CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
în abordările teoretice. Pentru că agenŃii politici sunt iniŃiatorii şi purtătorii
programelor politice, strategiilor, tacticilor, valorilor, idealurilor politice,
atitudinilor şi voinŃei politice, instrumentelor politice etc., ei pot fi consideraŃi
simboluri ale unor tipuri de acŃiuni. Dacă se acceptă această convenŃie şi dacă
se ia în considerare că orice relaŃie este obiectivarea unei acŃiuni, atunci
sistemul acŃiunilor politice semnifică ansamblul relaŃiilor dintre agenŃii politici,
derulate în timp, ansamblul relativ autonom în raport cu celelalte tipuri de
relaŃii sociale.
ÎnŃeleasă astfel, noŃiunea de sistem de acŃiuni sau serii de acŃiuni
politice se apropie de înŃelesul dat acesteia de către J-W.Lapierre. El
considera că un sistem politic este ansamblul de procese de decizie care
privesc totalitatea unei societăŃi globale 3 . Dar se şi deosebeşte mult prin faptul
că în această lucrare politica nu este identificată cu ansamblul proceselor de
decizie din societate.
Sistemul acŃiunilor politice are un caracter relativ unitar şi autonom,
posedă un echilibru de tip homeostatic, are capacitate de funcŃionare, de
autoorganizare şi de menŃinere a structurii într-un interval istoric determinat. În
exercitarea acestei capacităŃi un rol deosebit îl deŃine propriul subsistem
reglator central care poate fi cercul guvernamental, cercul de tehnicieni din
jurul marelui dictator (în regimurile fasciste), regele cu camarila sa, casta
aristomonarhică, elita politică, birocraŃia monopolist - statală în frunte cu şeful
statului, cercul dirigent al partidului de guvernământ, "reprezentanŃii" clasei
muncitoare şi ai întregului popor (în regimurile comuniste).
În anumite momente istorice, în funcŃionarea sistemului de acŃiuni
politice, sub determinarea unor cauze preponderent endogene, dar şi
exogene, apar opoziŃii, contradicŃii în propria structură. Amplificarea acestora
va conduce fie la dezagregarea sistemului acŃiunilor politice şi la constituirea
altuia nou, superior, fie la integrarea unor elemente noi în propria-i structură,
fie la descompunerea iremediabilă (ca început şi consecinŃă a revoluŃiei
sociale).
Sistemul acŃiunilor politice nu evoluează în, prin şi pentru sine, ci în
strânse raporturi de coexistenŃă, interdependenŃă şi de cauzalitate cu celelalte
subsisteme ale vieŃii sociale. EsenŃialul în analiza sistemului politic nu este
optica instituŃionalistă, reliefarea rolului factorilor endogeni în dezvoltarea
politică, aşa cum procedează numeroşi autori, ci surprinderea raporturilor
dintre sistemul politic şi societatea globală pe care politicul o reglează conform
voinŃei suportului sociouman pe care-l reprezintă.
Sistemul acŃiunilor politice este modelat de cauze extrinseci (venite
din mediul social) şi intrinseci (endogene). Cea mai mare parte din seriile de
acŃiuni este efectul unor cauze şi influenŃe economice, sociale,
suprastructurale, culturale, ale formelor de comunitate, ecologice etc. Tipurile
de cauze şi condiŃionări amintite generează tot atâtea ramuri ale politicii:
politica economică, în domeniul culturii, în sfera ecologicului, în formarea unei
spiritualităŃi etc. În această lumină, sistemul acŃiunilor politice apare ca un
3 J.W. Lapierre, "L'analyse des systemes politiques", PUF, 1973, p.34.
124