CUPRINS

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
gânditorilor, a filosofilor la anumite valori culturale, religioase, filosofice,
juridice etc. şi-au lăsat amprenta asupra modului de definire, de concepere a
politicului. Astfel, de pildă, Democrit considera că nu există artă mai înaltă
decât cea politică; aceasta pentru că utilizează ca instrumente statul şi dreptul
în vederea temperării invidiei şi duşmăniilor dintre oameni. Arta politică este
cea care educă oamenii în spiritul îndatoririlor cetăŃeneşti şi al respectării
legilor statului. Sofiştii înŃelegeau politica drept o activitate de dominare a unei
părŃi a societăŃii de către o altă parte prin utilizarea puterii. Ei sunt primii care
au considerat politicul ca o expresie a intereselor unor grupuri sociale, ca o
modalitate de exercitare a puterii.
Unul dintre cei mai profunzi gânditori ai AntichităŃii eline, care a fost
Platon (vezi lucrările sale "Omul de stat", "Republica", "Legile", "Parmenide"),
compara politica cu arta pilotării unei corăbii, cu arta medicului sau a
păstorilor care, pe baza cunoaşterii perfecte a domeniului lor, reuşesc să
obŃină rezultatele dorite în cârmuire, în redarea vieŃii pacienŃilor şi, respectiv,
în păstoritul turmei. Platon a făcut distincŃie între tiranie şi politică. Tirania ar
consta în arta de a conduce oamenii prin utilizarea forŃei, în timp ce politica
este arta de a-i conduce pe oameni prin forŃa ideilor, prin mijloace persuasive,
utilizând ştiinŃa, înŃelepciunea, atrăgându-le consimŃământul. Societatea
trebuie guvernată de înŃelepciune; diletanŃii, neiniŃiaŃii nu au ce căuta în
politică. Politica ar fi, deci, apanajul unei elite, al clasei înŃelepŃilor, al
filosofilor. OpŃiunea profundă a lui Platon a fost pentru politica înŃeleasă ca
activitate de conducere a oamenilor pe baza respectării voinŃei lor libere -
politica fiind, simultan, o artă şi o ştiinŃă prin care colectivităŃile umane se lasă
conduse în numele unor valori superioare.
Elevul lui Platon - Aristotel din Stagira - considera politica, pornind
de la înŃelegerea omului ca zoon politikon, ca o activitate de organizare a
comunităŃii sociale în întregul ei în care indivizii trebuie să se integreze ca
cetăŃeni. Politica stabileşte constituŃia, configuraŃia statului care urmează să
normeze conduitele cetăŃenilor. Organizarea societăŃii face necesară
activitatea statală. În acest context, omul este necesarmente o fiinŃă politică
ce va fi încadrat într-unul din cele şase tipuri de guvernământ posibile:
monarhia, aristocraŃia, timocraŃia, tirania, oligarhia şi democraŃia. Aristotel,
considerat ca întemeietor al ştiinŃei politice, are meritul de a fi intuit ideea
separării puterilor în stat.
Mai târziu, Niccolo Machiavelli va înŃelege prin politică ansamblul de
activităŃi prezente într-o societate prin care se urmăreşte cucerirea,
exercitarea şi menŃinerea puterii de stat. Politica este făcută de toŃi factorii
care pot asigura stabilitatea şi eficienŃa puterii de stat, fiind implicat ansamblul
mijloacelor care ar putea duce la formarea unui stat italian puternic,
centralizat (vezi lucrările sale "Discursuri", "Principele"). După Machiavelli,
politica este o activitate autonomă care are principiile şi legile sale.
În lucrarea sa "Despre spiritul legilor", Montesquieu susŃinea că
politica este cea care priveşte organizarea statului şi, îndeosebi,
reglementarea raporturilor dintre guvernanŃi şi guvernaŃi. AlŃi ideologi ai
revoluŃiei franceze din 1789 considerau politica în sensul de artă prin care
15