CUPRINS

PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ
apoi le converteşte în decizii şi acŃiuni (ieşiri). Calitatea deciziilor şi acŃiunilor
are o influenŃă inversă asupra viitoarelor cerinŃe şi suporturi. În acest fel, viaŃa
politică apare ca un sistem deschis şi adaptativ sau ca un complex de procese
prin care anumite feluri de "intrări" (inputs) sunt convertite în "ieşiri" (outputs)
concrete. Pentru a-şi întări capacitatea de răspuns şi de adaptare, sistemul
politic acumulează un larg repertoriu de mecanisme prin care îşi reglează
propria comportare şi structură internă.
În raporturile sistemului politic cu mediul intra şi extrasocial poate să
apară stress-ul (demand stress sau support stress), rezultat fie din pierderea
unor date ale suporturilor, fie din lipsa informaŃiei feed-back sau din
incapacitatea sistemului de a răspunde la cereri. Stress-ul afectează
funcŃionarea sistemului politic astfel încât i-ar putea cauza dezintegrarea.
EsenŃialul, susŃinea Easton, constă în prevenirea şi înlăturarea condiŃiilor de
stress. Acelaşi spirit este adoptat şi de către G. Almond care prezenta un
interes, chiar mai mare, pentru găsirea mecanismelor necesare supravieŃuirii
sistemului politic (capacitatea de extragere şi distribuire a resurselor, reglarea
elementelor sale, capacitatea de dezvoltare şi menŃinere a simbolurilor care
sporesc loialitatea pentru sistem, capacitatea de a răspunde adecvat şi la timp
cerinŃelor exercitate asupra lui), demonstrând în acest fel caracterul
conservator al concepŃiei sale.
ConcepŃiile de mai sus au avut o evidentă forŃă de înrâurire asupra a
numeroşi politologi, cum sunt: J-W. Lapierre, R.G. Schwartzenberg, Karl W.
Deutsch, Morton A. Kaplan etc., care au nuanŃat notele definitorii ale structurii şi
dinamicii sistemelor politice contemporane accentuând, după caz, fie pe
aplicarea modelului cibernetic de comunicare şi control (importanŃa conexiunii
inverse în reŃeaua fluxurilor de comunicare dintre viaŃa politică şi societate), fie
pe faptul că sistemul politic constituie ansamblul proceselor de decizie care
privesc totalitatea unei societăŃi globale vizând creşterea performanŃelor
generale, a gradului de integrare, a menŃinerii echilibrului şi păcii sociale, fie pe
ideea că sistemul politic în funcŃionarea lui efectivă generează regimurile politice.
Fără nici o îndoială, politologia ultimelor decenii are meritul de a fi
încercat să valorifice metoda structural - sistemică în abordarea politicii; de
asemenea, are şi meritul de a o fi corelat cu analiza funcŃionalistă. Valorificând
astfel de premise, noi vom utiliza frecvent în prezentul demers expresia de
sistem al acŃiunilor politice, care desemnează ansamblul acŃiunilor şi seriilor
de acŃiuni ale agenŃilor politici ai unei societăŃi, clase, categorii sociale, forme
de comunitate umană, grupări sociale sau ai altui segment al societăŃii civile.
Deci, elementele sistemului acŃiunilor politice nu sunt nici relatele (agenŃii), nici
relaŃiile, ci ambele, adică acŃiunile, interacŃiunile şi seriile politice concret –
istorice; orice acŃiune politică, fiind alcătuită la rândul ei, aşa cum s-a văzut,
din agentul purtător al programului, strategiei, tacticii, al subiectivităŃii politice
în general, din mijloace politice concrete, dintr-un obiect al acŃiunii - parte
componentă a situaŃiei praxiologice concrete. Deci, în sistemul acŃiunii politice
vor fi antrenate şi astfel de elemente.
În expunerile precedente s-a demonstrat că elementul nucleic al
acŃiunii politice îl constituie agentul ei - fapt de care trebuie să se Ńină seama
123