CUPRINS

CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE
supunere, ascultare. Astfel de diferenŃe, de fapt "inventate", sunt considerate
premise ale organizării politice. În variantele mai recente teoriile rasiste s-au
împletit cu explicaŃiile psiho-culturale.
Teoriile biologizante ale politicii consideră că politica este un atribut
implicit al societăŃilor de animale, cum ar fi, de pildă, cele de albine, de
castori, de termite. In astfel de societăŃi există relaŃii de organizare ierarhică,
relaŃii de putere, de comandă - ascultare, de executare şi control, există şefi,
lupte pentru putere, strategii etc. Deci, fenomenele politice sunt anterioare
societăŃii. AdepŃii teoriilor bio-politice se străduiesc să extindă observaŃiile
referitoare la "modelul" de organizare a diferitelor societăŃi de animale asupra
organizării politice a societăŃii umane, să găsească analogiile şi, pe această
bază, să ofere un îndreptar practic sau teoretic - explicativ pentru practica
politică. Putem aminti câteva astfel de analogii simplificatoare: atât în
societate, cât şi în lumea animală "şefii" trag foloase personale, ocuparea
locurilor în ierarhia de comandă depinde de calităŃile personale, puterea joacă
o funcŃie integratoare etc.
Teoriile bio-psihologice consideră componentele biologice ale
personalităŃii drept fundamente ultime ale relaŃiilor politice. Astfel,
temperamentele politice (Eisenck), "instinctul morŃii" (Freud), "instinctul de
dominare" generează comportamentul politic al indivizilor sau marilor
personalităŃi, relaŃiile de dominaŃie şi de agresiune. Vârsta influenŃează
atitudinile politice: bătrânii manifestă atitudini conservatoare, iar tinerii se
manifestă ca revoluŃionari. Pe un plan mai general, în Ńările subdezvoltate
durata medie a vieŃii fiind mică, atitudinile politice ale populaŃiei înclină spre
transformări sociale radicale, pe când în Occident - unde durata medie a vieŃii
este mare, în politică domină conservatorismul.
Astfel de concepŃii bio-demo-politice au însă importante limite:
- trăsătura generală a acestora este aceea că exagerează rolul
factorului bio-demografic, etnic în raport cu viaŃa politică, considerând relaŃia
dintre subsistemul politic şi factorul demografic ca fiind nemijlocită. De aici
provin diverse consecinŃe eronate, exagerate;
- teoriile de mai sus trec cu vederea faptul că "inflaŃia demografică",
dezechilibrul demo-economic au cauze sociale, economice şi politice;
- teoriile rasiste au fost definitiv compromise de practicile fasciste,
de apartheid. Ele nu au un fundament ştiinŃific, biologic, sociologic sau
psihologic semnificativ. Este adevărat că existenŃa raselor (europeană,
mongoloidă, negroidă, amerindiană) nu poate fi pusă la îndoială. Dar
deosebirile biologice între rase nu au nici o implicaŃie socială, culturală sau
caracterială. Cercetările fiziologice, testările psihologice sau studiile de
sociologie politică comparată nu au dezvăluit diferenŃe politice, organizatorice,
psihosociale între popoare, Ńări, personalităŃi pe temeiul rasei. La fel, istoria
demonstrează existenŃa unor civilizaŃii mongoloide, negroide sau amerindiene
superioare celor albe în anumite perioade istorice sau, în plan sincronic,
practica politică contemporană dovedeşte că oricare rasă este reprezentată
prin toate formele de regimuri politice: democratice, totalitare, liberale, dirijiste
etc.;
117