CUPRINS

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
prelucrează şi le converteşte în decizii, în legi, în acte autoritare de reglare a
dinamicii sociale, de menŃinere a echilibrului, de integrare a comportamentelor
agenŃilor sociali în vederea realizării şi menŃinerii echilibrului social. Între
politică şi raŃionalitate există astfel o consonanŃă. Rolul ştiinŃelor este acela de
a servi ca instrumente în acŃiunea de alocare cât mai bine cumpănită a
valorilor în societate. Cei care fac politica vor fi profesionişti, oameni capabili
de o bună gestiune a averii naŃionale, vor alcătui o clasă politică
dezideologizată.
*
* *
Din perspectiva practicii politice vii, o definiŃie a politicii în general
este, dacă nu imposibilă, foarte dificilă şi, în orice caz, fără o valoare
operaŃională prea mare. Întreaga istorie a doctrinelor politice, a politologiei,
dar şi sensurile curente pe care le dau oamenii politici sau cetăŃenii de rând
termenilor politică, politic, politici, confirmă caracterul polisemic al acestora,
nota de subiectivitate dependentă de experienŃa personală, de aria culturală
din care face parte autorul definiŃiei, de epoca istorică. Aşa, de pildă,
termenul de politică poate viza, în mintea unora, o anumită componentă a
practicii politice (politica fiscală a guvernului, politica demografică, politica în
sfera infrastructurii sau a raporturilor ecologice, etc.); alteori, este vizată
orientarea ideologică şi programatică a unui agent, regim, elite, etc. (de
exemplu, guvernul X sau partidul Y este de orientare liberală sau duce o
politică socialistă, ori democrat – creştină, etc.); în alte situaŃii sunt avute în
vedere componentele teoretice – atitudinale care vizează viaŃa politică
(influenŃe politice, ideologii, programe politice, justificări sau argumentări pro
sau contra unor forŃe politice, etc.); un alt sens al termenului de politică este
de ‘’Ńintă’’ şi mod de acŃiune în relaŃiile internaŃionale (de exemplu: politica
expansionistă a statului X, politica de pace a guvernului, politica de agresiune
sau de tip conservator în relaŃiile internaŃionale, etc.); un alt sens vizează
produsul final al practicii politice la nivelul întregii colectivităŃi umane, a
unei naŃiuni, pe teritoriul unui stat (de pildă: politica de realizare a echilibrului
social, politica de înfăptuire a Reformei sau de realizare a consensului
naŃional, de protejare a interselor naŃionale, etc.); un alt sens se referă la
activităŃile de confruntare a candidaŃilor pentru putere; un alt sens vizează
spaŃiul social în care cetăŃenii aleg să se supună reglementărilor unei puteri
care deŃine suficiente mijloace politice (coerciŃia legitimă) pentru a putea
elimina sau preveni conflictele sociale (M. Weber); un alt sens vizează
procesul prin care un grup de oameni, cu interese şi aspiraŃii diferite,
avansează spre luarea unor decizii comune. Mărimea sociogrupului, care este
agentul practicii politice, poate varia de la microgrupuri (o familie etc.) până la
forme de comunitate mari (comunitate urbană, naŃiune, grupare etnică etc.)
sau la populaŃia unui continent, zone geopolitice, chiar a întregii planete
(desemnate prin sintagma „comunitatea internaŃională“) etc. Rezultă, deci, cât
de polisemic, de ambiguu este termenul de politică. Dar îndărătul accentelor
17