CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
- concepŃiile biologizante ale politicii sunt infirmate de datele biologiei,
ecologiei, antropologiei şi ştiinŃelor sociale. Toate demonstrează că în viaŃa
extrasocială nu fiinŃează raporturi politice. Ideologii care au susŃinut contrarul
atribuie politicii un caracter anistoric, etern, opus determinismului socioeconomic;
- adepŃii teoriilor psiho-economice neglijează faptul că instinctele,
temperamentele sunt componente biologice ale personalităŃii care îşi pierd
importanŃa pe măsură ce individul se integrează în societate, îşi formează
caracterul şi-şi dezvoltă aptitudinile. Prin urmare, ele nu pot fi forŃe motrice ale
comportamentului politic. Pot fi doar factori de influenŃare (de pildă,
temperamentul lui Stalin, Hitler etc.). De asemenea, ei fac abstracŃie de
caracterul dependent al psihicului individual şi social, de mediul cultural -
spiritual, socio-economic;
- teoriile demo-bio-politice, în variantele amintite, sunt produse
ideologice ale cercurilor politice de extremă dreaptă în scopul de a servi ca
pretexte ale expansiunii externe, de a distrage atenŃia mulŃimilor de la
problemele reale ce vin să pericliteze supravieŃuirea ordinii statale din
momentul istoric dat. Rolul doctrinelor biologice ale raselor a fost surprins cu
mare precizie de către sociologul român Petre Andrei astfel: "Toată politica
imperialistă şi colonială vrea o justificare morală, susŃinând necesitatea
stăpânirii şi a tutelei raselor superioare asupra celor inferioare, care nu se pot
organiza şi civiliza" 2 .
ExplicaŃiile sociologice evidenŃiază interacŃiunile dintre factorul
demografic, geografic, etnic şi macrosistemul social, iar în cadrul
acestuia din urmă - subsistemul acŃiunilor politice.
În procesul de producere şi reproducere a vieŃii sociale factorul
demografic joacă un rol de condiŃionare, exercitând o influenŃă asupra
dezvoltării politice, nu în mod direct, ci prin intermediul rolului determinativ al
structurii sistemului social global (cultură, valori spirituale, economie, instituŃii,
coduri de norme etc.). Este adevărat că dezechilibrele ecologice, demoeconomice
şi demo-geografice sunt suporturi ale unor probleme şi tensiuni
politice, dar aceste dezechilibrări nu le crează mediul natural sau factorul
etnic, ci sunt şi ele cauzate de natura macrosistemului social, de tipul de
ordine socio-politică existentă. Aici este vorba de o influenŃă inversă a
efectului (dereglările demo-economice) asupra cauzei care l-a generat
(sistemul de reglare socială) - fapt care angajează totdeauna intervenŃia
factorului politic, responsabilitatea acestuia.
Indicii demografici esenŃiali (densitatea populaŃiei, dispersia ei pe
teritoriu, repartizarea pe vârste şi sexe, durata medie a vieŃii, ritmurile de
creştere, starea sănătăŃii etc.) au un rol de influenŃare, adică de accelerare
sau de frânare a progresului subsistemelor ce compun viaŃa socială, inclusiv a
sistemului acŃiunilor politice. Aceşti indici se schimbau în mod spontan în
societăŃile mai vechi, primitive. In numeroase societăŃi contemporane au fost
adoptate programe privind creşterea, reglarea dinamicii demografice. În
2 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucureşti, 1970, p.373
118