CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
aparŃinătoare unui context social - istoric concret 4 . Acelaşi autor, într-o
impozantă lucrare ştiinŃifică, consideră că modul de organizare a puterilor şi
raporturile dintre puteri constituie un element definitoriu al regimului politic,
fără a fi însă cel hotărâtor, pentru că “regimul politic reprezintă ansamblul
instituŃiilor, metodelor şi mijloacelor prin care se realizează puterea.” 5 Având o
astfel de conotaŃie, regimul politic reprezintă indicatorul sintetic cel mai
expresiv pentru identificarea formei concrete pe care o exteriorizează puterea
politică, adică fie varianta de societate democratică, fie varianta de societate
totalitară. În acelaşi spirit, profesorul clujan Liviu ZăpîrŃan considera că ‘’prin
categoria de regim politic trebuie să se exprime adevărata funcŃionare a vieŃii
politice în cadrele sociale şi comunitare concret - istorice, măsura în care între
anumite idealuri şi valori politice, pe de o parte, instituŃii, relaŃii politice şi
practică politică, pe de altă parte, există raporturi bine determinate’’ 6 .
Din punct de vedere al praxiologiei politice, regimul politic este un
concept sintetic care reflectă ansamblul de serii ale acŃiunilor politice
iniŃiate şi realizate de o clasă politică în raporturile cu o societate civilă
dată, evidenŃiind strategiile şi tacticile puse în aplicare, mijloacele politice
utilizate, metodele de guvernare, tipul de dialog dintre clasa politică şi
societatea civilă, suita de legiferări şi acte de instituŃionalizare a unor relaŃii
sociale, nivelul de respectare a legalităŃii atât de către guvernanŃi cât şi de
către cei guvernaŃi, volumul de constrângeri, de restricŃii şi de penalizări
aplicate, amplitudinea respectului pentru drepturile omului. Astfel stând
lucrurile, acelaşi sistem politic poate să dea curs mai multor forme concrete
de funcŃionare, adică mai multor regimuri politice, diferite de la Ńară la Ńară, de
la o etapă istorică la alta. Aşa, de pildă, sistemul politic al democraŃiei - ca tip
ideal, se concretizează în Europa secolului XX printr-o mare diversitate de
‘’democraŃii naŃionale’’asupra cărora îşi pun amprentele diferiŃi factori:
tradiŃiile, mentalităŃile, nivelul de dezvoltare a spiritului civic, valorile de
referinŃă, bogăŃia economică, reglementările juridice, reŃeaua instituŃiilor
statale, conjuncturile etc.
Cu siguranŃă, orice regim politic are fundamente socio-economice,
istorice, axiologice care vor marca structura şi dinamica sa. Acestea din urmă
vor evidenŃia nu numai felul concret în care funcŃionează puterile, raporturile
dintre acestea, drepturile, libertăŃile şi obligaŃiile fundamentale ale omului şi
cetăŃeanului proclamate oficial, ci mai ales cauzele şi mecanismele care
generează schimbări, replieri pe scena politică, mutaŃii în dezvoltarea
sistemului politic, modul de selecŃie a personalului guvernant şi de
reprezentare, nivelul de satisfacŃie pe care îl au cetăŃenii la un moment dat de
pe urma prestaŃiilor oamenilor puterii, evoluŃia coeficientului de legitimitate a
şirului de decizii ale guvernanŃilor. Dintr-o astfel de perspectivă, încă în
antichitate a fost sesizată diversitatea regimurilor politice. Aristotel, de pildă,
luând drept criterii numărul celor care deŃin puterea şi modul în care o
exercită, a identificat trei tipuri de regimuri politice: tiranii, oligarhii şi
4 Ion Deleanu, ‘’DemocraŃia şi dinamica puterii’’, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1985, p. 134 - 162.
5 Ion Deleanu, “InstituŃii şi proceduri constituŃionale”, Ed. Servo-Sat, 2003, pp. 126-127
6 Liviu ZăpîrŃan, ‘’Repere în ştiinŃa politici’’ Ed. FundaŃiei ‘’Chemarea’’, Iaşi, 1992, p. 184.
130