare existente înăuntrul partidului, dar şi între acesta şi
sistemul politic - statal, societatea în ansamblul ei, va depinde democraŃia
internă de partid şi eficienŃa practicii sale politice.
3) Partidele se formează prin adeziunea liberă a membrilor la
organizaŃie spre deosebire de diferitele forme de comunitate, clase, categorii
sociale, caste sau ordine. Libertatea de a adera la un partid este o normă
integrată în statutele partidelor şi în drepturile constituŃionale ale statelor
democratice, constituind unul dintre drepturile politice aduse în istorie de către
burghezie. Pe când libertatea de a adera sau a abandona, de exemplu, clasa
care stăpâneşte bogăŃia, nu se poate concretiza în practica reală, fiind un
privilegiu moştenit, acumulat pe parcursul, de regulă, a mai multor generaŃii.
Aceasta nu înseamnă că aderarea la un partid politic, simpatizarea sau
alegerea lui nu ar fi determinată de pluralitatea intereselor dominante din
cadrul societăŃii civile, implicit de structura de clasă.
4) Adeziunea la un partid, alegerea sau simpatizarea unuia dintre
partide este cauzată de interesele comune, de împărtăşirea aceloraşi valori,
mentalităŃi, stări de spirit, culturi. Formarea unei culturi politice, aderarea la un
sistem de valori politice este condiŃia sine qua non a adeziunii libere a
cetăŃeanului la un partid politic. Diviziunea societăŃii civile în diferite grupuri de
interese a cauzat formarea mai multor partide, asociate într-o structură diferită
de la Ńară la Ńară, chiar şi în acelaşi stat - de la o etapă la alta.
5) Orice partid politic ia atitudine faŃă de ordinea social - economică,
spirituală şi culturală existentă, faŃă de sistemul de ansamblu al acŃiunilor
politice. Această atitudine se manifestă prin adoptarea uneia dintre direcŃiile
strategice fundamentale, fie a conservării, fie a reformării lente, fie a
revoluŃionării sistemului (uneori se manifestă combinarea de oportunitate a
acestora). Determinantă, în formularea atitudinilor politice, este voinŃa
suportului social.
6) Pornind de la atitudinea faŃă de sistemul social, partidul adoptă sau
îşi realizează (elaborează) o ideologie, un ideal social - politic. Pe baza
atitudinii faŃă de sistem şi a ideologiei va alcătui un statut şi un program politic,
în funcŃie de care va acŃiona consecvent pentru a-şi extinde suportul social,
numărul aderenŃilor şi al simpatizanŃilor, cu o mai mare acuitate în timpul
campaniilor electorale.
7) Realizarea programului, a idealului partidului presupune lupta
pentru influenŃarea, cucerirea şi controlul vieŃii de stat, adică a dreptului
de iniŃiativă legislativă, de elaborare şi adoptare a deciziilor, de aplicare a
legilor, de modelare a ordinii social - economice şi culturale conform voinŃei
suportului social pe care îl reprezintă agentul. Din acest punct de vedere,
136