CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
În epoca modernă şi în cea contemporană - epoci în care istoria
partidelor politice a cunoscut profunde schimbări calitative determinate de
liberalizarea societăŃii, noŃiunii de partid politic i-au fost date definiŃii nominale,
genetice, structurale, instituŃionaliste, descriptive, ostensive, behavioriste etc.
O parte a ideologilor au accentuat asupra rolului moral, integrator al partidelor,
ocolind sau negând rolul, caracterul lor parŃial şi particular. În acelaşi timp, alŃi
ideologi au accentuat asupra caracterului partinic al însăşi definiŃiilor
partidelor.
În cadrul concepŃiilor din perioada liberală a capitalismului accentul era
plasat pe corelaŃia partid - doctrină. Astfel, de pildă, Benjamin Constant
considera în anul 1816 că partidul este o reuniune de oameni ce profesează
aceeaşi doctrină politică. David Hume susŃinea că partidele sunt axate pe
programe servind coalizării intereselor. Mai târziu după apariŃia şi extinderea
partidelor de masă - cu sute de mii şi chiar milioane de membri, au fost
evidenŃiate noi note definitorii ale conceptului de partid. Astfel, Max Weber
concepea partidul politic ca fiind organizaŃia unui număr restrâns de oameni
interesaŃi în viaŃa politică, dornici de a participa la putere, care recrutează prin
liber angajament partizani şi vor prezenta candidaŃi în alegeri. Structura
partidului este alcătuită din militanŃi, funcŃionari şi antreprenori politici. Primii
aşteaptă triumful în alegeri al "şefului" lor în scopul obŃinerii sau consolidării, mai
târziu, a unor avantaje personale. În vârful piramidei partidului se situează şeful
- adică "dictatorul plebiscitat", care va încerca să antreneze după sine mase tot
mai largi de cetăŃeni 1 . Astfel, puterea va ajunge în mâinile unor profesionişti în
politică - persoane apte să raŃionalizeze eforturile de guvernare.
Un alt autor, filosof şi teoretician al dreptului, definea partidele ca fiind
formaŃiuni care grupează oameni de aceeaşi opinie pentru a-şi asigura o
influenŃă veritabilă asupra gestiunii afacerilor publice 2 .
M. Duverger scria în anul 1964 că una dintre categoriile de organizaŃii
politice care au "ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la exerciŃul său" 3
o constituie partidele politice. Ca instituŃii, partidele politice sunt grupări
puternic structurate, articulate, ierarhizate şi adaptate luptei pentru putere,
care exprimă obiectivele şi interesele forŃelor sociale diverse (clase,
colectivităŃi locale, grupuri etnice, comunităŃi de interese particulare). Dar
partidele contemporane se definesc mai puŃin prin ideologia şi progamul lor
sau prin suportul lor social decât prin natura organizării, pentru că un partid
constituie o comunitate cu o structură specială, cu o anatomie particulară.
G. Burdeau conferea următoarea accepŃiune noŃiunii de partid:
"...constituie un partid orice grup de indivizi care, profesând aceleaşi vederi
politice, se străduieşte a le face să prevaleze, totodată să ralieze la ele un cât
mai mare număr de cetăŃeni şi care caută să cucerească puterea sau să
influenŃeze deciziile sale" 4 .
1 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.149.
2 H. Kelsen , " La Démocratie ", 1932, p.12.
3 M. Duverger, "Introduction à la politique", Paris, 1964, p.183.
4 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome 3, Paris, 1968, p.268.
134