CUPRINS

PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ
constituit pe un nivel inferior de dezvoltare economică şi socială exprimate
printr-un potenŃial redus de a satisface nevoile primordiale şi derivate ale
unor mari segmente ale populaŃiei, în timp ce democraŃiile au înflorit, de
regulă, în societăŃile cele mai capabile să satisfacă nevoile oamenilor, în care
gradul de dezvoltare economică, socială şi culturală a favorizat accesul efectiv
al majorităŃii oamenilor la bunuri materiale, servicii, informaŃii, valori spirituale.
Deosebirile de calitate vizează reŃeaua de instituŃii şi metodele de guvernare
(tehnicile utilizate de regimul politic). Dictaturile au produs o reŃea bogată
cantitativ de instituŃii, concepute de oligarhia conducătoare pentru a-şi alege
Ńintele. Menirea instituŃiilor este aceea de a încadra toată societatea, de a
‘’alinia’’ oamenii pe direcŃia stabilită de regim; nesupunerile, opoziŃia fiind de
neacceptat. În timp ce democraŃiile au susŃinut o rată a instituŃionalizării
politice dependentă de evoluŃia pluralismului intereselor cetăŃenilor. ReŃeaua
de instituŃii se constituie dinspre interesul şi voinŃa cetăŃenilor, dând expresie
reală drepturilor şi libertăŃilor fundamentale, reuşind prin jocul concurenŃei
economice şi al competiŃiilor politice să dea satisfacŃie multiplelor interese.
Dacă am face o analiză comparativă a celor două tipuri de sisteme
politice fundamentale din zilele noastre (în jurul lor şi, deci, între ele, există o
mare varietate, putând rezulta diverse tipologii cu mai mult de două clase), ar
putea rezulta, pe lângă asemănări, deosebirile esenŃiale între ele:
Sistemele politice totalitare (dictaturi ideologice, raŃionale, numite
uneori ştiinŃifice, tehnice) au ca trăsăsturi principale:
- o ideologie unică (marxistă, islamică, naŃionalistă etc.), impersonală,
coerentă care legitimează şi ‘’prezidează’’ întreaga activitate a sistemului
politic, fiind propagată printr-un foarte bine organizat aparat de propagandă în
toată societatea;
- un grup restrâns (o ‘’nomenclatură’’, o ‘’echipă tehnică’’, o oligarhie
etc.) exercită puterea în acord cu ideologia;
- modelul de ordine socio - economică, de dreptate şi echitate fiind
considerate perfecte, fiind în interesul fiecărui grup sau persoane, toŃi cetăŃenii
trebuie să se încadreze în acest model;
- exercitarea unui control generalizat asupra societăŃii şi persoanelor
pentru a preveni şi sancŃiona orice opoziŃie;
- pentru a atinge eficienŃa maximă în crearea ordinii dezirabile,
oligarhia dirigent - statală, susŃinută de un partid unic, crează o reŃea de
instituŃii, o birocraŃie supuse unei discipline riguroase, rupte de interesele
concrete ale oamenilor, dar o bună servitoare a intereselor impersonale ale
sistemului (interesului ‘’naŃional’’, interselor generale, intereselor dezvoltării
etc);
- partidul unic (comunist, naŃional, al bunăstării, al dezvoltării etc.)
deŃine status-ul de dirijor general care dispecerează, analizează şi
soluŃionează toate intrările în sistemul politic, ia deciziile, modernizează
legislaŃia, controlează modul de realizare a liniei politice;
- toate importantele decizii şi schimbări sunt analizate şi supervizate
de grupul dirigent (consiliul revoluŃiei, comitetul politic executiv, consiliul
suprem al dezvoltării etc.) partidist - statal.
127