CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
oamenii vor fi apropiaŃi unii de alŃii spre a-şi făuri, prin eforturi comune,
fericirea lor mutuală, de "artă" menită să realizeze "binele societăŃii"
(Helvétius, d'Holbach etc.) sau ca ansamblu de activităŃi menite să garanteze
conservarea drepturilor omului (Condorcet), întărirea spiritului civic.
La noi în Ńară, întâiul mare gânditor cu preocupări sistematice şi
profunde în analiza politicului a fost Samuil Micu, în lucrarea intitulată
"ÎnvăŃătura politicească". El înŃelegea prin politică "ocârmuirea şi
îndreptarea Ńării şi a cetăŃii şi a obştei omeneşti... Drept aceea este
înŃelepciunea care învaŃă cum se cade a stăpâni şi a ocârmui cetatea, adică
obştea oamenilor, republica sau norodul" 2 .
Evantaiul de poziŃii teoretice - explicative referitoare la politică este
mult mai larg. Important rămâne faptul că în conceperea şi definirea politicii
s-au afirmat două mari tendinŃe: una, care consideră politica drept ansamblu
de activităŃi prin care sunt conduşi oamenii recurgându-se la violenŃă şi
constrângere, de cârmuire a comunităŃilor umane prin utilizarea violenŃei
legitime, de utilizare a puterii pentru a impune colectivităŃii un anumit mers, un
program strategic de urmat şi, o alta, care înŃelege politica drept activitate prin
care se crează un cadru legitim pentru manifestarea voinŃelor libere ale
cetăŃenilor, pentru realizarea binelui comun sau public (Aristotel). Aşa cum
rezultă din cele prezentate anterior, încă din Antichitate s-au distins două
opŃiuni în politică: una pentru aristocraŃie sau pentru dominaŃia unei elite
(Platon), alta pentru democraŃie ca formă de viaŃă politică la care să
participe toŃi oamenii cetăŃii.
Luând un reper din istoria doctrinelor şi ştiinŃei politice mai apropiat de
zilele noastre - analiza sistemică, de pildă, introdusă în politologie de către
David Easton şi Karl Deutsch, a ajuns la concluzia că politica - în special prin
intermediul statului – reprezintă un subsistem, este un fel de organism al cărui
rol se evidenŃiază în "distribuirea autoritară a valorilor" (D. Easton). FuncŃiile
politicii sunt asemănătoare artei de a pilota o corabie. A ghida o corabie
înseamnă a-i orienta comportamentul viitor cunoscând mediul, poziŃia pe care
o ocupă în raport cu acest mediu, puterea mecanismului, proprietăŃile bune şi
rele ale navei, multe informaŃii referitoare la istoria navigaŃiei. La fel şi politicul,
ca sistem - adică un ansamblu coerent de instanŃe guvernamentale - este
element al unui mediu (mediul social care încorporează diverse subsisteme)
din care primeşte diferite suporturi, impulsuri şi influenŃe şi căruia îi va
răspunde conform misiunii sale specifice de "distribuitor autoritar de valori" în
conformitate cu o concepŃie raŃională despre legitimitate. Sistemul politic,
deci, primeşte cereri şi susŃineri, adică inputs-uri, şi adoptă decizii, elaborează
acŃiuni de reglare a mersului societăŃii - adică produce outputs-uri.
O bună politică, precum activitatea unui pilot desăvârşit, reuşeşte să
selecteze, să favorizeze suporturile necesare şi, în acelaşi timp, să elaboreze
outputs-urile cele mai potrivite spre a acŃiona benefic asupra mediului social
pentru a-l modela în conformitate cu o finalitate şi în acord cu valorile generalumane.
Politica, deci, preia toate solicitările, "comenzile" mediului social, le
2 Samuil Micu, "Scrieri filosofice", E.S., Buc., 1966.
16