01.06.2015 Views

CUPRINS

CUPRINS

CUPRINS

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

<strong>CUPRINS</strong><br />

CUVÂNT ÎNAINTE 5<br />

I. POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU 9<br />

1. Ce este politologia? 9<br />

2. ConotaŃii ale conceptului de politică 14<br />

3. O definire praxiologică a politicii 19<br />

4. Puterea 27<br />

5. Autoritatea 36<br />

6. FuncŃiile politologiei 41<br />

II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE 45<br />

1. Tipuri de cercetare în politologie 45<br />

2. Sursele şi metodele cercetărilor în politologie 48<br />

3. Programul cercetării în politologie 59<br />

III. AGENłII ACłIUNII POLITICE 63<br />

1. Conceptul de agent (forŃă) politic 63<br />

2. Clasificarea agenŃilor politici 66<br />

3. NoŃiunea de conduită politică 67<br />

4. Organizarea subiectivităŃii agenŃilor politici 68<br />

5. Latura direcŃională a subiectivităŃii agenŃilor politici 68<br />

6. Latura dinamogen - energetică a subiectivităŃii politice 76<br />

7. Atitudinile şi voinŃa politică 80<br />

IV. RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACTIUNII POLITICE 85<br />

1. NoŃiunile de resurse şi instrumente politice 85<br />

2. Caracterul istoric şi partizan al mijloacelor politice 86<br />

3. Mijloacele contemporane ale acŃiunii politice 87<br />

4. RepartiŃia mijloacelor acŃiunii politice în societate 99<br />

5. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politice<br />

în acŃiune 100<br />

a) Conceptul de tactică 100<br />

b) Pricipii ale eficienŃei tacticii agenŃilor politici 101<br />

V. OBIECTUL ACTIUNII POLITICE 103<br />

1. NoŃiunea de obiect al acŃiunii politice 103<br />

2. Obiectul acŃiunii politice în literatura politologică 103<br />

3. Obiectul acŃiunii politice, dintr-o perspectivă praxiologică 106


VI. CADRUL SAU SITUAłIA DE DESFĂŞURARE A ACłIUNII POLITICE 109<br />

1. SituaŃia socială şi situaŃia politică 109<br />

2. Structura situaŃiei acŃiunii politice 110<br />

3. CondiŃionarea geografică a acŃiunii politice 112<br />

4. CondiŃionarea demografică a acŃiunii politice 116<br />

VII. PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALISTĂ ÎN ŞTIINłA POLITICII 121<br />

1. Sistemul politic şi funcŃiile sale 121<br />

2. Regimurile politice 129<br />

VIII. PRINCIPALII AGENłI AI SISTEMELOR DE ACłIUNI POLITICE<br />

CONTEMPORANE 133<br />

A. PARTIDELE POLITICE 133<br />

1. NoŃiunea de partid politic 133<br />

2. Originea partidelor politice 138<br />

3. Diversitatea partidelor şi clasificarea lor 142<br />

4. FuncŃiile partidelor politice 148<br />

5. Numărul şi sistemele de partide 150<br />

a) Factorii care determină numărul de partide 150<br />

b) Sistemele bipartidiste şi multipartidiste 152<br />

c) Sistemele monopartidiste 154<br />

B. GRUPURILE DE PRESIUNE - COMPONENTE ALE<br />

SISTEMELOR POLITICE CONTEMPORANE 157<br />

1. Rolul grupurilor de presiune; modelul societăŃii poliarhice 159<br />

2. Mijloacele folosite de grupurile de presiune pentru realizarea<br />

scopurilor 161<br />

C. STATUL - INSTITUTIE A PUTERII 164<br />

1. Caracterizarea generală a statului 164<br />

2. Suveranitatea şi independenŃa statului 179<br />

3. Legitimitatea statului şi tipurile de state 191<br />

4. Tipuri de investire a personalului guvernant; parlamentul 202<br />

5. Statul, puterea politică şi sistemul juridic 205<br />

D. ELITELE, LIDERII, MASELE POPULARE - AGENłI AI<br />

PRACTICII POLITICE 212<br />

1. Elitele politice şi personalităŃile 213<br />

2. Masele populare 217<br />

IX. REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE<br />

DEMOCRATICE 221<br />

1. Alegerile 221<br />

2. Alegerile şi selecŃia candidaŃilor 223<br />

3. Tipuri de sisteme electorale 225<br />

276


X. CULTURA POLITICĂ 233<br />

1. Ce este cultura politică? 233<br />

2. Diversitatea culturilor politice 239<br />

3. Ideologiile, componente vectoriale şi dinamogene ale<br />

culturii politice 242<br />

4. Socializarea şi aculturaŃia politice 245<br />

XI. SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ 251<br />

1. Schimbare socială şi dezvoltare politică 251<br />

2. Mişcările sociale şi cadrul legal 255<br />

A. Mişcările protestatare 256<br />

B. Mişcările reformatoare 256<br />

C. Mişcările revoluŃionare 257<br />

D. Mişcările regresive 259<br />

E. Mişcările utopice 259<br />

3. Sistemul juridic - factor de influenŃare a dezvoltării sociale 260<br />

4. Problema dezvoltării politice a statelor aflate în tranziŃie 261<br />

The author's note 265<br />

Note de l'auteur 267<br />

BIBLIOGRAFIE 269<br />

<strong>CUPRINS</strong> 275<br />

277


I. POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

1. Ce este politologia?<br />

Politologia are ca obiect de cercetare viaŃa politică, propunându-şi<br />

să studieze şi să explice natura şi esenŃa politicului, geneza şi dinamica lui,<br />

locul şi funcŃiile politicii în colectivităŃile umane. Scopul politologilor este acela<br />

de a desprinde legile vieŃii politice, de a explica mecanismul de funcŃionare a<br />

politicului, cauzele care determină schimbările sistemelor politice pentru a<br />

găsi metode, căi, direcŃii de acŃiune în sensul sporirii eficienŃei practicii politice<br />

atât la scara societăŃii globale, cât şi la nivelul subunităŃilor acesteia, a<br />

perfecŃionării conducerii societăŃii, a creării unei ordini sociale care să-i<br />

mulŃumească pe cât mai mulŃi oameni.<br />

Primele idei, explicaŃii referitoare la fenomenele politice au apărut<br />

odată cu statul şi dreptul, cu raporturile dintre conducători şi conduşi. La<br />

început, în cadrul ordinii sociojuridice de tip sclavagist, astfel de cunoştinŃe<br />

erau fragmentare şi înglobate în scrieri cu caracter religios, literar, filosofic,<br />

istoric, etc. Începând cu Herodot, Platon şi Aristotel o serie de gânditori şi-au<br />

focalizat reflecŃiile şi căutările asupra puterii politice şi, în special, asupra<br />

statului, crescând de la un secol la altul gradul de specializare a cunoaşterii şi<br />

a cercetărilor. Ca ştiinŃă socială pozitivă, cu un corp de explicaŃii, legi, ipoteze,<br />

tehnici de testare a adevărurilor specifice, cu un limbaj specializat, cu Ńinte<br />

pragmatice evidente, politologia s-a dezvoltat în ultima jumătate de secol.<br />

Termenul de politologie, provenit din cuvintele greceşti ’’polis’’ = cetate, stat<br />

şi ’’logos’’ = ştiinŃă, se pare că a fost introdus prin deceniul al VI-lea al<br />

secolului XX de către germanul Eugen Fischer Bailing şi francezul André<br />

Thérive pentru a folosi un sinonim al expresiei “ştiinŃă a politicii”, cu sensul de<br />

ştiinŃă despre stat, despre guvernarea colectivităŃilor umane, despre<br />

exercitarea puterii pentru a crea o ordine socioeconomică cât mai bine<br />

adaptată nevoilor şi aspiraŃiilor oamenilor.<br />

Preluând şi valorificând, în tot mai mare măsură, metodele şi<br />

procedeele de cercetare care au dat bune rezultate în sociologie, psihologie,<br />

pedagogie, cibernetică sau teoria comunicării, politologia a devenit o reflecŃie<br />

sistematică, esenŃializată şi coerentă asupra organizării politice a societăŃilor<br />

contemporane, lăsându-şi concluziile expuse oricând spre a fi testate sub<br />

aspectul valorii lor de adevăr şi de utilitate. În acest fel investigaŃiile din<br />

domeniul politologiei au condus la extinderea volumului de informaŃii veridice<br />

referitoare la puterea politică, instituŃiile politice, agenŃii politici şi practicile lor,<br />

relaŃiile politice, societatea civilă în raport cu societatea politică şi cu elitele<br />

politice, valorile şi cultura politice, tipurile de regimuri şi tehnicile de<br />

guvernare, dezvoltarea şi progresul politice, tradiŃia şi modernitatea în<br />

funcŃionarea sistemelor politice etc. Prin urmare, politologia oferă astăzi un<br />

cuantum de informaŃii ştiinŃifice utile perfecŃionării activităŃilor de guvernare,


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

adâncirii democraŃiei, funcŃionării statului de drept prin raportare la<br />

standardele de performanŃe politice existente în democraŃiile avansate,<br />

prevenirii şi eradicării conflictelor sociale şi, nu în ultimul rând, asigurării<br />

ordinii şi disciplinei tuturor categoriilor de agenŃi ai practicii sociale<br />

corespunzător criteriilor de legitimitate, constituŃionalitate şi legalitate.<br />

Delimitarea obiectului de studiu al politologiei nu a rămas în afara<br />

disputelor. Acestea au fost marcate de modul în care era definită şi înŃeleasă<br />

politica însăşi. O linie de gândire a considerat politologia ca fiind ştiinŃa<br />

statului, a guvernării. AderenŃii la acest punct de vedere au fost, în cea mai<br />

mare parte, jurişti. Ei au invocat printre argumente etimologia termenului<br />

politologie (polis = stat, cetate). Prin urmare, statul, mecanismele de acŃiune<br />

ale organelor statului, menite să creeze ordinea şi coeziunea, justiŃia şi pacea<br />

socială dezirabile, ar trebui să constituie obiectul ştiinŃei politice (Aristotel,<br />

Bodin, Machiavelli, Montesquieu, Kelsen, M. Djuvara etc.). Dar acestei poziŃii i<br />

s-au adus critici emanate din caracterul ei restrictiv: ea a limitat politica la una<br />

dintre modalităŃile posibile de organizare a societăŃilor umane, întrucât există<br />

societăŃi care trăiesc fără stat, dar nici una nu funcŃionează fără politică. În<br />

fond, viaŃa politică a societăŃii are o extindere mult mai mare decât perimetrul<br />

activităŃilor organelor statului.<br />

O a doua linie de gândire a considerat că obiectul politologiei îl<br />

constituie exercitarea puterii, respectiv modurile de a o cuceri, a-i realiza<br />

funcŃiile, a o conserva, apăra şi întări (H. Lasswell, W. Robson, R. Aron, G.<br />

Burdeau, M. Duverger, C.J. Friedrich etc.). În acest sens, politologia studiază<br />

relaŃiile dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre conducători şi conduşi, modul în<br />

care se constituie elitele politice, natura, fundamentele, obiectivele şi efectele<br />

puterii în societate. După G. Burdeau, obiectul politologiei constă în<br />

cunoaşterea universului politic care gravitează în jurul puterii politice. Un<br />

asemenea punct de vedere se dovedeşte a fi prea larg, el tinzând să dilueze<br />

politica în multitudinea de relaŃii sociale. Sub acest aspect putem fi de acord<br />

cu M. Hastings, care scria că “puterea nu este caracteristică doar relaŃiei<br />

politice. Ea trimite la alte situaŃii-familie , şcoală, întreprindere-unde există, şi<br />

aici o putere, dar care nu poate fi calificată drept politică” 1 .<br />

Evident, cele două linii de abordare a obiectului ştiinŃei politice<br />

au un caracter fie prea restrictiv, fie prea extensiv (facem abstracŃie de<br />

faptul că, în numeroase cazuri, autorii şi-au propus, în mod deliberat, să<br />

abordeze politicul doar dintr-o perspectivă bine conturată reuşind astfel să<br />

realizeze contribuŃii preŃioase la dezvoltarea acestei ştiinŃe): una constrânge<br />

nepermis obiectul acŃiunii politice, cealaltă îl diluează sau caută manifestări de<br />

viaŃă politică acolo unde ele nu există. Ca reacŃie la aceste situaŃii au apărut<br />

poziŃii intermediare, nuanŃate, de analiză a structurii şi dinamicii vieŃii politice<br />

în toată complexitatea ei. În astfel de analize şi căutări demersul inter şi<br />

multidisciplinar a devenit o necesitate metodologică de care depinde<br />

profunzimea explicaŃiilor privind geneza, structura, funcŃiile, dezvoltarea şi<br />

perspectivele politicului în societate, legile vieŃii politice, posibilităŃile de<br />

1 Michel Hastings, “Abordarea ştiinŃei politice”, Institutul European, 2000, p.5<br />

10


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

intervenŃie a specialiştilor, a guvernanŃilor pentru a ameliora mecanismele de<br />

funcŃionare a sistemului politic sau pentru a spori eficienŃa practicii politice<br />

contemporane.<br />

Cum obiectul politologiei este o realitate socioumană extrem de<br />

complexă, acesta va fi studiat pe diferite nivele şi din unghiuri de vedere<br />

diferite. Astfel au apărut diferite ştiinŃe limitrofe sau ştiinŃe politice<br />

specializate, care se preocupă de aprofundarea cunoaşterii unei singure<br />

componente a vieŃii politice sau care prelungesc aria de preocupări ale<br />

politologiei. Procesul de diferenŃiere, de specializare a cunoaşterii şi cercetării<br />

realităŃii politice a avut o evoluŃie sinuoasă. Astfel, în SUA, evoluŃia ştiinŃelor<br />

politice a inclus şi dreptul constituŃional sau dreptul administrativ. În schimb, în<br />

Europa studierea vieŃii politice a intrat, mai întâi, în aria de preocupări a<br />

juriştilor, filosofilor, sociologilor. În FranŃa, de pildă, studiul instituŃiilor politice a<br />

fost atelat dreptului constituŃional. În ultima jumătate de secol s-au afirmat<br />

progresiv mai multe ştiinŃe care studiază elemente ale structurii şi dinamicii<br />

vieŃii politice:<br />

- sociologia politică studiază natura şi esenŃa socială a politicului,<br />

interacŃiunile acestuia cu celelalte componente (subsisteme ale societăŃii),<br />

dovedindu-se a fi o sociologie de ramură care face joncŃiunea între sociologia<br />

generală şi ştiinŃa politică; cele două ştiinŃe sunt complementare, întrucât au<br />

obiectul de cercetare comun dar diferă unghiul de abordare. Politologia<br />

urmăreşte să descopere geneza, structura, dinamica vieŃii politice, în timp ce<br />

sociologia politică pune accentul pe conexiunile sistemului politic cu<br />

societatea;<br />

- ştiinŃa politicilor publice – ansamblu de preocupări descriptive,<br />

explicative şi prescriptive privind diferitele aspecte ale guvernării şi<br />

rezultatelor acesteia. Ca ramură a cunoaşterii, disciplina politici publice a luat<br />

fiinŃă după al doilea război mondial fiind parte integrantă a eforturilor de<br />

reformare a sectorului public în genere. O politică publică vizează trei<br />

aspecte conectate între ele: identificarea problemei de rezolvat, stabilirea<br />

strategiei şi a etapelor de atins pentru rezolvarea problemei prin prisma<br />

interesului public şi selectarea mijloacelor necesare pornind de la resursele<br />

existente. Prin urmare, această ştiinŃă oferă guvernului repere bine<br />

întemeiate, un ghid de acŃiune pentru soluŃionarea problemelor publice cu<br />

care se confruntă. Fiind o sursă de inspiraŃie pentru deciziile funcŃionarilor<br />

guvernamentali, ştiinŃa politicilor publice reprezintă, în democraŃiile<br />

contemporane, o şansă sporită pentru cetăŃeni de a-şi exercita controlul<br />

asupra guvernanŃilor.<br />

- stasiologia–ştiinŃa partidelor politice; ea îşi propune să studieze<br />

apariŃia, evoluŃia, funcŃiile şi perspectivele partidelor politice, fiind preocupată<br />

şi de sistemele mono, bi şi multipartidiste, de raporturile dintre acestea şi<br />

organismul statal sau celelalte instituŃii politice;<br />

- polemologia – ştiinŃa despre războaie şi arta de a le preveni;<br />

- irenologia – ştiinŃa păcii, a construirii şi menŃinerii acesteia;<br />

- statologia–ştiinŃa despre stat; ea studiază apariŃia, dezvoltarea,<br />

funcŃiile şi perspectivele istorice ale statului ca principal agent politic,<br />

11


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

evidenŃiind tipurile de state, de regimuri politice şi mecanismele de creare a<br />

ordinii sociale dezirabile;<br />

- ştiinŃa comportamentului electoral;<br />

- psihologia politică - ramură a psihologiei sociale care studiază<br />

manifestările psihice ale conduitei agenŃilor politici;<br />

- ştiinŃa relaŃiilor politice internaŃionale;<br />

- filosofia politică – ramură a filosofiei care abordează politicul ca<br />

realitate socială globală din perspectiva importanŃei sale pentru om, a<br />

semnificaŃiilor sale axiologice. De pe poziŃia unei concepŃii generale despre<br />

om, societate şi istorie, filosofia politică abordează valorile politice, cultura<br />

politică, progresul politic, criteriile de eficienŃă ale practicii politice globale,<br />

perspectivele îndepărtate ale omului şi politicii, constituindu-se într-o<br />

conştiinŃă critică, lucidă, cu funcŃii metodologice pentru ştiinŃele politice;<br />

- antropologia politică, ca ramură a antropologiei sociale, studiază<br />

comparativ societăŃile arhaice, primitive, nonpolitice şi pe cele în care, treptat,<br />

politicul a luat fiinŃă, cele politizate – fapt care a condus la o mai bună<br />

înŃelegere a genezei, structurii şi dezvoltării politicului. Astăzi, cercetările de<br />

antropologie politică sunt extinse asupra sistemelor, regimurilor politice,<br />

direcŃiilor de evoluŃie a politicului din societăŃile actuale şi de viitor;<br />

- ştiinŃa administraŃiei – studiază activitatea organelor administraŃiei<br />

centrale şi locale cu scopul de a formula principii de organizare raŃională şi<br />

eficientă a acestora, de a stabili metodele şi procedeele de perfecŃionare a<br />

instituŃiilor administrative;<br />

- geopolitica – ştiinŃa conexiunilor dintre politică şi geografie;<br />

- istoria politică – cercetează evoluŃia politicului în istoria societăŃii,<br />

fie la o colectivitate, fie la un popor, fie la nivelul unei arii culturale, geografice<br />

sau chiar la nivel mondial;<br />

- istoria doctrinelor politice, ş.a.<br />

Pentru că aceste ştiinŃe reflectă un domeniu extrem de complex, de<br />

diversificat şi dinamic, cu componente calitativ distincte, dar în ansamblul lui<br />

fiind guvernat de aceleaşi legi şi definit prin caracteristici generale, valabile<br />

pentru elementele sale constitutive, trebuie subliniat faptul că între ştiinŃele de<br />

mai sus există conexiuni, suprapuneri de conŃinut, continuităŃi, dependenŃe<br />

reciproce. De aceea, luate împreună, compun sistemul ştiinŃelor politice.<br />

În ansamblul acestui sistem, politologia are o arie problematică şi<br />

tematică ce vizează:<br />

− structura şi esenŃa politicului;<br />

− agenŃii politici şi practica lor socială;<br />

− resursele, mijloacele şi programele politice;<br />

− societatea civilă, agenŃii politici şi puterea politică;<br />

− statul şi societatea politică; regimurile politice;<br />

− tipuri de mecanisme politice contemporane şi rolul<br />

ideologiilor;<br />

− comportamentele politice şi formarea elitei politice; menirea<br />

acesteia;<br />

− interacŃiunile sistemului politic naŃional cu mediul internaŃional;<br />

12


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

− probleme ale dezvoltării şi progresului politic, etc.<br />

Desigur, sfera de preocupări şi de soluŃii ale politologiei a fost<br />

dependentă de epocă, de aria culturală de provenienŃă a autorului, de<br />

personalitatea acestuia. Astfel, în 1957, autorii Reinhard Bendix şi Seymour<br />

Martin Lipset abordau în opera lor probleme precum:<br />

− birocraŃia şi administraŃia publică;<br />

− studii comparative de structuri politice şi sociale;<br />

− sisteme politice naŃionale;<br />

− puterea legislativă;<br />

− planificarea;<br />

− elitele politice şi probleme de leadership;<br />

− partidele politice;<br />

− grupurile de presiune;<br />

− factori psihologici şi apartenenŃe politice;<br />

− opinia publică, propaganda şi rolul mijloacelor de<br />

comunicare în masă;<br />

− politica regimurilor din Ńările subdezvoltate;<br />

− modele de politică regională;<br />

− stratificarea socială şi aderenŃa politică;<br />

− campanii electorale şi comportamentul electoral.<br />

În 1994, Dominique Colas încorpora în discursul său o tematică nu<br />

foarte diferită: partidele politice, alegerile, luarea deciziilor politice, elitele<br />

politice (clasa politică), funcŃionarea administraŃiei, statul ca instituŃie<br />

fundamentală a puterii, politicile publice la nivel naŃional (asigurări sociale,<br />

învăŃământ, sănătate, cultură), politicile publice la nivel internaŃional,<br />

comportamentul politic, relaŃiile politice internaŃionale.<br />

Având astfel de preocupări, politologii şi-au propus nu numai să<br />

cunoască, să explice domeniul politic al vieŃii sociale, ci să desluşească<br />

mecanismele care produc polarizarea maselor, tendinŃele dezvoltării politice,<br />

să prevadă pentru a putea descoperi soluŃii potrivite la marile probleme pe<br />

care le ridică economia, educaŃia, cultura, asistenŃa socială, armata, etc.<br />

existente într-o societate. În acest fel, politologia, având funcŃii cognitiv –<br />

teoretice, explicative, prospective, valorizatoare, vine să servească<br />

terapeutica socială, să propună soluŃii şi să orienteze evoluŃia vieŃii politice,<br />

perfecŃionarea activităŃii de stat, raŃionalizarea birocraŃiei, sporirea eficienŃei<br />

practicii politice, adaptarea funcŃionării sistemului politic la cerinŃele omului,<br />

armonizarea societăŃii politice cu interesele societăŃii civile, funcŃionarea<br />

corectă a democraŃiei, mai buna deservire a cetăŃeanului.<br />

În prezent, dată fiind creşterea rolului politicului în societate,<br />

diversificarea interdependenŃelor dintre practica politică şi celelalte<br />

componente ale sistemului social pe care aceasta le direcŃionează şi le<br />

reglează, pornind şi de la constatarea că toate societăŃile contemporane care<br />

au eliminat amatorismul din sfera luării deciziilor politice şi au promovat o<br />

nouă clasă politică alcătuită din oameni competenŃi, din profesionişti ai<br />

politicii, au obŃinut mari performanŃe economico – sociale, în conducerea şi<br />

13


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

organizarea societăŃii, se poate observa o creştere generalizată a<br />

intereselor, atât oficiale cât şi neoficiale, pentru dezvoltarea politologiei,<br />

pentru promovarea cercetărilor teoretice şi empirice asupra faptelor politice,<br />

pentru dezvoltarea culturii civice, a culturii politice activ – participative, ca o<br />

condiŃie necesară a adâncirii democraŃiei. Aşa se explică proliferarea<br />

publicaŃiilor aparŃinătoare acestui domeniu al cunoaşterii, crearea în<br />

numeroase Ńări a unor institute de ştiinŃe politice, asociaŃii ale politologilor,<br />

academii de ştiinŃe politice, facultăŃi de profil, organizarea de studii post –<br />

universitare, de înalte studii politice, de congrese şi sesiuni ştiinŃifice, etc. Este<br />

un fapt remarcabil existenŃa în mediul generaŃiilor tinere a unor motivaŃii<br />

sporite în sensul de a-şi lărgi cultura politico – civică, pentru a-şi putea explica<br />

fenomenele şi sensurile evenimentelor politico – sociale. Toate acestea<br />

demonstrează că politologia, în ultimă instanŃă, îşi subordonează funcŃiile şi<br />

întreaga ei menire unor Ńinte pragmatice esenŃiale: perfecŃionarea practicilor<br />

de guvernare a societăŃii, astfel încât aşteptările societăŃii civile să fie cât mai<br />

bine satisfăcute, şi dezvoltarea culturii politice – civice specifică democraŃiei.<br />

2. ConotaŃii ale conceptului de politică<br />

În istoria teoriilor politice au fost date numeroase definiŃii politicii, au<br />

fost scoase în relief variate semnificaŃii şi sensuri, conturându-se, în ultimă<br />

instanŃă, poziŃia socială, practică şi aderenŃa ideologică a autorului. Ne va<br />

rămâne, atunci, la latitudine să aruncăm zarurile şi să alegem la întâmplare<br />

una din aceste definiŃii? Nu! Nu, pentru că o definiŃie exprimă în modul cel mai<br />

concentrat posibil concepŃia şi atitudinea omului de ştiinŃă (a politologului)<br />

despre sistemul sau procesul definit. O definiŃie a politicii, dacă este logică -<br />

adică completă, corectă şi adevărată, îşi va putea dezvălui rolul de axă a<br />

investigaŃiei, de fir călăuzitor în ordonarea ideilor şi în formularea discursului<br />

teoretic - explicativ în sfera politologiei.<br />

Fără îndoială că politicii îi pot fi date diferite definiŃii logice (nominală,<br />

genetică, structurală, funcŃionalistă etc.) – fapt, nu rareori, evidenŃiat de istoria<br />

politologiei. Prezintă un interes, înainte de toate, efectuarea unei analize<br />

comparative a numărului imens de semnificaŃii, de conotaŃii atribuite<br />

termenului de politică de- a lungul veacurilor.<br />

Încă din Antichitatea greacă termenul de politică era asociat celui de<br />

"polis" = cetate, comunitate preocupată de viaŃa ei şi desfăşurată pe un<br />

anumit teritoriu, direcŃionată în conformitate cu un sens, cu o perspectivă<br />

acceptabilă majorităŃii cetăŃenilor. Politica ar îngloba în sfera ei ansamblul<br />

activităŃilor iniŃiate şi realizate de stat sau care gravitează în jurul instituŃiei<br />

statale, menite să asigure continuitatea, ordinea vieŃii comunitare, binele<br />

general, o mai bună satisfacere a trebuinŃelor sociale.<br />

Cei mai mulŃi gânditori au conceput politica în calitatea ei de<br />

concepŃie şi artă a guvernării oamenilor, a colectivităŃilor umane şi statului.<br />

Personalitatea, atitudinea faŃă de ordinea socială existentă, adeziunea<br />

14


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

gânditorilor, a filosofilor la anumite valori culturale, religioase, filosofice,<br />

juridice etc. şi-au lăsat amprenta asupra modului de definire, de concepere a<br />

politicului. Astfel, de pildă, Democrit considera că nu există artă mai înaltă<br />

decât cea politică; aceasta pentru că utilizează ca instrumente statul şi dreptul<br />

în vederea temperării invidiei şi duşmăniilor dintre oameni. Arta politică este<br />

cea care educă oamenii în spiritul îndatoririlor cetăŃeneşti şi al respectării<br />

legilor statului. Sofiştii înŃelegeau politica drept o activitate de dominare a unei<br />

părŃi a societăŃii de către o altă parte prin utilizarea puterii. Ei sunt primii care<br />

au considerat politicul ca o expresie a intereselor unor grupuri sociale, ca o<br />

modalitate de exercitare a puterii.<br />

Unul dintre cei mai profunzi gânditori ai AntichităŃii eline, care a fost<br />

Platon (vezi lucrările sale "Omul de stat", "Republica", "Legile", "Parmenide"),<br />

compara politica cu arta pilotării unei corăbii, cu arta medicului sau a<br />

păstorilor care, pe baza cunoaşterii perfecte a domeniului lor, reuşesc să<br />

obŃină rezultatele dorite în cârmuire, în redarea vieŃii pacienŃilor şi, respectiv,<br />

în păstoritul turmei. Platon a făcut distincŃie între tiranie şi politică. Tirania ar<br />

consta în arta de a conduce oamenii prin utilizarea forŃei, în timp ce politica<br />

este arta de a-i conduce pe oameni prin forŃa ideilor, prin mijloace persuasive,<br />

utilizând ştiinŃa, înŃelepciunea, atrăgându-le consimŃământul. Societatea<br />

trebuie guvernată de înŃelepciune; diletanŃii, neiniŃiaŃii nu au ce căuta în<br />

politică. Politica ar fi, deci, apanajul unei elite, al clasei înŃelepŃilor, al<br />

filosofilor. OpŃiunea profundă a lui Platon a fost pentru politica înŃeleasă ca<br />

activitate de conducere a oamenilor pe baza respectării voinŃei lor libere -<br />

politica fiind, simultan, o artă şi o ştiinŃă prin care colectivităŃile umane se lasă<br />

conduse în numele unor valori superioare.<br />

Elevul lui Platon - Aristotel din Stagira - considera politica, pornind<br />

de la înŃelegerea omului ca zoon politikon, ca o activitate de organizare a<br />

comunităŃii sociale în întregul ei în care indivizii trebuie să se integreze ca<br />

cetăŃeni. Politica stabileşte constituŃia, configuraŃia statului care urmează să<br />

normeze conduitele cetăŃenilor. Organizarea societăŃii face necesară<br />

activitatea statală. În acest context, omul este necesarmente o fiinŃă politică<br />

ce va fi încadrat într-unul din cele şase tipuri de guvernământ posibile:<br />

monarhia, aristocraŃia, timocraŃia, tirania, oligarhia şi democraŃia. Aristotel,<br />

considerat ca întemeietor al ştiinŃei politice, are meritul de a fi intuit ideea<br />

separării puterilor în stat.<br />

Mai târziu, Niccolo Machiavelli va înŃelege prin politică ansamblul de<br />

activităŃi prezente într-o societate prin care se urmăreşte cucerirea,<br />

exercitarea şi menŃinerea puterii de stat. Politica este făcută de toŃi factorii<br />

care pot asigura stabilitatea şi eficienŃa puterii de stat, fiind implicat ansamblul<br />

mijloacelor care ar putea duce la formarea unui stat italian puternic,<br />

centralizat (vezi lucrările sale "Discursuri", "Principele"). După Machiavelli,<br />

politica este o activitate autonomă care are principiile şi legile sale.<br />

În lucrarea sa "Despre spiritul legilor", Montesquieu susŃinea că<br />

politica este cea care priveşte organizarea statului şi, îndeosebi,<br />

reglementarea raporturilor dintre guvernanŃi şi guvernaŃi. AlŃi ideologi ai<br />

revoluŃiei franceze din 1789 considerau politica în sensul de artă prin care<br />

15


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

oamenii vor fi apropiaŃi unii de alŃii spre a-şi făuri, prin eforturi comune,<br />

fericirea lor mutuală, de "artă" menită să realizeze "binele societăŃii"<br />

(Helvétius, d'Holbach etc.) sau ca ansamblu de activităŃi menite să garanteze<br />

conservarea drepturilor omului (Condorcet), întărirea spiritului civic.<br />

La noi în Ńară, întâiul mare gânditor cu preocupări sistematice şi<br />

profunde în analiza politicului a fost Samuil Micu, în lucrarea intitulată<br />

"ÎnvăŃătura politicească". El înŃelegea prin politică "ocârmuirea şi<br />

îndreptarea Ńării şi a cetăŃii şi a obştei omeneşti... Drept aceea este<br />

înŃelepciunea care învaŃă cum se cade a stăpâni şi a ocârmui cetatea, adică<br />

obştea oamenilor, republica sau norodul" 2 .<br />

Evantaiul de poziŃii teoretice - explicative referitoare la politică este<br />

mult mai larg. Important rămâne faptul că în conceperea şi definirea politicii<br />

s-au afirmat două mari tendinŃe: una, care consideră politica drept ansamblu<br />

de activităŃi prin care sunt conduşi oamenii recurgându-se la violenŃă şi<br />

constrângere, de cârmuire a comunităŃilor umane prin utilizarea violenŃei<br />

legitime, de utilizare a puterii pentru a impune colectivităŃii un anumit mers, un<br />

program strategic de urmat şi, o alta, care înŃelege politica drept activitate prin<br />

care se crează un cadru legitim pentru manifestarea voinŃelor libere ale<br />

cetăŃenilor, pentru realizarea binelui comun sau public (Aristotel). Aşa cum<br />

rezultă din cele prezentate anterior, încă din Antichitate s-au distins două<br />

opŃiuni în politică: una pentru aristocraŃie sau pentru dominaŃia unei elite<br />

(Platon), alta pentru democraŃie ca formă de viaŃă politică la care să<br />

participe toŃi oamenii cetăŃii.<br />

Luând un reper din istoria doctrinelor şi ştiinŃei politice mai apropiat de<br />

zilele noastre - analiza sistemică, de pildă, introdusă în politologie de către<br />

David Easton şi Karl Deutsch, a ajuns la concluzia că politica - în special prin<br />

intermediul statului – reprezintă un subsistem, este un fel de organism al cărui<br />

rol se evidenŃiază în "distribuirea autoritară a valorilor" (D. Easton). FuncŃiile<br />

politicii sunt asemănătoare artei de a pilota o corabie. A ghida o corabie<br />

înseamnă a-i orienta comportamentul viitor cunoscând mediul, poziŃia pe care<br />

o ocupă în raport cu acest mediu, puterea mecanismului, proprietăŃile bune şi<br />

rele ale navei, multe informaŃii referitoare la istoria navigaŃiei. La fel şi politicul,<br />

ca sistem - adică un ansamblu coerent de instanŃe guvernamentale - este<br />

element al unui mediu (mediul social care încorporează diverse subsisteme)<br />

din care primeşte diferite suporturi, impulsuri şi influenŃe şi căruia îi va<br />

răspunde conform misiunii sale specifice de "distribuitor autoritar de valori" în<br />

conformitate cu o concepŃie raŃională despre legitimitate. Sistemul politic,<br />

deci, primeşte cereri şi susŃineri, adică inputs-uri, şi adoptă decizii, elaborează<br />

acŃiuni de reglare a mersului societăŃii - adică produce outputs-uri.<br />

O bună politică, precum activitatea unui pilot desăvârşit, reuşeşte să<br />

selecteze, să favorizeze suporturile necesare şi, în acelaşi timp, să elaboreze<br />

outputs-urile cele mai potrivite spre a acŃiona benefic asupra mediului social<br />

pentru a-l modela în conformitate cu o finalitate şi în acord cu valorile generalumane.<br />

Politica, deci, preia toate solicitările, "comenzile" mediului social, le<br />

2 Samuil Micu, "Scrieri filosofice", E.S., Buc., 1966.<br />

16


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

prelucrează şi le converteşte în decizii, în legi, în acte autoritare de reglare a<br />

dinamicii sociale, de menŃinere a echilibrului, de integrare a comportamentelor<br />

agenŃilor sociali în vederea realizării şi menŃinerii echilibrului social. Între<br />

politică şi raŃionalitate există astfel o consonanŃă. Rolul ştiinŃelor este acela de<br />

a servi ca instrumente în acŃiunea de alocare cât mai bine cumpănită a<br />

valorilor în societate. Cei care fac politica vor fi profesionişti, oameni capabili<br />

de o bună gestiune a averii naŃionale, vor alcătui o clasă politică<br />

dezideologizată.<br />

*<br />

* *<br />

Din perspectiva practicii politice vii, o definiŃie a politicii în general<br />

este, dacă nu imposibilă, foarte dificilă şi, în orice caz, fără o valoare<br />

operaŃională prea mare. Întreaga istorie a doctrinelor politice, a politologiei,<br />

dar şi sensurile curente pe care le dau oamenii politici sau cetăŃenii de rând<br />

termenilor politică, politic, politici, confirmă caracterul polisemic al acestora,<br />

nota de subiectivitate dependentă de experienŃa personală, de aria culturală<br />

din care face parte autorul definiŃiei, de epoca istorică. Aşa, de pildă,<br />

termenul de politică poate viza, în mintea unora, o anumită componentă a<br />

practicii politice (politica fiscală a guvernului, politica demografică, politica în<br />

sfera infrastructurii sau a raporturilor ecologice, etc.); alteori, este vizată<br />

orientarea ideologică şi programatică a unui agent, regim, elite, etc. (de<br />

exemplu, guvernul X sau partidul Y este de orientare liberală sau duce o<br />

politică socialistă, ori democrat – creştină, etc.); în alte situaŃii sunt avute în<br />

vedere componentele teoretice – atitudinale care vizează viaŃa politică<br />

(influenŃe politice, ideologii, programe politice, justificări sau argumentări pro<br />

sau contra unor forŃe politice, etc.); un alt sens al termenului de politică este<br />

de ‘’Ńintă’’ şi mod de acŃiune în relaŃiile internaŃionale (de exemplu: politica<br />

expansionistă a statului X, politica de pace a guvernului, politica de agresiune<br />

sau de tip conservator în relaŃiile internaŃionale, etc.); un alt sens vizează<br />

produsul final al practicii politice la nivelul întregii colectivităŃi umane, a<br />

unei naŃiuni, pe teritoriul unui stat (de pildă: politica de realizare a echilibrului<br />

social, politica de înfăptuire a Reformei sau de realizare a consensului<br />

naŃional, de protejare a interselor naŃionale, etc.); un alt sens se referă la<br />

activităŃile de confruntare a candidaŃilor pentru putere; un alt sens vizează<br />

spaŃiul social în care cetăŃenii aleg să se supună reglementărilor unei puteri<br />

care deŃine suficiente mijloace politice (coerciŃia legitimă) pentru a putea<br />

elimina sau preveni conflictele sociale (M. Weber); un alt sens vizează<br />

procesul prin care un grup de oameni, cu interese şi aspiraŃii diferite,<br />

avansează spre luarea unor decizii comune. Mărimea sociogrupului, care este<br />

agentul practicii politice, poate varia de la microgrupuri (o familie etc.) până la<br />

forme de comunitate mari (comunitate urbană, naŃiune, grupare etnică etc.)<br />

sau la populaŃia unui continent, zone geopolitice, chiar a întregii planete<br />

(desemnate prin sintagma „comunitatea internaŃională“) etc. Rezultă, deci, cât<br />

de polisemic, de ambiguu este termenul de politică. Dar îndărătul accentelor<br />

17


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

particulare ale definiŃiilor politicului putem întrevedea o notă comună-aceea că<br />

întotdeauna noŃiunea de politică trimite la o virtuală ordine necesară<br />

oamenilor pentru a alcătui o comuniune, pentru a trăi împreună.<br />

Încercând să surprindă ce este esenŃial în astfel de sensuri, politologii<br />

au atribuit termenului de politică semnificaŃia şi conotaŃia de activitate practică<br />

de luare a deciziilor şi de ducere la îndeplinire a acestora – proces care<br />

implică puterea de stat. Din acest punct de vedere, politica aspiră la o<br />

fundamentare ştiinŃifică, în principal economică şi sociologică, la o justificare<br />

filosofică, istorică, axiologică, etc. şi chiar religioasă. Oricum, este o practică<br />

ce necesită tot mai multă experienŃă, abilitate, rafinament, creativitate,<br />

inspiraŃie, curaj, asumarea unor riscuri de către cei care i se dedică – fapt ce<br />

presupune o amplă cultură, nu în ultimul rând o fundamentare ştiinŃifică, adică<br />

o competenŃă specială care ar putea implica talentul, tactul şi măiestria<br />

profesioniştilor angajaŃi în efectuarea prestaŃiilor.<br />

Există şi alte sensuri pentru termenul de politică: cel al sociologiei<br />

generale, care are în vedere politicul ca subsistem al vieŃii sociale, conexat<br />

printr-o multitudine de legături cu economicul, socialul, culturalul, etc. sau<br />

întreaga realitate a vieŃii politice a societăŃii cu toate dimensiunile ei sau sensul<br />

dat de filosofie care-şi propune să surprindă ceea ce este esenŃial şi general<br />

în universul politic al epocilor istorice, care sunt valorile ce ghidează<br />

dezvoltarea şi progresul politic al societăŃii, care sunt semnificaŃiile pentru om<br />

ale marilor sisteme şi regimuri politice, ale orientărilor doctrinare şi programelor<br />

politice etc. În acest context, definiŃia dată politicii de profesorul clujan Liviu<br />

ZăpîrŃan ni se prezintă pe cât de inspirată, pe atât de elocventă: “politica este<br />

ansamblul activităŃilor prin care se organizează şi se conduc oamenii şi relaŃiile<br />

dintre ei ca participanŃi la viaŃa unei comunităŃi globale, felul în care se instituie<br />

şi menŃine, prin intermediul puterii, o ordine interioară care statorniceşte şi<br />

legalizează dominaŃia unor forŃe sociale. Astfel, din punct de vedere funcŃional,<br />

politica este o parte a sistemului social global care exprimă “puterea societăŃii”,<br />

iar din punct de vedere structural cuprinde relaŃiile politice dintre feluriŃii agenŃi<br />

politici, instituŃiile politice şi spiritualitatea politică (în cadrul căreia distingem, pe<br />

de o parte, ideile, concepŃiile, stările de spirit ale agenŃilor politici, dar şi cele<br />

care exprimă un efort de teoretizare a politicii, de analiză a ei “din afară”, din<br />

perspectiva filosofiei, ştiinŃei, sociologiei, axiologiei, praxiologiei etc.) 3 .”<br />

Pentru practica politică nu prezintă valoare teoriile politice situate<br />

"deasupra" claselor sociale, intereselor particulare ale colectivităŃilor umane;<br />

la fel sunt doctrinele politice care se consideră neutre şi care-şi asumă<br />

atributul eternităŃii şi absolutului. Din perspectiva practicii sociale, politica este,<br />

în esenŃa ei, o activitate complexă, un ansamblu de interacŃiuni în spaŃiul<br />

social şi de serii de acŃiuni în timp, care au o coerenŃă şi o logică istorică, fiind<br />

iniŃiate şi realizate de agenŃi specifici: statul cu instituŃiile sale componente,<br />

partidele politice, grupele de presiune, coaliŃiile de forŃe politice, elitele<br />

politice, personalităŃi politice, naŃiuni etc. Având o astfel de convingere, am<br />

putea accepta o alternativă de definire a politicii - cea praxiologică.<br />

3 Liviu ZăpîrŃan, “Repere în ştiinŃa politicii”, Ed. FundaŃiei “Chemarea”, Iaşi, 1992, p.14-15<br />

18


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

3. O definire praxiologică a politicii<br />

Politica unui sistem social determinat este un domeniu al practicii<br />

sociale şi un subsistem al comunităŃii, al unei colectivităŃi umane caracterizat<br />

printr-o dinamică relativ autonomă în cadrul macrosistemului social, având<br />

caracter concret - istoric şi de clasă, agenŃi (subiecŃi, forŃe) specifici care<br />

desfăşoară o activitate de luptă, orientată fie de o strategie de înlăturare, fie<br />

de conservare, fie de clădire a unei ordini social - economice, cultural -<br />

spirituale prin folosirea puterii politice, a instrumentelor politice (statul, dreptul,<br />

propaganda, mijloacele de informare în masă, banii, sisteme de informare<br />

speciale etc.), adică a unor tactici, într-o situaŃie social - istorică concretă ce<br />

Ńine de o anumită arie de competenŃă a forŃelor politice respective.<br />

Evident pot fi formulate numeroase definiŃii acceptabile. Cea de mai<br />

sus exprimă într-o manieră concentrată o concepŃie de ansamblu asupra<br />

societăŃii, o viziune istorică - integralistă asupra dinamicii sociale care<br />

articulează mai mult spiritul decât litera demersului teoretic prezent în această<br />

lucrare. S-ar impune atunci o succintă analiză semantică a limbajului<br />

cuprins în această definiŃie:<br />

a) DefiniŃia se referă nu la politica "eternă", ci la politica unui sistem<br />

social determinat. Sisteme sociale concret - istorice sunt cele de felul<br />

următor: popoare, naŃiuni, clase sociale, sisteme economice, ecologice,<br />

culturale, unităŃile teritorial - administrative, sisteme internaŃionale etc. Toate<br />

acestea satisfac cerinŃele teoriei sistemelor, creată de către L. von Bertalanffy<br />

şi dezvoltată, aplicată în sfera tuturor ştiinŃelor începând cu secolul XX,<br />

inclusiv în politologie.<br />

Sistemele sociale contemporane conŃin o practică politică (mulŃi<br />

politologi discută ideea dacă poate să existe societate fără politică);<br />

întotdeauna politica a fost şi va fi un element component al unui sistem social<br />

şi nu un element marginal, ci unul central, servomotor, autodinamic, având o<br />

structură şi o funcŃionare dependente de dezvoltarea macrosistemului.<br />

b) DefiniŃia reliefează ideea că politica este un domeniu, o latură a<br />

practicii sociale, o activitate transformatoare a realităŃilor demoeconomice şi<br />

socioculturale obiective, fiind compusă din numeroase şi variate acŃiuni<br />

concrete, ordonate în serii de acŃiuni - pe coordonatele timpului, şi încadrate<br />

în interacŃiuni complexe, într-o ordine sau o structură - pe coordonatele<br />

spaŃiului.<br />

Practica politică se desfăşoară prin integrare organică în activităŃile<br />

sociale, productive, ecologice, infrastructurale, culturale, spirituale etc. Se<br />

ridică atunci întrebarea firescă referitoare la specificul politicii printre aceste<br />

componente. Desigur, politica nu produce bunuri materiale, nu realizează<br />

inovaŃii tehnice, nu formează oamenii pentru o profesie, ci, ca ansamblu de<br />

acŃiuni organizate în vederea transformării vieŃii sociale şi, în primul rând, a<br />

modelării structurii de proprietate, a raporturilor economice dintre subiecŃii<br />

practicii sociale prin intermediul deciziilor statale concretizate în norme de<br />

19


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

drept, ea vizează, înainte de toate, conducerea oamenilor, claselor sociale,<br />

naŃiunilor şi diferitelor sisteme sociale de către clasa dominantă, elita politică -<br />

stăpânitoare a mijloacelor de guvernare şi manipulare politică. Politica o fac<br />

atât guvernanŃii, cât şi guvernaŃii. Fără competiŃia dintre aceste două<br />

tabere, competiŃie motivată de interese deosebite, adesea contradictorii,<br />

politica s-ar reduce la o simplă activitate profesională, la o subdiviziune a<br />

muncii sociale, printre multe altele, în care lucrează funcŃionari, slujbaşi<br />

competenŃi, fără ambiŃii, selectaŃi după criterii raŃionale prestabilite precum<br />

medicii, inginerii, profesorii etc. Ori, viaŃa socială ne oferă un cu totul alt<br />

spectacol.<br />

Practica politică, în raport cu celelalte domenii ale practicii sociale,<br />

este o metapractică determinată, în esenŃă, de complexele motivaŃionale ale<br />

agenŃilor politici, de dispersia propietăŃii în structura economică, de modul<br />

cum sunt alocate bunurile şi serviciile în societate, de accesul indivizilor şi<br />

sociogrupurilor la standardele culturale, de civilizaŃie, care prin rolul ei este<br />

cea care dă sens, direcŃionează, conduce, coordonează, reglează,<br />

gestionează ansamblul practicii şi vieŃii sociale. Fiecare latură a practicii<br />

politice (politica monetară, politica demografică, politica în sfera culturii,<br />

politica internaŃională etc.), luată în parte, influenŃează realizarea obiectivelor<br />

celorlalte componente ale vieŃii sociale.<br />

Principalele acŃiuni şi serii de acŃiuni politice din lumea<br />

contemporană sunt cele ale statelor, partidelor, coaliŃiilor (fie aflate la putere,<br />

fie în opoziŃie), corpurilor electorale, grupelor de presiune, liderilor politici.<br />

Practica politică poate avea fie un conŃinut profund contradictoriu, fie<br />

unul unitar, coerent la nivel de comunitate. În Ńările dezvoltate, de pildă,<br />

politica înfăptuită pe fondul unei creşteri economice şi prosperităŃi de pe urma<br />

căreia beneficiază toŃi membrii societăŃii, competiŃiile pentru putere, nota<br />

beligenă a politicii nu afectează grav buna coordonare, fluenŃa şi coerenŃa<br />

politicii forŃelor aflate la guvernare. Nu acelaşi lucru se întâmplă în societăŃile<br />

sărace sau în cele care traversează perioade de criză economică. Aici<br />

tensiunile politice, hiatusurile, răsturnările de linie politică, dificultăŃile de a<br />

realiza un program politic coerent sunt la ordinea zilei. Cazurile de armonie,<br />

de coerenŃă perfectă în funcŃionarea politicului sunt rare: este cazul unor<br />

comunităŃi mici, coezive. Alteori, caracterul unitar şi fluent al vieŃii politice este<br />

o aparenŃă, fiind o rezultantă a mascării practicilor totalitare, dictatoriale.<br />

c) DefiniŃia reliefează, totodată, faptul că politica este un subsistem<br />

al vieŃii sociale, al unor macrosociogrupuri, cu o dinamică relativ autonomă.<br />

Aceasta semnifică faptul că acŃiunile, interacŃiunile şi seriile de acŃiuni politice<br />

sunt limitate, încadrate spaŃial de un sistem şi de o structură - fapt ce implică<br />

ideea de organizare. Politică în afara organizării nu există.<br />

Subsistemul acŃiunilor politice este puternic ierarhizat, centralizat,<br />

posedând un aparat tehnic, o birocraŃie sau o elită politică ce gravitează în jurul<br />

unor personalităŃi politice, lideri, antreprenori sau şefi politici. Aceasta provine din<br />

nevoia facilitării circulaŃiei tot mai rapide a informaŃiilor utile luării deciziilor, a<br />

nevoii de creştere a operativităŃii şi eficienŃei în luarea deciziilor, a executării<br />

comenzilor, a efectuării rapoartelor etc. - atât pe verticală, cât şi pe orizontală.<br />

20


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

Sistemul acŃiunilor politice este o variabilă istorică, dependentă de<br />

dezvoltarea formaŃiunii sociale din care face parte, de viaŃa economică,<br />

ecologică, culturală, spirituală, dar care, în acelaşi timp, prezintă o relativă<br />

autonomie în virtutea căreia influenŃează şi uneori chiar determină apariŃia unor<br />

mutaŃii în structura, funcŃionarea şi dinamica celorlalte subsisteme sociale.<br />

d) DefiniŃia reliefează faptul că politica are un caracter concret - istoric<br />

- ceea ce înseamnă că întotdeauna ea este o activitate a unui agent (forŃe,<br />

subiect individual sau social al acŃiunii) politic în care se împletesc generalul<br />

cu particularul şi individualul, universalul cu specificul, tradiŃia cu inovaŃia,<br />

continuitatea şi discontinuitatea.<br />

e) Caracterul partizan, de clasă, cu motivare specifică, este o notă<br />

definitorie esenŃială a acestui concept. Prin geneza, locul şi rolul în societate,<br />

prin structura, funcŃionarea, dezvoltarea, perspectivele de viitor ale ei - politica<br />

a exprimat, a reprezentat şi a realizat, în planul suprastructurii, interesele,<br />

atitudinile, valorile claselor sociale, ale unor grupuri sociale mari ai căror<br />

membri au interese comune, aderă la aceleaşi valori de cultură, viaŃă<br />

spirituală şi civilizaŃie, au status-uri apropiate în ierarhiile valorice ale<br />

societăŃii, comportamente sociale şi dominante psihosociale direcŃionate<br />

relativ unitar. Indiferent dacă o anume politică îşi va revendica sau nu<br />

legitimitatea făcând apel la voinŃa poporului, la interesele naŃiunii, la binele<br />

comunităŃii, la constituŃionalitate etc., în spatele oricăror justificări se situează,<br />

ca factori dinamogeni reali, trebuinŃele, interesele, voinŃa, idealurile uneia<br />

dintre clasele sociale sau colectivităŃile umane. În această perspectivă, atât în<br />

democraŃie, cât şi sub dictatură, îşi păstrează pe deplin valabilitatea ideea<br />

(leninistă) conform căreia oamenii au fost şi vor fi întotdeauna victimele<br />

stupide ale înşelării şi ale autoînşelării în politică atâta timp cât nu vor învăŃa<br />

să caute îndărătul fiecărei fraze, declaraŃii, făgăduieli cu caracter moral,<br />

religios, politic sau social interese partizane sau ale unor grupări sociale<br />

particulare.<br />

f) Practica politică are ca subiecŃi şi realizatori materiali agenŃi de<br />

acŃiune specifici (forŃe politice). Principalii agenŃi politici contemporani sunt<br />

statele, partidele politice, grupurile de presiune (grupuri de interese), unele<br />

organizaŃii obşteşti, personalităŃi (lideri politici), elitele politice, coaliŃiile politice<br />

etc., care se sprijină pe o bază socială concret - istorică, sunt emanaŃii ale unor<br />

voinŃe sociale (fie ale unei colectivităŃi umane, ale unei naŃiuni, ale unei clase<br />

sociale, fie ale celor dominaŃi, fie ale celor care au ajuns să domine, să<br />

guverneze).<br />

g) DefiniŃia evidenŃiază faptul că orice politică este orientată de o<br />

strategie. Strategiile politice sunt părŃi ale programelor politice care indică<br />

direcŃiile şi sensul general, pe termen lung, ale activităŃii agenŃilor politici,<br />

conŃinând priorităŃile, momentele hotărâtoare şi principalele etape ale luptelor<br />

politice, precizarea poziŃiei faŃă de ordinea socială existentă, faŃă de alte forŃe<br />

politice etc.<br />

Cercetarea structurii şi dezvoltării sistemelor politice contemporane,<br />

cunoaşterea aprofundată a acestora nu poate să ocolească abordarea<br />

strategiilor agenŃilor de acŃiune fără a nu întâmpina obstacole. Analiza<br />

21


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

programelor politice, prin raportarea acestora la realităŃile vizate de ele, la<br />

istoria teoriei şi practicii agenŃilor respectivi, este în măsură să conducă la<br />

descifrarea conŃinutului strategiei reale, la posibilitatea de a distinge ce este<br />

realist de ce este utopic, propagandistic, ideologic în cadrul programului.<br />

Dintr-o perspectivă praxiologică problema conturării şi precizării<br />

strategiilor apare ca elementul cheie al oricărei politici. Pe când, dintr-o<br />

perspectivă sociologică, pare a avea un rol mai însemnat nu intenŃiile,<br />

scopurile, strategiile şi programele politice, ci gradul de organizare a<br />

agentului, volumul de resurse şi instrumente politice de care el dispune,<br />

puterea politică, locul şi rolul său în sistemul politico - social.<br />

h) O conotaŃie a conceptului de politică este şi aceea că finalitatea ei<br />

(strategia) constituie o sinteză a trei direcŃii de acŃiune integrate ierarhic, şi<br />

anume: lupta pentru conservarea, supravieŃuirea sistemului social - economic<br />

(a ordinii existente, a disciplinei sociale conforme ordinii de drept) în care<br />

acŃionează agentul - adică latura conservativă a strategiei politice; lupta<br />

împotriva vechiului, perimatului, a forŃelor politice adverse - adică latura<br />

distructivă, negativă a strategiei; lupta pentru afirmarea noului, pentru<br />

clădirea unei ordini social - economice şi culturale noi - latura inovatoare,<br />

constructivă a strategiei. Aceste trei direcŃii se combină într-o mare<br />

diversitate de forme concrete înlăuntrul strategiilor agenŃilor politici<br />

contemporani - combinaŃii din care rezultă o pondere, o amplitudine şi o<br />

intensitate, specifice fiecărui agent, a uneia dintre ele în raport cu celelalte<br />

două. Astfel, la un agent politic poate să predomine, într-o etapă istorică dată,<br />

lupta pentru conservarea şi supravieŃuirea sistemului - celelalte două direcŃii<br />

fiindu-i subordonate - latura constructivă, creatoare putând fi neînsemnată. Se<br />

naşte astfel conservatismul în practica politică. La alŃi agenŃi politici ar putea<br />

să predomine lupta împotriva vechiului din cadrul vieŃii sociale, instituŃiilor,<br />

mentalităŃilor, ordinii juridice - luând astfel fiinŃă "revoluŃionarismul" de dreapta<br />

- puŃin creativ în practica socială dar care încearcă să întărească şi să extindă<br />

caracteristici ale trecutului îndepărtat, să amplifice anumite structuri sociale,<br />

organizaŃionale care au mai fiinŃat în istorie - toate acestea prin selecŃia,<br />

încurajarea şi promovarea lor de către elita guvernantă.<br />

Şi, în sfârşit, în al treilea rând, la ceilalŃi agenŃi politici ar putea să aibă<br />

loc o urmărire prioritară a inovaŃiei sociale, a dimensiunii creative prin care se<br />

va făuri o ordine social - economică nouă, un sistem social mai echilibrat, mai<br />

echitabil, conservându-se cu discernământ critic - selectiv ceea ce este viabil,<br />

progresist din cadrul sistemului social - politic şi juridic înlăturat. Se naşte<br />

astfel politica revoluŃionară a stângii. Excesele stângii, ca şi orice alunecare<br />

spre extremă a unui agent de pe oricare latură a eşichierului politic, pot da<br />

naştere la dezechilibre macroeconomice, la tensionări sociale, la convulsiuni<br />

politice - fapt care va legitima schimbarea strategiei politice, declanşarea unor<br />

schimbări structurale în funcŃionarea sistemului politic. În astfel de situaŃii<br />

istorice survin mutaŃii în sfera tablei de valori, a ierarhiilor valorice, în modul<br />

de apreciere a ceea ce este învechit, inechitabil, nedrept, în ceea ce trebuie<br />

făcut în politică şi în dezvoltarea socială.<br />

22


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

Aceste trei linii strategice fundamentale, componente ale<br />

programelor agenŃilor politici contemporani, sunt mai degrabă tipuri ideale<br />

pentru că în viaŃa politică a societăŃilor contemporane există numeroşi agenŃi<br />

cărora politologul nu le poate descifra cu uşurinŃă una dintre direcŃii sau nu le<br />

poate încadra uşor în una dintre alternative. Aceasta înseamnă că viaŃa<br />

politică este mai complexă, mai stufoasă, mai încărcată de neprevăzut decât<br />

teoria care o reflectă, iar omul de ştiinŃă (politologul) trebuie să fie orientat de<br />

o bună cumpănire a investigaŃiei teoretice aşa încât să penetreze în esenŃa<br />

obiectului supus cercetărilor.<br />

În viaŃa şi istoria aceluiaşi agent politic se schimbă poziŃia direcŃiilor şi<br />

sensurilor programatice în structura ierarhiei. OpŃiunile şi programele politice<br />

depind de conjuncturile sociale, de mutaŃiile survenite în dinamica socială. În<br />

acest context, cunoaşterea semnificaŃiilor valorice ale strategiilor politice este<br />

o premisă esenŃială pentru aprecierea, evaluarea practicii politice concrete,<br />

pentru orientarea politologului dar şi a conducătorului politic, a liderului sau<br />

participantului la viaŃa politică în puzderia - aparent haotică, de poziŃii,<br />

orientări şi curente politice contemporane, este un cadru de referinŃă pentru<br />

cercetarea şi evaluarea eficienŃei acŃiunii agenŃilor politici.<br />

Strategiile politice concrete, vii, ca şi activitatea practică de realizare a<br />

lor, au un caracter de clasă şi naŃional. Ele exprimă în modul cel mai<br />

concentrat interesele vitale, voinŃa claselor sociale, a naŃiunilor, a<br />

colectivităŃilor umane. De aceea, politologul va fi necesarmente şi un bun<br />

sociolog. El nu va putea să se situeze pe o poziŃie neutrală, deasupra tuturor<br />

strategiilor politice, invocând o echidistanŃare axiologică (deşi aceasta ar fi de<br />

dorit), ci cu necesitate, indiferent dacă va reuşi să conştientizeze sau nu, el va<br />

fi adeptul, simpatizantul sau servitorul uneia dintre cele trei strategii globale<br />

sau a unui mod personal de combinare a lor în favoarea uneia.<br />

i) În procesul de realizare a oricărei strategii, agenŃii politici se<br />

angajează în competiŃie, în lupta care se va desfăşura pe mai multe planuri:<br />

ideologic, politic, cultural, spiritual, economic. Caracterul de luptă al politicii,<br />

întemeiată pe un suport social, constituie o trăsătură esenŃială. În procesul<br />

luptelor politice se nasc relaŃiile de putere, de alianŃă, de autoritate, de<br />

dominare - supunere, de comandă - ascultare, de evidenŃă şi control, dintre<br />

conducători şi conduşi încadrate într-o ierarhie, o centralizare şi o disciplină<br />

de care vor depinde, în mare parte, eficienŃa, operativitatea, gradul de reuşită<br />

a întregii acŃiuni. Politica presupune tabere adverse, amici şi inamici,<br />

învingători şi învinşi, dominaŃia învinşilor de către învingători. Întotdeauna<br />

concepŃiile despre politică, modurile în care este înŃeleasă politica aparŃine<br />

taberelor concrete aflate în luptă. Altfel spus, fiecare tabără politică, fiecare<br />

coaliŃie sau partid posedă ideologia proprie - aflată în raporturi de adversitate<br />

cu ideologia altor agenŃi politici.<br />

Dar în politică lupta se corelează în mod organic cu construcŃia,<br />

negarea vechiului cu afirmarea noului. De cele mai multe ori latura<br />

conservativă se subordonează uneia dintre direcŃiile programatice care<br />

privesc fie spre stânga, fie spre dreapta eşichierului politic. Atenuarea şi apoi<br />

dispariŃia uneia dintre aceste direcŃii face ca politica să treacă în non-politică,<br />

23


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

adică fie într-o activitate umanitară prin excelenŃă (autoconducerea coerentă,<br />

fără opoziŃie, statul savant), fie în opusul acesteia (război, luptă din toate<br />

forŃele pe viaŃă şi pe moarte).<br />

Sub aspectul ei de luptă, politica se manifestă prin numeroase forme:<br />

lupta electorală, conflictele dintre partide, lupta dintre opoziŃie şi putere, prin<br />

greve politice, sabotaje, lovituri de stat, revoluŃii, contrarevoluŃii, conflicte<br />

ideologice, războaie etc. Întotdeauna luptele politice concrete se raportează,<br />

în mod direct sau indirect, la stat şi drept, la puterea oficială, urmărind fie mici<br />

ameliorări, fie mutaŃii mai profunde în structura statului şi dreptului, fie<br />

răsturnarea revoluŃionară a acestora în conformitate cu interesele<br />

fundamentale, cu voinŃa forŃelor sociale reprezentate de agenŃii acŃiunii<br />

politice. AgenŃii politici ai forŃelor sociale cu poziŃie dominantă în sistemul<br />

economic urmăresc prin lupta lor întărirea, concentrarea şi realizarea puterii<br />

oficiale, exproprierea sau anihilarea instrumentelor şi resurselor politice ale<br />

agenŃilor din opoziŃie. AgenŃii politici ai claselor dominate, cârmuite, tind să<br />

urmărească prin lupta lor sfărâmarea puterii oficiale pe cale violentă şi/sau<br />

paşnică, legală şi/sau ilegală, să producă o expropriere a expropriatorilor de<br />

mijloace politice şi apoi să le repartizeze echitabil (în funcŃie de modul<br />

particular în care aceştia înŃeleg echitatea) la scara societăŃii. Dar astfel de<br />

obiective se subordonează voinŃei politice a agenŃilor de a-şi realiza Ńelurile<br />

finale, cele strategice. În general, lupta politică în care se angajează un agent<br />

este "aureolată" de o ideologie şi direcŃionată de un program - cele cu care<br />

agenŃii politici participă la alegeri sau cu care justifică un mod de cârmuire a<br />

Ńării, o variantă de realizare a binelui general.<br />

În majoritatea cazurilor, agenŃii politici îşi corelează lupta cu<br />

construcŃia, cu afirmarea unei ordini juridice şi sociale noi, dar nu neapărat<br />

superioare faŃă de ordinea existentă. Apar numeroase cazuri când lupta nu va<br />

răzbi să afirme o nouă ordine, ca, de pildă, revoluŃiile şi războaiele pierdute,<br />

învinşii luptei electorale etc. Biruitoare vor fi ideologia, etica, strategiile şi<br />

programele agenŃilor politici învingători în numele cărora învinşii vor fi blamaŃi,<br />

"condamnaŃi" şi "excomunicaŃi" din cetate, creându-se loc extinderii pe plan<br />

social a intereselor şi voinŃei învingătorilor, a celor care au ajuns la putere.<br />

Sub aspectul ei de construcŃie, de inovaŃie, integrare şi afirmare a<br />

noului - politica este cea care Ńine evidenŃa, gestionează, programează,<br />

coordonează, alocă, reglează şi controlează resursele umane, materiale,<br />

culturale şi spirituale în scopul asigurării dezvoltării economice, a<br />

colectivităŃilor umane, a unor elemente ale macrosistemului social.<br />

j) În realizarea strategiilor şi programelor lor, agenŃii politici<br />

valorifică resurse politice şi utilizează instrumente specifice politicului,<br />

combinându-le într-o anumită tactică şi demonstrând o anumită putere.<br />

NoŃiunea de putere politică are sensul şi semnificaŃia de organizare a<br />

dominaŃiei, a forŃei şi violenŃei de către o anumită grupare socială în raport cu<br />

alta, corespunzător unei concepŃii proprii despre legitimitate, care poate fi în<br />

acord sau nu cu constituŃia - expresia oficială a legitimităŃii - în vederea<br />

realizării strategiei şi, deci, a câştigării luptei.<br />

24


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

Instrumentele politice sunt mijloace ale realizării activităŃii politice de<br />

către un anumit agent, cum sunt banii, mijloacele de comunicare în masă,<br />

ideologia, păstrarea secretului, dreptul etc.<br />

Tactica este capacitatea şi abilitatea, ştiinŃa şi arta folosirii puterii şi<br />

instrumentelor politice, a resurselor politice şi situaŃiei concrete a acŃiunii în<br />

vederea realizării eficiente a strategiilor politice, a câştigării luptei, a depăşirii<br />

obstacolelor ce apar în calea realizării Ńelului final.<br />

k) În sfârşit, definiŃia scoate în relief faptul că agenŃii politici<br />

acŃionează într-o situaŃie social-istorică pentru care au o competenŃă.<br />

Elementele situaŃionale ale acŃiunii politice sunt de natură economică,<br />

demogeografică, cultural-informaŃională, psihologică-spirituală, aparŃinătoare<br />

unei civilizaŃii. Întreaga activitate a unei forŃe politice concret-istorice este, de<br />

fapt, un proces viu de transformare a unui obiect (component al vieŃii sociale)<br />

încadrat într-o situaŃie concretă. O astfel de notă definitorie vine să confere<br />

conceptului de politică o anumită concretitudine şi supleŃe.<br />

Aşadar, esenŃializând, am putea conclude că politica este o<br />

componentă a practicii sociale iniŃiată de agenŃi specifici, călăuziŃi de strategii<br />

proprii, de programe politice, care urmăresc să domine şi să conducă<br />

oamenii, sociogrupurile, să guverneze macrosistemul social utilizând în acest<br />

scop puterea, anumite instrumente specifice politicului, creând o ordine<br />

socioeconomică şi cultural - spirituală convenabilă intereselor lor. Politica este<br />

un element al sistemului social global, al subsistemelor sale, fiind<br />

responsabilă de utilizarea puterii în vederea creării unei ordini interioare prin<br />

legalizarea dominaŃiei unor forŃe sociale, de asigurarea continuităŃii vieŃii<br />

comunitare, a creşterii capacităŃii acesteia de a-şi satisface trebuinŃele<br />

crescânde şi în continuă diversificare printr-o raŃionalizare progresivă a tuturor<br />

activităŃilor sociale. În sfera politicii se realizează de multe ori conlucrarea şi<br />

cooperarea dintre oameni; de tot atâtea ori apar conflicte, lupte între tabere<br />

adverse. În politică, după cum scria A. – P. Iliescu, „există şi consens (parŃial)<br />

dar şi conflict; solidaritate, întrajutorare, dar şi competiŃie necruŃătoare.<br />

Politica este şi coordonare, armonizare, dar şi efort de dominare, de<br />

impunere, de exercitare a forŃei.“ 4<br />

4 A. – P. Iliescu, „Introducere în politologie“, ALL, Bucureşti, 2002, p. 34<br />

25


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Într-o perspectivă sinoptică acŃiunea politică ar putea fi reprezentată<br />

schematic, ca structură, astfel:<br />

SISTEM<br />

POLITIC<br />

Agent<br />

politic<br />

Idealuri politice<br />

Programe<br />

Strategii<br />

Tactici<br />

Valori politice<br />

Norme<br />

SITUAłIA INTERNĂ ŞI<br />

INTERNAłIONALĂ<br />

(politică, economică,<br />

socială, culturală,<br />

demografică, dreptul,<br />

resursele politice etc.)<br />

OBIECTUL<br />

ACłIUNII<br />

POLITICE<br />

AUTOCONTROL<br />

VALORIZARE<br />

NOI DECIZII<br />

PROGRAMARE<br />

UN NOU CICLU DE<br />

ACłIUNE<br />

OBIECT TRANS-<br />

FORMAT<br />

(nivel de<br />

performanŃă<br />

politică)<br />

REALIZARE:<br />

- organizare<br />

- conducere<br />

- decizii<br />

- execuŃie<br />

- control<br />

Rezultă din modelul prezentat faptul că politica este o procesualitate<br />

compusă din acŃiuni concrete, încadrate într-o logică, într-o ordine, prin care<br />

sociogrupurile (agenŃii politici) urmăresc realizarea propriilor programe politice<br />

luând decizii curente. Arareori membrii sociogrupului sunt de acord, de la bun<br />

început, în privinŃa unei decizii care trebuie luată. Mai frecvent se manifestă<br />

diversitatea şi contrarietatea la nivelul intereselor şi opiniilor personale;<br />

uneori, diferenŃele de atitudini se transformă în conflicte, care vizează<br />

stabilirea programului de urmat şi mai ales realizarea lui. Într-o atare situaŃie<br />

Ńinta supremă a politicii este restabilirea echilibrului, rezolvarea conflictului,<br />

reclădirea consensului. Adoptarea programului politic, stabilirea strategiei,<br />

luarea deciziilor politice curente sunt procese sociale extrem de complexe, la<br />

nivelul macrogrupurilor în special, care presupun spirit diplomatic, stăpânirea<br />

artei negocierilor, a persuasiunii, a mecanismelor psihosociale privind luarea<br />

deciziilor, controlul şi evaluarea, a priceperilor şi abilităŃilor specifice tacticii<br />

politice. De aceea, în societăŃile contemporane, mai cu seamă în cele<br />

democratice, eficienŃa acŃiunii agenŃilor politici, a cetăŃenilor depinde nu numai<br />

de volumul de cunoştinŃe exacte, riguroase din ştiinŃele socioumane, cât mai<br />

ales de metodele, procedeele, abilităŃile de a utiliza resursele politice<br />

existente în vederea atingerii scopurilor. Astfel de capacităŃi şi metode se<br />

26


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

învaŃă din participarea la acŃiunea politică, din experienŃa achiziŃionată odată<br />

cu socializarea politică – juridică a personalităŃii.<br />

Foarte frecvent, practic în majoritatea sociogrupurilor, consensul şi<br />

unanimitatea în luarea deciziilor sunt deziderate virtuale; apar frecvent<br />

comportamente individuale şi de grup cu caracter deviant în raport cu<br />

standardele juridice şi morale, cu valorile majorităŃii, cu strategiile politice<br />

adoptate de majoritate. Adesea, indivizii şi grupurile deviante contestă<br />

legitimitatea deciziilor şi programelor politice, implicit autoritatea celor care<br />

organizează şi controlează realizarea acŃiunilor. În astfel de cazuri devine<br />

necesară exercitarea puterii, a forŃei pentru a impune respectarea strategiei<br />

şi deciziilor curente, a normelor juridice care reglează acŃiunea politică. Prima<br />

sarcină a puterii este aceea de a preveni transformarea oricărui conflict<br />

potenŃial într-unul violent, de a da garanŃii respectării drepturilor omului,<br />

implicit în ceea ce priveşte securitatea individului.<br />

4. Puterea<br />

Puterea, după cei mai mulŃi autori, constituie miezul vieŃii politice –<br />

fapt inutit şi studiat încă din antichitate. Bertrand Russell scria că „Puterea<br />

este conceptul fundamental al ştiinŃelor sociale, în acelaşi sens în care<br />

energia este conceptul fundamental al fizicii.“ 5 Ideile referitoare la putere sunt<br />

la fel de vechi ca şi reflecŃiile asupra formelor de guvernământ, prefigurânduse<br />

în concepŃiile formulate de Confucius, Platon, Aristotel sau în Codul lui<br />

Manu, Codul lui Moise etc. Meritul cel mai important al gânditorilor clasici este<br />

acela de a fi ridicat o serie de probleme referitoare la puterea politică: Ce<br />

este puterea? Care este natura puterii? Cum ar putea fi comensurată<br />

puterea? Cine deŃine şi exercită puterea? Care sunt formele, mecanismele de<br />

exercitare a puterii? Cum ar putea fi mărită şi menŃinută puterea de către<br />

titulari? Care sunt scopurile şi limitele puterii? Ce raporturi fireşti ar trebui să<br />

funcŃioneze între putere şi legi? etc.<br />

Meritul de a fi elaborat răspunsuri coerente, argumentate la astfel de<br />

întrebări aparŃine gânditorilor moderni şi postmoderni. Astfel, de pildă, J.<br />

Locke a înŃeles puterea politică în strânsă legătură cu statul, dreptul şi<br />

legiferarea. EsenŃa puterii politice constă în dreptul de a legifera, de a<br />

condamna la moarte, de a impune sancŃiuni. Puterea statului îşi asumă<br />

misiunea de a face dreptate în viaŃa comunităŃii prin intermediul a trei instituŃii<br />

componente: legislativul, care elaborează legile necesare pentru asigurarea<br />

dreptăŃii; executivul, care va aplica legile, şi justiŃia, care va lua decizii<br />

corective în raport cu comportamentele deviante faŃă de imperativele legilor.<br />

Dreptatea se va realiza nu numai prin respectarea de către cetăŃeni a regulilor<br />

stabile după care ei să trăiască, ci şi prin conformarea, în egală măsură, a<br />

cârmuirii, a monarhului faŃă de legile fundamentale existente. J. Locke are<br />

5 Bertrand Russell, „Idealurile politice. Puterea“, Editura Antaios, 2002, p. 92<br />

27


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

meritul de a fi pus, în acest context, problema legitimităŃii sau îndreptăŃirii<br />

puterii (a conducerii).<br />

Există opinia că relevanŃa conceptului modern de putere ar putea fi<br />

recunoscută în opera lui David Hume, unde politica este interpretată a fi mai<br />

de grabă putere decât drept, adică, mai exact, puterea se exprimă prin<br />

crearea de facto a dreptului. De aici provine conceptul modern de putere cu<br />

următoarea conotaŃie: „capacitatea de a-i determina pe oameni (sau lucrurile)<br />

să facă ceea ce altfel n-ar fi făcut“. 6 Într-un orizont teoretic mai larg, Hegel va<br />

înŃelege puterea politică drept capacitate de organizare şi conducere în<br />

vederea atingerii Binelui general al comunităŃii. Fiind emanată din voinŃa<br />

colectivă, puterea politică este mijlocul prin care sunt elaborate şi impuse<br />

legile, sunt iniŃiate şi organizate acele acŃiuni menite să satisfacă interesele<br />

tuturor oamenilor. Puterea reprezintă astfel capacitatea de organizare şi<br />

conducere în sensul atingerii Binelui general pentru comunitate în întregul ei.<br />

O altă linie de gândire politică a pornit de la constatarea că istoria<br />

vieŃii politice a omenirii este extrem de abundentă în ceea ce priveşte cazurile<br />

în care voinŃa colectivă este neputincioasă în faŃa puterii. În acest spirit Fr.<br />

Nietzsche era convins că ideile despre democraŃie, libertate, egalitate,<br />

fraternitate, suveranitatea voinŃei populare, binele general sunt vorbe lipsite<br />

de conŃinut îndărătul cărora domneşte voinŃa de putere, dominaŃia celor slabi<br />

de către cei puternici, supremaŃia forŃei asupra regulilor, instinctul orb pentru<br />

supremaŃie – ca lege a naturii umane. În astfel de condiŃii, puterea nu poate fi<br />

un mijloc pentru realizarea Binelui general al comunităŃii, ci mai degrabă un<br />

scop în sine. ObŃinerea puterii, exercitarea şi augmentarea ei este scopul<br />

fundamental al omului politic, este resursa satisfacerii instinctului de<br />

dominaŃie pe care îl posedă elita guvernantă, clasa conducătoare.<br />

Studiind problematica puterii, B. Russell avea să definească puterea<br />

drept “capacitate de a produce nişte efecte dorite. În acest fel....fiind daŃi doi<br />

oameni care au intenŃii similare, dacă unul dintre ei reuşeşte să înfăptuiască<br />

aceleaşi lucruri ca şi celălalt, şi încă altele în plus, atunci primul are mai multă<br />

putere decât cel de-al doilea“. 7 Puterea are diferite forme, precum :<br />

puterea sacerdotală, puterea regală, puterea brută, puterea revoluŃionară,<br />

puterea opiniei, puterea economică. Lăsând să se subînŃeleagă importanŃa<br />

precizării exacte a competenŃelor, a rolului puterii pentru destinul oamenilor şi<br />

al umanităŃii în ansamblu, Bertrand Russell susŃinea că „lumea nu are nici o<br />

şansă, afară de cazul în care puterea poate fi adusă sub control şi pusă în<br />

serviciul întregii rase umane, al oamenilor albi, negri şi galbeni, fascişti,<br />

comunişti sau democraŃi, şi nu al unui grup de tirani fanatici. Aceasta<br />

deoarece ştiinŃa a făcut inevitabilă alternativa: toŃi trebuie să trăiască sau toŃi<br />

trebuie să moară“. 8<br />

AlŃi autori, apropiaŃi zilelor noastre, ne-au oferit definiŃii mai complexe<br />

ale puterii. Astfel, R. Dahl, analizând relaŃia socială de putere, va construi o<br />

definiŃie formală: „puterea lui A asupra lui B reprezintă capacitatea lui A de a-l<br />

6 „Oxford DicŃionar de politică“, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, pp. 361-363<br />

7 Op. cit. , p. 114<br />

8 Idem, p. 111<br />

28


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

face pe B să facă ceva ce n-ar fi făcut fără intervenŃia lui A.“ 9 EsenŃa relaŃiei<br />

de putere constă în: a) A are efecte asupra opŃiunilor şi acŃiunilor lui B; b) A<br />

are capacitatea de a schimba scopurile şi comportamentele lui B în funcŃie de<br />

ceea ce-şi propune; c) A are capacitatea de a obŃine succes în nesocotirea<br />

opoziŃiei lui B; d) relaŃia dintre A şi B este asimetrică, este de subordonare<br />

unidirecŃionată astfel încât ceea ce face B constituie rezultatul inegalităŃii<br />

dintre A şi B şi al influenŃei lui A. Din toate acestea reiese o trăsătură<br />

esenŃială a puterii – aceea de a avea un conŃinut relaŃional şi asimetric.<br />

Asimetria constă în diferenŃele de status şi de rol între cei doi poli ai relaŃiei<br />

de putere: conducători şi conduşi, cei care domină şi cei care sunt supuşi,<br />

cei care iau decizii şi executanŃi, cei care legiferează şi cei care se<br />

conformează. FuncŃionarea relaŃiilor de putere diferă de la un regim politic la<br />

altul (monarhie, aristocraŃie, oligarhie, democraŃie, poliarhie, timocraŃie, etc) în<br />

diverse grade, pe o plajă a stilurilor de dominaŃie cuprinsă între totalitarism şi<br />

democraŃie. Ceea ce este general în relaŃia de putere constă în caracterul<br />

obligatoriu, imperativ al dispoziŃiilor puterii. Conformarea celor conduşi la<br />

normele instituite de putere este asigurată cu ajutorul mijloacelor, a<br />

instumentelor politice. Ori, puterea politică exercită monopolul asupra celor<br />

mai multe şi eficiente resurse şi instrumente utilizate în vederea atingerii<br />

obiectivelor stabilite, a menŃinerii ordinii sociale dezirabile, a asigurării<br />

conformităŃii celor supuşi.<br />

O perspectivă asupra puterii, afirmată în ultimele decenii, concepe<br />

exerciŃiul şi natura puterii ca activitate de dominaŃie simbolică, ca<br />

spectacol. 10 În cadrul acestei orientări, politica este considerată a fi o<br />

activitate a unei elite ce-şi exercită dominaŃia în societate prin inermediul unor<br />

mijloace simbolice, de comunicare, de formare a imaginii menite să cultive<br />

ataşamentul, respectul, conformarea mulŃimilor. Societatea în ansamblul ei<br />

este comparată cu o scenă pe care cetăŃenii joacă roluri specializate şi<br />

standardizate.Elita politică, oamenii puterii exercită o dominaŃie simbolică,<br />

desfăşoară activităŃi de monitorizare a semnificaŃiilor pentru a adapta<br />

comunicarea, mesajele puterii către cetăŃeni astfel încât să fie întărită<br />

loialitatea, conformismul acestora, să se formeze atitudini şi comportamente<br />

convergente valorilor sistemului politic, să fie întărit consensul prin<br />

generalizarea crezului ideologic etc. Într-un astfel de spirit, R.-G.<br />

Schwartzenberg scria: „Ca şi spectacolul, politica îşi are maşiniştii ei, ca să<br />

aşeze decorurile şi să pună la punct trucajele. Aceşti tehnicieni aparŃin unei<br />

ramuri în plină dezvoltare: industria de a convinge, ca să nu spunem industria<br />

spectacolului politic. Propaganda...pare legată de autoritarism şi de<br />

totalitarism, pe scurt de un sistem politic non-concurenŃial. Aşa încât, după<br />

1945, tehnicile dure ale propagandei predau ştafeta tehnicilor mai blânde ale<br />

convingerii, cel puŃin în sistemele occidentale pluraliste.“ 11 Puterea îşi atinge<br />

scopurile de a obŃine ordine şi disciplină socială, comportamente conformiste,<br />

pacea socială, prin utilizarea mijloacelor predominant simbolice, inoculând<br />

9 R. Dahl, „Modern Political Analysis“, Prentice – Hall, New - York, 1963<br />

10 Vezi R. – G. Schwartzenberg, „Statul spectacol“, Scripta, Bucureşti, 1995.<br />

11 Idem, p. 206<br />

29


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

convingeri, cultivând credinŃe în valorile sistemului politic. Propagarea<br />

informaŃiei politice prin mass-media, în special prin televiziune, regizarea<br />

activităŃilor de dominaŃie simbolică a mulŃimilor exprimă esenŃa puterii politice,<br />

sunt forme de manifestare a acesteia.<br />

Nu este lipsit de interes să supunem analizei definiŃii de dicŃionar date<br />

puterii şi definiŃii prezente în tratate de politologie. Astfel, puterea politică a<br />

fost definită fie ca „fenomen social fundamental care constă în capacitatea de<br />

a lua decizii şi a asigura îndeplinirea lor, prin utilizarea mijloacelor de<br />

persuasiune şi constrângere“, 12 fie „capacitatea de a-i determina pe oameni<br />

(sau lucrurile) să facă ceea ce n-ar fi făcut, 13 “ fie ca „...axul vieŃii politice a<br />

societăŃii, elementul de legătură al întregului complex de structuri şi fenomene<br />

sociale pe care le ordonează şi ierarhizează ...puterea politică include în sfera<br />

ei de cuprindere, pe lângă puterea suverană a statului, nucleul, pivotul puterii<br />

politice, partidele politice, alte organizaŃii politice, mijloacele de informare în<br />

masă, opinia publică, etc., ceea ce îi conferă mijloacele economice, juridce,<br />

politice şi ideologice prin care se exprimă capacitatea generalizată a factorului<br />

politic de a lua decizii la nivelul întregului sistem social şi de a asigura<br />

îndeplinirea lor prin activitatea suverană a statului şi prin mijloacele forŃei<br />

publice“, 14 fie ca „subsistem al puterii sociale cu rol determinant în reglarea<br />

şi funcŃionarea vieŃii sociale, ea reprezentând capacitatea unor grupuri de<br />

oameni de a-şi expune voinŃa în organizarea şi conducerea de ansamblu a<br />

societăŃii“ 15 etc. Toate aceste definiŃii surprind note esenŃiale ale conceptului<br />

de putere politică, diferite şi complementare în acelaşi timp, scoŃând în<br />

evidenŃă inerentele dificultăŃi în stabilirea sferei de cuprindere. Dacă vom intra<br />

în aspectele mai concrete ale conceptului de putere politică, dacă ne vom<br />

referi doar la formele acesteia, atunci vom putea constata cât de ambiguu şi<br />

de eclectic este acest domeniu. Rămâne însă o certitudine, formulată de<br />

profesorul Liviu ZăpârŃan astfel: „puterea este deopotrivă expresia unor<br />

raporturi sociale care impun funcŃia de organizare şi conducere şi deci şi<br />

posibilitatea nemijlocită de a o realiza. Acest lucru este esenŃial pentru a<br />

înŃelege faptul că puterea politică apare în numeroase ipostaze, dintre care<br />

cea instituŃionalizată în stat este cea mai importantă.“ 16<br />

Revenind la bogăŃia de conŃinut a puterii politice, o serie de termeni<br />

precum: forŃă, autoritate, dominaŃie, influenŃă, decizie, prestigiu, comandă,<br />

manipulare, etc. vin să-i dezvăluie diversele faŃete, forme de exprimare. Printre<br />

formele cele mai importante prin care puterea se impune sunt:<br />

1. ForŃa, în sensul de capacitate de a exercita controlul eficient<br />

asupra corpului oamenilor în mod direct sau folosind ca intermediar psihicul<br />

acestora. Când oamenii se conformează datorită ameninŃării cu forŃa, ca<br />

urmare a acŃiunii instituŃiilor coercitive ale statului (poliŃia, jandarmeria,<br />

armata, penitenciarele, etc.), relaŃia dintre cine conduce şi cine execută este<br />

12 „Mică Encicolpedie de Politologie“, E.S.E., Bucureşti, 1977, p. 373<br />

13 „Oxford DicŃionar de politică“, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, p. 361<br />

14 Alexe Andrieş, „Politologie sau ştiinŃă politică“, Editura CORINT, Bucureşti, 1997, p. 45<br />

15 Marin Voiculescu, „Tratat de politologie“, Ed. Universitară, Bucureşti, 2002, p. 178<br />

16 Liviu ZăpârŃan, „Repere în ştiinŃa politicii“, Editura FundaŃiei „Chemarea“, Iaşi, 1992, p. 114<br />

30


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

de putere, în acest caz de contrângere. ForŃa stă la baza puterii unui stat şi,<br />

invers, puterea simbolizează forŃa, poate oricând să o utilizeze în raport cu cei<br />

ce încalcă principiile oridinii sociale, legile, dar nu se identifică cu ea. În<br />

sistemele politice democratice, puterea este mai mult paşnică decât<br />

belicoasă, ea arareori se exprimă explicit prin utilizarea forŃei brute. Într-o<br />

societate concurenŃială şi pluralistă, puterea statului intră în raporturi cu forŃa<br />

diferiŃilor agenŃi politici sau politizaŃi: a partidelor politice, opoziŃiei, grupurilor<br />

de presiune, opiniei publice, presei etc. Dar în competiŃia acestor forŃe, cea<br />

care se impune în situaŃiile când ordinea socio-politică este ameninŃată va fi<br />

întotdeauna forŃa etatică; aceasta este cea mai eficientă, ea fiind exercitată de<br />

profesionişti aparŃinători unor instituŃii specializate în acest sens, inclusiv în<br />

utilizarea armelor, a violenŃei fizice.<br />

În perioadele revoluŃionare, de conflict, în sistemele totalitare<br />

exercitarea forŃei este cea care asigură stabilitatea şi coerenŃa sistemului<br />

politic. Atribuirea unor astfel de virtuŃi forŃei ar putea conduce adesea la cultul<br />

forŃei, ca principal factor de asigurare a ordinii şi unităŃii interne, a păcii pe<br />

plan internaŃional. În realitate, utilizarea forŃei brute este forma primitivă a<br />

puterii, eficientă doar pentru o clasă politică neinspirată, aflată în criză de<br />

putere, incapabilă de a utiliza şi stăpâni ştiinŃa utilizării informaŃiei, a<br />

cunoaşterii pentru atingerea obiectivelor. În general, utilizarea forŃei brute, a<br />

violenŃei pentru a domina, a organiza şi conduce, este un indiciu al inculturii<br />

politice, nepriceperii, diletantismului, slăbiciunii clasei politice.<br />

2. Persuasiunea este o formă de acŃiune a puterii înŃelepte, stăpână<br />

pe arta, pe metodele, procedeele şi tehnicile de a convinge, de a obŃine<br />

consensul la scara societăŃii, de a crea o majoritate emanată din convergenŃa<br />

atitudinilor membrilor comunităŃii. Persuasiunea presupune dialogul în relaŃia<br />

pe putere, funcŃionarea feeb-back-ului, domnia constituŃionalismului, a legii în<br />

genere, în relaŃiile de putere, relaŃii de parteneriat între anumite limite. Într-un<br />

astfel de context, cel lipsit de putere are şanse să-l convingă pe cel puternic,<br />

alegătorul îl poate convinge pe reprezentantul puterii. În societatea<br />

informatizată şi tehnetronică arta persuasiunii nu mai este un apanaj al<br />

intelectualilor; ea a devenit o variabilă dependentă de nivelul de cultură<br />

politică şi civică participativă.<br />

3. Persuasiunea este componenta de fond a influenŃei politice,<br />

aceasta semnificând metodele uzilizate fie de o instituŃie, fie de un sociogrup<br />

sau de o persoană pentru a acŃiona asupra altora cu scopul de a le modifica<br />

atitudinile şi comportamentele faŃă de anticipările iniŃiale ale acestora. O serie<br />

de politologi au identificat puterea politică cu influenŃa. Aşa, de pildă, H. D.<br />

Lasswell considera că, în fond, studiul politicii reprezintă investigarea<br />

influenŃei politice. InfluenŃa politică este utilizată în toate relaŃiile politice: dintre<br />

putere şi opoziŃie, în lupta pentru a accede sau a se menŃine la putere, în<br />

campaniile electorale, în relaŃiile dintre partide şi alegători, între cei care sunt<br />

activi politic şi cei rămaşi în neutralitate, între lideri şi masa membrilor de<br />

partid etc. Dar cea mai performantă variantă de influenŃă politică este cea<br />

exercitată prin intermediul puterii politice. Mijloacele utilizate de aceasta sunt<br />

nu numai psihologice, pedagogice, morale şi intelectuale, ci şi economice,<br />

31


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

sociale, politice, etc. InfluenŃa ne apare astfel, precum sociologului Talcott<br />

Parsons, ca un mecanism complex şi generalizat de convingere.<br />

4. Controlul sau monitorizarea felului în care deciziile puterii sunt<br />

puse în aplicare şi în care cei conduşi realizează conformarea cu valorile şi<br />

normele juridice. Controlul reprezintă mijlocul prin care puterea cunoaşte nu<br />

numai efectele propriilor sale decizii, ci şi ale celor care acŃionează<br />

concurenŃial fie în mod loial, fie neloial. Prin control sunt descoperite forŃele<br />

sociale, politice, economice care încearcă să destabilizeze sistemul politic,<br />

componentele ilicite, antisociale, factorii cu acŃiune entropică, urmând să fie<br />

întocmite programe politice, să fie luate măsuri de restabilire a ordinii<br />

dezirabile. Monitorizării politice îi sunt asociate de către putere forme de<br />

constrângere şi de prevenire: ameninŃări făŃişe sau tacite, demonstraŃii de<br />

forŃă etc. În acelaşi timp, puterea acordă sancŃiuni pozitive celor cu<br />

performanŃe de excepŃie, benefice pentru societate: premii în bani, promovări<br />

pe posturi, distincŃii morale, indemnizaŃii viagere etc.<br />

În zilele noastre controlul politic este cea mai importantă sursă de<br />

obŃinere a acelor experienŃe şi cunoştinŃe menite să amplifice capacitatea<br />

deŃinătorilor puterii de a utiliza cel mai eficient şi subtil instrument al practicii<br />

politice, care este informaŃia.<br />

5. Prestigiul reprezintă nu numai o trebuinŃă individuală (trebuinŃa de<br />

prestigiu, de a avea „imagine“ care să trezească admiraŃia şi respectul<br />

semenilor), ci şi o trebuinŃă psihosocială. În planul vieŃii politice oricare agent<br />

aflat în competiŃie recurge la întregul repertoriu de mijloace, de metode şi<br />

porcedee pentru a-şi ameliora imaginea sau pentru a-şi reconstrui o imagine<br />

astfel încât să stârnească respectul, simpatiile, creşterea numărului de<br />

simpatizanŃi şi alegători.<br />

Prestigiul este unul dintre factorii care conduc la crearea de putere, la<br />

creşterea acesteia. Prestigiul reprezintă o resursă pentru sporirea eficienŃei<br />

acŃiunilor de influenŃare politică, un factor important pentru obŃinerea<br />

consensului, a supunerii liber consimŃite de către un anumit titular de putere.<br />

În viaŃa politică evoluŃia gradului de prestigiu are importanŃă pentru reuşitele<br />

agenŃilor politici în cucerirea, păstrarea şi exercitarea puterii, pe de o parte, şi<br />

individualizarea, personalizarea puterii, pe de altă parte. Nivelul de prestigiu<br />

este inegal distribuit într-o organizaŃie politică sau într-un sistem politic;<br />

aceasta din cauza accesului diferit şi inegal al oamenilor la utilizarea<br />

resurselor şi instrumentelor politice, a diferenŃelor dintre indivizi în ceea ce<br />

priveşte capacitatea şi abilitatea de a folosi resursele politice în scopul<br />

acumulării de prestigiu. Este de presupus că persoanele aflate la vârful<br />

ierarhiei în partid sau în stat deŃin mai mult prestigiu, o mai mare capacitate<br />

de a influenŃa faŃă de persoanele aflate mai jos în ierarhie.<br />

ImportanŃa prestigiului, ca fenomen asociat puterii, a fost intuită din<br />

momentul în care societatea s-a divizat în conducători şi conduşi.<br />

Conducătorii politici au încercat cu metode din ce în ce mai perfecŃionate să-şi<br />

creeze o imagine proprie prin care să atragă şi să fixeze atenŃia publicului, a<br />

celor conduşi, ştiind bine că acumularea de prestigiu se realizează pe calea<br />

impunerii unei anumite imagini, a acelei imagini care este aşteptată, dorită de<br />

32


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

public. Imaginea unui lider, imaginea unei clase politice sau a unui regim<br />

politic oferă o anumită recunoaştere, crează o notorietate definită, stârneşte o<br />

anumită seducŃie şi captează un anumit interes din partea publicului.<br />

Imaginea şi gradul de prestigiu se asociază întotdeauna cu un program politic,<br />

cu un nivel de competenŃă, de aptitudini şi talent politic atribuite<br />

conducătorilor. De la Machiavelli şi Napoleon până azi, arta de a confecŃiona<br />

„imagini“ pentru conducători, arta manipulării s-au perfecŃionat; au înregistrat<br />

progresele cele mai mari datorită dezvoltării mass-media, în special a<br />

televiziunii. Astăzi, datorită profesioniştilor în publicitate, în mass-media şi în<br />

managementul campaniilor electorale, agenŃii politici, titularii puterii consumă<br />

importante energii în scopul fabricării imaginilor care să-i avantajeze astfel<br />

încât să li se mărească numărul de aderenŃi, simpatizanŃi şi alegători. O<br />

componentă importantă a culturii politice funcŃionale a clasei politice<br />

contemporane o constituie ştiinŃa şi arta de a acumula prestigiu, de a<br />

confecŃiona şi propune o anumită „imagine“ şi, deci, de a manipula opinia<br />

publică cu scopul de a obŃine atitudinile şi comportamentele dorite. Într-un<br />

astfel de context, pentru profesioniştii manipulării mulŃimilor, adevărul şi<br />

dreptatea contează prea puŃin; mai importantă devine arta de a înfrumuseŃa<br />

realitatea, de a masca defectele şi neîmplinirile, de a exagera meritele, adică<br />

de a valorifica machiajul, camuflarea, compoziŃia – precum în arta dramatică,<br />

pentru a fabrica vedete politice. Este aici o artă, veche de când există politică,<br />

prin care au fost valorificaŃi şi acei factori obiectivi generatori de prestigiu şi<br />

de putere: aptitudinile şi talentul pentru managementul politic, nivelul şi tipul<br />

de cultură politică a agentului, etapa de evoluŃie a agentului (dacă se află în<br />

campania electorală, dacă este în ascensiune politică sau într-o etapă de<br />

declin, de insuccese, dacă este în opoziŃie sau la putere, etc.). În general, arta<br />

de a manipula, de a construi imagini, de a face poporul să creadă că el<br />

guvernează cu adevărat, are şanse mai mari de reuşită în perioadele de<br />

ascensiune istorică a agenŃilor politici. Perioadelor de insuccese în realizarea<br />

programelor politice, de declin, de criză, le corespunde fenomenul obiectiv<br />

de erodare şi alienare a puterii, de atenuare până la dispariŃia sau<br />

transformarea în contrariu a prestigiului. Latura diabolică a puterii politice a<br />

stârnit sentimente de ură, de oprobriu din partea publicului, comportamente<br />

de nesupunere şi împotrivire.<br />

*<br />

* *<br />

Abordând, în sinteză, concepŃiile despre putere, rezultă că acestea s-<br />

au polarizat în jurul a două tendinŃe fundamentale: una, care consideră<br />

omul ca fiinŃă egoistă, înzestrat prin natura lui cu calităŃi negative (homo<br />

homini lupus est) iar societatea ca un teren al conflictelor de interese între<br />

sociogrupuri, între clase sociale şi instituŃiile create de acestea. Cei care au<br />

aderat la acest crez au văzut în putere o şansă ce se obŃine prin luptă cu<br />

toate mijloacele, inclusiv prin violenŃă, prin utilizarea forŃei brute, etc.<br />

33


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Puterea oferă câştigătorilor dreptul de a decide, de a domina, de a<br />

controla întreaga societate, fiind instrumentul unei clase sociale, a unei<br />

grupări socioumane, pentru a-şi satisface interesele, dominând, exploatând<br />

celelalte clase sociale sau celelalte grupări ce compun societatea (Platon,<br />

Toma d’Aquino, Hobbes, Marx, Nietzsche, Lenin, C. D. Gherea, Pătrăşcanu<br />

etc.). Pentru aceştia politica este o luptă interesată, egoistă între tabere<br />

adverse până cel puŃin atunci când una va ieşi deplin victorioasă, acaparând<br />

puterea, şi va stabili acele aranjamente sociale, acea ordine globală care să<br />

fie acceptată şi de către adversari.<br />

Cealaltă, care consideră omul ca fiinŃă sociabilă (homo socius), zoon<br />

politikon, ca fiinŃă capabilă să recunoască în fiecare dintre semeni o persoană<br />

similară, dotată cu drepturi şi obligaŃii fundamentale egale iar societatea în<br />

ansamblul ei nu constituie un spaŃiu al contradicŃiilor, ci mai degrabă al<br />

cooperării, solidarităŃii sub ghidajul aderenŃei oamenilor la aceleaşi valori<br />

politice şi juridice. Societatea funcŃionează ca un organism viu, ca un sistem<br />

în care fiecare element îşi aduce acordul necesar şi specializat la economia<br />

ansamblului (Aristotel, Hugo Grotius, J. Locke, Ch. De Montesquieu, J.- J.<br />

Rousseau, H. Spencer, D. Gusti, E. SperanŃia, M.Djuvara, T. Parsons, etc.).<br />

Din această perspectivă puterea politică emană din societate, este expresia<br />

voinŃei generale a tuturor sau a majorităŃii (populare, naŃionale) de a dezvolta<br />

cooperarea şi solidaritatea dintre oamenii atât de diferiŃi ca personalitate şi<br />

dintre grupuri, fie ele concurente. Scopul puterii ia forma fie a Bineului<br />

general, fie a DreptăŃii sociale, fie de realizare a interesului public, fie a<br />

prosperităŃii generale şi păcii sociale, etc. Cu alte cuvinte, puterea este<br />

responsabilă de pilotarea societăŃii globale, de menŃinerea ordinii şi armoniei<br />

interne şi externe a comunităŃii umane, a societăŃii concret-istorice, de<br />

realizarea dreptăŃii şi echităŃii.<br />

În raport cu cele două tipuri de explicaŃii referitoare la fenomenul<br />

puterii, marele politolog şi jurist M. Duverger a realizat sinteza lor, susŃinând<br />

cu argumente suficiente ideea că puterea înseamnă, în acelaşi timp, şi luptă<br />

şi activitate integratoare de menŃinere a ordinii. Redând metaforic esenŃa<br />

puterii politice, pe care o considera ambivalentă, Duverger scria că<br />

„Imaginea lui Janus, a zeităŃii cu două feŃe, este reprezentarea veritabilă a<br />

puterii; ea exprimă în modul cel mai adânc realitatea politică. Statul, şi într-un<br />

sens general puterea instituită într-o societate, este întotdeauna şi<br />

pretutindeni în acelaşi timp, instrumentul de dominaŃie a unor clase asupra<br />

altora, folosite de primele în scopul intereselor lor şi în detrimental celor din<br />

urmă şi totodată instrumentul asigurării unei anumite ordini sociale, a unei<br />

anumite integrări, a tuturor, în colectivitate, pentru binele comun.“ 17<br />

Aşadar, puterea politică este una dintre elementele reŃelei puterilor<br />

existente în societate (puterea economică, puterea culturală, puterea<br />

spirituală, puterea militară, puterea informaŃională, etc.) specializată în<br />

reglarea dinamicii vieŃii sociale, în sensul asigurării ordinii interne şi externe, a<br />

coerenŃei tipurilor de activităŃi, astfel încât să fie pus în aplicare un anumit tip<br />

17 M. Duverger, „Sociologie politique“, P.U.F., Paris, 1966, pp.27-28<br />

34


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

de proiect privind dreptatea, echitatea, prosperitatea, atitudinea faŃă de<br />

drepturile fundamentale ale omului. Sensul etimologic al cuvântului putere<br />

(din. lat. potestas) anticipă conotaŃia actuală, semnificând „putere“,<br />

„stăpânire“, capacitatea de a decide asupra altora în numele propriei voinŃe,<br />

de a domina şi de a exercita autoritatea asupra altora.<br />

Puterea politică dintr-o societate exprimă nivelul dezvoltării comunităŃii,<br />

fiind rezultatul unor întinse acumulări realizate în istoria vieŃii politice,<br />

cuprinzând întregul volum de resurse şi instrumente politice, întreaga „maşină“<br />

instituŃională utilizată în competiŃia politică, în guvernare, în crearea şi<br />

menŃinerea ordinii în societate. Fiecare agent politic posedă anumite aptitudini,<br />

o anumită abilitate de conducere, de a–şi impune voinŃa, exprimând un nivel<br />

concret al puterii pe care o posedă. Oricare partid politic, oricare grup de<br />

presiune, lider, clasă politică, organizaŃie politică, forŃă socială politizată, opinia<br />

publică, diferite organizaŃii internaŃionale, etc. exprimă o putere politică având<br />

identitatea bine conturată. Dar instituŃia care deŃine monopolul în viaŃa politică şi<br />

care exercită controlul, deŃinând capacitatea de intervenŃie asupra oricărei alteia<br />

dintre celelalte puteri, este statul. Puterea statului este pivotală în sistemul<br />

puterii politice şi sociale; ea se exercită la nivelul sistemului social global, fiind<br />

garanŃia creşterii gradului de ordine în societate, de coerenŃă, raŃionalitate şi<br />

eficienŃă a tuturor tipurilor de acŃiuni întreprinse în societate. DeŃinerea de<br />

putere politică în stat dă şanse sporite agenŃilor politici să-şi realizeze<br />

programele, să ducă la îndeplinire deciziile luate, să exercite controlul asupra<br />

celorlalte forme de putere, să reprezinte societatea în întregul ei, să legifereze,<br />

să guverneze şi să decidă în numele acesteia.<br />

Puterea politică, înŃeleasă mai degrabă ca „maşină“, ca mijloc<br />

specializat în dominare şi în crearea de ordine socială, poate fi utilizată în cele<br />

mai diferite scopuri, în stiluri diferite rezultate din posibilităŃile infinite de<br />

combinare, iararhizare şi întrebuinŃare a formelor ei. Aceasta va depinde nu<br />

numai de cultura politică – civică a agenŃilor politici, a deŃinătorilor puterii în<br />

stat, ci şi de cea a componentelor societăŃii civile. Vor rezulta astfel diferite<br />

forme de activitate politică, de management politic şi , în ultima instanŃă, de<br />

regimuri politice. Prin urmare, responsabilitatea politică reprezintă întotdeauna<br />

o însuşire nu a puterii politice în sine, ci a celor care o deŃin şi o exercită, a<br />

celor care o personalizează prin deciziile şi implicarea lor în exercitarea<br />

dominaŃiei. Ori, metodele de dominaŃie, de conducere politică, de guvernare,<br />

sunt combinate în diferite stiluri, pe o paletă amplă cuprinsă între cei doi poli:<br />

democraŃia şi dictatura.<br />

Pentru ca puterea politică să nu rămână sălbatică, spontană şi<br />

imprevizibilă, pentru a fi utilizată raŃional şi după criterii de eficienŃă corespunzător<br />

voinŃei societăŃii, după standarde şi reguli stabilite prin consens sau cu acordul<br />

majorităŃii oamenilor, ea va trebui să fie legitimă, să îmbrace o formă<br />

instituŃionalizată, să fie completată de autoritate.<br />

35


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

5. Autoritatea<br />

Puterea politică, în toate manifestările, pentru a nu fi brută, anarhică<br />

sau sălbatică, îmbracă haina autorităŃii. Dezvoltarea vieŃii politice a dus la o din<br />

ce în ce mai evidentă tendinŃă de complementaritate a celor două. Autoritatea<br />

politică este puterea instituŃionalizată, puterea reglată de reguli juridice şi<br />

întemeiată legal. Autoritatea politică este o însuşire a unui agent politic, în<br />

primul rând a statului, care se exprimă înăuntrul şi prin respectul acordat<br />

sistemului de drept. AgenŃii politici exercită puterea, participă la competiŃiile<br />

politice, acŃionează ca învingători sau ca învinşi, formează puterea, o<br />

amendează, iau deciziile, le aplică şi controlează evenimentele Ńinând seama<br />

de regulile exstente, în primul rând de ConstituŃie. ÎnŃelegerea autorităŃii în acest<br />

sens reprezintă pivotul statului de drept, al democraŃiei.<br />

Autoritatea politică este asociată dreptului de a conduce, de a lua<br />

decizii la scara comunităŃii. Ea există atunci când cei dominaŃi, când cetăŃenii<br />

recunosc dreptul unui agent politic (partid, clasă politică, lideri, guvern, etc.)<br />

de a stabili un program, de a lua o decizie, de a adopta şi impune un cod de<br />

reguli, de a controla sau de a pedepsi pe cei care se abat de la reguli.<br />

Autoritatea oricărui agent politic dintr-un stat de drept nu poate fi alta decât<br />

cea conferită de norme juridice, în primul rând de dreptul constituŃional, de<br />

uzanŃe, obiceiuri, valori general acceptate. Şi în politică situaŃia se prezintă ca<br />

pe terenul de joc, unde autoritatea arbitrului îşi are sursa în cunoaşterea<br />

perfectă a regulilor competiŃiei sportive şi asigurarea prin intervenŃii obiective,<br />

atunci când este cazul şi de câte ori este cazul, a respectării de către jucători<br />

a regulilor. Dar, spre deosebire de agenŃii sportivi, cei politici sunt responsabili<br />

nu numai de respectarea regulilor în toate domeniile de activitate, ci şi de<br />

modificarea sau crearea de reguli noi atunci când mersul obiectiv al societăŃii<br />

necesită asemenea intervenŃii. Din acest punct de vedere puterea politică<br />

apare ca un rezervor de iniŃiative, de acte creative, în timp ce autoritatea se<br />

concentrează pe respectarea regulilor, menŃinerea ordinii, conservarea<br />

structurilor care funcŃionează în societate.<br />

Notele de conŃinut ale puterii şi ale autorităŃii politice pot fi mai bine<br />

diferenŃiate şi puse în relief printr-o abordare comparativă: puterea este<br />

asociată cu posibilitatea de a utiliza forŃa brută, violenŃa legitimă (sanŃiuni<br />

negative, aplicarea de contrângeri materiale) sau nu, în timp ce autorităŃii<br />

politice i se asociază legitimitatea, susŃinerea majoritară, consensul,<br />

respectul principial pentru normele juridice. Deciziile şi actele puterii brute<br />

inspiră teamă, frică, în timp ce deciziile puterii legitime (ale autorităŃii politice)<br />

se bazează pe comunicare, convingere, pe crezul raŃional prezent la<br />

majoritatea cetăŃenilor că ele sunt corespunzătoare legilor, a acelor legi care<br />

au fost adoptate ca expresie a intereselor şi voinŃei generale. În consecinŃă,<br />

autoritatea politică are drept miză ascultarea, conformarea cetăŃenilor în<br />

absenŃa constrângerii faŃă de miza puterii politice care este gata oricând să<br />

tragă la răspundere, să judece şi să pedepsească.<br />

36


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

Termenul de autoritate politică, în sensul de putere legitimă, de<br />

putere instituŃionalizată, oarecum domesticită şi controlată raŃional, este de<br />

origine latină: auctoritas-mărire, amplificare, adică ceea ce vine să<br />

întregească voinŃa oarbă printr-un adaos de raŃiune. La romani, auctoritas<br />

semnifca o însuşire a senatului compus din senes (bătrâni), spre deosebire<br />

de potestas (putere), care era atribuită poporului. În sens larg, deci autoritatea<br />

ar conota acea însuşire a agentului politic de a –şi supune voinŃa înŃelepciunii<br />

şi forŃa raŃiunii, de a-şi concepe şi desfăşura activitatea ca instituŃie, în acord<br />

cu legile.<br />

Raporturile dintre puterea brută şi autoritate sunt de o complexitate<br />

extremă şi diferită în funcŃie de loc şi de timp. Puterea poate acŃiona în stiluri<br />

diverse pe o plajă întinsă între cei doi poli: exercitarea violenŃei, a forŃei brute şi<br />

acŃiunea puterii supusă legilor, cerinŃelor civilizaŃiei. Un agent politic poate să<br />

acceadă la putere, să se menŃină la putere sau să transfere puterea către altul<br />

pe aceeaşi paletă de stiluri. Astfel, de pildă, cineva poate cuceri puterea fie prin<br />

victoria într-un război de cucerire, fie printr-o lovitură de stat armată şi<br />

sângeroasă, fie pe cale ereditară, fie în urma unui război civil, fie pe calea<br />

alegerilor, etc. Indiferent dacă puterea se exprimă în mod brutal sau într-un<br />

mod legal, principala preocupare a titularilor puterii (a agenŃilor politici) a fost şi<br />

va fi aceea de a defini autoritatea, de a o institui, de a o adecva regulilor<br />

juridice, de a o legitima astfel încât Ńintele, programele vizate de putere să fie<br />

acceptate de cât mai mulŃi oameni, deciziile luate să fie asimilate, acŃiunile<br />

puterii să se încadreze în parametrii de eficienŃă maximă. ToŃi titularii puterii au<br />

avut grijă de propria imagine în raport cu cei supuşi, nefiindu-le indiferent faptul<br />

dacă supuşii au încredere în competenŃa conducătorilor, dacă se supun din<br />

convingere raŃională, dacă recunosc dreptul conducătorilor de a efectua<br />

controlul politic şi de a impune o ordine sau dacă supunerea se datorează<br />

temerilor de pedeapsă şi nu recunoaşterii autorităŃii.<br />

Dintotdeauna titularii puterii s-au raportat la societate ca parte<br />

intrinsecă acesteia iniŃiind şi desfăşurând reŃele de conexiuni informaŃionale<br />

(de comunicare propriu-zisă), educative (atragerea de aderenŃi, susŃinători,<br />

simpatizanŃi, etc), de management politic, de mobilizare şi valorificare a<br />

resurselor politice etc. Totodată, societatea, segmentele societăŃii civile au<br />

progresat, de la secol la secol, în ceea ce priveşte capacitatea şi priceperea<br />

de a exercita controlul asupra titularilor puterii pentru a se pune la adăpost de<br />

posibilele abuzuri la care oamenii puterii ar putea recurge, astfel încât relaŃiile<br />

dintre titularii puterii şi societate, în esenŃa lor de comunicare reglementată<br />

juridic, pot fi schiŃate în felul următor:<br />

TITULARII PUTERII<br />

POLITICE<br />

(statul, partidele<br />

politice, liderii, clasa<br />

politică etc.)<br />

conducere, control,<br />

dominaŃie politice<br />

socializarea puterii<br />

control social<br />

SOCIETATEA<br />

GLOBALĂ<br />

(comunităŃi<br />

umane,sociogrupuri,<br />

etnii, organizaŃii ale<br />

societăŃii civile etc.)<br />

37


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

În cadrul acestor conexiuni dintre puterea politică şi societatea civilă<br />

principala grijă şi preocupare a partidelor politice este aceea de a construi, de a<br />

da un contur cât mai exact autorităŃii astfel încât să obŃină o acceptare cât mai<br />

largă în mediile sociale, în segmentele sociale supuse actului de guvernare.<br />

Aceasta pentru că în practica politică există o lege asemănătoare legilor din<br />

ştiinŃele naturii: între gradul de legitimitate a puterii unui agent politic şi eficienŃa<br />

activităŃii sale există o relaŃie direct proporŃională, adică o mai largă legitimitate<br />

a puterii unui stat, de pildă, conduce la o corespunzătoare sporire a eficacităŃii<br />

demersurilor sale politice pe plan intern şi extern sau viceversa. Conceptul de<br />

legitimitate a puterii semnifică măsura în care oamenii acceptă, susŃin, se<br />

supun puterii ca şi când ar fi o putere a lor şi, deci, se conformează motivaŃi<br />

dispoziŃiilor ei. Putem astfel fi de acord cu M. Duverger, care considera că<br />

„legitimitatea puterii nu este altceva decât faptul că ea este recunoscută ca<br />

putere de către memebrii colectivităŃii sau, cel puŃin, de majoritatea lor. O putere<br />

este legitimă dacă există un consens în privinŃa legitimităŃii ei...Singurul temei,<br />

singura sursă a legitimităŃii unei puteri constă în faptul că ea este conformă<br />

schemei de legitimitate definită de sistemul de valori şi de norme al colectivităŃii<br />

în cadrul căreia se exercită.“ 18 łinta cea mai mare a unui agent politic este<br />

aceea de a găsi răspunsul teoretic şi practic la problema: cum trebuie să<br />

acŃionezi pentru a obŃine legitimitate la scara societăŃii globale sau, mai precis,<br />

ca agent titular al puterii în stat?<br />

Răspunsul la o asemenea întrebare a constituit un apanaj al filosofilor<br />

aplecaŃi spre studiul vieŃii politico-juridice şi, în plan practic, al unor cercuri de<br />

intelectuali situaŃi pe o orbită apropiată puterii, al unor oameni cu aptitudini în<br />

domeniul argumentării şi artei de a convinge specializaŃi şi plătiŃi pentru a<br />

construi o „imagine“ cât mai favorabilă puterii pentru a o legitima în văzul a cât<br />

mai multor oameni. Astfel au apărut diferite doctrine ale legitimităŃii (fiecare<br />

cu limitele istorice specifice, limite generate de interese particulare etc.), de la<br />

cele teocratice (a regilor egipteni, mesopotamieni etc.), meritocratice (Platon), la<br />

cele contractualiste (Hobbes), liberale (J. Locke), utilitariste (J. Bentham),<br />

pozitiviste (A. Comte), comuniste (Marx, Lenin), social -democrate (Bernstein),<br />

până la cele contemporane nouă, între care la loc de frunte se situează doctrina<br />

politică ce fondează, cum anticipase savantul german Marx Weber, puterea<br />

(autoritatea) legal-raŃională omniprezentă în statele de drept indiferent de<br />

diferenŃierile interindividuale. În condiŃiile exercitării autorităŃii legal- raŃionale<br />

supunerea nu are loc în faŃa şefilor, a persoanelor care deŃin posturi în stat, în<br />

instituŃii ale puterii, ci faŃă de principii de drept, faŃă de regulile juridice. CetăŃenii<br />

respectă legile nu din teamă, nu numai din sentimente de respect pentru tradiŃii,<br />

pentru că aparŃin unei colectivităŃi particulare, ci în primul rând pentru că au<br />

convingerea că într-o societate raŃională este necesar să existe legi şi ordine,<br />

că într-un stat de drept legile, procedurile exprimă voinŃa majoritară, că acestea<br />

pot fi schimbate doar în urma acelui consens conform căruia cei ajunşi la putere<br />

prin sistemul alegerilor democratice au dreptul de a aduce perfecŃionări<br />

instituŃiilor, legilor cărora şi ei va trebui să li se supună.<br />

18 M. Duverger, „Sociologie de la politique“, Paris, P.U.F., 1973, pp. 165-181<br />

38


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

În societăŃile democratice, în funcŃionarea organelor statului de drept<br />

şi, în general, în fiinŃarea puterilor din cadrul societăŃilor post-moderne<br />

legitimitatea exprimă:<br />

1. Natura raporturilor dintre putere şi societate, adică în ce grad<br />

societatea, instituŃiile societăŃii civile exercită controlul asupra instanŃelor<br />

puterii politice şi reuşesc să-i tragă la răspundere pe acei oameni politici care<br />

derapează de la imperativele legilor.<br />

2. Gradul de acceptare de către cetăŃeni a deciziilor, a imperativelor<br />

puterii politice şi mărimea segmentului din societatea civilă care apreciază că<br />

puterea existentă este nelegitimă şi incită la nesupunere civică.<br />

3. Interesul agenŃilor politici pentru cunoaşterea de sine, respectiv a<br />

ariei de acŃiune a legitimităŃii lor prin raportare la evoluŃia celorlalŃi agenŃi de<br />

pe scena politică. O astfel de perspectivă a cunoaşterii este posibilă datorită<br />

aportului adus de metodele şi tehnicile moderne de sondare a opiniei publice<br />

şi stă la baza elaborării strategiilor şi tacticilor agenŃilor politici.<br />

4. RelaŃiile dintre puterea politică şi societatea din care face parte<br />

continuă să ridice probleme în toate sistemele politice post-moderne,<br />

contemporane. Cea mai importantă problemă este creată de posibilităŃile<br />

inerente puterii de a derapa de la misiunile ei, de a se transforma într-o<br />

putere alienată. Viciul ascuns al oricărei puteri politice constă în tendinŃa<br />

potenŃială de a se reproduce la o scară tot mai mare, fapt care, dacă se va<br />

obiectiva, va genera abuzul de putere, corupŃia de stat, putând evolua până la<br />

dictatură în variante inedite faŃă de paleta de manifestări ce au avut loc de-a<br />

lungul istoriei.<br />

5. De la Confucius până la Tocqueville, de la Aristotel până la Fr. von<br />

Hayek, marii gânditori politici şi filosofi ai dreptului au conştientizat faptul că<br />

politica, fiind o afacere de interese, îi aduce frecvent pe autorii ei în situaŃia de<br />

a încălca regulile, de a comite abuzul de putere. Montesquieu demonstrase<br />

faptul că cu cât puterea are un grad mai mare de concentrare cu atât<br />

libertăŃile oamenilor se vor diminua. Acolo unde puterile în stat nu sunt<br />

separate, nu există libertate; există doar un regim despotic. Problema cea mai<br />

importantă pentru societate este aceea de a împiedica acest rău, respectiv<br />

„pentru a împiedica abuzul de putere, lucrurile trebuie astfel orânduite încât<br />

puterea să îngrădească puterea“. 19 Pe o poziŃie similară se află Lordul Acton,<br />

care formulase principiul: „Puterea tinde să corupă şi puterea absolută corupe<br />

în mod absolut“.<br />

Aşadar, problema aducerii sub control a puterii sau găsirea de<br />

soluŃii practice la întrebarea cum ar putea fi limitată puterea pentru a preveni<br />

abuzurile a constituit dintotdeauna o preocupare fundamentală pentru<br />

societate, atât pentru guvernanŃi cât şi pentru guvernaŃi, atât în condiŃiile în<br />

care scopurile societăŃii sunt bune, cât şi atunci când devin malefice.<br />

Proiectele de organizare politică democratică lansate de J. Locke,<br />

Montesquieu şi J. – J. Rousseau au înglobat principii menite să prevină<br />

abuzurile puterii, între care: constituŃionalismul, divizarea şi supravegherea<br />

19 Montesquieu, „Despre spiritul legilor“, vol. I-II, E.S., Bucureşti, 1964, XI, 4<br />

39


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

reciprocă a puterilor, dispersarea puterilor centrale în sensul descentralizării,<br />

promovarea drepturilor fundamentale ale omului. Chiar dacă statele<br />

democtratice de până astăzi au pus în aplicare aceste principii, viaŃa a<br />

demonstrat resursele nebănuite de inventivitate în sens malefic ale oamenilor<br />

puterii, aşa încât toate formele de organizare statală, de insituŃionalizare şi<br />

raŃionalizare a puterii s-au dovedit a fi imperfecte. DemocraŃia însăşi scapă de<br />

sub control anumite manifestări ale puterii, lăsând loc apariŃiei de abuzuri, de<br />

fapte de corupŃie. DemocraŃia nu este perfectă, dar este cea mai bună formă<br />

de guvernare comparativ cu celelalte, întrucât este capabilă să prevină şi să<br />

diminueze abuzurile. Evident că oamenii au preferat dintotdeauna să aleagă,<br />

dintr-o mulŃime de rele, răul cel mai mic. EvoluŃia democraŃiilor occidentale<br />

după al doilea război mondial a confirmat această evaluare. Astfel, principiilor<br />

clasice de limitare a puterii, în primul rând de limitare a puterii de către<br />

ConstituŃie şi celelalte legi, le-au fost adăugate noi limitări, noi procedee de<br />

Ńinere sub control a puterii, printre care:<br />

- construirea unei economii şi societăŃi policentrice, multidecizionale<br />

în care sociogrupurile, organizaŃiile, instituŃiile îşi asumă<br />

responsabilitatea, desfăşoară comportamente participative, relativ autonome,<br />

Ńinând seama de echilibrul ansamblului social din care fac parte;<br />

- în corelaŃie cu dezvoltarea culturii politice – civice s-a dezvoltat<br />

pluralismul (diversificarea forŃelor politice active: partide, grupe de presiune,<br />

organizaŃii politice, apariŃia de noi curente de opinie, de instituŃii de<br />

reprezentare etc.) odată cu difuziunea puterii politice în societate;<br />

- dispersia puterii politice, nu numai prin separarea puterilor în sens<br />

clasic de putere legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi prin<br />

ascensiunea sau apariŃia de noi puteri cu o influenŃă deosebită asupra vieŃii<br />

politice (puterea presei, a sindicatelor, a bisericii catolice etc.) odată cu<br />

descentralizarea , cu ascensiunea puterilor locale;<br />

- proliferarea instituŃiilor şi mijloacelor de control social asupra<br />

puterii politice (instituŃii ale societăŃii civile, organizaŃii nonguvernamentale,<br />

asociaŃii cetăŃeneşti, organizaŃii internaŃionale, etc.);<br />

- „civilizarea“ competiŃiei politice prin respectarea regulilor juridice<br />

atât de către agenŃii politici aflaŃi la guvernare, cât şi de cei situaŃi în opoziŃie<br />

astfel încât echilibrul politic şi social este rezultanta unor grupări, asocieri şi<br />

competiŃii cu un grad sporit de loialitate;<br />

- repartiŃia mai echitabilă (departe de a fi ideală) a resurselor şi<br />

instrumentelor politice între conducători şi conduşi, între agenŃii politici etc.<br />

– fapt care sporeşte şansele de reuşită în acŃiunile de control, de limitare a<br />

puterii. În acest context dezvoltarea generalizată a culturii politice, a tehnicilor<br />

de comunicare între titularii de putere, pe verticală şi pe orizontală, oferă<br />

posibilităŃi imense de a asigura reuşita în cele mai diferite operaŃiuni de<br />

limitare a puterii;<br />

- selectarea şi promovarea liderilor, a reprezentanŃilor politici prin<br />

tehnici democratice, prin alegeri reglate de Legea electorală, care conŃine<br />

şi ea o serie de limitări aplicate oamenilor puterii (limitarea mandatului liderilor<br />

40


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

politici, obligativitatea acestora de a organiza întâlniri cu segmentul social<br />

reprezentat şi de a prezenta rapoarte de activitate, etc).<br />

Toate aceste limitări au lăsat în urmă cu secole organizarea<br />

monocentrică, exercitarea puterii de către un singur pol de putere, adică<br />

monopolizarea dreptului de a lua decizii de către un singur centru de putere,<br />

şi au condus la afirmarea a ceea ce R. Dahl numea poliarhie, a unei societăŃi<br />

politice în care, mecanismele de limitare a puterii, de prevenire a arbitrariului<br />

în deciziile agenŃilor politici au atins cea mai mare eficienŃă comparativ cu<br />

celelalte tipuri de guvernare.<br />

6. FuncŃiile politologiei<br />

Asumându-şi calităŃile unei ştiinŃe socioumane maturizate, politologia<br />

a intrat în posesia unui aparat conceptual explicativ şi predictiv consistent, a<br />

unor legi şi adevăruri oricând verificabile după criteriile unui determinism<br />

statistic-probabilist. Aflată într-o astfel de postură, ştiinŃa politicii exercită<br />

câteva funcŃii corelate sistemic, care, în sinteză, ar putea fi prezentate astfel:<br />

a) FuncŃia de cunoaştere, care este, în esenŃă, teoretică şi<br />

explicativă, având ca obiect viaŃa politică a societăŃii, respectiv funcŃionarea<br />

puterii, a raporturilor dintre conducători şi conduşi, a pivotului acestor<br />

raporturi, care este statul. Demersul cognitiv în politologie constă în şiruri de<br />

operaŃii de analiză, descriere, comparare, sinteză, esenŃializare, de<br />

descoperire a structurilor profunde ale vieŃii politice, a legilor şi cauzelor care<br />

reglează schimbările, a funcŃiilor politicului în societate, de anticipare a<br />

direcŃiilor de evoluŃie şi dezvoltare a sistemului politic sau a unor componente<br />

ale acestuia etc. Procesul de cercetare ştiinŃifică în politologie nu este unul de<br />

natură pur pozitivă, aşa cum este cel din fiziologie, genetică sau microfizică,<br />

ci, de regulă, este orientat de anumite standarde (scopuri, valori, norme<br />

general acceptabile, obiceiuri şi tradiŃii specifice sociogrupurilor participante la<br />

viaŃa politică).<br />

În mod firesc cunoaşterea faptelor politice începe cu observaŃia<br />

directă, cu acumularea unei experienŃe de simŃ comun, dar ea va evolua<br />

obligatoriu spre surprinderea aspectelor esenŃiale, determinante, a legilor care<br />

reglează practica şi viaŃa politică, a conexiunilor repetabile din cadrul<br />

sistemelor politice. În acest sens, utilizarea metodelor de cercetare logică,<br />

istorică, sistemică, funcŃionalistă, de analiză a “cazului”, comparativă etc. au<br />

un aport de neînlocuit în efortul politologului de a elabora o teorie consistentă,<br />

cu valoare operaŃională în planul larg al cunoaşterii care, totodată, să-şi<br />

demonstreze utilitatea practică.<br />

Pentru descrierea şi explicarea structurii şi dinamicii vieŃii politice, a<br />

mecanismelor şi sensului schimbării sistemelor politice, cercetătorii au utilizat<br />

noŃiuni şi categorii specifice politologiei, au recurs la diferite stiluri de<br />

prezentare a rezultatelor la care au ajuns. În orice caz, explicaŃia în<br />

politologie, chiar atunci când vizează fapte, evenimente concrete, reprezintă o<br />

depăşire a simŃului comun, o negare a miturilor sau a demersurilor<br />

41


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

speculative, metafizice din domeniu. În situaŃia în care între practica politică a<br />

unor agenŃi şi mitologie (ideologii, credinŃe, speranŃe, vise, imaginarul politic)<br />

se realizează raporturi de fuziune sau de integrare organică, cercetătorul va<br />

supune explorărilor realitatea politică cu toate dimensiunile ei, va căuta soluŃii<br />

la interogaŃiile privind geneza, construcŃia şi dezvoltarea acesteia. În fond,<br />

faptul politic nu se lasă cunoscut prea uşor; îndărătul lui se află un adevărat<br />

univers sociocultural datorită căruia el a apărut şi evoluează. Primejdia<br />

simŃului comun, a diferitelor tipuri de prejudecăŃi sau atitudini, care inhibă<br />

raŃiunea, vor putea fi depăşite dacă vom evolua în cunoaştere trecând dincolo<br />

de aparenŃe, penetrând cu gândirea şi imaginaŃia în universul politic. Acesta<br />

scapă, în mare parte, controlului observaŃional şi experimental, fiind mai<br />

presus de experienŃa cotidiană.<br />

b) FuncŃia evaluativă sau axiologică este dependentă de prima şi<br />

constă în exprimarea atitudinii şi concepŃiei generale despre societate şi om a<br />

politologului, a idealului său de viaŃă, a modelului de societate la care aderă,<br />

în funcŃie de care discursul teoretic-explicativ din politologie va fi centrat nu<br />

numai pe valorile general-umane, ci şi pe unele specifice aparŃinătoare<br />

comunităŃii locale sau chiar personale, urmând a fi emise anumite judecăŃi de<br />

valoare, a fi formulate opŃiuni, a fi stabilite priorităŃi pentru practica politică.<br />

În demersul politologic nu poate fi evitată raportarea la standarde<br />

(scopuri, valori, norme); formularea judecăŃilor de valoare ar trebui să fie o<br />

consecinŃă transductivă a cunoaşterii veridice, a unui volum suficient de<br />

informaŃie corectă despre realitatea politico-socială. În această situaŃie<br />

consilierile făcute de politologi oamenilor de decizie politică, reprezentanŃilor<br />

puterii, propunerile făcute de ei pentru ameliorarea actului de guvernare,<br />

semnalarea direcŃiilor de evoluŃie a unor evenimente politice majore-cu<br />

consecinŃele acestora, recomandările în privinŃa utilizării resurselor politice<br />

sau în materie de strategie şi tactică politice pot fi considerate nu numai<br />

oportune, ci demne de urmat pentru a se maximiza eficienŃa acŃiunii politice în<br />

etapa dată. În acest caz, valorile diriguitoare în viaŃa politică presupun o<br />

armonizare firească cu valorile etice, juridice, economice şi ecologice.<br />

c) FuncŃia anticipativă sau de previziune este dependentă de<br />

profunzimea cunoaşterii realităŃii politico-sociale şi de înŃelepciunea, de<br />

inspiraŃia demersului axiologic. Cunoaşterea în politologie nu este un act<br />

gratuit, ci unul menit să dea satisfacŃii intereselor, aspiraŃiilor oamenilor, ale<br />

colectivităŃilor. Întrebări precum: Ce trebuie făcut pentru a asigura ordinea şi<br />

pacea socială, binele public şi securitatea naŃională? Cum trebuie procedat<br />

pentru a înlătura conflictele existente şi pentru a întări coeziunea comunităŃii?<br />

Care sunt direcŃiile prioritare de urmat în economie şi societate pentru a se<br />

ajunge la mulŃumirea a cât mai multor oameni? etc. sunt de importanŃă<br />

cardinală pentru politicieni şi presupun construcŃii teoretice anticipative bine<br />

fundamentate, realiste şi de mare responsabilitate. Acestea vor orienta<br />

elaborarea programelor şi strategiilor politice, demersurile anticipative<br />

ancorate în practica politică.<br />

FuncŃia prospectivă vizează, deci, previziunea politică dependentă de<br />

studii şi cercetări ştiinŃifice de amploare asupra tendinŃelor practicii politice,<br />

42


POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU<br />

ale vieŃii sociale naŃionale şi mondiale, asupra mutaŃiilor care ar putea surveni<br />

în dinamica structurilor sociale. O astfel de funcŃie a dobândit noi cote de<br />

apreciere în optica elitelor politice contemporane, astfel încât previziunile în<br />

politică sunt pe cale de a fi recunoscute drept servicii sociale prestate de<br />

politologi. Primii beneficiari sunt guvernanŃii, agenŃii practicii politice în<br />

general.<br />

d) FuncŃia aplicativă-militantă a politologiei constă în finalitatea<br />

practică a acestei ştiinŃe prin oferirea unor modele teoretice-predictive care să<br />

genereze ameliorarea practicii politice, a raporturilor dintre societatea politică<br />

şi cea civilă. Deschiderile aplicative ale politologiei constau în formularea de<br />

soluŃii la problemele puse de viaŃa politică, de guvernare, de administraŃie etc.<br />

Aşa, de pildă, aspiraŃiile privind perfecŃionarea mecanismelor democraŃiei,<br />

progresul reformei, întărirea statului de drept, afirmarea valorilor politice şi<br />

morale specifice societăŃii româneşti sunt manifestări dependente de serviciile<br />

politologilor.<br />

Cu cât raporturile de complementaritate dintre ştiinŃa politică şi<br />

acŃiunea politică vor funcŃiona mai armonios, cu atât vor conduce la<br />

diminuarea spontaneităŃii, a subiectivismului şi ineficienŃei din sfera<br />

conducerii politice. Elitele politice contemporane s-au îndepărtat mult de<br />

amatorism şi de atitudini oportuniste; evident este vorba despre elitele<br />

responsabile, ajunse la o înaltă competenŃă în ştiinŃa şi arta guvernării,<br />

construite pe baza procedeelor de selecŃie democratică a personalului<br />

guvernant. EficienŃa demonstrată de acestea în prestaŃiile politice vine să<br />

confirme importanŃa ştiinŃei şi culturii politice pentru dezvoltarea societăŃii în<br />

ansamblul ei.<br />

e) FuncŃia formativă, educativă-aceea de a contribui la modelarea<br />

politică-civică a cetăŃenilor, în special a tineretului, la socializarea politică a<br />

personalităŃii, la influenŃarea benefică a opiniei publice, la formarea unei<br />

culturi politice angajante, participative care-l scoate pe cetăŃean din sfera<br />

neutralităŃii, a indiferenŃei faŃă de destinul politic al comunităŃii din care el face<br />

parte.<br />

În fond, omul matur-cetăŃeanul, ar putea avea un comportament<br />

politic eficient dacă în cultura lui politică vor predomina informaŃiile,<br />

cunoştiinŃele veridice-cele provenite implicit din politologie. Comportamentele<br />

democratice ale cetăŃenilor, ale agenŃilor politici, nivelul progresului societăŃii<br />

politice sunt dependente esenŃialmente de astfel de informaŃii. Între stilurile<br />

diferitelor societăŃi democratice contemporane şi cultura lor politică, implicit<br />

preŃuirea acordată ştiinŃei politice în cadrul acesteia, există conexiuni<br />

funcŃionale, organice. Progresul practicii politice în societăŃile de azi şi de<br />

mâine este esenŃialmente dependent de dezvoltarea ştiinŃei politice (dar nu<br />

numai de aceasta!).<br />

FuncŃiile prezentate anterior sunt interdependente, sunt faŃete ale<br />

unui fond coerent de idei şi de principii. Prin urmare, realizarea uneia dintre<br />

ele va antrena după sine punerea în lucru şi a celorlalte. Împreună, ele<br />

justifică creşterea interesului public pentru dezvoltarea ştiinŃelor politice-fapt<br />

ce a fost marcat de dezvoltarea activităŃilor editoriale în domeniu, de<br />

43


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

organizarea de congrese ştiinŃifice ale asociaŃiilor naŃionale şi internaŃionale<br />

ale politologilor, de apariŃia unor academii, facultăŃi, institute de cercetări<br />

politologice şi, nu în ultimul rând, de creşterea interesului tinerilor pentru a se<br />

forma într-o carieră legată de politologie sau pentru aprofundarea şi<br />

extinderea lecturilor în domeniul ştiinŃelor politice.<br />

44


II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

Dezvoltarea ştiinŃelor politice a fost şi va fi condiŃionată de calitatea şi<br />

de extensiunea cercetării, implicit de metodele, procedeele şi tehnicile<br />

întrebuinŃate de politologi în eforturile lor de a cunoaşte structura sistemului<br />

politic, legile vieŃii politice, cauzele schimbării şi modernizării politice,<br />

dimensiunile subiective ale faptelor politice, posibilităŃile de optimizare ale<br />

practicii politice, ale guvernământului în mod special etc.<br />

Cercetarea ştiinŃifică a domeniului politic al societăŃii se plasează la<br />

originea îmbogăŃirii nu numai a conŃinuturilor teoretice, explicative şi predictive<br />

ale acestei ramuri a cunoaşterii, ci şi a capacităŃilor de intervenŃie eficientă,<br />

democratică în raporturile dintre conducători şi conduşi, dintre guvernanŃi şi<br />

guvernaŃi, dintre societatea politică şi societatea civilă, astfel încât să se<br />

consolideze echilibrul social, pacea şi ordinea din societate, să fie satisfăcute<br />

mai raŃional nevoile personale ale cât mai multor oameni dar şi nevoile<br />

sistemului socioeconomic şi cultural din care ei fac parte. Cu alte cuvinte,<br />

cercetarea ştiinŃifică a realităŃii politice reprezintă factorul determinant al<br />

ameliorărilor care ar trebui să survină în efectuarea conducerii politice a<br />

societăŃii, în perfecŃionarea mijloacelor acŃiunii politice sau în sporirea<br />

eficienŃei practicii politice fie la nivel macrosocial, fie la nivelul fiecărui agent<br />

politic luat în parte (partid politic, grup de presiune, organ al structurii statale,<br />

personalitate politică etc.). A devenit o certitudine faptul că rezultatele<br />

cercetărilor în sfera politologiei sunt o condiŃie sine qua non a creşterii<br />

competenŃei profesionale a celor angajaŃi să facă politică. În afara<br />

stăpânirii ştiinŃelor politice orice carieră politică va fi guvernată de factori<br />

subiectivi aleatori, de neprofesionalism, de “amatorism”, care ar putea<br />

conduce evoluŃia socială spre mari primejdii.<br />

1. Tipuri de cercetare în politologie<br />

Descoperirea unor noi legi ale practicii politice, ale structurii şi<br />

dinamicii vieŃii politice, desprinderea liniilor dominante din trecutul unor<br />

societăŃi politice sau ale sensului dezvoltării lor în viitor, previziunea în viaŃa<br />

politică sau promovarea inovaŃiei în sfera comunicării politice necesită<br />

utilizarea unor metode, procedee şi tehnici de investigare ştiinŃifică a faptelor<br />

politice, a realităŃii obiective din viaŃa politică dar şi a subiectivităŃii agenŃilor<br />

politici, a mecanismelor subiective care fac posibile comportamentele politice.<br />

Dar metodele, procedeele şi tehnicile de cercetare sunt înglobate de politolog<br />

într-o strategie (un program) de cercetare ştiinŃifică, rezultând un anumit tip<br />

individualizat de cercetare.<br />

PosibilităŃile de întrebuinŃare, de combinare a metodelor, procedeelor<br />

şi tehnicilor de cercetare ştiinŃifică, în scopul descoperirii de noi adevăruri în


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

universul politic, sunt foarte diferite. De aceea nu a fost lipsită de interes<br />

clasificarea acestora, elaborarea unor tipologii. Astfel în funcŃie de scopul şi<br />

de problematica abordată, a fost făcută o distincŃie între cercetarea<br />

fundamentală (ştiinŃa politică pură) şi cercetarea politologică aplicată<br />

(cea dictată de nevoi practice). Prima abordează probleme generale, teoretice<br />

cu referire la politică; rezultatele acesteia pot viza structura şi dinamica<br />

macrosistemelor politice, raporturile sistemului politic cu societatea, relaŃiile<br />

internaŃionale, construcŃia europeană, edificarea păcii mondiale, legile şi<br />

principiile acŃiunii politice, agenŃii practicii politice contemporane, tipurile de<br />

regimuri politice, dinamica structurilor de putere, viitorul statului etc. Pe când<br />

cercetarea aplicativă este subsumată scopului de a soluŃiona diferite<br />

probleme concrete puse de practica politică, emanate din acŃiunile agenŃilor<br />

politici (de pildă: perfecŃionarea mecanismelor de formare, selectare şi<br />

promovare a personalului politic în ierarhia puterii, reaşezarea programului<br />

politic, formularea tacticii celei mai potrivite, ameliorarea sistemului de<br />

comunicare politică, promovarea inovaŃiei în planul logisticii acŃiunii politice<br />

etc.).<br />

După sfera obiectului supus investigaŃiilor ştiinŃifice, cercetarea în<br />

ştiinŃele politice se poate desfăşura la nivel macropolitic şi la nivel<br />

micropolitic. Primul nivel vizează sfera relaŃiilor internaŃionale, dintre<br />

sistemul politic şi celelalte subsisteme ale vieŃii sociale, evoluŃia şi dezvoltarea<br />

relaŃiilor de putere la scara societăŃii globale, funcŃionarea politicului în<br />

societăŃile contemporane etc. iar cel de-al doilea vizează fapte politice<br />

concrete, mecanismul luării deciziilor politice, relaŃiile interpersonale din<br />

cadrul sociogrupurilor angajate politic, sondarea opiniilor politice,<br />

comportamentul electoral, conduita şi relaŃiile liderilor politici etc.<br />

Întrucât putem admite posibilitatea studierii ştiinŃifice nu numai a<br />

faptelor politice actuale, ci şi a celor trecute sau a celor viitoare, vom putea<br />

împărŃi cercetările din cadrul ştiinŃelor politice în directe şi indirecte. O mare<br />

varietate de fapte politice pot fi explorate în mod direct prin metode şi<br />

procedee specifice studierii nemijlocite, empirice, cum sunt: observaŃia<br />

ştiinŃifică, experimentul sociologic, studiul de caz, sondajul de opinie,<br />

convorbirea etc. Alte aspecte ale vieŃii politice sunt inaccesibile cunoaşterii<br />

directe; acestea presupun utilizarea unor metode şi procedee specifice<br />

cunoaşterii mediate, cum sunt: metoda istorică, metoda modelării şi simulării,<br />

analiza cauzal-genetică, abordarea structurală şi funcŃionalistă, metoda logică<br />

etc. Întrucât sistemul politic al oricărei societăŃi contemporane, al oricărei<br />

naŃiuni, este de o complexitate deosebită şi se află foarte departe de<br />

posibilităŃile cunoaşterii directe, de capacitatea omului de a-l percepe,<br />

rezultatele cercetării în ştiinŃele politice sunt, în mare măsură, dependente de<br />

raŃiune şi de imaginaŃie, sunt produse ale generalizărilor, adică elaborări şi<br />

construcŃii teoretice. Pot fi însă detaşate, în planul literaturii de specialitate, şi<br />

demersuri inductive, cercetări observaŃionale, implicit experimentale, care au<br />

condus la generalizări empirice consistente, la producerea unor inovaŃii<br />

aplicabile în mari acŃiuni politice contemporane fiind generatoare de eficienŃă<br />

sporită, la găsirea de noi posibilităŃi alternative de valorificare a resurselor<br />

46


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

politice, de creare a unor noi mijloace necesare acŃiunii politice-fie ale<br />

agenŃilor politici aflaŃi la putere, fie ale celor situaŃi în opoziŃie, la descoperirea<br />

unor relaŃii cauzale şi funcŃionale, a unor tendinŃe de dezvoltare etc. Acestea<br />

vin să confirme faptul că demersul pur teoretic şi doctrinar trebuie să fie<br />

susŃinut de cercetările empirice, directe ale faptelor politice, dacă se tinde<br />

spre a oferi guvernanŃilor informaŃii corecte, suficiente şi oportune necesare<br />

luării marilor decizii, perfecŃionării actului de conducere politică în general, a<br />

relaŃiilor politice dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, corespunzătoare standardelor<br />

societăŃilor democratice, în mod special.<br />

Cercetările ştiinŃifice predilect inductive, legate de problemele<br />

emanate din practica politică, sunt cele care aduc inovaŃii, ameliorări,<br />

alternative de creştere a eficienŃei acŃiunilor politice contemporane. În acest<br />

sens, tot mai multe guverne finanŃează cercetarea în sfera ştiinŃelor politice,<br />

extinderea instituŃionalizării acesteia (au fost create academii de ştiinŃe<br />

politice, asociaŃii ale politologilor, congrese de politologie, facultăŃi de ştiinŃe<br />

politice, reviste de specialitate, programe de cercetare etc.).<br />

În funcŃie de modul de explicare şi de interpretare a vieŃii politice s-a<br />

făcut distincŃie între abordarea “obiectivă” şi cea “interpretativă”. Prima a<br />

insistat pe promovarea acelor explicaŃii care se înscriu în zona exigenŃelor<br />

specifice ştiinŃelor naturii (adevărul obiectiv al enunŃurilor şi descrierilor,<br />

operarea cu judecăŃi, cu propoziŃii verificabile oricând din punctul de vedere al<br />

adevărului etc.). Prin urmare, explicaŃia, teoretizările din politologie trebuie să<br />

ia forma demonstraŃiilor, legilor, generalizărilor şi predicŃiilor din fizică, chimie<br />

sau biologie, să se evite opŃiunile personale, judecăŃiile de valoare, astfel<br />

încât să nu fie alterată obiectivitatea discursului. Pe această linie s-au înscris,<br />

în ultimile decenii, abordările structuraliste, funcŃionaliste, analiza sistemică<br />

sau cea operaŃională din politologie. Cea de-a doua a fost formulată in nuce<br />

în cadrul curentului filosofic neokantian, apoi de către Max Weber, de<br />

sociologia fenomenologică. În cadrul acestei orientări accentul a fost plasat<br />

asupra specificului subiectiv al faptelor politice, pe analiza semnificaŃiilor<br />

vehiculate de actorii politici. Deschiderile subiective, opŃiunile şi atitudinile<br />

cercetătorilor sunt implicate inevitabil; opŃiunea politologului, formularea<br />

judecăŃilor de valoare şi atitudinea obiectivă sunt complementare, sunt reglate<br />

de etica savantului. Acest punct de vedere a câştigat tot mai mulŃi aderenŃi în<br />

ultimul secol.<br />

După criteriul complexităŃii faptelor politice studiate, cercetările<br />

politologice pot fi mono, multi sau interdisciplinare. Întrucât realitatea politică a<br />

devenit tot mai complexă din punct de vedere structural şi funcŃional-purtătoare<br />

de noi virtuŃi şi subtilităŃi-obligatoriu de luat în considerare de către teoreticienii şi<br />

practicienii care urmăresc să obŃină maximum de eficienŃă în profesiile lor, s-au<br />

generalizat în ultimul secol cercetările multi şi interdisciplinare. Dar nu este exclus<br />

faptul ca, în unele situaŃii concrete, cercetarea monodisciplinară să poată genera<br />

anumite descoperiri, generalizări, interpretări sau inovaŃii care marchează<br />

progresul acestei ramuri a cunoaşterii.<br />

Desigur, tipurile de cercetare în politologie sunt interdependente, se<br />

completează reciproc. Adesea s-a întâmplat ca faptele politice să fi fost<br />

47


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

studiate individual, uneori în mod direct, alteori cercetătorul a recurs la terŃe<br />

persoane specializate cu ajutorul cărora să recolteze datele primare.<br />

ModalităŃile de cercetare au fost întrebuinŃate alternativ, în diferite forme de<br />

combinare, după cum faptele studiate au fost considerate sub unul sau mai<br />

multe unghiuri de vedere. Pe întregul traseu al cercetării se pune problema<br />

partinităŃii şi responsabilităŃii politologului. RelaŃiile lui sociale îl vor<br />

angaja fatalmente, îi vor ridica dileme cu caracter etic, îl cor conduce în<br />

situaŃia să adopte şi să exprime o atitudine. În acest sens, putem fi de acord<br />

cu profesorul clujan Achim Mihu, care scria că savantul trebuie “să evite a lua<br />

partea unor forŃe sociale şi politice aflate în divergenŃă şi chiar în conflict cu<br />

alte forŃe similare. El nu trebuie să schimbe prin prezenŃa lui realitatea şi,<br />

eventual, să o tensioneze”. 1<br />

2. Sursele şi metodele cercetărilor în politologie<br />

Există o multitudine de surse ale cercetării din sfera ştiinŃelor politice.<br />

Se detaşează, ca fiind cea mai importantă, viaŃa politică, practicile agenŃilor<br />

politici ai societăŃilor contemporane. Acestea ridică probleme, în special<br />

pentru guvernanŃi, ce impun căutarea soluŃiilor adecvate: unele vizează<br />

diagnoza corectă a vieŃii politice, a rezultatelor acŃiunii politice; altele vizează<br />

sensul dezvoltării sociale, programarea evoluŃiei “de mâine” a societăŃii şi<br />

implicit a propriilor acŃiuni ale agenŃilor politici; altele urmăresc să depisteze<br />

soluŃii de creştere a eficienŃei acŃiunilor politice sau să prevină conflicte etc.<br />

Practica politică este nu numai o sursă a cercetării, ci şi un mijloc, un scop al<br />

acesteia.<br />

Alte izvoare ale cercetărilor din politologie pot fi: opere teoretice şi<br />

experienŃe valoroase ale unor oameni politici, literatura politică şi politologică<br />

în general, presa politică, istoria vieŃii politice, monografii politice, principalele<br />

legi juridice şi alte produse ale regimurilor politice, materiale de arhivă, opinia<br />

publică referitoare le deciziile şi la diferite evenimente politice, obiceiuri, tradiŃii<br />

şi mentalităŃi politice, logistica acŃiunii politice, manifestările formale şi<br />

informale din viaŃa agenŃilor politici etc.<br />

EsenŃiale pentru descoperirea unor noi adevăruri ale cunoaşterii<br />

politologice sunt metodele specifice de cercetare. Cunoaşterea şi utilizarea<br />

acestora de către specialişti, dar şi de către oamenii politici de carieră,<br />

reprezintă o componentă nucleică a culturii lor profesionale. Termenul de<br />

metodă derivă din etimonul grecesc methodus (meta-după, spre şi odosdrum,<br />

cale). Deci, metoda ar reprezenta calea de urmat în vederea realizării<br />

unui scop. În universul politic se operează cu mai multe categorii de<br />

metode: metode de investigare ştiinŃifică a realităŃii politice; metode de<br />

conducere politică; metode de comunicare politică şi de influenŃare a opiniei<br />

1 Achim Mihu, “Antropologie culturală”, Napoca Star, Cluj, 2000, p.43<br />

48


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

publice etc. Aici ne interesează doar prima categorie de metode-cele care ne<br />

vor conduce spre descoperirea şi validarea unor adevăruri în sfera ştiinŃelor<br />

politice.<br />

În utilizarea unei metode urmează a fi parcursă o suită de etape, de<br />

secvenŃe, de operaŃii şi procedee; în desfăşurarea acestora sunt antrenate<br />

tehnici de cercetare (set de instrumente specifice fiecărei metode) precum:<br />

chestionarul, testul sociometric, itemi, tehnici de scalare, procedee statistice,<br />

studiul documentelor din arhive, cartografierea, înregistrările audio-video,<br />

recenzarea etc. Amplitudinea şi eficienŃa muncii de cercetare a faptelor<br />

politice este puternic dependentă nu numai de performanŃele tehnice ale<br />

instrumentarului întrebuinŃat cât, mai ales, de ştiinŃa, abilitatea şi arta<br />

cercetătorilor de a le folosi, de a le integra în programe de cercetare, în<br />

“logica” utilizării fiecărei metode. Am putea identifica diferite categorii de<br />

metode de studiere a faptelor politice:<br />

- Metode de descriere şi măsurare a aspectelor concrete ale<br />

faptelor politice investigate prin care sunt colectate, înregistrate datele<br />

referitoare la evenimente politice obiective. Cu cât cantitatea şi calitatea<br />

acestor informaŃii primare vor fi mai mari, cu atât vom avea posibilităŃi sporite<br />

de a pune un diagnostic corect asupra faptelor politice investigate şi vom<br />

putea ajunge la inovaŃii, la ameliorări în planul acŃiunilor întreprinse de agenŃii<br />

politici;<br />

- Metode acŃional-experimentale prin care cercetătorul introduce<br />

modificări în desfăşurarea faptului politic cu scopul de a-i cunoaşte noi<br />

aspecte, de a înŃelege mecanismul de funcŃionare, tendinŃele de evoluŃie,<br />

cauzele generatoare de schimbări, conexiunile intrinseci şi extrinseci etc.<br />

InformaŃiile obŃinute vor deveni premise pentru inovaŃia politică, pentru<br />

procurarea de noi instrumente ale acŃiunii politice, pentru perfecŃionarea<br />

actului de conducere;<br />

- Metode statistice-matematice, care, de regulă, sunt întrebuinŃate<br />

în prelucrarea datelor acumulate.<br />

Pentru colectarea datelor se folosesc ca principale metode:<br />

observaŃia, experimentul sociopolitic, ancheta sociologică, studiul de caz,<br />

metoda monografică, sondajul de opinie, testul sociometric, convorbirea,<br />

studiul documentelor politice (a arhivelor), metoda istorică etc. Pentru<br />

prelucrarea datelor acumulate pot fi folosite metode precum cele statistice,<br />

reprezentările grafice, scalarea, metoda hermeneutică. Toate aceste metode<br />

alcătuiesc un sistem, astfel încât în realizarea unui anumit tip de cercetare<br />

utilizarea uneia dintre metode va antrena după sine folosirea şi a altora. Cu<br />

cât faptul politic este mai complex, cu atât el se va preta unei cercetări<br />

multidisciplinare prin valorificarea unui set de metode, procedee şi tehnici de<br />

investigare.<br />

În continuare vom prezenta sintetic principalele metode de<br />

cercetare întrebuinŃate în politologie:<br />

a) Metoda observaŃiei ştiinŃifice, considerată drept metodă clasică<br />

de investigare directă a faptului politic, devenit obiect al cercetării, constă în<br />

perceperea metodică, intenŃionată, în funcŃie de o ipoteză de lucru, a unui fapt<br />

49


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

(eveniment) politic şi a contextului situaŃional în care acesta se derulează.<br />

ObservaŃia are un caracter constatativ, de diagnoză, cu câteva variante<br />

principale: observaŃia directă, care este centrată pe semnalarea<br />

manifestărilor relevante, semnificative şi complete ale domeniului studiat,<br />

urmată de înregistrarea obiectivă, riguroasă şi cât mai completă a<br />

constatărilor; observaŃia indirectă, efectuată prin valorificarea unor observaŃii<br />

anterioare, a unor poze, filme, a produselor televiziunii cu circuit închis, a<br />

internetului etc.; observaŃia participativă, care presupune ca cercetătorul să<br />

devină membru în grupul politic, să participe la realizarea activităŃilor acestuia<br />

cu scopul de a le cunoaşte din interior, de a le reflecta nu numai pur cognitiv,<br />

ci şi sub aspect afectiv, empatic şi atitudinal. Cercetătorul va reŃine însuşirile<br />

relevante în funcŃie de programul cercetării-fapt care va necesita abilitate,<br />

capacitate de adaptare, imaginaŃie sociologică, inspiraŃie, gândire divergentă,<br />

discernământ critic.<br />

Utilizării metodei observaŃiei îi sunt caracteristice câteva condiŃii şi<br />

cerinŃe referitoare la modul de realizare: caracterul sistematic-fapt care<br />

necesită stabilirea unui plan în care va fi prevăzut ce, unde şi cum vom<br />

observa; fidelitatea observaŃiei-ceea ce înseamnă că faptele vor fi<br />

percepute şi înregistrate aşa cum se petrec ele în realitate, fără nici un fel de<br />

intervenŃie a cercetătorului, fără implicarea vreunei atitudini partizane a<br />

acestuia; obiectivitatea cercetătorului va fi întărită dacă momentul şi scopul<br />

observaŃiei nu vor fi cunoscute de cei supuşi investigaŃiei, dacă cei observaŃi<br />

se vor manifesta cât mai natural; eforturile de observare vor fi prelungite<br />

astfel încât să se ajungă la acumularea unui volum suficient de date<br />

diversificate calitativ, care să permită extragerea unor concluzii relevante;<br />

consemnarea datelor obŃinute într-un jurnal (protocol) de observaŃii,<br />

înregistrarea lor pe video-casetă etc. Utilizarea acestei metode se va finaliza<br />

cu prelucrarea datelor obŃinute în funcŃie de ipoteza de lucru adoptată,<br />

ajungându-se la generalizări empirice, la clasificări, definiŃii, la anticiparea<br />

unor relaŃii cauzale, la concretizarea investigaŃiilor teoretice, la testarea<br />

practică a ipotezei de lucru etc.<br />

În utilizarea metodei observaŃiei pot surveni unele constrângeri şi<br />

limite: cercetătorul este dependent de faptul politic observat-adesea fiind<br />

nevoit să aştepte mult timp până ce se va declanşa evenimentul de interes<br />

pentru cercetare; rezultatele observaŃiei nu se pretează la cuantificare, la o<br />

analiză cantitativă-ceea ce reprezintă o piedică în calea rigorii, a exactităŃii;<br />

obiectul observaŃiei îl constituie manifestările exterioare, comportamentale ale<br />

agenŃilor politici şi nu fondul, nu factorii subiectivi, intrinseci, responsabili de<br />

deciziile politice, de reglarea comportamentelor observate. Depăşirea unor<br />

astfel de limite ale observaŃiei este posibilă prin recurgerea la aportul<br />

complementar al celorlalte metode de cercetare în politologie.<br />

b) Experimentul este, în esenŃă, o observaŃie provocată şi repetată.<br />

Mai concret, el constă în producerea intenŃionată, programată a unui<br />

eveniment cu scopul de a-l studia, de a analiza efectele obŃinute.<br />

Experimentul are trei elemente: 1.O ipoteză de lucru, care urmează să fie<br />

verificată. 2.O variabilă independentă-factorul introdus din afară. 3.Analiza şi<br />

50


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

măsurarea rezultatelor, care implică observarea şi prelucrarea datelor despre<br />

variabila dependentă. Pot fi distinse diferite tipuri de experimente în practica<br />

politică: de constatare, de creaŃie, de verificare, individuale sau colective,<br />

experimente naturale.<br />

Dacă în sfera cercetărilor din ştiinŃele naturii experimentul este<br />

metoda cea mai importantă, în ştiinŃele socio-umaniste aria de întrebuinŃare a<br />

acestei metode este restrânsă. Metoda experimentului implică un cuantum de<br />

artificii care, dacă vor distona cu firescul, vor putea invalida rezultatele întregii<br />

cercetări. De aceea există unele rezerve în utilizarea acestei metode în<br />

cercetările politologice (dificultatea distincŃiei între firesc şi artificial,<br />

asigurarea reprezentativităŃii eşantionului, costuri foarte mari, inoportunitatea<br />

experimentului de laborator, imposibilitatea efectuării unor experimente pe<br />

mulŃimi, pe segmente importante ale societăŃii civile etc.). Cu toate acestea<br />

experimentul a fost utilizat în diverse scopuri: pentru perfecŃionarea metodelor<br />

de conducere politică, de selecŃie şi promovare a personalului politic, pentru<br />

formarea culturii politice participative, în vederea găsirii unor metode pentru a<br />

spori eficienŃa propagandei, pentru a ameliora “imaginea” unor lideri politici,<br />

pentru a găsi tehnici de diminuare a neutralităŃii civice etc. ÎntrebuinŃarea<br />

experimentului, ca metodă de cercetare, are virtuŃi certe mai ales în zona<br />

creşterii cuantumului de informaŃii veridice în politologie, cu efecte de<br />

diminuare a interpretărilor doctrinare, a speculaŃiilor lipsite de confirmare<br />

faptică.<br />

c) Metoda convorbirii constă într-un dialog (o conversaŃie) între<br />

cercetător şi persoane implicate în activităŃi politice (lideri politici,<br />

parlamentari, oameni cu o bogată experienŃă politică, alegători, lideri de<br />

opinie etc.) subordonat unui scop, unui plan cu Ńinte precise în domeniul<br />

descoperirii de adevăruri legate de viaŃa politică. Prin intermediul convorbirii<br />

cercetătorii pot obŃine informaŃii obiective despre dominantele subiective ale<br />

agenŃilor politici, despre interese, motive, convingeri, crezul politice, idealul<br />

politic, conflictele intrinseci ale liderilor politici, care sunt inaccesibile altor<br />

metode.<br />

Convorbirea se poate realiza individual sau în grup, poate fi<br />

ocazională (spontană) sau programată cu minuŃiozitate. Pentru a ne conduce<br />

la rezultate cât mai profunde, convorbirea ar trebui să parcurgă trei etape:<br />

etapa pregătitoare, desfăşurarea efectivă a convorbirii, prelucrarea datelor<br />

obŃinute. În situaŃia în care convorbirea se va realiza după un plan prestabilit<br />

cu rigurozitate, atunci ea va îmbrăca forma interviului.<br />

Pentru ca datele obŃinute prin intermediul convorbirii să fie cât mai<br />

concludente, vor trebui respectate câteva cerinŃe: crearea unui climat de<br />

încredere, de respect reciproc între cercetător şi subiecŃii investigaŃi care să<br />

favorizeze coparticiparea, sinceritatea; atitudinea empatică a cercetătorului,<br />

flerul, capacitatea de adaptare, mobilitatea, abilitatea de comunicare verbală<br />

şi extraverbală sunt elemente care favorizează motivarea subiecŃilor<br />

investigaŃi să fie sinceri, deschişi colaborării, să se destăinuie, să evite<br />

fenomenul de disimulare sau de duplicitate; cercetătorul va formula întrebările<br />

într-un limbaj clar şi accesibil, va utiliza întrebări ajutătoare când este cazul,<br />

51


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

va demonstra răbdare pentru ca subiecŃii investigaŃi să-şi elaboreze<br />

răspunsurile, întrebările vor fi încadrate într-o „logică” dependentă de scopul<br />

cercetării; convorbirea se va desfăşura după un plan ce va conŃine tema de<br />

cercetare, scopul (ipoteza de lucru) şi metodica desfăşurării dialogului;<br />

cercetătorul va manifesta o atitudine prudentă faŃă de informaŃiile obŃinute,<br />

urmărind să le confrunte cu informaŃii acumulate prin utilizarea altor metode;<br />

convorbirea va trebui să evite caracterul rigid, procedurile “oficiale” şi să se<br />

deruleze cât mai natural, mai firesc, într-o atmosferă de încredere reciprocă.<br />

Metodei convorbirii îi este recunoscută ca principală limită caracterul<br />

subiectiv al relatărilor subiecŃilor investigaŃi. Dar un cercetător abil, care este<br />

în acelaşi timp şi un bun psiholog, va putea să depăşească astfel de<br />

obstacole îmbinând convorbirea cu alte metode, confruntând informaŃiile<br />

obŃinute prin convorbire cu date obiective despre personalitate, despre<br />

subiectul cercetat, obŃinute din alte surse. Toate acestea fac ca, prin<br />

convorbire, politologul să penetreze în zone ale proceselor politice, ale<br />

subiectivităŃii agenŃilor practicii politice, care sunt inaccesibile altor metode de<br />

cercetare.<br />

d) Ancheta sociologică s-a dezvoltat ca metodă de investigare a<br />

subiectivităŃii agenŃilor politici (a atitudinilor politice, convingerilor, opiniilor,<br />

crezului politic, a aderenŃei doctrinare a cetăŃenilor, a curentelor dominante în<br />

opinia publică, a opŃiunilor preelectorale, a intereselor şi motivelor politice<br />

etc.) începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ea valorifică<br />

procedee, tehnici şi operaŃii interogative de culegere a informaŃiilor sub forma<br />

chestionarului şi interviului. Specificul acestei metode este acela că<br />

întrebările sunt adresate oamenilor care au experienŃe diferite, nivele de<br />

cultură diferite, aptitudini şi caractere diverse. Răspunsurile, informaŃiile pe<br />

care aceştia le vor oferi vor fi dependente de astfel de particularităŃi, de<br />

volumul individual de informaŃii pe care le deŃin cei anchetaŃi în domeniul<br />

cercetat.<br />

Chestionarul, ca variantă a anchetei, este o cale de cercetare<br />

directă, constând într-o suită de întrebări scrise, ordonate logic şi după criterii<br />

psihologice, care va fi administrat unui lot reprezentativ (eşantion) de subiecŃi<br />

(unor membri dintr-o organizaŃie politică, unor persoane cu drept de vot, unui<br />

segment al elitei politice, unor oameni cu o vastă cultură politică etc.).<br />

Întrebările pot avea ca obiect opiniile, reprezentările, credinŃele, atitudinile<br />

politice în raport cu o situaŃie concretă. După forma lor, întrebările pot fi<br />

clasificate în închise (precodificate), cărora le sunt asociate variantele de<br />

răspuns. SubiecŃii chestionaŃi urmează să aleagă varianta de răspuns potrivită<br />

din punctul lor de vedere. Întrebările închise pot fi dihotomice, trihotomice, cu<br />

alegeri multiple sau în evantai. Există apoi întrebări deschise răspunsurilor<br />

libere ale subiecŃiilor, în cadrul cărora sunt exprimate, în general, şi unele<br />

aspecte relevante ale personalităŃii acestora.<br />

Chestionarul este un instrument de bază în orice anchetă de<br />

amploare. El poate fi administrat de cercetător în mod direct, fiind completat<br />

în mod individual de subiecŃi sub supravegherea cercetătorului sau poate fi<br />

dat acasă subiecŃilor, implicit prin internet, prin poştă, pentru a fi completat<br />

52


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

independent. Fiecare dintre aceste moduri de administrare prezintă<br />

caracteristici proprii în privinŃa duratei, a încrederii pe care o putem acorda<br />

răspunsurilor la anumite întrebări considerate “delicate”, a nivelului de<br />

motivare şi de deschidere a subiecŃilor anchetei.<br />

EficienŃa acestei metode depinde de calitatea chestionarului. Dacă<br />

întrebările sunt formulate defectuos (prezintă ambiguităŃi, sunt sugestive,<br />

ipotetice, afectogene, vagi, conŃin termeni necunoscuŃi de subiecŃi etc.), atunci<br />

răspunsurile vor fi necomparabile, distorsionate, în afara obiectului. De aceea<br />

utilizarea corectă a anchetei pe bază de chestionar presupune parcurgerea<br />

mai multor etape: 1.Stabilirea temei de cercetat (obiectul chestionarului);<br />

2.Documentarea cercetătorului; 3.Formularea ipotezei de lucru;<br />

4.Eşantionarea; 5.Alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului;<br />

6.Pretestarea sau ancheta pilot, pentru a constata dacă chestionarul a fost<br />

bine elaborat; 7.Redactarea definitivă a chestionarului; 8.Alegerea metodelor<br />

de administrare a chestionarului şi punerea lor în aplicare; 9.Prelucrarea<br />

datelor obŃinute prin raportare la ipoteza de lucru; 10.Redactarea raportului<br />

final (a concluziilor) de cercetare.<br />

Deşi chestionarul are anumite limite (de pildă: standardizarea, care<br />

impune un cadru rigid şi identic pentru toŃi subiecŃii, neadaptarea la studiul<br />

sistemelor de relaŃii interindividuale, alegerea întâmplătoare a răspunsurilor<br />

de către unii subiecŃi, ponderea mare a subiectivităŃii celor chestionaŃi), el<br />

prezintă ca principale avantaje următoarele: posibilitatea multiplicării<br />

nelimitate, a readministrării de câte ori este necesar, a testării unui număr<br />

mare de subiecŃi într-un timp relativ scurt, obŃinerea unui volum mare de<br />

informaŃii cu posibilitatea prelucrării rapide a acestora mai ales în cazul în<br />

care întrebările sunt precodificate, datele anchetei se pretează la o analiză<br />

cantitativă permiŃând descoperirea unor legi statistice, concluziile obŃinute pot<br />

fi corelate cu datele la care s-a ajuns prin utilizarea altor metode. Pentru astfel<br />

de avantaje chestionarul a fost numit de unii cercetători “copilul teribil” al<br />

ştiinŃelor sociale.<br />

O variantă a anchetei, cu largă aplicare în cercetările politologice,<br />

este sondajul de opinie. Acesta reprezintă o metodă de cunoaştere a<br />

opiniilor politice, a curentelor de opinie, a ariei de cuprindere a unor<br />

dominante de opinie pe baza chestionarului şi a eşantionării.<br />

Primele sondaje de opinie sunt legate de personalitatea lui George<br />

Gallup, care în anul 1928 susŃinea teza sa de doctorat intitulată “O metodă<br />

obiectivă pentru determinarea intereselor cititorilor faŃă de textele unui ziar”,<br />

pentru ca în anul 1934 să fie aplicat primul chestionar de opinii cu ocazia<br />

alegerilor din S.U.A. Primele sondaje de opinie au vizat opŃiunile electorale,<br />

comportamentul politic-participativ, gradul de audienŃă a comunicaŃiilor în<br />

masă etc. Sondajele de opinie au fost perfecŃionate an de an, astfel încât<br />

gradul de precizie a rezultatelor lor a crescut spre 100%. DeviaŃia rezultatelor<br />

sondajelor preelectorale Gallup faŃă de rezultatul urnelor a ajuns în intervalul<br />

1952-1984 la aproximativ 1,2%. Treptat au fost create instituŃii specializate în<br />

sondarea şi măsurarea opiniei publice începând cu Institutul American de<br />

Opinie Publică, continuând cu diferitele centre naŃionale pentru sondarea<br />

53


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

opiniei publice sau cu crearea în 1956 a AsociaŃiei Mondiale pentru studiul<br />

Opiniei Publice care are statut consultativ în UNESCO. În România a luat<br />

fiinŃă în anul 1990 Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Publice (IRSOP)<br />

la care, în prezent, se adaugă numeroase institute private de cercetare şi<br />

sondare a opiniei publice.<br />

Tehnica sondajului de opinie a îmbogăŃit cunoştinŃele referitoare la<br />

opinii şi comportamente electorale, la diferite evenimente politice importante.<br />

De cele mai multe ori rezultatele lor s-au dovedit a fi certitudini. Dar, în acelaşi<br />

timp, trebuie să observăm şi efectele perverse ale sondajelor precum:<br />

posibilitatea subordonării echipei de sociologi care efectuează sondajul unor<br />

interese politice, tendinŃa de a influenŃa opinia publică, introducerea unor<br />

întrebări sugestive, transformarea rezultatelor sondajelor de opinie în arme<br />

ale luptei politice.<br />

O altă variantă a anchetei, larg utilizată în construcŃia strategiilor<br />

politice previzionale şi în explorarea viitorului evoluŃiei unui agent sau sistem<br />

politic, este metoda Delphi. Ea constă în aplicarea chestionarului unui grup<br />

de experŃi în probleme politice şi socioeconomice pentru a le obŃine părerea<br />

în privinŃa desfăşurării unor evenimente politice viitoare, a producerii unor<br />

schimbări precise în dinamica vieŃii politice.<br />

Investigarea experŃilor se desfăşoară în mai multe runde succesive<br />

(3-6 runde). Într-o primă rundă se aplică un chestionar care cuprinde întrebări<br />

menite să circumscrie o problemă (de pildă: posibilitatea declanşării unui<br />

război în Balcani sau revitalizarea socialismului în Ńarile europene dezvoltate<br />

etc.). Răspunsurile obŃinute vor fi prelucrate, se va determina frecvenŃa,<br />

intensitatea, fiind ierarhizate opiniile şi argumentele. În următoarea rundă,<br />

experŃilor le vor fi prezentate rezultatele, concluziile şi li se va aplica un nou<br />

chestionar cu întrebări mai precise, complementare primelor, de detaliu (de<br />

pildă: să indice momentul declanşării, să argumenteze, să indice locul, actorii<br />

principali etc.). Răspunsurile experŃilor vor fi prelucrate din nou, vor fi<br />

determinate valorile medii, va fi identificată varianta cea mai probabilă cu<br />

susŃinere majoritară argumentată. Rezultatele vor fi communicate apoi într-o<br />

nouă rundă cu experŃii, iar acei experŃi (excepŃiile) care au poziŃii îndepărtate<br />

de medie vor fi rugaŃi să aducă argumente în favoarea poziŃiei lor, eventual<br />

să-şi revizuiască poziŃiile. Se poate organiza pe traseu o şedinŃă de brainstorming-experŃii<br />

beneficiind de informaŃii suplimentare, de posibilităŃi de<br />

comunicare cu cei care au poziŃia majoritară. Apoi se va aplica un nou<br />

chestionar mai dezvoltat, urmat de prelucrarea datelor şi de comunicarea<br />

concluziilor grupului de experŃi. Pe această cale se urmăreşte stimularea la<br />

maximum a capacităŃilor de creaŃie şi valorificarea plenară a experienŃei unor<br />

oameni bine informaŃi, a raporturilor de cooperare şi comunicare în<br />

specialitate pentru a elabora o strategie sau un anumit scenariu privind<br />

acŃiunea politică a unui agent (stat, partid, coaliŃie de forŃe politice etc.) sau<br />

pentru a obŃine un suport pentru luarea unor decizii politice importante.<br />

e) Metoda monografică este o cercetare ştiinŃifică indirectă,<br />

materializată într-un studiu asupra singularului, a particularului, adusă până la<br />

54


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

nivelul tratării exhaustive a aspectelor la care cercetătorul are acces în etapa<br />

dată. Această metodă a fost preluată din sociologie.<br />

În cercetarea politologică au avut o mare utilitate monografiile unor<br />

personalităŃi politice celebre, ale unor partide politice, instituŃii politice<br />

internaŃionale, regimuri politice etc. Prin astfel de studii este posibilă<br />

aprofundarea culturii politice la nivel microsocial, cunoaşterea până la cele<br />

mai mici detalii a unor “cazuri” concrete. Cei care vor studia monografiile îşi<br />

vor forma anumite modele şi standarde în funcŃie de care vor putea elabora<br />

generalizări şi extrapolări asupra ansamblului sau la nivel macropolitic.<br />

Elaborarea unei monografii (de pildă: a unui regim politic) necesită o<br />

temeinică documentare prin studierea materialelor de arhivă, a evoluŃiei<br />

istorice a instituŃiilor, a mecanismelor de conducere şi de funcŃionare, a<br />

rezultatelor obŃinute în timp. Aprofundarea analizei ştiinŃifice va putea fi<br />

întregită prin evidenŃierea corelaŃiilor cu viaŃa socială, economică, culturalştiinŃifică,<br />

religioasă, cu mentalităŃiile locale, obiceiurile, tradiŃiile etc. În acest<br />

fel monografiile politice pot servi extragerii unor învăŃăminte utile oamenilor<br />

politici de carieră dar şi cu caracter practic vizând, în principal, planificarea şi<br />

dezvoltarea practicii politice. De aceea, interesul pentru abordările<br />

monografice a fost recâştigat în ultimul sfert de veac, sugerându-se faptul că<br />

studiul singularului şi al particularului localizat răspunde unor necesităŃi<br />

profunde de cunoaştere, care pot sta la originea analizei unor probleme<br />

generale, teoretice ale politologiei.<br />

Metoda monografică a fost concepută şi aplicată de sociologul<br />

Dimitrie Gusti-creatorul Şcolii Monografice de la Bucureşti. Începând cu anul<br />

1924, el, împreună cu echipa sa, a întreprins ample investigaŃii de teren în<br />

mai multe sate româneşti, urmând să le cunoască în întregimea lor prin<br />

recurgerea implicit la chestionare. D. Gusti îşi propunea să obŃină o imagine<br />

veridică, integralistă despre obiectul cercetat urmărind să reflecte atât cadrele<br />

(cel cosmogonic, cel biologic, cel istoric şi cel psihic), cât şi activităŃile,<br />

manifestările existente: cele economice (averile, producŃia, diviziunea<br />

socială a muncii, bugetul, băncile, târgurile etc.), cele juridice şi statale<br />

(delictele şi infracŃiunile, judecătoria, primăria, jandarmeria, atitudinile<br />

cetăŃenilor referitoare la legi şi instituŃiile statale etc.), cele politice<br />

(aderenŃele politice ale cetăŃenilor, campania electorală, conflictele politice,<br />

simŃul civic, starea de spirit în perioada alegerilor etc.) şi cele spirituale<br />

(activitatea bisericii, obiceiurile şi tradiŃiile morale, ideile şi simŃul estetic,<br />

factorii culturali şi produsele lor etc.).<br />

În ultimele decenii s-a dezvoltat, în paralel cu metoda monografică,<br />

analiza de caz (sau metoda studiului de caz) care, în esenŃa lor, sunt<br />

identice. Studiul de caz este o metodă de explorare, de cercetare exhaustivă<br />

a unui fapt politic, a unei instituŃii sau a unui proces politic prin intermediul<br />

cercetărilor de teren de tip neexperimental. Unii metodologi o deosebesc de<br />

metoda monografică-aceasta rămânând eminamente descriptivă, prin faptul<br />

că analiza de caz evoluează spre identificarea cauzelor, a mecanismelor de<br />

funcŃionare, a efectelor, oferind posibilităŃi nu numai de diagnoză, ci şi de<br />

prognoză.<br />

55


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

f) Metoda istorică de studiere a faptelor politice presupune investigarea<br />

apariŃiei şi evoluŃiei în timp, urmată de desprinderea principalelor momente şi<br />

etape în dezvoltarea istorică a faptului studiat. De regulă, se presupune că un<br />

cercetător cunoaşte tot ceea ce a fost elaborat în legătură cu tema (faptul sau<br />

procesul politic) pe care o studiază. Aceasta ar constitui o premisă obligatorie<br />

pentru producerea noului, pentru activitatea de creaŃie ştiinŃifică.<br />

Etapele obişnuite ale unei cercetări istorice a unui eveniment sau<br />

proces politic concret sunt: culegerea unui număr cât mai mare de date<br />

referitoare la subiectul în cauză (se recurge, în acest sens, la documente de<br />

arhivă, inscripŃii, publicaŃii, mijloace utilizate de agenŃii politici, programe<br />

politice, monumente etc.); analiza critică a surselor, prin verificarea<br />

autenticităŃii, a originii şi a modificărilor lor eventuale, desprinzându-se<br />

semnificaŃia exactă a documentelor; formularea concluziilor care au premise<br />

suficiente, urmând a fi materializate într-un raport de cercetare.<br />

Metoda istorică vine să completeze necesarmente metodele<br />

observaŃiei şi experimentală în politologie. CunoştinŃele referitoare la trecut,<br />

pe lângă valoarea lor informativă şi culturală, au importanŃă şi pentru<br />

aprofundarea cunoaşterii stării prezente, a perspectivelor faptului sau<br />

instituŃiei politice studiate; totodată, ne va ajuta în identificarea problemelor<br />

practice apărute în viaŃa politică, în organizarea mai bună a cercetărilor<br />

asupra problemelor prezentului şi tendinŃelor de evoluŃie în viitor. În orice caz,<br />

cunoaşterea temeinică a istoriei vieŃii politice, a istoriei doctrinelor politice, a<br />

evoluŃiei culturii politice în sens larg reprezintă condiŃia sine qua non a<br />

demersurilor ştiinŃifice care vizează atât prezentul politic cât şi perspectivele<br />

dezvoltării vieŃii politice.<br />

g) Metoda analizei comparative constă în stabilirea asemănărilor şi<br />

deosebirilor dintre unităŃile politice (agenŃi politici, regimuri politice, culturi<br />

politice, tehnici de promovare şi selectare a personalului politic, sisteme<br />

politice etc.) aparŃinătoare aceluiaşi gen, cu scopul de a desprinde legi<br />

generale ale funcŃionării şi dezvoltării practicii politice, de a putea prognoza<br />

activităŃile politice viitoare.<br />

Abordarea comparativă a faptelor şi instituŃiilor politice contemporane a<br />

devenit o necesitate imperioasă în contextul procesului de globalizare, de<br />

integrare europeană-în mod special. Aceasta presupune inevitabil cercetări inter<br />

şi multidisciplinare, abordări multiculturale. Dată fiind marea diversitate a culturilor<br />

politice contemporane, continuarea procesului de diferenŃiere şi de specializare în<br />

dezvoltarea actuală a vieŃii politice, se ridică probleme privitoare la aspectele<br />

comune, generale şi universale ale tuturor faptelor, proceselor şi structurilor<br />

politice, la regularităŃile şi tendinŃele specifice societăŃilor politice aflate într-un<br />

proces de diferenŃiere structurală şi funcŃională. Pe acest fond, analiza<br />

comparativă poate să ne conducă spre concluzii certe.<br />

h) Metoda comprehensiunii a fost concepută în cadrul filosofiei<br />

neokantiene (W. Dilthey), a fost valorificată apoi de K. Jaspers şi de M. Weber<br />

pentru înŃelegerea vieŃii subiective a agenŃilor acŃiunii sociale (motivaŃia<br />

acŃiunii, conştiinŃa de sine, aderenŃa la valori, voinŃa guvernată de criterii<br />

axiologice etc.).<br />

56


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

ÎnŃelegerea laturii subiective a conduitei agenŃilor politici nu este<br />

posibilă fără observarea şi explicarea acŃiunilor lor obiective. Psihicul agenŃilor<br />

practicii politice se exprimă prin acŃiunea lor. Prin urmare, reconstituirea<br />

mecanismelor psihice de producere a acŃiunilor politice, care sunt conştiente<br />

şi intenŃionate, va porni întotdeauna de la explicarea comportamentelor<br />

politice, a manifestărilor obiective ale practicii politice. Trecerea pragului din<br />

zona obiectivităŃii în cea a subiectivităŃii politice este posibilă prin procedee<br />

specifice comprehensiunii: atitudinea simpatetică a cercetătorului, capacitatea<br />

de a se transpune în rolurile celor studiaŃi, de a realiza trăiri afective şi<br />

atitudini similare celor pe care îi investighează, adică empatia şi intuiŃia.<br />

ExplicaŃiile comprehensive ale comportamentelor politice sunt<br />

dependente de volumul de experienŃe trăite ale cercetătorului, de felul<br />

personal în care politologul însuşi şi-a realizat socializarea şi aculturaŃia<br />

politice, de abilitatea pe care o are în utilizarea tehnicilor psihologice de<br />

abordare a personalităŃii agenŃilor acŃiunii sociale. Un astfel de demers în<br />

cercetările politologice şi în ştiinŃele socioumane, în general, este absolut<br />

obligatoriu, el fiind calea de depăşire a explicaŃiilor materialiste, adesea<br />

simplificatoare şi vulgarizante, a faptelor politice; el completează în chip fericit<br />

explicaŃiile de tip cauzal şi obiectiv cu cele ce evidenŃiază geneza subiectivă a<br />

comportamentelor politice care implică idealuri politice, valori, sentimente,<br />

interese, motivaŃii politice, capacitate de efort subiectiv (voinŃă) de a realiza<br />

finalităŃile sau programele de către agenŃii politici. Aspectele obiective şi cele<br />

subiective ale comportamentelor agenŃilor politici sunt laturi ale aceluiaşi<br />

întreg, sunt două feŃe ale aceleaşi medalii, iar cercetarea din politologie<br />

trebuie să le studieze ca atare, să le identifice structura, funcŃiile şi<br />

regularităŃile caracteristice.<br />

i) Metoda statistică-matematică a pătruns şi în cercetarea<br />

politologică, dar cu destulă timiditate. Ea constă în utilizarea calculelor, a<br />

modelelor şi a cuantificării matematice în analiza şi în prelucrarea datelor<br />

acumulate în urma explorărilor empirice. Astfel, cercetătorul ajunge frecvent<br />

în situaŃia de a calcula medii aritmetice, procente, indici de evoluŃie, indici<br />

de corelaŃie, indicele de coeziune a unui sociogrup politic în urma<br />

aplicării unui test sociometric etc. Pe astfel de baze vor putea fi elaborate<br />

tabele numerice, reprezentări grafice, modele sinoptice de tipul diagramelor,<br />

histogramelor, cartogramelor, curbelor de distribuŃie, stenogramelor etc.<br />

Măsurarea unor caracteristici ale faptelor politice (a frecvenŃei,<br />

intensităŃii, ritmului, dispersiei pe teritoriu, a volumului etc.) s-a dovedit a fi<br />

principalul element de sudură între abordările teoretice şi cele empirice de<br />

cunoaştere. ModalităŃile de prelucrare, apoi de interpretare a informaŃiilor,<br />

calculele statistice-matematice admise în manipularea informaŃiilor recoltate<br />

sunt dependente de operaŃiile de măsurare. Elementele componente ale<br />

măsurării faptelor socio-politice sunt obiectul de măsurat, etalonul de măsură<br />

şi regulile de atribuire a valorilor 2 . Dar cuantificarea matematică în ştiinŃele<br />

2 Vezi “DicŃionar de sociologie”, coordonatori Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, Edit.<br />

Babel, Buc.,1993, p.347<br />

57


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

politice nu este un scop în sine; ea va avea valoare doar dacă va fi însoŃită de<br />

analiza calitativă, de generalizări şi interpretări corecte ale faptelor politice<br />

măsurate şi exprimate numeric. DorinŃa prea mare a politologului de a se<br />

interesa doar de ceea ce este măsurabil, de a utiliza modelele matematice în<br />

opera sa ştiinŃifică generează riscul de a nu înŃelege decât o parte a realităŃii<br />

politice.<br />

*<br />

* *<br />

Desigur, registrul metodelor utilizabile în cercetarea politologică nu<br />

poate fi redus la cele anterior prezentate. Sunt utilizate şi alte metode precum:<br />

studiul documentelor politice şi al arhivei, metoda bibliografică, metoda<br />

studiului de caz, brain-storming-ul, metoda analizei genetice a faptelor<br />

politice, chestionarul sociometric, studiul diagnostic (aplicat faptelor<br />

politice care constituie excepŃii). Important pentru politolog este faptul că<br />

aceste metode sunt interdependente şi complementare, ele compunând<br />

un sistem. De aceea, abordarea monodisciplinară, unilaterală a unui fapt<br />

politic va trebui evitată.<br />

În scopul creşterii gradului de obiectivitate şi a pertinenŃei concluziilor<br />

la care se va ajunge în procesul de cercetare ştiinŃifică sunt necesare câteva<br />

condiŃii: înregistrarea fidelă a datelor, a fenomenelor; investigarea unui număr<br />

suficient de cazuri sau operarea pe un eşantion reprezentativ astfel încât<br />

concluziile la care se va ajunge să fie infirmate doar de excepŃii; cercetarea<br />

va avea loc în cadrul natural, firesc prin luarea în considerare a relaŃiilor<br />

faptului politic studiat cu factorii din context (sociali, psihologici, economici,<br />

religioşi etc.); utilizarea combinată a izvoarelor directe şi indirecte, a<br />

metodelor de explorare directă şi mijlocită a obiectului cercetat; îmbinarea<br />

metodelor de investigaŃie cantitativă cu cele specifice demersului calitativ;<br />

corelarea concluziilor obŃinute cu teoria politică, cu enunŃurile validate în alte<br />

ştiinŃe sociale astfel încât cunoştinŃele noi să răspundă pozitiv testelor de<br />

adevăr şi de utilitate practică; utilizarea tehnicilor şi aparaturii moderne în<br />

cercetarea politologică (aparate de fotografiat, de filmat, înregistrările<br />

magnetice audio-video, aparate de mărire, de comunicare la distanŃă, de<br />

monitorizare etc. până la computer şi internet) vine să sporească gradul de<br />

obiectivitate şi eficienŃa eforturilor în cercetare; verificarea în practică a<br />

concluziilor, a cunoştinŃelor şi inovaŃiilor la care s-a ajuns; încadrarea<br />

adecvată a descoperirilor făcute în sistemul conceptual şi în „logica” ştiinŃei<br />

politice. În acest fel cercetarea în politologie va sta nu numai la originea<br />

extinderii culturii, la îmbogăŃirea ştiinŃei, ci ea va constitui o resursă pentru<br />

ameliorări şi progres în domeniul practicii politice.<br />

58


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

3. Programul cercetării în politologie<br />

Cercetarea ştiinŃifică a fenomenului politic este un proces complex,<br />

multifazic, sistematic, subordonat unor finalităŃi precise, care are<br />

componentele (etapele) unui program. Nucleul programului este strategia de<br />

cercetare, care este dependentă de obiectul cercetării (aparŃinător fie<br />

cunoaşterii empirice, fie celei teoretice sau aparŃinător universului micropolitic<br />

sau macropolitic). Strategia de cercetare în politologie are câteva momente<br />

corelate funcŃional, care sunt următoarele:<br />

a) Identificarea problemei de cercetat pentru care nu există încă o<br />

soluŃie teoretică şi/sau practică. Această problemă poate să apară în viaŃa<br />

agenŃilor politici, în planul teoriei politice, la nivelul abordărilor doctrinare etc.<br />

Conturarea clară a problemei va conduce cercetătorul la formularea temei<br />

de cercetare. Din start, tema va fi motivantă pentru eforturile de cercetare fie<br />

personală, fie în echipă mono sau multidisciplinară.<br />

b) Efectuarea unei documentări preliminare în vederea cunoaşterii<br />

a tot ce s-a realizat în plan cognitiv şi aplicativ corelativ temei respective, cu<br />

intenŃia cercetătorului de a acumula clarificări în legătură cu datele problemei<br />

şi cu conexiunile dintre ele.<br />

c) Cu cât volumul de informaŃii şi de conexiuni teoretice-aplicative<br />

acumulate de cercetător va creşte, cu atât mintea sa iscoditoare îl va conduce<br />

spre conceperea unor alternative divergente, ramificaŃii ale explorărilor ce vor<br />

putea înfiripa o ipoteză ştiinŃifică, adică o presupunere sau o “rezolvare”<br />

vagă, încă neprobată de fapte, de demonstraŃii logice. De multe ori, ipoteza<br />

de lucru reprezintă o opŃiune pentru o posibilitate de rezolvare a problemei<br />

cercetate din mai multe posibile; ea poate reconstitui, anticipa cauzele şi<br />

consecinŃele unui proces sau eveniment politic care ar putea conduce la<br />

descoperirea unor noi posibilităŃi de optimizare a acŃiunii politice.<br />

Activitatea de cercetare ştiinŃifică a pus în evidenŃă nivele diferite de<br />

realism în planul elaborării ipotezelor de cercetare: de la cele fanteziste, puŃin<br />

implantate în situaŃia concretă, la ipoteze de lucru temeinic elaborate şi<br />

ancorate în contextul situaŃional politic, căruia se doreşte a-i fi aduse<br />

ameliorări. Desigur, o ipoteză de lucru bine elaborată va oferi o anumită<br />

certitudine, va grăbi reuşita investigaŃiilor, va favoriza alegerea metodelor,<br />

tehnicilor, procedeelor de cercetare cele mai potrivite şi mai lucrative. Cu cât<br />

gradul de realism al unei ipoteze de lucru va fi mai mare, cu atât riscurile de a<br />

fi infirmată de evoluŃia investigaŃiilor vor fi mai mici.<br />

d) Organizarea cercetării este etapa următoare firească, prin care se<br />

asigură constituirea echipei de cercetare, stabilirea rolurilor, alegerea locului<br />

în care se va desfăşura cercetarea (a localităŃii sau zonei, a sociogrupului<br />

politic etc.), determinarea eşantionului astfel încât acesta să fie reprezentativ,<br />

stabilirea grupului experimental şi a grupului martor, asigurarea tehnicomaterială<br />

a cercetării (aparatură, materiale, bani etc.), contactarea factorilor<br />

care vor colabora pentru a se putea derula activitatea de cercetare<br />

59


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

(nominalizarea lor, obŃinerea acceptului acestora, motivarea participării lor<br />

etc.).<br />

e) Simultan cu organizarea cercetării vor fi selectate metodele şi<br />

procedeele potrivite de investigaŃie şi de prelucrare a datelor obŃinute. În<br />

cercetările efectuate se valorifică mai multe metode şi procedee de cercetare<br />

ştiinŃifică aflate în raport de complementaritate, fiecare aducându-şi o contribuŃie<br />

specifică în cadrul proiectului de cercetare.<br />

SelecŃia şi utilizarea metodelor sunt dependente de strategia adoptată<br />

de cercetători. În investigaŃiile politologice sunt abordate diferite strategii de<br />

cercetare precum:<br />

- strategia centrată pe cunoaşterea cauzelor, a genezei unui<br />

eveniment politic, a mecanismului de producere a acestuia;<br />

- strategia cercetării longitudinale sau istorice a faptului supus<br />

explorărilor cognitive, care presupune studiul apariŃiei, evoluŃiei în timp, urmat<br />

de abordări prospective, de identificare a alternativei optime de dezvoltare în<br />

viitor;<br />

- strategia cercetării comparate, axată pe efortul de descoperire a<br />

aspectelor distinctive, calitative ale unor fapte politice fie sincronice, fie<br />

succesive, dar aparŃinătoare aceluiaşi tip;<br />

- strategia cercetării experimentale, care conferă obiectivitate<br />

maximă şi temeinicie culturii politice;<br />

- strategia cercetării structural-sistemice, care se preocupă, în<br />

principal, de analiza modului în care este alcătuit faptul sau evenimentul<br />

politic studiat, de relaŃiile esenŃiale dintre elementele ce-l compun, de funcŃiile<br />

fiecărui element în parte, dar şi ale sistemului studiat în raport cu mediul din<br />

care face parte;<br />

- strategia cercetării sociopatologice a evenimentelor politice,<br />

centrată pe manifestările anomice, patologice ale practicii politice (cauzele<br />

corupŃiei în politică, mecanismele de acŃiune ale unui grup de presiune<br />

extremist, motivaŃia tergiversării adoptării unei legi care exprimă clar un<br />

interes naŃional sau al societăŃii civile în întregul ei etc.). Punerea în aplicare a<br />

acestei strategii în cercetarea politologică actuală vine să întregească<br />

imaginea despre practica politică şi eficienŃa ei, într-un plan mai larg, să<br />

îmbogăŃească sistemul culturii politice.<br />

Strategia cercetării este axa programului de investigare. Alegerea<br />

uneia dintre strategii va fi dependentă de tipul de cercetare, de problema care<br />

trebuie rezolvată şi, nu în ultimul rând, de personalitatea cercetătorului. Odată<br />

adoptată, strategia de cercetare va fi reglatoarea eforturilor de a selecta<br />

metodele, procedeele şi tehnicile de investigare.<br />

f) Prelucrarea şi interpretarea datelor, a informaŃiilor colectate, cu<br />

scopul de a desprinde concluzii certe, verificabile, care pot confirma sau nu<br />

ipoteza de lucru. În acest scop se utilizează procedeele logicii formale, cele<br />

statistice-matematice, diferitele forme de reprezentare grafică: tabele, grafice<br />

simple, diagrame de comparaŃie; se fac clasificări, diviziuni, demonstraŃii; se<br />

calculează medii aritmetice, indici de corelaŃie, de creştere şi de frecvenŃă,<br />

procente etc.<br />

60


METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE<br />

g) Eforturile de analiză şi de interpretare a datelor vor conduce către<br />

concluzii verificabile, către alegerea soluŃiei optime sau către o inovaŃie<br />

aplicabilă unui segment al practicii politice care va genera perfecŃionarea,<br />

înnoirea activităŃii unui agent politic astfel încât să sporească eficienŃa şi<br />

calitatea acŃiunilor sale.<br />

h) Cercetarea politologică va fi finalizată în redactarea raportului de<br />

cercetare (o comunicare ştiinŃifică, un articol sau un studiu, o monografie, un<br />

tratat de politologie, o inovaŃie aplicabilă în practica unui agent politic etc.).<br />

Ceea ce este fundamental pentru concluziile sau soluŃia la care a ajuns<br />

cercetătorul este faptul că acestea trebuie să răspundă oriunde şi oricând<br />

posibilelor teste de adevăr: să concorde cu realitatea, să fie validabile<br />

experimental, de practică sau de viaŃa politică, să se integreze organic în<br />

ansamblul cunoaşterii ştiinŃifice socioumane, să nu fie infirmate de enunŃurile<br />

ştiinŃifice şi de demonstraŃiile logice consacrate în alte ştiinŃe. Într-un astfel de<br />

context devin extrem de importante atitudinea şi responsabilitatea<br />

cercetătorului: dacă va fi totalmente neutru şi echidistant, el va întâmpina<br />

obstacole în înŃelegerea complexităŃii proceselor politice pe care le studiază;<br />

dacă va fi partinic, prea implicat, el îşi va pierde obiectivitatea, care va fi<br />

urmată de diferite carenŃe şi distorsiuni în cunoaştere. AchiziŃiile veridice ale<br />

cunoaşterii în politologie vor contribui la modernizarea, la creşterea eficienŃei<br />

practicii politice, fiind factorul principal de dezvoltare în acest domeniu.<br />

61


III. AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

AgenŃii acŃiunii (ai practicii politice) constituie nucleul structural al<br />

funcŃionării şi dezvoltării sistemelor şi vieŃii politice în ansamblul lor. Prin<br />

varietatea şi profunzimea raporturilor dintre ei, cuprinşi fiind în sfera<br />

determinismului social, agenŃii politici sunt cei care animă, dinamizează<br />

jocul politic în cadrul unei societăŃi, evoluŃia subsistemului politic în<br />

organismul social. AgenŃii politici sunt iniŃiatorii şi purtătorii nemijlociŃi ai tuturor<br />

acŃiunilor politice, ai practicii politice - juridice din colectivităŃile umane. De<br />

aceea li se cuvine un loc central în teoria structurii şi dezvoltării practicii<br />

politice globale.<br />

1. Conceptul de agent (forŃă) politic<br />

În politologie, în istoria teoriilor politice există unele tentative de<br />

elaborare sau definire a conceptului de agent politic. Astfel, Max Weber,<br />

într-un sens mai larg, considera că politicul cuprinde toate speciile de<br />

activitate directivă autonomă. Într-un astfel de context, ca forŃe politice<br />

principale sunt considerate statele, diferite grupări din interiorul acestora<br />

pentru care interesele repartiŃiei, conservării şi transferului puterii sunt<br />

determinante 1 . Unghiul de vedere weberian întruneşte astăzi adeziunea unui<br />

mare număr de politologi - dacă nu în litera, atunci cel puŃin în spiritul<br />

lucrărilor lor.<br />

După cel de-al doilea război mondial a fost elaborată şi difuzată o<br />

imensă literatură despre tipurile de forŃe politice contemporane şi, mai ales,<br />

referitoare la partidele politice, grupele de presiune (Duverger, Burdeau,<br />

Almond, Powell, La Palombara, Neumann, Morgenthau, Meynaud,<br />

Schwartzenberg, Parini etc.). În acest cadru, politologul francez G. Burdeau<br />

considera că forŃele politice sunt cele prin care se afirmă o voinŃă conştientă<br />

de a acŃiona asupra grupului, valorificând energii sociale prin politizarea<br />

diferitelor domenii ale societăŃii; sunt în esenŃă cele care îşi propun fie<br />

cucerirea puterii, fie participarea la exercitarea ei, fie influenŃarea orientării<br />

acesteia 2 .<br />

Cunoscutul politolog francez M. Duverger considera că agenŃii politici<br />

sunt organizaŃii, sociogrupuri organizate, structurate, articulate, ierarhizate,<br />

mai mult sau mai puŃin specializate şi adaptate luptei pentru putere, care<br />

exprimă interesele şi obiectivele forŃelor sociale diverse: clase sociale,<br />

colectivităŃi locale, grupări etnice, grupuri cu interese particulare 3 .<br />

1 M. Weber, "Le savant et la politique", Paris, 1959, p. 99 - 101.<br />

2 G. Burdeau, ’’Traité de science politique’’, tome III, Paris, 1968, cap. I.<br />

3 M. Duverger, "Introduction a la politique", Gallimard, Paris, 1964, p.183.


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

În literatura politologică, printre finalităŃile principale ale agenŃilor<br />

politici sunt evidenŃiate realizarea binelui comun (G. Burdeau, B. de Jouvenel,<br />

J. Freund etc.), de agregare şi articulare a diverselor interese (Powell, Almond<br />

etc.), de conversiune a cerinŃelor şi suporturilor intra şi extra-societale în<br />

decizii, adică în outputs-uri corespunzător valorilor integrative ale sistemului<br />

(D. Easton), adaptarea şi menŃinerea sistemului socio-economic prin<br />

universalizarea valorilor existente, prin prevenirea şi înlăturarea devianŃelor<br />

(T. Parsons), scopuri pedagogice (D. Gusti etc.).<br />

Alte puncte de vedere teoretice evită analiza categoriei de forŃe<br />

politice sau o consideră un demers inutil, justificat prin fenomenul<br />

"depolitizării" societăŃii, al dezideologizării acŃiunii politice generate de<br />

societatea "abundenŃei" sau a "bunăstării generalizate". Astfel de poziŃii ar<br />

putea avea un caracter conservator; scopul lor, aureolat de "mitologia<br />

depolitizării societăŃii", ar putea fi şi acela de a cultiva pasivitatea în rândurile<br />

acelor agenŃi politici care doresc schimbări sociale de mare anvergură.<br />

AgenŃii politici contemporani sunt grupări de cetăŃeni, formate prin<br />

asociere liberă, bine organizate, durabile, posedând o unitate de voinŃă şi de<br />

acŃiune determinată de nevoile şi interesele formelor de comunitate socială,<br />

ale colectivităŃilor umane, claselor, categoriilor sociale, sociogrupurilor din<br />

interiorul comunităŃii pe care le reprezintă, având drept scop final fie<br />

schimbarea profundă a ordinii instituŃionale şi sociale existente şi crearea unei<br />

ordini socioeconomice şi politice superioare, fie conservarea ordinii social -<br />

economice şi politice date, fie influenŃarea aplicării dreptului în favoarea lor -<br />

finalităŃi emanate dintr-un ansamblu de motive aparŃinând şi bazei,<br />

segmentului din societatea civilă pe care îl reprezintă.<br />

Ca asociaŃii cetăŃeneşti bine organizate - agenŃii politici sunt<br />

caracterizaŃi prin coeziune, ierarhizare funcŃională interioară, un aparat de<br />

conducere (variabil în funcŃie de numărul de membri, scopurile urmărite, aria<br />

geografică de răspândire etc.) şi conduşi, un statut formal sau informal, anumite<br />

tehnici de încadrare a membrilor, un nivel concret de operativitate dependentă<br />

de raportul dintre centralism şi democraŃia internă, o relativă durabilitate, unitate<br />

de voinŃă şi de acŃiune, simboluri specifice (carnete de membru, insigne,<br />

drapele, sigle, portrete ale liderilor, lozinci, aspecte vestimentare caracteristice<br />

etc.), capacităŃi de a utiliza anumite instrumente şi de a valorifica resurse<br />

politice, pot avea continuitate în acŃiune sau o activitate intermitentă, posedă<br />

strategii şi tactici proprii, se raportează în mod direct sau indirect la puterea de<br />

stat şi la exercitarea dreptului de decizie la scara societăŃii globale.<br />

Ca formaŃiuni de cetăŃeni, agenŃii politici transpun în practică<br />

statutul constituŃional al cetăŃeanului, distingându-se, prin aceasta, de<br />

organizaŃiile economice, culturale sau profesionale. Complexul ansamblu de<br />

trebuinŃe şi interese economice, de regulă, constituie impulsul primar,<br />

fundamental al acŃiunilor iniŃiate şi desfăşurate de forŃele politice. AgenŃii<br />

politici acŃionează într-un cadru sociocultural, ideologic concret, în mediul unui<br />

regim politic, în interiorul unei comunităŃi umane, într-un cadru demogeografic<br />

ce-şi lasă amprentele prin determinare sau influenŃare în diferite grade asupra<br />

dinamicii lor. Practica fiecărui agent politic, dinamica seriilor de acŃiuni<br />

64


AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

întreprinse sunt modelate de mişcarea macrosistemului social, de fiecare<br />

subsistem ce intră în alcătuirea acestuia.<br />

AgenŃii politici transpun în practică dreptul constituŃional, îşi<br />

armonizează programele şi acŃiunile cu celelalte izvoare de drept sau<br />

acŃionează în sensul schimbării dreptului, a ordinii juridice şi<br />

socioeconomice existente. Energiile care îi animă sunt determinate de<br />

factori economici, culturali, ideologici, spirituali, de elemnte care Ńin de<br />

psihismul social şi emană în mod nemijlocit din dinamica relativ autonomă a<br />

subsistemului acŃiunilor politice. Astfel de factori pot fi valorificaŃi armonios<br />

în activitatea agenŃilor politici realizându-se o voinŃă social - politică unitară,<br />

o unitate de acŃiune, un relativ consens la nivelul colectivităŃii sau,<br />

dimpotrivă, în cele mai multe cazuri, între organizarea social - economică,<br />

viaŃa culturală, psihismul social, conştiinŃa comunitară - pe de o parte, şi<br />

practica agenŃilor politici, funcŃionarea sistemului politic în întregul lui - pe de<br />

altă parte, pot să apară disfuncŃii, defazări, contradicŃii determinate de<br />

procesele dinamicii sociale globale.<br />

În cadrul societăŃilor libere, cu economie de piaŃă, agenŃii politici nu<br />

reuşesc să realizeze convergenŃa tuturor energiilor sociale, coeziunea tuturor<br />

colectivităŃilor umane în acord cu o strategie unitară. In jocul liber, pe scena<br />

socială, al agenŃilor politici este dificil de realizat consensul în rezolvarea<br />

problemelor majore ale vieŃii economice, sociale, culturale şi politice - fapt ce<br />

poate să explice neîmplinirile în planul raŃionalităŃii, eficienŃei şi operativităŃii<br />

practicilor a numeroşi agenŃi politici.<br />

Programele, strategiile şi scopurile forŃelor politice scot în evidenŃă<br />

anumite atitudini ale lor faŃă de ordinea socială, faŃă de valorile promovate în<br />

cadrul macrosistemului social şi, în special, faŃă de suprastructura politico -<br />

juridică, ordinea economică existente sau faŃă de procese şi tendinŃe<br />

semnificative petrecute pe plan internaŃional. Corespunzător unui sistem de<br />

interese, agenŃii politici - pe baza unei reflectări părtinitoare a totalităŃii<br />

socioumanului, vor elabora şi realiza în practica lor orientări strategice<br />

specifice. Astfel, ei pot urmări cu predilecŃie fie schimbarea pe cale<br />

revoluŃionară a societăŃii, fie conservarea, supravieŃuirea sistemului<br />

socioeconomic existent, fie influenŃarea interpretării şi aplicării dreptului în<br />

favoarea satisfacerii unor interese particulare sau schimbarea pe calea<br />

reformelor. ForŃele politice contemporane, prin practica lor nemijlocită, prin<br />

participarea la alianŃe sau la luptele politice, urmăresc una dintre aceste<br />

direcŃii strategice sau le combină în favoarea uneia (rezultă astfel posibilitatea<br />

stabilirii poziŃiei fiecăreia pe eşichierul politic: stânga, dreapta, centru, centru -<br />

stânga, extrema dreaptă etc.). Pentru a-şi atinge scopul final, ele urmăresc să<br />

cucerească puterea în stat, să exercite dreptul de iniŃiativă legislativă, de a<br />

adopta legi sau să obŃină posibilitatea de a influenŃa prin diverse mijloace<br />

activitatea organelor statului de elaborare, adoptare şi aplicare a principalelor<br />

decizii, norme politice - juridice.<br />

65


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

2. Clasificarea agenŃilor politici<br />

ForŃele politice din lumea de azi ni se înfăŃişează într-o mare<br />

diversitate, pe fondul căreia am putea evidenŃia câteva tipuri sau clase. M.<br />

Duverger făcea distincŃie, în plan teoretic, între două categorii de agenŃi:<br />

partidele şi grupele de presiune. De aceeaşi părere a fost şi R.G.<br />

Schwartzenberg, care considera că peste tot "partidele politice şi grupurile de<br />

interese sunt principalele organizaŃii care animă jocul politic" 4 . AlŃi politologi<br />

disting mai multe tipuri de forŃe politice. Astfel, G. Burdeau le împărŃea în<br />

forŃe difuze şi forŃe organizate. Primele sunt cele care suscită un<br />

comportament analog la un număr mare de indivizi cărora le lipseşte<br />

organizarea, neputându-se adapta cu promptitudine la lupta politică, şi care<br />

constituie, mai degrabă, izvoare de energie din care se vor alimenta forŃele<br />

organizate. In cadrul acestei categorii sunt incluse opinia publică, ideologiile şi<br />

conştiinŃa de clasă. ForŃele organizate sunt cele bine echipate tehnic, cu un<br />

grad înalt de funcŃionare şi care se străduiesc să obŃină cât mai multe energii<br />

sociale în orbita lor conferind eficienŃă aspiraŃiilor latente. In această categorie<br />

ar intra cinci tipuri de forŃe politice: corpurile electorale, partidele politice,<br />

grupele de presiune, presa şi armata.<br />

Într-adevăr, este uşor de observat că există o mare diversitate de<br />

agenŃi politici condiŃionată de numeroase veriabile: mărime, grad de<br />

coeziune, organizare, strategie, dispersie geografică a membrilor, tradiŃii,<br />

mentalităŃi, interese reprezentate, particularităŃi naŃionale şi locale, locul în<br />

regimul politic etc. Combinarea acestor variabile în procesul apariŃiei şi<br />

dezvoltării fiecărei forŃe politice luată în parte este unică, originală - fapt<br />

care reliefează relativa autonomie a agenŃilor politici în cadrul regimului politic<br />

şi în dinamica macrosistemului social. Dar, în acelaşi timp, în practica fiecărei<br />

forŃe politice se combină, se conjugă actele, evenimentele aleatorii cu o linie<br />

istorică, cu tendinŃa necesară. Ori, linia necesară este dată de voinŃa, de<br />

practica forŃelor sociale progresiste, adică a acelora care reuşesc să satisfacă<br />

după criterii de raŃionalitate, într-un grad tot mai mare, nevoile oamenilor.<br />

Fiind dată o aşa de mare diversitate a agenŃilor politici contemporani,<br />

se impune, în primul rând din considerente epistemologice, o clasificare a<br />

acestora. In istoria teoriilor politice au fost elaborate numeroase tipologii în<br />

baza mai multor criterii. Am putea avea în vedere câteva:<br />

a) ForŃele politice pot fi clasificate adoptând, prin analogie, criteriul<br />

succesiunii fazelor vieŃii omeneşti (F. Röhmer): radicale (corespunzătoare<br />

copilăriei), liberale (corespunzătoare vârstei tinereŃii), conservatoare<br />

(corespunzătoare maturităŃii) şi absolutiste (analoage bătrâneŃii).<br />

b) După simboluri şi semnele externe: albe, roşii, negre, verzi,<br />

galbene etc.<br />

4 R.G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Ed. Montchrestien, Paris, 1971, p. 329.<br />

66


AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

c) După numele liderilor deschizători ai unor serii de evenimente<br />

istorice: marxiste, hitleriste, maoiste, gauliste etc.<br />

d) După numărul de membri (Tocqueville): mari şi mici; individuale şi<br />

colective.<br />

e) După gradul de participare a conştiinŃei: cu activitate conştientă,<br />

cu activitate spontană etc.<br />

f) După originea lor (G. Burdeau): pot avea origine în preocupări<br />

economice, religioase, spirituale sau în voinŃa de a menŃine anumite tradiŃii.<br />

g) După atitudinea faŃă de ordinea economică, socială şi juridică<br />

existentă în mediul lor de activitate: conservatoare, centriste şi revoluŃionare.<br />

h) După locul şi rolul lor în regimul politic: aflate la putere<br />

(utilizează mecanismele constituŃionale în luarea principalelor decizii), în<br />

opoziŃie (tind să aducă amendamente constituŃiei, sistemului de drept şi ordinii<br />

sociale),contra regimului politic (uneori scoase înafara legii, deoarece luptă<br />

pentru o schimbare radicală a societăŃii şi, în primul rând, a statului existent).<br />

i) După clasele sociale, colectivităŃile umane din voinŃa cărora îşi<br />

absorb existenŃa şi ale căror interese le promovează: ale celor dominante, ale<br />

claselor intermediare şi ale celor marginalizate.<br />

j) După orânduirea socioeconomică pe care o promovează prin<br />

practica lor: sclavagiste, feudale, tributale, capitaliste, socialiste, cu mecanism<br />

economic de tip liber, de comandă sau mixt.<br />

Sunt, fără îndoială, şi alte clasificări. Cele de mai sus sunt înşirate,<br />

aproximativ, în ordinea profunzimii sociologice crescânde. Primele se<br />

întemeiază pe criterii superficiale, pe când ultimele au profunzime sociologică,<br />

evidenŃiind note distinctive esenŃiale.<br />

3. NoŃiunea de conduită politică<br />

Conduita unui agent politic este o categorie sintetică, cuprinzătoare,<br />

care desemnează ansamblul manifestărilor comportamentale şi resorturile<br />

subiective corelate cu acestea, orientându-le şi reglându-le. Conduita politică<br />

este o formaŃiune unitară şi coerentă care are două laturi: una obiectivă,<br />

exterioară, comportamentală, practică (greve politice, demonstraŃii, mitinguri,<br />

revoluŃii, războaie, campanii electorale etc.) şi o componentă subiectivă:<br />

conştiinŃa politică, atitudini, stări de spirit, capacitatea de a combina<br />

elementele culturii politice, doctrina, programul, voinŃa politică etc.<br />

Latura subiectivă a conduitei politice este compusă din trei părŃi:<br />

conştiinŃa politică (cuprinde toate manifestările ideologice, spirituale şi de<br />

opinie), afectivitatea politică (emoŃii, sentimente şi pasiuni politice) şi voinŃa<br />

politică (generată în mod nemijlocit de motivaŃii, interese, orientată de<br />

scopuri şi programe politice, reprezentând capacitatea de efort a agentului în<br />

raport cu anumite obiective concrete pe care tinde să le înfăptuiască).<br />

Aspectele subiectiv şi obiectiv ale conduitei politice sunt două laturi ale<br />

aceluiaşi întreg care se află rareori în stare de perfectă armonizare intrinsecă.<br />

Subiectivitatea politică reflectă, evaluează, anticipă şi coordonează<br />

67


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

comportamentul politic care, la rândul lui, exteriorizează, obiectivează conştiinŃa,<br />

afectivitatea şi voinŃa agentului politic. Ca urmare, am putea descifra şi înŃelege<br />

structura subiectivităŃii politice pornind de la observarea, cercetarea şi<br />

determinarea regularităŃilor, legilor care guvernează desfăşurarea<br />

comportamentului forŃelor politice. Acest lucru este posibil recurgând la metodele<br />

şi tehnicile de cunoaştere specifice sociologiei, psihologiei şi ale altor ştiinŃe<br />

socioumane: observaŃia, experimentul sociopolitic, chestionarul, sondajul de<br />

opinie, intervievarea liderilor politici, convorbirea, metoda istorică, metoda<br />

modelării şi simulării unor procese politice, metoda structuralist - funcŃionalistă,<br />

metoda analizei cauzal - nomologice etc.<br />

4. Organizarea subiectivităŃii agenŃilor politici<br />

În literatura contemporană s-a conturat o metodă de investigare şi<br />

studiere în plan sincronic a structurii conştiinŃei sociale. AdepŃii acesteia<br />

consideră că ansamblul vieŃii psihospirituale a societăŃii s-ar compune din<br />

două nivele interdependente: un nivel teoretic, sistematic - elaborat şi<br />

propagat în mediul social de către intelectuali (ideologia fiind o componentă<br />

esenŃială a acestuia) şi un nivel psiho-social. O astfel de viziune<br />

sincronistă, structuralistă nu surprinde în întregime dinamica subiectivităŃii<br />

sociale. Această poziŃie teoretică nu a lăsat un loc corespunzător pentru<br />

înŃelegerea rolului atitudinilor agenŃilor acŃiunii sociale, pentru analiza voinŃei<br />

sociale, a sentimentelor şi pasiunilor ca elemente esenŃiale ale subiectivităŃii<br />

oricărui agent al acŃiunii sociale (poate şi pentru motivul că astfel de concepte<br />

au fost larg vehiculate de către unii adversari ideologici, este adevărat - de pe<br />

poziŃii conservatoare, de dreapta).<br />

ConcepŃia de mai sus nu este greşită. Ea surprinde aspectele<br />

structurale evidente şi fundamentale ale conştiinŃei sociale, dar nu a rezolvat<br />

mulŃumitor problema conŃinutului subiectivităŃii politice. In planul mai larg al<br />

dinamicii acesteia, în cadrul căreia structura este un caz limită, vom putea<br />

constata că nivelul teoretic - ideologic şi psihicul social constituie elemente,<br />

procese ale unui sistem mult mai complex al subiectivităŃii. In demersul teoretic<br />

de faŃă, subiectivitatea politică este concepută ca organizare dinamică a<br />

următoarelor elemente psihoconştiente ale agentului acŃiunii politice: elementul<br />

direcŃional sau de orientare, elementul energetic sau dinamogen, elementul<br />

atitudinal şi voliŃional. Toate acestea compun un sistem având funcŃii de<br />

reglare nemijlocită a comportamentului agenŃilor politici.<br />

5. Latura direcŃională a subiectivităŃii agenŃilor politici<br />

Segmentul direcŃional al subiectivităŃii agenŃilor politici este alcătuit<br />

din următoarele procese mai importante: conştiinŃa de sine a agentului,<br />

ideologia politică, valorile politice, idealurile politice, strategiile, programele şi<br />

statutele politice.<br />

68


69<br />

AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

a) ConştiinŃa de sine a agentului acŃiunii politice este o reflectare,<br />

determinată de voinŃa şi interesele suportului social din care s-a desprins forŃa<br />

politică respectivă şi pe care îl serveşte, a aspectelor comune şi diferenŃiale<br />

ale agentului în raport cu ceilalŃi agenŃi politici, este o reflectare a locului şi<br />

rolului agentului în sistemul social şi în viaŃa politică internă şi internaŃională, a<br />

istoriei sale şi a perspectivelor ce vor rezulta din aceasta. ConştiinŃa de sine<br />

reflectă mişcarea socială obiectivă a agentului şi se manifestă prin conştiinŃa<br />

apartenenŃei fiecărui membru la forŃa politică respectivă, prin calitatea<br />

cunoaşterii statutului şi programului de către membri, prin nivelul de<br />

organizare a agentului, coeziunea psihomorală şi eficienŃa acŃiunii acestuia.<br />

ConştiinŃa de sine luminează acŃiunea istorică a agentului. Ea are un<br />

caracter dinamic, istoric, dezvoltându-se în cadrul practicii politice prin<br />

reflectarea propriilor succese şi insuccese. Formarea şi dezvoltarea<br />

conştiinŃei de sine a unui agent dat constituie o condiŃie sine qua non a<br />

transformării conduitei sale spontane într-o practică istorică, programatică,<br />

orientată de criterii de raŃionalitate şi eficienŃă, de o anumită tablă de valori.<br />

În viaŃa oricărui agent politic există posibilitatea apariŃiei unei false<br />

conştiinŃe de sine. Această posibilitate a fost transformată în realitate şi<br />

folosită din plin în anumite conjuncturi istorice pentru a-şi atinge scopurile<br />

proprii de către numeroase forŃe politice. Falsa conştiinŃă de sine se poate<br />

manifesta prin autoatribuirea de merite şi performanŃe ireale, prin<br />

supraestimarea şi denaturarea propriei istorii în ce priveşte realizarea unor<br />

valori politice cu valabilitate şi semnificaŃii universale (de exemplu - victoria în<br />

război, menŃinerea păcii, câştigarea alegerilor, adâncirea democraŃiei etc.),<br />

prin supraaprecierea capacităŃilor proprii - actuale şi viitoare, prin exproprierea<br />

meritelor şi exagerarea defectelor altor agenŃi politici. Cu cât agentul politic va<br />

înclina mai mult spre extremele eşichierului politic, cu atât manifestările de<br />

falsă conştiinŃă de sine sunt mai mari şi frecvente. Acest fapt s-a manifestat<br />

amplu în demagogia partidelor fasciste, în proiectele şi ideile aberante,<br />

fetişizante, escatologice ale forŃelor politice naŃionaliste, şovine, imperialiste,<br />

ale forŃelor extremiste în general.<br />

ConştiinŃa de sine a forŃelor politice subordonate marilor valori ale<br />

omului se întemeiază pe aspiraŃia de a fi integralistă, ştiinŃifică, cu un înalt<br />

grad de obiectivitate. Realizarea acestei aspiraŃii este facilitată de spiritul<br />

ştiinŃific, de atitudini practice consonante DeclaraŃiei universale a drepturilor<br />

omului. Partidele maturizate din punct de vedere organizatoric, funcŃional,<br />

ideologic, cele cu o istorie mare, validată de un segment social important al<br />

naŃiunii, pot să exprime o rezistenŃă evidentă în faŃa posibilităŃii apariŃiei unor<br />

elemente de falsă conştiinŃă de sine, fapt reliefat de caracterul ştiinŃific, realist<br />

al programelor politice, al statutelor şi deciziilor pe care le iau. Toate acestea<br />

influenŃează în mod benefic eficienŃa şi operativitatea acŃiunii lor globale.<br />

b) Ideologia politică este o noŃiune care se află în raport de<br />

interferenŃă cu sfera noŃiunii de conştiinŃă de sine a agentului fiind, totodată,<br />

mult mai cuprinzătoare decât aceasta şi, prin relaŃiile pe care le are cu<br />

celelalte forme şi laturi ale conştiinŃei sociale, ea va declanşa procesul de<br />

politizare a lor.


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Ideologia politică constituie o însemnată resursă politică, un mijloc al<br />

formării conştiinŃei de sine a agentului şi, prin unele elemente ale ei, un<br />

instrument al practicii politice globale. Ideologia politică oferă agentului acŃiunii<br />

un model desăvârşit de societate şi de om, un tip ideal - dezirabil de acŃiune<br />

politică globală, de regim politic, dezvăluie şi propune modalităŃi de<br />

transformare a resurselor politice în instrumente politice care să faciliteze<br />

transformarea bazei sociale într-o forŃă pentru sine, contribuind la creşterea<br />

ratei instituŃionalizării politice. De asemenea, ideologia politică constituie un<br />

cadru teoretic general care întemeiază, justifică şi promovează programele,<br />

strategiile, scopurile şi tacticile politice, conferind în acest fel o orientare<br />

generală a acŃiunii politice globale în conformitate cu voinŃa socială din care<br />

agentul politic emană, jucând rolul de călăuză spirituală a conduitei agentului.<br />

Ideologia ar putea efectiv să realizeze o astfel de funcŃie de direcŃionare cu<br />

condiŃia ca ea să prezinte un caracter deschis, creativ, antidogmatic, să se<br />

adapteze mutaŃiilor ce survin în situaŃia globală în care acŃionează agentul, în<br />

ştiinŃele socio-umane, în cultură, să nu degenereze într-un obiectivism care<br />

să-i anuleze miezul viu, angajant.<br />

c) Valorile politice sunt componente centrale ale conştiinŃei de sine a<br />

agentului politic sau a clasei sociale, sunt nucleul ideologiilor. Pe bună dreptate,<br />

M. Duverger remarca faptul că toate ideologiile propagă sisteme de valori.<br />

Dar, ce sunt valorile politice? Sociologul român Petre Andrei<br />

considera că sunt cele stabilite de ştiinŃa politicii şi se referă la stat, la formele<br />

de organizare a vieŃii în comun, oscilând între două extreme: universalism şi<br />

individualism. Valorile politice condiŃionează dezvoltarea tuturor celorlalte<br />

valori de cultură şi de civilizaŃie, oferind forŃelor sociale o directivă. Valorile<br />

politice nu sunt Ńinte ultime, valori scop, ci un mijloc pentru realizarea valorilor<br />

supreme care sunt cele ale culturii şi eticii 5 . P. Andrei a dezvăluit un şir de<br />

criterii de clasificare a valorilor după valabilitate, calitate, subiect, motive,<br />

obiect, facultatea psihică din care izvorăsc şi după sfera lor de aplicare.<br />

Un alt autor, G. Burdeau, considera că "diferenŃierea politică,<br />

disciplina, Puterea, valorile în comun acceptate apar ca date esenŃiale şi<br />

permanente ale oricărei societăŃi structurate din punct de vedere politic" 6 .<br />

Valorile politice sunt cele care participă direct în procesul de exercitare a<br />

puterii şi condiŃionează organizarea, structura politică a grupurilor sociale.<br />

Rolul determinant în lumea valorilor politice îl deŃin cele care privesc ordinea<br />

politică dezirabilă, ceea ce Burdeau numea ideea de drept. În orice societate<br />

există o singură schelă (tablă) de valori şi aceasta este de ordin politic.<br />

Ierarhiile sociale se vor forma pornind de la această schelă a valorilor.<br />

Generalizarea spiritului democratic se va realiza prin substituirea valorilor<br />

politice celor sociale.<br />

Apreciind şi extrăgând elementele viabile, raŃionale din concepŃiile de<br />

mai sus (de pildă, rolul reglator al valorilor, criterii de clasificare, tendinŃa de<br />

universalizare a valorilor politice etc.), nu avem voie să uităm faptul că ele<br />

5 P. Andrei, "Opere sociologice", Bucureşti, 1973, p. 246 - 344.<br />

6 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome III, Paris, 1968, p. 455.<br />

70


71<br />

AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

sunt produse social - istorice, sunt determinate, derivate ale dinamicii sociale<br />

şi, în acelaşi timp, prin funcŃia lor directivă, participă la determinismul social<br />

reliefând nota teleologică a progresului politic şi a societăŃii în ansamblu.<br />

În vederea definirii valorilor politice s-ar putea porni de la constatarea<br />

că agenŃii politici nu reflectă în mod obiectiv, neutral situaŃia socială în care ei<br />

acŃionează, obiectul acŃiunii lor, viaŃa socială la care participă, ci prin<br />

raportarea acestora la fiinŃa lor, la interesele, voinŃa şi programele lor<br />

strategice conferindu-le diferite semnificaŃii. Numeroase fapte din mediul de<br />

acŃiune al agenŃilor rămân neutre în raport cu subiectivitatea sau cu eficienŃa<br />

acŃiunii lor; cu alte cuvinte, nu au nici o semnificaŃie valorică şi practică pentru<br />

ei. Pe când faptele, relaŃiile şi procesele din mediul de acŃiune care<br />

influenŃează pozitiv sau negativ eficacitatea acŃiunii politice prezintă<br />

semnificaŃii valorice de diferite grade pentru agenŃi, adică împiedică, frânează,<br />

inhibă sau, dimpotrivă, facilitează satisfacerea intereselor, realizarea voinŃei<br />

lor politice. SemnificaŃiile politice ale diferitelor fapte sociale sunt tocmai<br />

calităŃile atribuite acestora de a satisface nevoile, interesele, voinŃa şi<br />

realizarea programelor agenŃilor politici. Faptele (acŃiuni concrete, relaŃii,<br />

procese sociale, instituŃii, stări de conştiinŃă, serii de acŃiuni etc.) sunt inegale<br />

din unghiul de vedere al semnificaŃiei lor pentru realizarea strategiilor agenŃilor<br />

politici. Din această cauză pot fi integrate într-un sistem ierarhic, într-o schelă<br />

de valori. La vârful piramidei valorilor politice se situează dreptatea şi<br />

echitatea socială - "steaua polară" a practicii şi valorilor politice autentice.<br />

Valorile de dreptate, libertate, egalitate, fraternitate, democraŃie, demnitate<br />

naŃională, dezarmare, pace, independenŃă, drepturile omului etc. capătă o<br />

expresie formală în ConstituŃia statelor democratice (izvorul formal primar al<br />

întregului sistem de drept) şi o expresie materială în activitatea organelor statului,<br />

a tuturor forŃelor politice ale regimului existent, ale segmentului social din voinŃa<br />

căruia emană constituŃia şi în favoarea căruia se aplică.<br />

Sunt, deci, valori politice toate acele dominante de conştiinŃă şi fapte<br />

aparŃinătoare existenŃei sociale care deŃin o poziŃie privilegiată, o semnificaŃie<br />

pozitivă în raport cu realizarea programelor agenŃilor politici purtători ai<br />

democraŃiei, ai drepturilor omului, ai progresului social, ca urmare a calităŃilor<br />

lor intrinseci obiective. Sunt valori politice, în sensul cel mai larg, toate<br />

elementele structurale ale acŃiunii politice globale, ale seriilor de acŃiuni<br />

istorice, toate produsele practicii acelor forŃe politice care înfăptuiesc cu<br />

adevărat dreptatea şi echitatea socială, progresul social.<br />

Dacă am adopta criteriul praxiologic pentru a clasifica valorile politice,<br />

atunci ar putea să rezulte următoarele tipuri:<br />

1. Valori - agenŃi politici: partide democratice, lideri politici,<br />

organizare statală eficientă şi democratică etc.<br />

2. Valori ale subiectivităŃii agenŃilor politici: doctrine raŃionaliste şi<br />

umaniste, idealuri politice, voinŃa sociopolitică etc.<br />

3. Valori prospective: scopuri, strategii, programe.<br />

4. Valori - obiecte ale acŃiunii politice: mase populare, naŃiuni,<br />

conştiinŃa colectivităŃilor umane, obiceiuri, tradiŃii, mentalităŃi colective, corpul<br />

electoral etc.


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

5. Valori - mijloace: ideologia, mijloacele de informare, dreptul, banii<br />

etc.<br />

6. Valori situaŃionale: mediul social, cultura, factorii de civilizaŃie etc.<br />

7. Valori - realizare: mecanismul conducerii politice, constituŃia,<br />

democraŃia pluralistă, rata instituŃionalizării politice, rata creşterii economice<br />

etc.<br />

8. Valori - produse ale acŃiunii politice: pluralismul formelor de<br />

proprietate, ordinea de drept, sistemul instituŃional etc.<br />

Rezultă că teoria acŃiunii crează posibilităŃi în plus pentru o abordare<br />

analitică a valorilor politice şi sociale în general. Dar valorile amintite îşi pot<br />

îndeplini rolul în plenitudinea lui doar în practica politică globală sau în seriile<br />

de acŃiuni din cadrul acesteia - acŃiuni care, ele însele, pot să aibă valoare<br />

sau nu.<br />

Care este criteriul de evaluare a acŃiunilor şi seriilor de acŃiuni ale<br />

diferitelor forŃe politice? Este legitimitatea lor, adică concordanŃa lor cu voinŃa<br />

poporului, cu ConstituŃia şi cu sistemul de drept. Marile acŃiuni politice,<br />

acŃiunile istorice ale forŃelor sociale progresiste au fost întotdeauna legitime -<br />

chiar dacă s-au confruntat cu valuri de contestare din partea forŃelor ostile, au<br />

izvorât din necesităŃile obiective ale istoriei căpătând o expresie subiectivă în<br />

voinŃa şi aspiraŃiile maselor populare, în programele forŃelor politice orientate<br />

de marile valori ale umanităŃii care au acŃionat în confomitate cu normele<br />

emanate din acestea.<br />

AcŃiunile şi seriile de acŃiuni politice ale guvernanŃilor din societăŃile<br />

generatoare de înstrăinare umană, din regimurile totalitare, elementele<br />

structurale ale acestora pot fi adesea nonvalori, pseudovalori sau<br />

antivalori, fapt reliefat prin raportarea la criteriul general al progresului, la<br />

voinŃa claselor sociale, colectivităŃilor umane care îl realizează. Chiar dacă<br />

dreptatea a fost vehiculată, ca valoare politică, în programele şi în<br />

documentele acestor forŃe politice, interpretările juridice şi realizarea practică<br />

a acestor valori au avut un caracter contrar voinŃei şi aspiraŃiilor celor<br />

guvernaŃi, exploataŃi, dominaŃi şi, uneori, înstrăinaŃi de viaŃa politică.<br />

Din unghiul de vedere al teoriei acŃiunii, aşa numitele "valori politice<br />

universale" sau "general umane" (dreptate, echitate, progres, solidaritate etc.)<br />

au o existenŃă formală în planul abstracŃiilor transistorice, sunt nişte modele<br />

ideale, invariante în raport cu practica politică vie. În realitate, în planul<br />

practicii politice, al vieŃii politice reale, aceste valori au căpătat diverse<br />

interpretări particulare.<br />

Există o dinamică, un progres al valorilor şi sistemelor de valori<br />

politice, al interpretărilor materiale a valorilor formale - progres determinat de<br />

mişcarea societăŃii globale. Dinamica valorilor politice a fost marcată de<br />

succesiunea revoluŃiilor politice care au dus la dispariŃia sistemelor de valori<br />

aflate în criză şi la afirmarea în acŃiune a unor valori politice noi, mai bine<br />

adaptate cerinŃelor determinismului social, criteriilor de eficienŃă şi raŃionalitate<br />

ale tuturor tipurilor de activităŃi umane.<br />

Rolul valorilor în acŃiunea politică este de neînlocuit. De aceea unii<br />

autori l-au supraestimat. Astfel, pentru T. Parsons, valorile comunitare ale<br />

72


AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

sistemului social legitimează orice acŃiune socială. Generalizarea sistemelor<br />

de valori duce la o reglare efectivă a practicii, fiind factorul central al<br />

procesului de modernizare 7 . Pentru Parsons valorile prezintă o însemnătate<br />

decisivă în vederea menŃinerii coeziunii colectivităŃii umane, pentru asigurarea<br />

consensului, conformismului şi pentru preîntâmpinarea devianŃelor. De aceea,<br />

devine necesară internalizarea valorilor oficiale în toate mediile sociale,<br />

pentru toŃi membrii societăŃii.<br />

T. Parsons a supraestimat rolul valorilor (le-a considerat primum<br />

movens), ca şi al celorlalte elemente ale subiectivităŃii în procesul evoluŃiei<br />

societăŃii, astfel încât concepŃia sa se înscrie în limitele voluntarismului de<br />

orientare conservatoare. Aceasta emană şi din concepŃia lui conform căreia<br />

schimbările radicale, de tipul revoluŃiilor, nu sunt posibile în socităŃile<br />

industriale moderne.<br />

În fapt, valorile politice sunt produsul dinamicii societăŃii globale, sunt<br />

determinate de locul şi rolul agenŃilor politici în sistemul politic. Ele joacă un<br />

rol de important factor de direcŃionare, de orientare a acŃiunii politice şi<br />

sociale, influenŃând în acest fel ritmurile schimbării, provocând uneori<br />

schimbări de amploare în devenirea unor subsisteme ale vieŃii sociale. Dar<br />

rolul valorilor politice în orientarea şi direcŃionarea practicii politice şi, prin<br />

intermediul acesteia, în satisfacerea tot mai bună a intereselor agenŃilor<br />

politici şi sociali este inegal. Un aport esenŃial în orientarea practicii sociale îl<br />

au idealurile, programele şi strategiile politice.<br />

d) Idealurile politice. Mai mult decât oricare formă a practicii sociale,<br />

politica a avut şi are nevoie de un model proiectiv, a determinat, a produs şi<br />

va produce diferite idealuri care au un însemnat rol director pentru acŃiune.<br />

Diferitele forŃe politice, diferiŃii oameni politici şi ideologi au creat,<br />

"inventat" sau pus în valoare o mare varietate de idealuri politice. La sfârşitul<br />

secolului al XIX-lea, Th. PăcăŃian era convins că "perfecta armonie a<br />

scopurilor de stat şi a mijloacelor ce servesc spre împlinirea lor, fie ele<br />

totdeauna oricât de conforme cu natura statului, în esenŃă e, negreşit, ultima<br />

Ńintă şi supremul ideal al politicii..." 8<br />

Ch. Eisenmann, după ce enunŃase câteva scopuri ale politicii -<br />

realizarea păcii, a justiŃiei, moderaŃiei, libertăŃii, puterii - formula ideea că<br />

opŃiunea pentru un anumit ideal nu relevă o cunoaştere ştiinŃifică pentru că ea<br />

nu poate fi considerată adevărată sau falsă, demonstrată sau înlăturată<br />

întrucât rezultă din sentimente şi voinŃă 9 .<br />

G. Burdeau şi-a propus să formuleze "scopurile absolute", valabile în<br />

toate societăŃile organizate politic. In acest sens, scopul politicului este acela<br />

de a procura un bine societăŃii, colectivităŃii; fără politică societatea neputând<br />

supravieŃui. Binele comun realizat de politică ar consta în asigurarea ordinii şi<br />

justiŃiei. El se realizează concret prin voinŃa celor care decid 10 .<br />

7 T. Parsons, "The System of Modern Societies", Prentice -Hall, Inc., 1971, p. 15.<br />

8 Th. PăcăŃian, "Principiile politicei", Sibiu, 1899, p. 271.<br />

9 C. Eisenmann, "Sur l'objet et la méthode des sciences politiques", în "La science politique<br />

contemporaine", Unesco, Paris, 1950, p. 129.<br />

10 G. Burdeau, "Méthode de la science politique", Dalloz, 1959, p. 75.<br />

73


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Julien Freund, considerând politicul o esenŃă imuabilă precum natura<br />

umană din care emană, exprimă ideea că finalitatea politicului este întreită:<br />

binele comun, securitatea exterioară, concordia interioară şi prosperitatea 11 .<br />

La fel gândea şi W.W. Rostow care era convins că orice politică răspunde la<br />

trei exigenŃe: securitate, bunăstare şi creştere, ordine interioară 12 .<br />

Jean - Yves Calvez a pledat pentru ideea conform căreia idealul<br />

politicii are un caracter universal şi vizează binele cel mai general, binele<br />

omului ca om, recunoaşterea sa, libertatea, egalitatea, garantarea demnităŃii<br />

umane pentru toŃi cetăŃenii 13 .<br />

După cum rezultă din cele de mai sus, idealurile declarate ale politicii<br />

sunt, în general, prin excelenŃă umaniste. Dar, în realitate, de multe ori, au<br />

căpătat interpretări practice diferite, contradictorii.<br />

PrezenŃa şi rolul idealurilor politice în practică este o realitate care nu<br />

trebuie subapreciată. Idealurile politice sunt modele cu caracter ideologic,<br />

create în planul subiectivităŃii agenŃilor politici, care vizează rezultatele finale<br />

ale acŃiunii politice şi anticiparea raŃională a modului desăvârşit de înfăptuire a<br />

acestor modele.<br />

Fiecare agent al practicii politice are un ideal politic propriu cu un<br />

conŃinut simultan obiectiv şi subiectiv; obiectiv, în măsura în care reflectă în<br />

profunzime situaŃia de acŃiune, statutul şi rolul concret - istoric asumat,<br />

raporturile agentului cu segmentul social pe care-l reprezintă, trăsăturile şi<br />

tendinŃele necesare ale dezvoltării istorice, şi subiectiv, prin faptul că este<br />

susŃinut de afectivitatea, aspiraŃiile, interesele şi voinŃa forŃei politice. De<br />

asemenea, idealul politic este o construcŃie raŃională, o proiecŃie ideatică<br />

aureolată cu atributele perfecŃiunii, desăvârşirii. Idealul poate să conŃină<br />

elemente visate, utopice, fantasmagorice în raport cu potenŃialul de acŃiune al<br />

unui agent concret - istoric. Acest fapt se manifestă prin aspiraŃii şi atitudini<br />

romantice, radicale. În cazul forŃelor politice extremiste (stângism, fascism<br />

etc.), lipsa de realism în proiectarea idealului, încărcătura mare a elementelor<br />

"visate" au efecte negative asupra eficienŃei practicii, diminuând gradul de<br />

raŃionalitate a acesteia, generând dezechilibre în societatea globală.<br />

Realizarea, atingerea idealului reprezintă o aspiraŃie, o năzuinŃă vitală<br />

pentru agentul politic şi de aceea este dorită, voită, propulsându-i energiile în<br />

acŃiune. CondiŃia fundamentală a înfăptuirii idealurilor politice o constituie<br />

legitimitatea şi întemeierea lor pe existenŃa socială, concordanŃa cu<br />

necesitatea istorică. Elementele de romantism revoluŃionar, de perfecŃiune şi<br />

de prometeism au un rol important în structura idealului politic, mobilizând noi<br />

energii ale agentului politic. Formarea acestor elemente diferă de la o forŃă<br />

politică la alta, mărindu-se în detrimentul realismului.<br />

Rolul director al idealului politic nu se poate realiza, nu poate fi<br />

eficient dacă acesta nu izvorăşte din viaŃa socială şi politică, dacă nu serveşte<br />

dezvoltării ascendente, dacă practica politică globală orientată de idealul<br />

11 J. Freund, "L'essence du politique", Éditions Sirey, Paris, 1965, p. 751.<br />

12 W.W.Rostow, "Les étapes du développement politique", Éd. du Seuil,1975, p.28 -29.<br />

13 J.Y. Calvez, "Introduction à la vie politique", Aub. - Montaigne, 1967, p. 40.<br />

74


AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

respectiv nu izvorăşte din mersul de ansamblu al istoriei şi dacă nu concordă<br />

armonic cu celelalte idealuri sociale: etic, filosofic, economic etc.<br />

e) Strategiile şi programele politice reliefează valorile politice,<br />

traduc într-un limbaj al practicii idealurile politice, orientând în modul cel mai<br />

clar şi direct activitatea pe termen lung a agenŃilor politici.<br />

Termenul de strategie a fost şi este folosit frecvent de către militari,<br />

desemnând arta şi ştiinŃa de a folosi lupta în funcŃie de scopul războiului. In<br />

politică, noŃiunea de strategie a dobândit o accepŃiune mai largă, desemnând<br />

marile direcŃii ale acŃiunii politice în aşa fel încât să nu fie exclusă posibilitatea<br />

recurgerii la forŃa armată. Strategiile politice exprimă, scot în evidenŃă, în<br />

modul cel mai concentrat, poziŃia forŃei politice în sistemul politic şi social, tipul<br />

de societate ce urmează a fi construit, alianŃele prezente şi cele posibile,<br />

ritmurile dezvoltării, trăsăturile esenŃiale ale situaŃiei globale în care se<br />

desfăşoară activitatea şi ale momentului istoric. Toate acestea sunt reflectate<br />

şi ierarhizate într-un sistem valoric în funcŃie de opŃiunea politică<br />

fundamentală a agentului.<br />

Strategiile politice sunt anticipări raŃionale, direcŃionale ale practicii<br />

viitoare a unui agent politic şi constituie, de obicei, partea realistă a idealurilor<br />

politice. În elaborarea strategiilor pot fi valorificate datele ştiinŃelor sociale şi<br />

politice, teoriile mulŃimilor şi probabilităŃilor, tehnicile de calcul contemporane.<br />

Strategiile politice constituie componentele de bază ale programelor<br />

politice. Pe lângă strategii, programele politice mai cuprind tactica,<br />

componente ideologice (aprecieri, estimări, opŃiuni, justificări etc.), idealuri<br />

politice. Deci, dacă strategiile politice vor fi exprimate în limbajul practicii<br />

politice reale, necesare şi posibile, programele politice conservă o distanŃă<br />

mai mare sau mai mică faŃă de realitatea social - istorică, economică,<br />

culturală şi spirituală din care izvorăsc şi pe care o reflectă. Elemente<br />

ideologice, teoretice găsim în orice fel de program politic, chiar şi în cele luate<br />

ca modele, spre a demonstra fenomenul de "dezideologizare", de<br />

"depolitizare" a societăŃii de către concepŃiile tehnocratice. Ideologia constituie<br />

miezul viu al programelor politice, fiind menit să antreneze şi să stimuleze<br />

energiile latente ale mulŃimilor, colectivităŃilor umane, electoratului şi de aceea<br />

maşinile electronice nu vor putea oferi niciodată politicii altceva decât simple<br />

modele cu o valabilitate limitată, iar analogiile dintre programele politice şi<br />

programele calculatoarelor sunt simplificatoare, restrictive şi inadecvate. Atâta<br />

timp cât va exista politică, programele politice nu-şi vor putea abandona<br />

încărcătura ideologică; vor putea abandona doar anumite ideologii - cele care<br />

nu mai corespund situaŃiilor obiective de acŃiune.<br />

*<br />

* *<br />

ConştiinŃa de sine, ideologiile, valorile, idealurile, strategiile şi<br />

programele politice alcătuiesc o unitate, compun împreună segmentul<br />

direcŃional, orientativ al acŃiunii agentului politic. Acest segment ar avea o<br />

75


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

valoare practică foarte mică dacă nu ar fi susŃinut de suportul dinamogen al<br />

subiectivităŃii politice.<br />

6. Latura dinamogenă, energetică a subiectivităŃii politice<br />

Segmentul dinamogen, energetic al subiectivităŃii politice este cel care<br />

întreŃine aprinsă, vie întreaga viaŃă politică, cel care animă dinamica seriilor de<br />

acŃiuni politice. El este alcătuit din relaŃiile între următoarele componente mai<br />

importante: afectivitatea, motivele, interesele şi convingerile politice.<br />

a) Afectivitatea politică este un sistem deosebit de complex al<br />

subiectivităŃii acŃiunii agentului, cu o mare plasticitate şi variabilitate. Ea<br />

cuprinde diferite trăiri, emoŃii, sentimente, pasiuni declanşate de interacŃiunile<br />

agenŃilor politici cu mediul social - economic în care acŃionează, cu<br />

colectivităŃile umane, cu alŃi agenŃi ai practicii politice fie aliaŃi, fie din opoziŃie,<br />

interni sau externi, interacŃiune care determină, influenŃează realizarea sau<br />

nerealizarea programelor politice. Deci, afectivitatea politică este declanşată<br />

de satisfacerea sau nesatisfacerea motivelor, intereselor, a voinŃei agenŃilor<br />

politici în dinamica interacŃiunilor lor cu mediul social, economic, cultural şi<br />

politic intern şi internaŃional.<br />

Afectivitatea politică este orientată de cunoaşterea situaŃiei de<br />

acŃiune, de ideologie şi, în general, de către segmentul direcŃional al<br />

subiectivităŃii politice.<br />

Afectivitatea politică, la scara societăŃii globale, prezintă tendinŃa de<br />

a se polariza în funcŃie de satisfacerea sau nesatisfacerea intereselor,<br />

voinŃei, programelor agenŃilor politici. Cu cât diferitele evenimente economice,<br />

sociale, culturale şi politice au o semnificaŃie mai importantă (pozitivă sau<br />

negativă) pentru agenŃii politici, cu atât vor fi reactivate cu o mai mare acuitate<br />

trăiri afective adecvate. Atunci când confruntarea agenŃilor politici cu datele<br />

obiective ale situaŃiei pot ameninŃa satisfacerea intereselor şi voinŃelor lor sau<br />

când agenŃii nu-şi pot realiza programele şi strategiile, afectivitatea politică se<br />

va manifesta prin trăiri negative: de insatisfacŃie, indignare, ură împotriva<br />

duşmanilor, sentimentul insuccesului, stare de frustraŃie, deznădejde,<br />

scepticism etc. O astfel de orientare afectivă poate să declanşeze o<br />

supramotivare a agentului, ar putea să-l activeze în mod compensator sau,<br />

dimpotrivă, ar putea să-i provoace renunŃarea la acŃiunile programate. Atunci<br />

când interesele, voinŃa şi programele agenŃilor sunt satisfăcute, efectul<br />

emoŃional va fi pozitiv, implicând sentimente de satisfacŃie, entuziasm,<br />

aprobare, bucurie, stări de optimism etc.<br />

Principalele elemente ale afectivităŃii politice sunt: emoŃiile complexe,<br />

dispoziŃiile afective, sentimentele şi pasiunile politice. Toate au comun faptul<br />

că sunt orientate ideologic, au caracter procesual, sunt generalizate difuz, au<br />

intensitate medie şi o complexitate mare, se exteriorizează în comportamentul<br />

liderilor politici, partidelor, aderenŃilor la organizaŃiile politice şi simpatizanŃilor<br />

acestora. Se disting între ele după durată, profunzime şi expansivitate<br />

comportamentală.<br />

76


77<br />

AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

EmoŃiile politice sunt trăiri complexe, cu o durată relativ scurtă,<br />

provocate de evenimente politice curente sau de recepŃionarea de către<br />

cetăŃeni a unor informaŃii politice. De exemplu: trăiri afective de dezapobare,<br />

ură, indignare a opiniei publice activate de ştirile despre un atentat, un<br />

asasinat politic sau referitoare la alte acte de violenŃă; simpatia, bucuria,<br />

admiraŃia pentru o vizită a şefului statului; diferite stări de deprimare,<br />

însufleŃire, speranŃă etc. provocate de evenimentele politice curente. Toate se<br />

repercutează asupra comportamentului politic al purtătorilor lor.<br />

DispoziŃiile afective ale agenŃilor politici sunt trăiri generalizate difuz,<br />

rezonative, care conferă o tonalitate afectivă durabilă întregii lor conduite. Astfel<br />

pot fi starea de entuziasm a cetăŃenilor în timpul campaniei electorale şi<br />

alegerilor sau stările de tensiune, revoltă şi ură declanşate de un act războinic<br />

de agresiune etc.<br />

Sentimentele politice sunt componente superioare ale afectivităŃii de<br />

o mare stabilitate, atitudinale, fiind generate de raporturile agentului politic cu<br />

alŃi agenŃi, cu diferite forŃe sociale, cu formele de comunitate umană sau cu<br />

activitatea de stat. Sentimentele politice sunt puternic orientate ideologic,<br />

strâns dependente de statutul şi voinŃa generală a forŃei politice respective, de<br />

unde rezultă profunzimea şi eficacitatea lor.<br />

Pasiunile politice constituie treapta cea mai înaltă în dezvoltarea<br />

sentimentelor politice. Ele au o puternică forŃă activizatoare, impulsionând<br />

agentul politic cu constanŃă, într-o direcŃie, pentru realizarea unei serii de<br />

acŃiuni politice. Astfel sunt sentimentele de dragoste pentru patrie, mândria<br />

naŃională, sentimentele de solidaritate cu aliaŃii în plan politic, ura pasionată<br />

împotriva duşmanilor, ataşamentul pentru drepturile omului etc. care dau<br />

contur personalităŃii agenŃilor politici, le transmit vitalitate, putere de afirmare,<br />

energii creatoare şi o mare deschidere spre inovaŃie şi creativitate în practică.<br />

Ele exprimă într-o modalitate specifică şi, în acelaşi timp, sintetică, nivelul<br />

cultural - ideologic şi organizatoric al agentului politic, al colectivităŃii umane<br />

pe care acesta o reprezintă şi, în general, al întregii societăŃi.<br />

Afectivitatea politică şi, în general, sentimentele şi pasiunile politice,<br />

alcătuiesc fondul dinamogen al subiectivităŃii politice, declanşând şi susŃinând<br />

din punct de vedere energetic seriile de acŃiuni ale agenŃilor politici orientate<br />

spre înfăptuirea obiectivelor programatice.<br />

b) MotivaŃiile şi interesele politice. MotivaŃiile politice sunt imbolduri<br />

interne, mobiluri primare conştientizate (la unele forŃe politice printr-o falsă<br />

conştiinŃă), care au o proeminentă funcŃie activatoare şi de direcŃionare.<br />

MotivaŃiile politice, corelându-se cu afectivitatea şi cu segmentul direcŃional<br />

ale subiectivităŃii agenŃilor acŃiunii, vor genera şi vor susŃine marile serii de<br />

acŃiuni politice.<br />

Comportamentul politic al agenŃilor poate fi generat de sisteme<br />

ierarhice de motive, la baza cărora se situează criteriile generatoare de<br />

diferenŃieri sociale, care influnŃează formarea marilor colectivităŃi umane,<br />

aderenŃa cetăŃenilor la o forŃă politică sau la alta etc. Sistemele<br />

motivaŃionale reflectă nevoile economice vitale, trebuinŃele culturale, de<br />

civilizaŃie ale suportului social al agentului. MotivaŃiile politice nu sunt altceva


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

decât interiorizarea la nivelul subiectivităŃii agenŃilor politici a necesarului de<br />

resurse materiale, economice, spirituale, de mijloace culturale şi de<br />

instrumente politice în raport cu capacitatea de absorbŃie, de consum ale<br />

colectivităŃilor umane pe care acei agenŃi politici le reprezintă şi le conduc. In<br />

această calitate motivaŃiile politice sunt componente inalienabile ale<br />

sistemelor şi seriilor de acŃiuni politice prin intermediul cărora dinamica<br />

sistemului social global se autoreglează.<br />

Având o determinare obiectivă şi subiectivă în acelaşi timp, motivaŃiile<br />

politice ale agenŃilor vor fi proiectate în programe, strategii, valori şi idealuri<br />

politice corespunzătoare şi vor influenŃa voinŃa, atitudinile, aşteptările agenŃilor<br />

politici. De aceea, motivaŃiile politice sunt adevărate puteri subiective,<br />

suporturi dinamogene conştientizate ale practicii politice contemporane.<br />

In societăŃile democratice, care posedă un anumit nivel de reglare<br />

centralizată bine armonizată cu libera iniŃiativă şi autonomia locală, o structură<br />

socială aflată în plin proces de înlăturare a marilor decalaje şi de diversificare a<br />

componentelor intrinseci, există o tendinŃă de generalizare a unor motivaŃii<br />

fundamentale - tendinŃă care se manifestă şi pe plan politic. Istoria contemporană<br />

demonstrează că societăŃile democratice determină fiinŃarea unei pluralităŃi de<br />

agenŃi politici şi, deci, a unei pluralităŃi de sisteme motivaŃionale ale acŃiunilor<br />

politice (cazul sistemelor politice multipartidiste). Dar, în acest caz, motivele<br />

fundamentale ale practicii politice la nivel naŃional par a fi comune pentru toŃi<br />

agenŃii astfel încât sistemele politice respective vor genera disensiuni, contradicŃii,<br />

lupte în faza de incubare a deciziilor, de elaborare a proiectelor de legi. După ce<br />

legile au fost adoptate, vor fi obligatoriu de respectat pentru toŃi agenŃii politici,<br />

pentru toŃi cetăŃenii indiferent dacă sunt reprezentaŃi de partidele aflate în opoziŃie<br />

sau de cele aflate la guvernare.<br />

Interesele politice sunt forme speciale prin care se manifestă<br />

motivaŃia politică, sunt motivaŃii întemeiate pe calcul, rezultând din prelucrarea<br />

statisticilor economice şi sociale, din cunoaşterea şi evaluarea acŃiunii<br />

concrete a legilor socioeconomice, cultural-spirituale prezente şi viitoare, dar<br />

şi a conjuncturilor în care acestea se manifestă. Interesele agenŃilor se<br />

manifestă prin orientarea lor selectivă în situaŃia de acŃiune, prin concentrarea<br />

eforturilor într-o direcŃie clară şi prin perseverarea în înfăptuirea strategiei, a<br />

programului politic. Ele mediază relaŃia organică a afectivităŃii şi motivelor<br />

politice, pe de o parte, cu segmentul direcŃional şi voinŃa politică, pe de altă<br />

parte, exprimând o înclinaŃie constantă a agentului politic spre atingerea unor<br />

obiective programatice precise.<br />

Politica a fost întotdeauna şi continuă să fie o "întreprindere" de<br />

interese, o înlănŃuire de iniŃiative urmate de serii de acŃiuni practice. Interesele<br />

politice găsesc o exprimare sintetică în programele politice, ideologii, în<br />

diferitele documente de partid şi de stat, în cuvântările liderilor, dar conŃinutul<br />

lor concret va rămâne, de multe ori (chiar şi în cazul declaraŃiilor şi<br />

promisiunilor de transparenŃă), un strict secret până în momentul câştigării<br />

sau pierderii luptei. Acest aspect este definitoriu pentru practica politică a<br />

zilelor noastre.<br />

78


AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

Raporturile dintre interesele forŃelor politice sunt determinate şi<br />

evoluează în corelaŃie organică cu motivaŃiile lor fundamentale, au o dinamică<br />

dependentă de mutaŃiile survenite privind locul şi rolul agentului în cadrul<br />

sistemului politic, în situaŃia politică internă şi internaŃională. Pot fi distinse<br />

interese vremelnice şi interese durabile, vitale. Ultimele dau tonalitatea,<br />

coloratura şi sensul întregii conduite politice a agentului, constituind adevărate<br />

cauze subiective ale acŃiunii.<br />

Interesele politice sunt însoŃite şi susŃinute de conştientizarea<br />

mijloacelor de satisfacere a lor, de stăpânirea tacticii, a situaŃiei şi obiectului<br />

acŃiunii în conformitate cu programul adoptat. In cazul în care politica unui<br />

agent nu are o fundamentare suficientă în situaŃia de acŃiune şi se angajează<br />

în programe pentru care nu este încă pe deplin aptă, maturizată sau pregătită,<br />

interesele care o vor susŃine nu prezintă un caracter realist, firesc şi vor risca<br />

să nu poată fi satisfăcute. Interesele politice suscită în mod legic acŃiuni<br />

practice corespunzătoare satisfacerii lor; ori, dacă nu au o întemeiere realistă,<br />

dacă nu au o ancorare corespunzătoare în situaŃia concretă, agenŃii politici<br />

vor fi puşi în dificultate în eforturile lor de a realiza integral şi eficient<br />

obiectivele acŃiunii prestabilite (cazul politicii stângiste, în general, a<br />

extremelor).<br />

Interesele politice care nu pot fi satisfăcute în mod direct, imediat, tind<br />

să ia amploare cu o oarecare anticipaŃie, constituind astfel un instrument de<br />

diagnoză pentru politica viitorului.<br />

In comunităŃi socioumane similare şi în conjuncturi asemănătoare,<br />

interesele politice - ca factor energetic al acŃiunii, au tendinŃa de a declanşa<br />

acŃiuni asemănătoare.<br />

Din aspectele legice (de natură statistică - probabilistă) ale<br />

funcŃionării intereselor politice (interesul politic declanşează un comportament<br />

adecvat pentru satisfacerea lui; în situaŃii identice de acŃiune, interesele<br />

asemănătoare vor tinde să declanşeze comportamente politice analoage;<br />

interesele care nu pot fi satisfăcute imediat vor tinde să apară în mod<br />

anticipat) se desprinde o concluzie importantă pentru succesul acŃiunii politice<br />

- aceea privind necesitatea întemeierii ei pe cunoaşterea aprofundată a legilor<br />

structurii şi dezvoltării obiectului şi situaŃiei praxiologice, a condiŃiilor concret -<br />

istorice pentru care agentul are competenŃă. Aceasta constituie un<br />

comandament practic cu o valabilitate universală.<br />

c) Convingerile politice sunt formaŃiuni psihomorale complexe,<br />

rezultate din alegerea alternativei optime de acŃiune pe baza însuşirii,<br />

interiorizării unor valori, scopuri, norme politice. Convingerile politice au o<br />

puternică implantaŃie în afectivitate, în motivele şi interesele politice, fiind,<br />

totodată, puternic orientate ideologic. Ele sunt expresii ale adeziunii afective,<br />

motivaŃionale şi de interese ale agenŃilor politici la valorile, ideologiile şi<br />

programele politice, sunt adevărate forŃe de propulsare a acŃiunilor şi seriilor<br />

de acŃiuni politice contemporane. Convingerile politice dau vivacitate acŃiunii<br />

politice, influenŃează eficienŃa acesteia, colorează şi dinamizează<br />

comportamentul politic, imprimându-i principialitate şi consecvenŃă.<br />

79


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Convingerile politice au o anumită dispersie socială, o intensitate şi o<br />

durată. Există convingeri individuale şi colective, convingeri ale liderilor politici<br />

şi ale agenŃilor din care aceştia fac parte, convingeri ale electoratului,<br />

convingeri dinaintea exercitării mandatului şi după încheierea acestuia,<br />

convingeri în formare şi convingeri aflate în regresiune datorită eşecurilor<br />

agentului politic în acŃiunile întreprinse etc. ConŃinutul, intensitatea şi<br />

orientarea valorică a convingerilor se vor răsfrânge asupra conduitei agenŃilor<br />

politici.<br />

*<br />

* *<br />

În concluzie, procesele afective, motivaŃionale, interesele şi<br />

convingerile politice alcătuiesc segmentul energetic, dinamogen al sistemelor<br />

şi seriilor de acŃiuni politice. Ele îndeplinesc un rol important în declanşarea,<br />

susŃinerea "întreprinderilor" politice şi seriilor de acŃiuni politice, fiind orientate<br />

de segmentul direcŃional şi întărite de succesele obŃinute în acŃiune, de<br />

profunzimea şi sensul relaŃiilor agenŃilor politici cu obiectul şi cu situaŃia<br />

acŃiunii.<br />

FuncŃia organizatoare a segmentului direcŃional şi funcŃia<br />

energizantă a segmentului dinamogen se vor manifesta cu pregnanŃă în<br />

atitudinile şi în voinŃa politică.<br />

7. Atitudinile şi voinŃa politică<br />

Atitudinile şi voinŃa politică sunt formaŃiuni subiective complexe,<br />

sintetice. Întreaga dinamică a subiectivităŃii agenŃilor politici se condensează<br />

în atitudinile şi voinŃa acestora de a-şi transpune programele într-un<br />

comportament politic adecvat în vederea modelării corespunzătoare a situaŃiei<br />

şi obiectului acŃiunii, a realităŃii sociale.<br />

a) Atitudinile politice sunt ansambluri complexe, unitare de<br />

elemente ale subiectivităŃii agenŃilor, puternic orientate ideologic, actualizate<br />

şi susŃinute de către evenimente sociale cu semnificaŃii politice. Atitudinile<br />

politice capătă o expresie nemijlocită în poziŃiile luate de partidele politice, de<br />

lideri, de state, de grupurile de presiune etc. faŃă de diferite evenimente<br />

sociale importante, cu semnificaŃie politică. Atitudinile politice pot anticipa<br />

declanşarea seriilor corespunzătoare de acŃiuni şi se exteriorizează prin<br />

comportamentul politic de adaptare la situaŃia concret - istorică sau de<br />

transformare a acesteia conform subiectivităŃii şi voinŃei forŃei politice. Ele nu<br />

sunt imuabile, de regulă; dimpotrivă, pot evolua gradual pe parcursul unei<br />

serii istorice de acŃiuni. Stabilitatea şi gradul de generalizare la scara societăŃii<br />

globale a atitudinilor politice faŃă de marile evenimente ale zilelor noastre, faŃă<br />

de sensul istoriei contemporane sunt determinate, în mod esenŃial, de<br />

acŃiunea legilor sociale. Dar fiecare agent manifestă şi atitudini conjuncturale,<br />

circumstanŃiale generate de condiŃiile concret - istorice care definesc situaŃia<br />

80


AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

acŃiunii, diferite de la Ńară la Ńară, de la o etapă la alta. EficienŃa acŃiunii unui<br />

agent politic, prin urmare, va depinde de modul cum el va pune în aplicare<br />

raporturile organice dintre general, particular şi individual, dintre naŃional şi<br />

universal, dintre logic şi istoric.<br />

Pe măsura maturizării agenŃilor politici, a lansării lor mai ample în<br />

istorie li se va întări stabilitatea, consecvenŃa, coerenŃa în manifestarea<br />

atitudinilor - aspecte condiŃionate de împletirea organică a segmentului<br />

direcŃional cu cel dinamogen. Marea diversitate de acŃiuni politice concrete<br />

dobândeşte o coerenŃă şi se structurează, pe firul timpului, în serii de acŃiuni<br />

datorită stabilizării şi creşterii eficienŃei atitudinilor politice. Intr-un astfel de<br />

stadiu, comportamentul politic nu poate avea un caracter preponderent<br />

spontan, neorganizat, ci unul selectiv, coerent, organizat şi puternic<br />

direcŃionat, nu va fi dictat de situaŃia praxiologică, ci se va impune acesteia,<br />

dominând-o.<br />

Atitudinile politice ale agenŃilor sunt adevărate puteri generatoare de<br />

acŃiuni istorice. Atitudinile forŃelor politice democratice, progresiste, ale căror<br />

acŃiuni au o întemeiere în reflectarea corectă, aprofundată a situaŃiei şi<br />

obiectului acŃiunii, au un rol propulsor, accelerator predispunând la reuşită. Pe<br />

când atitudinile forŃelor politice neadaptate situaŃiilor şi timpului istoric,<br />

orientate de ideologii neştiinŃifice, pseudoumaniste, se vor dezagrega treptat<br />

sub acŃiunea condiŃional - cauzală a factorilor situaŃionali. In acest caz,<br />

atitudinile lor politice vor juca un rol esenŃial în acŃiune. Am putea desemna<br />

procesul de dezagregare treptată a atitudinilor politice ale unui agent cu<br />

termenul de stress 14 . În acest caz, atitudinile politice joacă un rol inerŃial în<br />

acŃiune, indiferent de gradul de încordare, de mobilizare subiectivă şi<br />

acŃională. Cu toate energiile pe care le risipeşte în jocul politic, în mod paşnic<br />

sau violent, agentul politic nu mai reuşeşte să dea soluŃii practice, viabile<br />

problemelor puse de dinamica vieŃii economice şi sociale, va ajunge în<br />

postura să fie dominat şi depăşit de situaŃia de acŃiune "sunându-i astfel<br />

ceasul".<br />

Pentru a rezista condiŃiilor de stress, fiindu-le ameninŃată existenŃa,<br />

forŃele politice aruncă în luptă toate energiile de care dispun, toate<br />

instrumentele politice pe care le posedă, provocând, după caz, conflicte<br />

politice, contrarevoluŃii, lovituri de stat, presiuni sângeroase etc. Dar, cu toate<br />

acestea, sensul evoluŃiei istorice fireşti se afirmă ireversibil.<br />

Atitudinile politice, ca formaŃiuni subiective complexe, puternic<br />

orientate ideologic, nu pot asigura autoreglarea activităŃii agenŃilor politici fără<br />

aportul voinŃei politice.<br />

b) VoinŃa politică. În ultimele decenii, cercetările sociologice şi<br />

politologice s-au oprit puŃin ori deloc pentru a studia conŃinutul noŃiunilor de<br />

14 Termenul de stress a fost introdus în ştiinŃa politică, fiind preluat din psihologie, de către<br />

D. Easton (a se vedea "Varieties of Political Theory", Prentice - Hall, 1966, p.143 - 154).<br />

Toate sistemele politice, considera Easton, pot să ajungă la o confruntare cu condiŃiile de<br />

stress şi atunci se pune problema rezistenŃei, supravieŃuirii lor. Stress-ul se naşte din<br />

raportul sistemului politic cu mediul său, din incapacitatea sistemului de a răspunde la<br />

cerinŃe sau poate fi provocat de pierderile la nivelul suportului său.<br />

81


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

voinŃe politică, socială, naŃională, locul acestora în subiectivitatea şi-n<br />

acŃiunea agenŃilor politici (poate şi din repulsie pentru concepŃiile voluntariste<br />

sau pentru trecutul ideologic al conceptului). Dar voinŃa politică, voinŃa<br />

poporului, voinŃa mulŃimilor, voinŃa electoratului, voinŃa naŃională, voinŃa unui<br />

agent politic oarecare sunt realităŃi subiective şi noŃiuni vehiculate nu numai în<br />

ideologiile contemporane, ci şi în programele forŃelor politice.<br />

NoŃiunea de voinŃă politică nu trebuie abordată ca realitate izolată<br />

de celelalte elemente ale subiectivităŃii politice, de celelalte componente ale<br />

acŃiunii politice. O astfel de optică ar degenera în voluntarism şi subiectivism.<br />

ConcepŃiile voluntariste consideră voinŃa individuală sau socială drept causa<br />

movens, factorul determinant al acŃiunii, negând sau desconsiderând rolul<br />

legilor obiective. De pe o astfel de poziŃie poate fi justificat anarhismul în viaŃa<br />

politică sau poate fi supraestimat rolul liderilor politici. De aceea, voluntarismul<br />

s-a împletit cu teze elitiste, cu nesocotirea rolului mulŃimilor în istorie.<br />

În sociologia românească dintre cele două războaie mondiale D.<br />

Gusti şi P. Andrei au elaborat investigaŃii ample ale conceptului de voinŃă<br />

socială, rolului şi dinamicii acesteia. D. Gusti considera, de pildă, că "naŃiunea<br />

este o creaŃie sintetică voluntară, o unitate socială, care reprezintă un sistem<br />

voluntar, cu o motivare cosmică, biologică şi psiho-istorică, cu voinŃa socială<br />

drept causa movens a procesului de naŃionalizare şi cu manifestările<br />

creatoare, pe tărâmul sufletesc, economic, juridic şi politic al vieŃii naŃionale<br />

care formează cultura naŃională" 15 .NaŃiunea este, deci, ceea ce voieşte ea a<br />

fi. La fel, P. Andrei a ajuns la concluzia că esenŃa vieŃii sociale este voinŃa 16 .<br />

ConcepŃiile voluntariste au fost integrate frecvent în practica politică a<br />

extremelor (din dreapta şi din stânga eşichierului politic). Poate fi făcută<br />

generalizarea, fără un risc prea mare, că extremismul în politică are o natură<br />

voluntaristă, subiectivizantă. Totodată, este firesc ca forŃelor politice<br />

maturizate, realiste să le fie străine astfel de atitudini.<br />

NoŃiunea de voinŃă este inerentă caracterizării democraŃiei, naŃiunii,<br />

claselor sociale şi forŃelor politice. Este arhicunoscută definiŃia dreptului prin<br />

raportarea acestuia la voinŃa clasei dominante. Ca urmare, noŃiunea de voinŃă<br />

politică trebuie introdusă în sistemul de noŃiuni ale ştiinŃei politice.<br />

VoinŃa politică se află în relaŃii directe cu atitudinile agenŃilor politici.<br />

Nu este posibilă funcŃionarea uneia fără cealaltă. VoinŃa politică este o<br />

formaŃiune complexă ce mijloceşte traducerea atitudinilor agenŃilor politici în<br />

acŃiuni concrete şi în serii de acŃiuni. VoinŃa politică este capacitatea de<br />

efort, de organizare şi autoreglare a practicii agentului în vederea realizării<br />

programelor şi strategiilor politice, a depăşirii obstacolelor ce încearcă a-l<br />

abate din drum.<br />

VoinŃa politică nu este "oarbă", ci este orientată ideologic de<br />

programele, strategiile, idealurile şi valorile politice, de conştiinŃa de sine a<br />

agentului. Intotdeauna voinŃa politică are un sens, o oarecare orientare<br />

raŃională. Capacitatea de efort voluntar este direct proporŃională cu coeziunea<br />

15 D. Gusti, "Sociologia naŃiunii", în "Opere", vol, IV, Bucureşti, 1970, p.21.<br />

16 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucureşti, 1970, p.313.<br />

82


AGENłII ACłIUNII POLITICE<br />

şi unitatea agenŃilor politici, cu gradul de organizare şi de disciplină internă, cu<br />

vigoarea şi claritatea segmentului direcŃional. Ea este amplificată de succesele<br />

agentului în realizarea practică a programului său, în primul rând, de ritmurile<br />

înalte pe care le poate imprima dezvoltării economice, de felul cum sunt<br />

repartizate valorile în societate. AcŃiunea politică realizatoare a dreptăŃii şi<br />

echităŃii sociale are, în zilele noastre, la bază o puternică voinŃă socială.<br />

VoinŃa politică a forŃelor care reuşesc sau îşi propun să înfăptuiască<br />

dreptatea (în varianta actuală aceasta fiind întruchipată în statul de drept şi<br />

economia de piaŃă, iar în varianta de ieri în "democraŃia socialistă") se va<br />

socializa treptat, se va extinde la scara comunităŃilor naŃionale în interiorul<br />

cărora ele acŃionează. VoinŃa forŃelor politice obscure, care - şi pierd suportul<br />

social, se dovedeşte din ce în ce mai incapabilă de a înfrunta obstacolele.<br />

Seriile de insuccese cu care se soldează acŃiunile lor generează propria<br />

destrămare şi dispariŃie.<br />

Principalele obstacole cu care s-ar putea confrunta voinŃa agenŃilor<br />

politici pot fi de natură internă sau pot fi aparŃinătoare situaŃiei concrete şi<br />

obiectului acŃiunii. Printre principalele obstacole de natură intrinsecă ar putea fi<br />

amintite următoarele: lipsa coeziunii interne a agentului, apariŃia unor fracŃiuni,<br />

slăbirea disciplinei interne, dezechilibrul dintre centralism şi democraŃia internă,<br />

cultul personalităŃii liderilor, dogmatismul etc. Obstacolele extrinseci sunt la fel de<br />

numeroase şi, de multe ori, apar în mod surprinzător: tabăra politică adversă,<br />

duşmanii externi, restrângerea suporturilor în segmentul social, sabotaje etc.<br />

Dinamica voinŃei politice, a efortului voluntar al agenŃilor se realizează<br />

în funcŃie de succesiunea şi rezistenŃa obstacolelor (obiective şi subiective) şi<br />

atitudinilor politice. Totodată, oricare agent politic îşi conservă, de regulă, o<br />

parte din energii pentru a putea înfrunta şi depăşi elementele, obstacolele<br />

neprevăzute sau probabile.<br />

VoinŃa politică este partea cea mai densă şi mai bine orientată<br />

ideologic a voinŃei claselor sociale, este expresia concentrată a trebuinŃelor,<br />

motivaŃiilor şi intereselor economice, de dezvoltare globală şi de apărare.<br />

*<br />

* *<br />

În concluzie, subiectivitatea agenŃilor politici constituie o latură a<br />

acŃiunii şi seriilor de acŃiuni a cărei complexitate este determinată de volumul,<br />

varietatea, intensitatea, frecvenŃa şi calitatea raporturilor agentului politic cu<br />

situaŃia concretă şi, în mod nemijlocit, cu obiectul acŃiunii sale. In acelaşi timp,<br />

subiectivitatea politică prezintă o relativă autonomie în raport cu factorii<br />

obiectivi ai acŃiunii - fapt pentru care se manifestă ca adevărată putere, cauză<br />

a practicii politice. Ea este una dintre condiŃiile principale ale libertăŃii de<br />

acŃiune, ale puterii de inovaŃie, de creaŃie în viaŃa politică şi aceasta, cu<br />

atât mai mult, cu cât este mai temeinic orientată de cunoaşterea raŃională, cu<br />

cât va reuşi să integreze mai adecvat în acŃiune marile valori ale umanităŃii.<br />

Subiectivitatea politică se constituie în practica politică şi socială vie<br />

dar, în acelaşi timp, ea este cea care va asigura orientarea acesteia,<br />

83


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

scoaterea ei de sub imperiul spontaneităŃii, care o va întreŃine din punct de<br />

vedere energetic, iar prin intermediul voinŃei politice va anima transpunerea<br />

programelor şi strategiilor în realităŃi practice, în fapte de cultură politică.<br />

În procesul funcŃionării sale, subiectivitatea politică se manifestă<br />

ca un sistem cu atributele corespunzătoare: integralitate, unitate funcŃională,<br />

organizare, stabilitate, ierarhizarea elementelor componente, dependenŃa<br />

oricărui element de toate celelalte şi de funcŃionarea sistemului.<br />

Subiectivitatea agenŃilor acŃiunii politice, cu întreaga complexitate a<br />

neîntreruptei ei dinamici, este o variabilă dependentă de raporturile agentului<br />

cu obiectul şi situaŃia concret - istorică a acŃiunii.<br />

84


IV. RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII<br />

POLITICE<br />

Aşa cum practica economică nu este posibilă decât pe baza existenŃei şi<br />

utilizării resurselor şi mijloacelor economice (factori de producŃie - muncă, natură,<br />

capital) în procesul de producŃie, a integrării instrumentelor de muncă şi de<br />

producŃie în circuitul economic, tot aşa practica politică nu poate să se desfăşoare<br />

fără valorificarea cât mai bună a unor resurse şi instrumente specifice.<br />

1. NoŃiunile de resurse şi de instrumente politice<br />

AgenŃii acŃiunii politice, pentru a-şi realiza programele, strategiile sau<br />

diferite scopuri şi pentru a-şi satisface, pe această cale, interesele şi voinŃa<br />

politică, au nevoie de mobilizarea resurselor politice, trebuie să-şi procure şi<br />

să-şi creeze instrumente politice. Prin intermediul acestora, agenŃii politici,<br />

sistemele politice îşi vor putea realiza rolul, funcŃiile lor în societate, vor<br />

asigura un anumit grad de eficienŃă a acŃiunilor întreprinse.<br />

NoŃiunea de mijloace politice este la fel de veche ca noŃiunea de<br />

conştiinŃă politică. În numeroase cazuri, noŃiunea de mijloace politice a avut<br />

un conŃinut şi o sferă apropiate de cele ale noŃiunii de tactică. În literatura de<br />

specialitate de după Max Weber merită să fie amintite două înŃelesuri mai<br />

cunoscute date acestui termen. Într-o abordare sistemică a politicului, Robert<br />

A. Dahl introduce în ştiinŃa politică noŃiunea de resurse politice - "a political<br />

resource", prin care desemna ansamblul de mijloace "prin care o persoană<br />

poate influenŃa comportamentul altor persoane" 1 . În literatura franceză, M.<br />

Duverger foloseşte noŃiunea de arme ale luptei politice - noŃiune, în parte,<br />

echivalentă cu cea definită de R. Dahl.<br />

În prezentul demers teoretic, noŃiunile de resurse şi de instrumente<br />

politice sunt înŃelese prin analogie cu noŃiunile de largă circulaŃie în literatura<br />

economică: resurse economice şi mijloace economice.<br />

Resursele politice sunt acele mijloace care fac posibilă acŃiunea<br />

politică, viaŃa politică, fiind alcătuite din "materialul" uman, cultural, psihologic,<br />

spiritual, financiar din care se formează existenŃa şi conştiinŃa politică a<br />

societăŃii sau care influenŃează, condiŃionează practica politică. Printre cele<br />

mai însemnate resurse politice ar putea fi enumerate: societatea civilă,<br />

segmentul social din care emană agentul politic, conştiinŃa politică, corpul<br />

electoral, banii, armele, opinia publică, cultura politică, birocraŃia etc.<br />

Instrumentele politice sunt acele mijloace (tehnici) folosite pentru<br />

transformarea obiectului acŃiunii politice în conformitate cu strategiile şi<br />

1 R. A. Dahl, "Modern Political Analysis", Prentice - Hall, 1963, p. 15.


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

programele agenŃilor politici. Cele mai importante instrumente politice sunt<br />

puterea de stat, sistemul dreptului, dreptul de iniŃiativă legislativă şi de decizie<br />

la scară naŃional - statală, mijloacele de informare a maselor, alianŃele<br />

politice, aparatul de represiune, tehnicile de încadrare, propaganda,<br />

platformele politice etc.<br />

Luate împreună, resursele şi instrumentele politice alcătuiesc<br />

mijloacele de organizare, conducere şi reglare politică a societăŃii<br />

globale sau a unor elemente ale acesteia luate în parte. Trebuie remarcat<br />

faptul că nu există o demarcaŃie rigidă între resursele şi instrumentele politice.<br />

Resursele politice sunt virtuale instrumente politice. La rândul lor,<br />

instrumentele politice pot servi la mobilizarea şi valorificarea în acŃiune a<br />

resurselor politice. În anumite faze ale dinamicii acŃiunii politice globale<br />

aceleaşi mijloace politice pot avea în mod simultan rol de instrumente şi de<br />

resurse politice.<br />

Un astfel de punct de vedere coincide în mare parte cu ceea ce Alvin<br />

Toffler înŃelege prin putere - "puterea implică folosirea violenŃei, averii şi<br />

cunoaşterii (în sensul cel mai larg) pentru a face oamenii să acŃioneze întrun<br />

sens dat" 2 . Dar utilizarea forŃei brute constă în absoluta ei inflexibilitate,<br />

este puterea de calitate inferioară. BogăŃia constituie un instrument mult mai<br />

bun al puterii, mult mai versatil; ea poate oferi nu numai ameniŃări cu<br />

pedepse, ci şi recompense gradate fin. Este, deci, mai flexibilă decât forŃa.<br />

Dar puterea de cea mai înaltă calitate provine din aplicarea cunoaşterii.<br />

Cunoaşterea poate servi ca multiplicator al bogăŃiei şi forŃei, conferă capacităŃi<br />

sporite unui agent politic de a-şi atinge scopurile, de a-i determina pe alŃii să<br />

facă ceea ce vrea el. Utilizarea informaŃiei implică un spor de eficienŃă;<br />

cunoaşterea poate convinge, poate crea alianŃe, poate transforma inamicul în<br />

aliat, poate preveni războaie. Dar, utilizarea acestor trei mijloace de către<br />

guvernanŃi presupune o combinare inteligentă a lor, implică multă experienŃă,<br />

dibăcie, iscusinŃă, artă.<br />

2. Caracterul istoric şi partizan al mijloacelor politice<br />

Mijloacele acŃiunii politice au un caracter istoric, de clasă şi de partid.<br />

Ele au apărut odată cu stratificarea societăŃii în clase, cu statul, cu separarea<br />

societăŃi politice de societatea civilă, unele au dispărut pe parcursul<br />

succesiunii sistemelor sociale, culturilor şi civilizaŃiilor, altele s-au conservat<br />

până astăzi integrându-se în sisteme politice succesive şi, totodată, au apărut<br />

mijloace politice noi în fiecare etapă istorică, sistem sau regim politic. Oricare<br />

agent politic, pentru a-şi atinge scopurile, a încercat să le combine cât mai<br />

adecvat situaŃiilor din macrosistemul social, dând dovadă de originalitate,<br />

putere de inovaŃie în arta conducerii, spirit de iniŃiativă,inteligenŃă creatoare.<br />

În cadrul statului sclavagist un instrument esenŃial al politicii l-a<br />

constituit dreptul de viaŃă şi de moarte al clasei guvernante asupra sclavilor.<br />

2 A. Toffler, "Powershift Puterea în mişcare", Antet, 1995, p. 22<br />

86


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

În Evul Mediu instrumentele principale ale politicii au fost ideologia religioasă,<br />

ierarhia bisericească, inchiziŃia, drepturile ereditare, sistemul stărilor sociale<br />

fixe etc. Regimurile politice ale societăŃilor capitaliste au adus o serie de noi<br />

mijloace de dominare, de opresiune şi reglare politică a societăŃii:corpurile<br />

electorale, dreptul de vot, de asociere, libertatea cuvântului, armatele<br />

naŃionale; au perfecŃionat mijloacele de exercitare a violenŃei politice legitime,<br />

instrumentele moderne de informare a maselor, tehnicile speciale de formare<br />

şi dezvoltare a organizaŃiilor politice, tehnicile de manipulare a opiniei publice<br />

etc. Dintre toate acestea, folosirea forŃei (poliŃia, jandarmeriile, închisorile,<br />

diferite forme de sancŃionare etc.) şi a banilor (a bogăŃiei) s-au dovedit a fi<br />

cele mai frecvent utilizate datorită eficienŃei lor în atingerea scopurilor.<br />

Regimurile fasciste, totalitare în general, au utilizat din plin, cu predilecŃie,<br />

forŃa brută (arestări, eliminarea adversarilor politici, deportări, pogromuri,<br />

confiscări de averi, teroarea, ameninŃarea cu utilizarea forŃei etc.).<br />

Mijloacele politice au un caracter de clasă şi partizan prin apariŃia,<br />

dezvoltarea, utilizarea şi eficienŃa lor. Fiecare clasă socială, fiecare forŃă<br />

politică posedă resurse şi instrumente politice proprii. Volumul sferei lor şi,<br />

mai ales, tehnicile de utilizare a lor în acŃiunea politică, respectiv tactica,<br />

constituie preocupări "intime", adesea Ńinute în secret, ale agenŃilor politici.<br />

Clasele dominante, fiind principalele posesoare ale bogăŃiei, ale principalelor<br />

valori economice, şi-au putut procura şi crea o mai mare diversitate de<br />

instrumente politice cu eficacitate pregnant mărită în perioada de ascensiune<br />

istorică a lor. În fazele de declin al claselor dominante şi al forŃelor lor politice,<br />

chiar dacă acestea nu au încetat să acumuleze noi şi noi mijloace de<br />

conducere şi dominare politică a societăŃii, eficienŃa utilizării lor a căpătat o<br />

evoluŃie descendentă.<br />

Mijloacele politice au un caracter de clasă prin faptul că servesc<br />

satisfacerii voinŃelor şi intereselor suportului social al agenŃilor politici, au un<br />

caracter partinic pentru că în condiŃiile regimurilor pluraliste fiecare partid îşi<br />

crează un acces propriu la mobilizarea resurselor politice ale societăŃii, fiecare<br />

partid posedă mijloace politice proprii şi le utilizează într-un mod specific,<br />

creativ - conform intereselor şi voinŃei sale, în vederea realizării propriului<br />

program sau a strategiei.<br />

3. Mijloace contemporane ale acŃiunii politice<br />

a) Statul cu organele care-l compun: legislative, executive,<br />

judecătoreşti, de procuratură, poliŃia, jandarmeriile, siguranŃa, armata etc.<br />

Statul este o forŃă politică nucleică în societate dar şi un instrument politic<br />

esenŃial. Statul este folosit ca instrument de dominare, guvernare, ca<br />

instrument de luare a deciziilor, de adoptare a normelor juridice (şi, prin<br />

aceasta, de creare a unei ordini economice şi sociale, a unor raporturi dintre<br />

guvernaŃi şi guvernanŃi corespunzătoare voinŃei ultimilor), de aplicare a lor în<br />

viaŃă (dacă este stat de drept), de judecare a tuturor celor care încalcă legile,<br />

deciziile şi de administrare a avuŃiei. Înainte de toate, statul este instrumentul<br />

87


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

prin intermediul căruia clasele guvernante vor încerca să diminueze sau chiar<br />

să exproprieze mulŃimile guvernate de instrumentele, tehnicile de luptă pe<br />

care le-ar putea folosi împotriva lor. În acest fel, statul devine instrumentul<br />

politic principal, central care facilitează celor ce au cucerit puterea să utilizeze<br />

celelalte instrumente politice, care va mijloci crearea sau menŃinerea ordinii<br />

socioeconomice corespunzătoare voinŃei guvernanŃilor.<br />

Clasele sociale care au cucerit puterea în stat, având acces la<br />

celelalte instrumente politice, vor concentra în propriile mâini puterea politică<br />

şi vor deveni purtătoarele certitudinii realizării strategiei în anumite limite<br />

istorice. Exercitarea puterii mijloceşte, facilitează atingerea obiectivelor tactice<br />

şi, în mod gradual, şi a celor strategice.<br />

Dar, definiŃia statului ca instrument de dominare, supunere, de creare<br />

a unei discipline sociale este valabilă pentru tipurile de state totalitare<br />

(despotice - sclavagiste, feudale, fasciste, de dictatură a proletariatului etc.).<br />

S-a putut constata faptul că oricare dintre organele statului pot deveni<br />

instrumente distincte ale unei politici istoriceşte determinate. Întotdeauna,<br />

indiferent de gradul separării sau "confuziei" puterilor, al profunzimii<br />

centralismului sau democraŃiei, folosirea legislativului (a parlamentului),<br />

administrativului sau judiciarului se subordonează şi se încadrează funcŃiei<br />

instrumentale a statului ca întreg, ca organism unitar, ca „instituŃie a<br />

instituŃiilor”. O distribuŃie trihotomnică a organelor şi funcŃiilor statale pe<br />

ansamblul claselor dominante ar veni în contradicŃie cu voinŃa acestora de a-<br />

şi conserva şi întări dominaŃia, rolul conducător în societate. De aceea, teoria<br />

separării totale a puterilor în stat nu consună cu viaŃa reală a statului. În<br />

istoria şi dezvoltarea statelor s-a format, de fapt, o diviziune în exercitarea<br />

puterii, o specializare în legiferare, administrare, apărare, protecŃia<br />

cetăŃeanului, judecare, controlul respectării legalităŃii şi constituŃionalităŃii etc.<br />

care presupun obligatoriu cooperarea. La fel de nefundamentată este şi teoria<br />

"confuziei" puterilor în favoarea unui organ central sau a elitei guvernante.<br />

EvoluŃia istorică a statului şi dreptului scoate în evidenŃă în mod<br />

pregnant faptul că statul a jucat nu numai un rol de instrument politic<br />

fundamental, ci şi de agent, de forŃă în luarea iniŃiativelor, de decizie,<br />

organizare, control în practica politică. Statul a fost şi va continua să fie un<br />

agent politic cu acŃiuni proprii ale căror intensitate şi varietate au fost<br />

dependente de gradul de autonomizare a acestuia în raport cu societatea.<br />

Statul funcŃionează ca agent politic în funcŃie de tipul de regim, în măsura în<br />

care personalităŃile care-l alcătuiesc se manifestă activ şi creator la scară<br />

istorică. Cu alte cuvinte, statul este un agent politic prin personalităŃile sale<br />

care fac parte din aparat, prin membrii activi, creatori în politică. DiferiŃi<br />

politologi au încercat să surprindă gradul în care statul se manifestă ca agent<br />

politic recurgând la diferite expresii: statul - maşină, statul - partid, statul -<br />

administrator, statul - dezvoltare, statul - savant, statul de drept, statul -<br />

ecologic etc.<br />

Odată cu progresul istoric al societăŃii, cu dezvoltarea culturii politico -<br />

juridice a crescut rolul statului ca agent politic, dar acest aspect al vieŃii de<br />

stat, în general, se subordonează rolului instrumental. Statul, înainte de a fi un<br />

88


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

agent politic autonom, este un instrument al claselor dominante pe plan<br />

economic şi social - politic, al celor care au câştigat alegerile într-un regim<br />

democratic. O astfel de perspectivă teoretică – explicativă asupra vieŃii de stat<br />

este în esenŃa ei democratică.<br />

b) Dreptul de iniŃiativă legislativă izvorăşte din doctrina legitimităŃii<br />

şi îşi găseşte o consacrare formală în constituŃiile sau în ramurile dreptului<br />

care izvorăsc din acestea. Fără posesia efectivă a dreptului de iniŃiativă<br />

legislativă sau fără aspiraŃia de a-l avea, activitatea oricărui partid politic în<br />

cadrul regimului existent nu ar avea sens.<br />

În regimurile pluraliste numeroase forŃe politice nu-şi pot valorifica<br />

dreptul de iniŃiativă legislativă; altele refuză să-şi exercite acest drept în cadrul<br />

regimului existent, militând pentru o schimbare structurală a societăŃii. De<br />

asemenea, există forŃe politice, mai ales în regimurile fasciste, totalitare,<br />

scoase în afara vieŃii politice oficiale, fiind private, deci, de dreptul de iniŃiativă<br />

legislativă şi de posibilitatea de a-l obŃine în cadrul oficial. În acest caz, prin<br />

lupte clandestine, ele vor milita pentru o ordine socio - politică cu totul nouă,<br />

întâmpinând rezistenŃa şi ostilitatea făŃişă a forŃelor conducătoare din regim.<br />

Şi, în sfârşit, alte forŃe politice desfăşoară acŃiuni fără a recurge la acest mijloc<br />

- cum sunt grupele de presiune, grupările teroriste care doresc să influenŃeze<br />

luarea unor decizii în favoarea scopurilor lor.<br />

Dreptul de iniŃiativă legislativă şi de a participa la luarea deciziilor<br />

politice, în general, se află în strânsă corelaŃie cu celelalte drepturi politice,<br />

fiind nucleul lor.<br />

c) Sistemul dreptului. Nu rareori în istorie, atât oameni politici, cât şi<br />

teoreticieni ai dreptului sau diferiŃi doctrinari au afirmat că dreptul este însăşi<br />

politica - fapt care poate fi interpretat în sensul că sistemul dreptului este<br />

produsul direct, pur al activităŃii politice a agenŃilor care au câştigat alegerile<br />

sau care au ajuns într-o altă formă la putere. Sistemul dreptului, apoi<br />

aplicarea acestuia, este un instrument fără de care nu este posibilă o<br />

activitate politică eficientă. El este compus din sistemul normelor obligatorii<br />

ce exprimă voinŃa elitei dominante şi, în mod indirect, a suportului social al<br />

acesteia. Din acest punct de vedere putem fi de acord cu savantul român<br />

Dimitrie Gusti care scria că ‘’principiile juridice şi organizaŃia politică sunt cele<br />

două elemnte indispensabile ale unei vieŃi sociale şi care o fac să se menŃină<br />

în spaŃiu şi să aibă continuitate în timp. Căci, într-adevăr, ce este în general<br />

dreptul? Dreptul nu este decât un aspect al vieŃii sociale (după cum, de altfel,<br />

etimilogia ne arată: dirigere, Recht, dirito, droit, înseamnă direcŃie, iar<br />

latinescul jus vine de la sanscritul ju, care înseamnă a lega). Dreptul este<br />

principul de direcŃie, de coeziune socială; el dă societăŃii caracterul de definit<br />

şi de coerenŃă’’ 3 .<br />

Sistemul de drept se interpune între guvernaŃi şi guvernanŃi, între<br />

regimul politic şi forŃele politice care-l susŃin, pe de o parte, şi ordinea<br />

socioeconomică, pe de altă parte. Reglarea, coordonarea dinamicii vieŃii<br />

3 D. Gusti, ’’Individ, societate şi stat în ConstituŃie’’, în ’’Opere’’, vol. 4, Bucureşti, Ed.<br />

Academiei R.S.R., 1970, p. 62 - 63.<br />

89


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

sociale sau a unor componente ale acesteia nu ar fi posibilă fără medierea<br />

sistemului de drept. Cu alte cuvinte, ordinea socioeconomică şi politică<br />

existentă este o obiectivare a gradului în care sistemul de drept este respectat<br />

şi aplicat în conformitate cu voinŃa guvernanŃilor.<br />

d) Exercitarea violenŃei legitime. Sunt puŃine regimuri politice sau<br />

forŃe politice care pe plan formal declară că folosirea violenŃei constituie o<br />

necesitate în practica guvernării. Dar, cu toate acestea, odată ajunse la<br />

putere nu vor ezita, în anumite situaŃii, să o practice; şi o vor utiliza invocând<br />

legitimitatea! În regimurile totalitare, mai cu seamă în cele fasciste, de factură<br />

stalinistă, violenŃele sângeroase, condamnările la moarte, înăbuşirea brutală a<br />

unor manifestări revendicative etc. devin fapte frecvente. De când există<br />

state, folosirea forŃei a fost un instrument esenŃial pentru menŃinerea şi<br />

întărirea regimurilor politice, pentru exercitarea dominaŃiei în general.<br />

Monopolul de a exercita violenŃa "legitimă" îl deŃin organele<br />

desemnate, anume specializate ale statului. Dar, în numeroase state<br />

contemporane recurg la folosirea forŃei şi organizaŃii politice nestatale,<br />

paramilitare: partide paramilitare, grupe de presiune, grupuri teroriste, opoziŃia<br />

scoasă înafara legii, armata în cazul în care iese din neutralitate şi devine<br />

agent politic înlăturând regimul existent etc. Un prim obiectiv esenŃial al<br />

statelor fasciste, totalitare în genere, îl constituie exproprierea armelor şi<br />

diminuarea mijloacelor de exercitare a forŃei din mâinile agenŃilor din opoziŃie.<br />

e) Cultura politică. Fiecare colectivitate umană, fiecare agent politic<br />

are o cultură politică proprie pe care o va valorifica în utilizarea şi combinarea<br />

cât mai raŃională a celorlalte instrumente ale acŃiunii politice. ConŃinutul<br />

noŃiunii de cultură politică poate fi determinat comparând diferitele culturi<br />

politice concrete ale societăŃilor, regimurilor şi forŃelor politice. Pe aceste<br />

premise, ar putea fi stabilite elementele comune şi cele diferenŃiale ale<br />

modurilor şi stilurilor de activitate ale agenŃilor politici. În ansamblul ei, cultura<br />

politică reprezintă reŃeaua scopurilor, valorilor şi convingerilor prin care<br />

oamenii se raportează la sistemul politic (G. Almond), constituie totalitatea<br />

idealurilor politice, a normelor care reglează dinamica politică, implicit<br />

atitudinile, credinŃele şi sentimentele aferente vieŃii politice (L. Pye), este<br />

ansamblul modelelor care condiŃionează interacŃiunile într-o colectivitate a<br />

oamenilor (M. Duverger).<br />

NoŃiunea de cultură politică cuprinde un ansamblu de elemente<br />

organizate funcŃional într-un sistem (parte integrantă a culturii societăŃii),<br />

având două laturi complementare:obiectivă şi subiectivă, extrinsecă şi<br />

intrinsecă. Latura obiectivă cuprinde diferite comportamente învăŃate ale<br />

agenŃilor politici (comportamentul electoral, mânuirea tehnicilor de<br />

organizare a membrilor, de informare a opiniei publice, relaŃiile cu societatea<br />

civilă etc.), precum şi diferite produse ale comportamentului politic (tradiŃii<br />

politice, instituŃii, norme etc.). O trăsătură esenŃială a acestei laturi este<br />

observabilitatea şi posibilitatea cuantificării.<br />

Latura subiectivă, intrinsecă cuprinde elemente cognitive (idealuri<br />

politice, strategii, programe, platforma, ideologia etc.), afective (sentimente şi<br />

pasiuni politice determinate de contactul agentului cu diferite evenimente<br />

90


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

sociale), voliŃionale (rezistenŃa la eforturile necesare pentru a putea fi<br />

realizate obiectivele din program) şi atitudinale - adică poziŃiile concrete luate<br />

de agenŃii politici faŃă de diferitele evenimente politice exteriorizate prin<br />

enunŃurile de valoare şi constatative ce le preced acŃiunea.<br />

Cultura politică a luat fiinŃă odată cu clasele sociale şi cu instituŃiile lor<br />

politice, caracterizându-se prin faptul că poate fi transmisă de la o generaŃie la<br />

alta şi învăŃată - ceea ce va produce socializarea politică. În funcŃie de<br />

dezvoltarea sistemelor sociale, de succesiunea civilizaŃiilor, cultura politică a<br />

societăŃii şi-a îmbogăŃit complexitatea, diversitatea structurală. Atât cultura<br />

politică extrinsecă, cât şi cea intrinsecă sunt transmisibile - fie în plan<br />

sincronic - concetăŃenilor, fie în plan diacronic - generaŃiilor succesive.<br />

Cultura politică poate fi transmisă prin intermediul diferitelor instrumente de<br />

comunicare: presă, radio, televiziune, edituri, învăŃământ politic etc. care, întrun<br />

astfel de rol se politizează, devenind ele însele elemente ale culturii<br />

politice. Cultura politică extrinsecă este transmisibilă în mod direct, constituind<br />

condiŃia şi mijlocul de propagare a culturii intrinseci. Prin urmare, cultura<br />

politică a cetăŃeanului este dobândită, învăŃată, este rezultatul socializării<br />

politice. Un astfel de proces educaŃional presupune comunicare socială,<br />

transmiterea spontană şi instituŃionalizată a elementelor culturii politice de<br />

către generaŃiile anterioare, de către instituŃiile politice şi cele educative către<br />

tânăra generaŃie. Treptat, copiii îşi vor extinde experienŃa politică, volumul de<br />

informaŃie, de cunoştinŃe, priceperi şi abilităŃi în planul conduitei lor politice,<br />

vor adera la anumite valori şi orientări ideologice - filozofice, îşi vor forma<br />

sentimente şi atitudini faŃă de sistemul politic. Treptat, gradual, în ontogeneză<br />

copilul îşi formează Eul politic care, pe lângă conştiinŃa capacităŃii de a<br />

acŃiona politic în calitate de cetăŃean simplu sau în calitate de participant la<br />

Putere, include întregul set de componente culturale care-i va modela<br />

conduita politică: intrinseci şi extrinseci; subiective şi obiective; cognitive,<br />

afective, volitive, atitudinale, axiologice şi spirituale. Individul va putea pune în<br />

practică o cultură politică de supunere sau una de participare, o cultură<br />

politică obedientă, de ascultare, tradiŃionalistă sau una activă, creativă, critică<br />

- expresie a capacităŃii sale raŃionale.<br />

Aspectele intrinsec şi cel extrinsec ale culturii politice sunt sintetizate<br />

de noŃiunea de model cultural care desemnează structura, invarianŃii<br />

răspunsurilor, reacŃiilor, conduitei politice ale agenŃilor în situaŃiile şi<br />

conjuncturile politice. Structura culturii politice a unei colectivităŃi, a unui agent<br />

politic este alcătuită din totalitatea modelelor culturale pe care le-a achiziŃionat<br />

în experienŃa lor istorică şi care pot fi actualizate, puse în valoare în diferite<br />

situaŃii, în relaŃiile politice pe care le întreprinde.<br />

În perioadele de ascensiune a forŃelor politice, modelele lor de cultură<br />

politică sunt dependente de situaŃia socială în care acŃionează, astfel încât nu<br />

vor putea fi folosite cu cea mai mare elasticitate şi eficienŃă în luptele politice.<br />

Acest fapt este condiŃionat şi de coexistenŃa lor cu o serie de elemente<br />

culturale care încă nu au un sens politic pentru segmentul din societatea civilă<br />

reprezentat de agentul politic respectiv. Dar, atunci când forŃele politice vor<br />

ajunge la maturitate, modelele culturale se autonomizează, îşi sporesc<br />

91


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

funcŃionalitatea, adaptabilitatea în raport cu variabilitatea condiŃiilor<br />

situaŃionale, astfel încât ele vor deveni instrumente fertile ale acŃiunii lor<br />

politice, ale realizării propriilor programe.<br />

Atât cultura luată în ansamblu, cât mai ales cultura politică, constituie<br />

însemnate resurse ale acŃiunii politice. În experienŃa istorică a colectivităŃilor<br />

umane, a agenŃilor practicii politice se statornicesc treptat modele de cultură<br />

politică, acestea putând fi transformate în instrumente ale acŃiunii politice. Ele<br />

fac posibilă socializarea politică, atragerea unui număr cât mai mare de<br />

aderenŃi, alegători şi simpatizanŃi, întărirea coeziunii sociale în jurul unor valori<br />

dominante, crearea de energii spirituale la nivelul colectivităŃilor în sensul<br />

realizării programelor politice.<br />

f) Mijloacele de informare - dezinformare a mulŃimilor constituie<br />

un important element al culturii şi, mai cu seamă, în societăŃile contemporane,<br />

un vital instrument al politicii (faptul este convingător demonstrat de utilizarea<br />

lor în declanşarea şi extinderea revoluŃiei din decembrie 1989 din România -<br />

eveniment care a evidenŃiat limite de neimaginat altădată ale manipulării<br />

mulŃimilor). PerfecŃionarea sistemelor de informare şi de învăŃământ a<br />

constituit unul dintre mijloacele ascensiunii politice a burgheziei în Europa<br />

Occidentală. RevoluŃiile sociale, războaiele, necesitatea conducerii politice,<br />

luptele ideologice contemporane au provocat mutaŃii calitative în dezvoltarea<br />

mijloacelor informaŃionale aşa încât astăzi naŃiunile au devenit adevărate<br />

"amfiteatre" în care au acces toŃi cetăŃenii pentru a audia cuvântările<br />

conducătorului statului, discursurile liderilor politici, mari dezbateri de idei la<br />

care participă reprezentanŃi ai elitei politice, politologi, reprezentanŃi ai opiniei<br />

etc., creându-se astfel premise pentru adâncirea democraŃiei directe.<br />

Dar, după cum observă Roger - Gérard Schwartzenberg, stăpânii<br />

sistemului de informare a opiniei publice, oamenii puterii au deturnat în<br />

favoarea intereselor şi aspiraŃiilor lor utilizarea mijloacelor de informare în<br />

masă transformând statul în realizator de spectacol iar politica în regie. În<br />

special prin intermediul televiziunii conducătorii îşi vor etala calităŃile, vor poza<br />

în vedete cu scopul de a cuceri conştiinŃele cetăŃenilor, de a trezi un respect,<br />

de a crea o "distanŃă" între conducători şi conduşi, de a-şi impune dominaŃia<br />

etc. Se produce astfel, cu ajutorul acestor mijloace moderne, un fenomen de<br />

personalizare a puterii cu o amploare nemaiîntâlnită...."Statul însuşi care se<br />

transformă în întreprindere de spectacol, în "stat spectacol", şi aceasta într-un<br />

mod sistematic şi organizat. Pentru a amuza şi înşela mai bine publicul format<br />

din cetăŃeni. Pentru a se distra mai bine şi a crea diversiune. Pentru a<br />

transforma sfera politică în scenă ludică, în teatru al iluziei" 4 . Astfel practica<br />

politică din zilele noastre a progresat mult în arta de a minŃi datorită nu numai<br />

mijloacelor tehnice perfecŃionate, ci şi a formării unor specialişti competenŃi în<br />

publicitate, în arta manipulării, în managementul campaniilor electorale, în<br />

meşteşugul de a fabrica "imagini" şi de a-i face pe cetăŃeni să creadă în<br />

valoarea unor astfel de imagini. Într-un fel s-a produs un transfer al artei de a<br />

face spectacol (de teatru, muzical etc.), de a organiza şi a face publicitate<br />

4 R. G. Schwartzenberg, "Statul spectacol", Scripta, Bucureşti, 1995, p.7<br />

92


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

competiŃiilor sportive de mare atractivitate şi emotivitate către sfera puterii, a<br />

selecŃiei personalului politic, a luării marilor decizii la scara societăŃii globale.<br />

Astfel, Puterea a devenit vedetă datorită mass - mediei (a marii prese, a<br />

radioului şi televiziunii). CetăŃenii au ajuns să-şi formeze sentimentul că i-ar<br />

cunoaşte pe liderii politici, pe preşedinte, pe primul ministru etc. care li s-ar<br />

adresa direct. Dar, oare această realitate face parte din conŃinutul<br />

democraŃiei, nu este o mistificare, o formă de înstrăinare a cetăŃeanului ca<br />

reacŃie la suprapersonalizarea puterii?<br />

În orice caz, este cert că o politică devenită artă a disimulării, a<br />

travestirii va sustrage atenŃia cetăŃenilor de la problemele reale, va Ńine<br />

poporul departe de deciziile importante, va inhiba preocupările oamenilor de a<br />

se ocupa de ceea ce viaŃa lor le impune. O democraŃie adevărată este<br />

posibilă acolo unde cetăŃenii sunt bine, corect şi complet informaŃi pentru a<br />

participa la luarea deciziilor în deplină cunoştinŃă de cauză.<br />

În regimurile pluraliste, mijloacele de informare servesc adâncirii<br />

poliarhiei. Fiecare agent politic posedă mijloace informaŃionale proprii şi le<br />

foloseşte în direcŃia realizării obiectivelor strategice. Cele mai numeroase şi<br />

eficiente mijloace de informare sunt fie în proprietatea statului, fie a unor<br />

grupuri private, a unor societăŃi independente de informare. Stăpânii<br />

sistemelor de informare din zilele noastre sunt, de regulă, şi stăpâni ai<br />

bogăŃiei.<br />

Există şi mijloace de informare a conducătorilor, a celor ajunşi să ia<br />

decizii politice. Printre acestea o amploare deosebită au luat-o dezvoltarea, în<br />

ultimele decenii, mijloacelor moderne care au condus spre informatizarea<br />

societăŃii, implicit a politicului. În societăŃile contemporane operativitatea luării<br />

deciziilor, în absenŃa mijloacelor de informare, de comunicare atât de<br />

perfecŃionate, ar fi deosebit de greoaie, de anevoioasă. Prin intermediul<br />

acestor mijloace, informaŃia politică circulă dinspre societatea civilă, viaŃa<br />

social - culturală şi politică spre factorii centrali de guvernământ: organele<br />

supreme ale puterii de stat, guvern, ministere, organele centrale ale partidelor<br />

de guvernământ etc. dar şi invers, sporind în acest fel eficienŃa practicii<br />

politice.<br />

g) Statisticile, ca tablouri de informaŃie cu o maximă sintetizare,<br />

constituie în condiŃiile societăŃilor contemporane un instrument de neînlocuit al<br />

acŃiunii politice. Statisticile conŃin cele mai dense şi concentrate informaŃii<br />

referitoare la rezultatele funcŃionării economiei unui popor, la schimbările<br />

demografice, la volumul resurselor prospectate şi utilizate, la ritmurile de<br />

creştere, volumul investiŃiilor, evoluŃia veniturilor şi cheltuielilor bugetare, la<br />

balanŃa de plăŃi externe şi cea a comerŃului exterior etc. De asemenea, pe<br />

lângă stările prezente şi trecute ale dinamicii macrosistemului social,<br />

statisticile pot reflecta anticipările evoluŃiei ulterioare, stările cantitative dar şi<br />

cele calitative. Deci, cel ce doreşte să afle ce este şi ce poate deveni un<br />

popor sau o civilizaŃie, ar putea consulta statisticile referitoare la istoria şi la<br />

prezentul acestuia. Iată din ce cauză toŃi marii lideri politici, toate elitele<br />

guvernante din zilele noastre au devenit fini şi pricepuŃi interpreŃi ai statisticilor<br />

- în primul rând ai celor cu conŃinut economic.<br />

93


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Pentru organele centrale şi locale de decizie, pentru şeful statului,<br />

pentru miniştri, parlamentari, directorii marilor societăŃi şi regii autonome etc.<br />

condiŃia esenŃială pentru a conduce eficient şi operativ sectoarele acoperite<br />

de competenŃa lor o constituie cunoaşterea temeinică a situaŃiei concrete, a<br />

realităŃii. Ori, instrumentul cel mai adecvat pentru realizarea acestui scop îl<br />

constituie datele statistice, informaŃiile de sinteză. Deciziile ce urmează a fi<br />

luate vor îmbrăca şi ele o expresie statistică.<br />

Aşadar, statisticile sunt sisteme de informaŃii calitative şi<br />

cantitative sintetice, imperios necesare pentru elaborarea şi realizarea<br />

programelor politice. Francis Bacon, pe bună dreptate, considera că ştiinŃa,<br />

cunoaşterea în genere, augmentează puterea omului şi a societăŃii în<br />

raporturile lor cu natura. Faptul acesta este perfect valabil şi în reglarea<br />

politică a societăŃii. Adâncirea cunoaşterii, informaŃia în general, sporesc forŃa<br />

de influenŃare a politicii, dezvoltă capacitatea agenŃilor politici de a-şi atinge<br />

scopurile, de a-i determina pe alŃii să acŃioneze într-un anumit fel sau să<br />

accepte anumite decizii. Cunoaşterea serveşte multiplicării puterii<br />

guvernanŃilor în mult mai mare măsură decât bogăŃia (banii) sau forŃa armelor.<br />

h) Un instrument contestat, deşi real, al marilor acŃiuni politice<br />

contemporane îl constituie ideologiile politico - juridice. Acestea au apărut<br />

odată cu practicile politice, cu desprinderea muncii intelectuale de munca<br />

fizică, a guvernanŃilor de guvernaŃi, cunoscând în evoluŃia lor istorică perioade<br />

de declin sau perioade de maximă proliferare - aşa cum este şi cea<br />

contemporană. Dintotdeauna conflictele, luptele politice interne şi externe au<br />

avut şi vor avea o reflectare activă, participativă în plan ideologic, la nivelul<br />

conştiinŃei sociale. Fiecare tabără aflată în conflict doreşte să-şi procure un<br />

suport uman cât mai larg, să-şi extindă sfera de influenŃă asupra societăŃii<br />

civile - fapt care se realizează prin intermediul unor activităŃi specifice:<br />

educaŃie politică - civică, propagandă, luptă ideologică.<br />

Există diferite poziŃii particulare cu privire la conŃinutul conceptului<br />

de ideologie. Lapierre, de pildă, considera că ideologiile sunt combinaŃii<br />

sincretice de idei. Duverger susŃinea că toate ideologiile definesc sisteme de<br />

valori, chiar şi cele care se vor a fi obiective. Ideologiile vor tinde astfel să<br />

întărească conflictele sau să le atenueze 5 . G. Burdeau considera ideologiile<br />

ca fiind adevărate forŃe politice constând în credinŃe politizate, în viziuni<br />

globale sistematizate asupra evoluŃiei sociale, sunt depravările contemporane<br />

ale credinŃelor. Ideologiile sunt susŃinute de convingeri profunde şi au un<br />

caracter supraindividual, servind scopurilor de justificare a puterii şi<br />

constituind o importantă armă a luptei. Prin intermediul ideologiei, cetăŃeanul<br />

încearcă să-şi explice poziŃia sa în societate, perspectivele vieŃii sale în cadrul<br />

grupurilor sociale din care el face parte 6 . Ideologiile au următoarele trăsături:<br />

1. Sunt unificatoare - un criteriu unic prezidează întreaga explicaŃie, întregul<br />

lor conŃinut. Gândirea şi opinia personală au un rol minimal sau trebuie<br />

excluse pentru a putea fi acceptate. 2. Ideologiile oferă soluŃii de alternativă<br />

5 M. Duverger, "Introduction à la politique", Gallimard, Paris, 1964, p.142.<br />

6 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome III, Paris, 1968, p.135.<br />

94


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

unică, absolute, conducând la dogmatism. 3. Ideologiile au un caracter<br />

partinic în sensul că "cetatea" viitorului, tipul de stat şi de regim politic, pe<br />

care ele le propun şi le justifică vor fi deschise numai aderenŃilor, susŃinătorilor<br />

lor iar oponenŃii, "necredincioşii" vor fi excluşi. 4. Toate ideologiile au un<br />

caracter mesianic, escatologic, în sensul că se vor a fi mobilizatoare şi<br />

modelatoare ale cursului istoriei corespunzător valorilor propuse. Ideologiile<br />

sunt născute din revolte şi au în vedere o revanşă. ÎnŃelegându-le în această<br />

manieră, Burdeau considera că ideologia are un rol mobilizator, furnizează<br />

energii sporite celor angajaŃi în luptele politice şi, deci, nu vor dispărea<br />

niciodată.<br />

Pornind de la accepŃiunea peiorativă, napoleoniană, a noŃiunii de<br />

ideologie (aceea de falsă conştiinŃă, de ansamblu de credinŃe fără un<br />

fundament în ştiinŃă), o serie de concepŃii neopozitiviste, empirice,<br />

structuraliste care stau la originea curentului tehnocratic, susŃin că a sosit<br />

vremea evacuării ideologiilor din sfera culturii politice. Sunt reluate în acest fel<br />

concepŃiile lui S. Simon şi a lui A. Comte cu privire la întemeierea societăŃii<br />

viitorului pe raŃiune, pe ştiinŃă, pe tehnologie, pe spiritul pozitiv, care sunt pe<br />

de-a întregul opuse credinŃelor şi valorilor justificate ideologic.<br />

Din punct de vedere al structurii lor logice, ideologiile sunt alcătuite<br />

din enunŃuri constatative (adevărate din unghiul de vedere al valorii lor de<br />

adevăr), valorice (opŃionale, apreciative, justificative etc.) şi enunŃuri false din<br />

punct de vedere logic şi practic (iluziile agentului politic despre propria sa<br />

situaŃie istorică, enunŃurile false despre adversari, enunŃuri care exagerează şi<br />

înfrumuseŃează propriile activităŃi etc.). Odată cu dezvoltarea societăŃii, a<br />

cunoaşterii, cu maturizarea agentului se vor crea posibilităŃi tot mai mari<br />

pentru creşterea sferei enunŃurilor constatative, în detrimentul celor false şi<br />

pentru o întemeiere realistă a opŃiunilor, convingerilor, aprecierilor şi<br />

justificărilor valorice. Evident, nu toŃi agenŃii politici vor valorifica aceste<br />

posibilităŃi.<br />

Creşterea volumului enunŃurilor constatative în structura unor<br />

ideologii, într-un alt limbaj, este sinonimă cu procesul de scientizare a<br />

politicului - fapt care nu poate să însemne că ideologiile vor dispărea, că<br />

societăŃile postindustriale sau cele informatizate au intrat deja într-o eră a<br />

dezideologizării sau postideologică. Există politologi, adepŃi ai<br />

dezideologizării societăŃii de consum, care refuză să recunoască faptul că<br />

înseşi ideile lor au un caracter partinic şi, deci, ideologic; doctrinele<br />

tehnocratice constituie ele însele un soi aparte de ideologie, instrumente ale<br />

forŃelor ultraconservatoare.<br />

ÎnŃelese în acest fel, ideologiile din lumea de azi constituie însemnate<br />

resurse politice, oferind un temei spiritual pentru elaborarea şi folosirea unor<br />

importante instrumente politice, cum sunt platformele politice, programele<br />

partidelor, propaganda, presa, dreptul constituŃional etc. Astfel de instrumente<br />

sunt folosite în scopul antrenării şi mobilizării cetăŃenilor (ideea lui Marx că<br />

"teoria devine forŃă materială de îndată ce cuprinde mulŃimile" este relevantă<br />

aici), formării unor alianŃe politice, sustragerii unor categorii sociale de sub<br />

95


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

influenŃa ideologiilor adverse, întăririi coeziunii societăŃii civile, formării opiniei<br />

publice, luptei ideologice în general.<br />

i) Timpul liber este o altă resursă a acŃiunii politice. SocietăŃile<br />

primitive, având o productivitate minimală în utilizarea factorilor de producŃie,<br />

erau dependente de natură, individul nedispunând de timp liber şi, deci, de<br />

posibilităŃi de a întreprinde acŃiuni suprastructurale variate. Pe măsura<br />

dezvoltării productivităŃii muncii s-a creat posibilitatea creşterii timpului liber al<br />

membrilor societăŃii. Dar, în toate societăŃile cu decalaje clasiale, socioculturale,<br />

segmentul social lipsit de resurse economice a fost expropriat de o<br />

parte din posibilităŃile de timp liber de către stăpânii bogăŃiei. Sclavii au fost<br />

privaŃi de dreptul de a avea timp liber. In societăŃile contemporane timpul liber<br />

are o distribuŃie inegală pe ansamblul societăŃii, adesea inechitabilă.<br />

Stăpânii capitalului, ai bogăŃiei au posibilităŃi sporite pentru a-şi crea timp<br />

liber, posedă mijloace materiale pentru a-l valorifica în scopuri politice, pentru<br />

a-şi perfecŃiona cultura politică. DistribuŃia contrastantă a timpului liber în<br />

societăŃile de tip liberal constituie o frână pentru adâncirea democraŃiei<br />

politice şi sociale, un instrument de dominare aflat la dispoziŃia elitelor politice,<br />

a celor ce deŃin puterea economică.<br />

j) Banii (sau resursele financiare, bogăŃia) au fost şi rămân în<br />

continuare una din cele mai importante resurse politice. Cei care posedă banii<br />

(bogăŃia) pot obŃine orice fel de valori materiale; banii constituie un echivalent<br />

general. Puterea economică, puterea militară pot fi, într-un fel, exprimate în<br />

indicatori valorici, în bani. Cu banii pot fi obŃinute, în principiu, oricare din cele<br />

mai diferite contraprestaŃii.<br />

În condiŃiile societăŃilor generatoare de înstrăinare umană, politica a<br />

lărgit sfera de utilizare a banilor. Astfel, în cele mai diferite regimuri politice<br />

contemporane cu ajutorul banilor se cumpără conştiinŃe şi cunoştinŃe, se<br />

câştigă lupta electorală, se realizează alianŃe politice, se iau decizii în<br />

favoarea celor care posedă bogăŃia, sunt mituiŃi liderii politici, membri ai<br />

guvernului, se organizează lovituri de stat, acŃiuni teroriste etc. M. Duverger<br />

observa în mod just că banii sunt o parte a puterii şi că "în general, bogăŃia<br />

serveşte la procurarea mijloacelor prin care se poate cuceri sau conserva<br />

puterea. Banii permit cumpărarea de arme, de conştiinŃe, de emisiuni de<br />

televiziune, de campanii de propagandă, de oameni politici" 7 .<br />

Desigur, toŃi am putut observa că banii constituie un echivalent<br />

general nu numai în viaŃa economică, ci pot juca un astfel de rol şi în raport cu<br />

mijloacele politice. În sistemele politice contemporane rolul banilor este<br />

atotputernic. FuncŃionarea acestui instrument politic, de multe ori, scapă<br />

controlului democratic. ForŃele politice, pe lângă fondurile băneşti statutare,<br />

obŃin şi alte fonduri care pot să concureze ca mărime cu primele. Procurarea<br />

acestora, ca şi condiŃionările ofertanŃilor, se desfăşoară, de regulă, în culisele<br />

vieŃii politice oficiale. Este cunoscut faptul că diferiŃi agenŃi politici au o<br />

puternică implantaŃie în oligarhia financiară cu care vor realiza un fel de<br />

fuziune subiectivă. ForŃele politice emanate din segmente sociale cu resurse<br />

7 M. Duverger, "Introduction à la politique", Paris, 1964, p.215.<br />

96


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

mai mici, de la începutul existenŃei lor au căutat să-şi procure instrumente<br />

politice prin intermediul cărora să contracareze puterea banilor. Printre<br />

acestea s-au aflat la loc de frunte puterea dată de numărul de membri, gradul<br />

înalt de organizare, disciplina internă, formarea unei culturi politice active,<br />

funcŃionale etc.<br />

k) Numărul de membri, de simpatizanŃi, de alegători ai agenŃilor<br />

politici şi nivelul organizării acestora sunt mijloace esenŃiale ale practicii<br />

politice. Odată cu dezvoltarea democraŃiei, a culturii politice, a vieŃii spirituale<br />

şi a civilizaŃiei s-a extins numărul participanŃilor la viaŃa politică, s-au<br />

perfecŃionat tehnicile de organizare politică a cetăŃenilor, a întregii societăŃi.<br />

Este adevărat că regimurile fasciste, totalitare au restrâns în mod artificial<br />

numărul celor care pot să participe efectiv la viaŃa politică, la luarea<br />

principalelor decizii, au limitat numărul organizaŃiilor politice - uneori până la<br />

cercul "marilor tehnicieni" ai regimului în frunte cu "şeful" şi care, alteori, au<br />

lăsat dreptul de a fi urmate şi "aplaudate" de un număr variabil de servitori<br />

mecanici. Astfel de momente, totdeauna finite în curgerea istoriei, care au<br />

apărut şi o să mai apară probabil, vin în dezacord cu sensul ascendent al<br />

evoluŃiei organizării democratice a omenirii.<br />

Numărul şi organizarea au constituit întotdeauna instrumente<br />

politice esenŃiale ale forŃelor sociale mai puŃin "echipate" cu resurse<br />

economice prin care au dorit să contracareze puterea economică, financiară<br />

şi politică a cercurilor guvernante. Numărul a fost o armă principală care a dat<br />

sorŃi de reuşită schimbărilor istorice din Europa de Est menite să pună capăt<br />

totalitarismelor şi să deschidă perioade de tranziŃie spre economia de piaŃă,<br />

spre pluralism politic în această parte a lumii.<br />

Numărul de membri şi organizarea pot constitui instrumente eficiente<br />

dacă merg împreună. Numărul, în plan sociologic, constituie mulŃimea,<br />

cantitatea care, fără organizare, ordine şi disciplină (starea calitativă), nu<br />

poate avea eficacitate prea mare în acŃiunea politică.<br />

l) AlianŃele politice constituie un alt mijloc al acŃiunii politice. Există<br />

agenŃi ai acŃiunii politice cu o putere destul de mare, dar care nu pot cuceri<br />

puterea politică dacă nu vor recurge la alianŃe, la realizarea unor coaliŃii,<br />

fronturi. Politica alianŃelor este vitală în orice luptă politică. Se face o distincŃie<br />

strategică (înŃelegând prin strategie, în acest context, ceea ce înŃelegea<br />

Clausewitz - adică arta de a folosi victoria în scopul realizării Ńelului final) între<br />

alianŃele principiale şi cele vremelnice. Ultimele trebuie create şi valorificate în<br />

direcŃia atingerii Ńelului final, folosindu-se toate fisurile, slăbiciunile din rândul<br />

coaliŃiei de forŃe politice adverse. Oricare agent politic încearcă să valorifice<br />

tot ceea ce contribuie la întărirea unităŃii şi coeziunii suportului social, ale altor<br />

forŃe politice care înclină spre a realiza alianŃe. Pe o astfel de cale se încearcă<br />

a fi contracarate resursele financiare, organizatorice, cultura politică<br />

superioară ale elitei guvernante.<br />

m) Corpurile electorale şi cetăŃenia constituie importante resurse<br />

ale regimurilor democratice. Corpul electoral cuprinde totalitatea cetăŃenilor cu<br />

drept de vot care exprimă în planul vieŃii politice, mai mult sau mai puŃin<br />

97


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

adecvat, voinŃa naŃională. Corpul electoral nu poate fi identificat însă cu<br />

poporul, nici cetăŃeanul cu omul real.<br />

Prin tehnicile electorale (în special prin intermediul Legii electorale),<br />

guvernanŃii împart corpul electoral nu neapărat în conformitate cu aspiraŃiile<br />

legitime de creare a unui cadru care să permită reprezentarea proporŃională a<br />

tuturor forŃelor şi curentelor politice sau în scopul asigurării armoniei fireşti<br />

între corpul electoral şi popor, ci autorii legislaŃiei electorale au grijă<br />

întotdeauna ca prin organizarea şi împărŃirea corpului electoral, prin<br />

procedurile adoptate, să faciliteze succesul acelei tabere politice pe care ei o<br />

reprezintă.<br />

Între organele legislative şi corpul electoral, între acesta şi popor pot fi<br />

create în mod artificial contradicŃii - fapt care a constituit un instrument politic<br />

al guvernanŃilor pentru a-şi extinde dominaŃia. Principiile suveranităŃii<br />

poporului, invocarea criteriului voinŃei populare drept principiu fundamental al<br />

legitimităŃii acŃiunilor organelor supreme ale puterii de stat se manifestă<br />

adesea, prin conŃinutul lor, ca nişte ficŃiuni şi mistificări ale realităŃii în cele mai<br />

variate societăŃi contemporane.<br />

n) Păstrarea secretului şi manipularea sunt mijloace frecvent<br />

utilizate de către state, partide şi alte forŃe politice. Divulgarea secretului poate<br />

să ducă la pierderea luptei, la neatingerea unor obiective programatice, la o<br />

mare efervescenŃă a vieŃii interne a agentului politic în cauză, la restructurări<br />

şi reorganizări strategice - tactice.<br />

Păstrarea secretului a fost determinată dintotdeauna de aspectul<br />

belicos al politicii şi este însoŃită frecvent de o falsă informare sau o informare<br />

superficială a cetăŃenilor. Acest fapt constituie o piedică importantă pentru<br />

adâncirea democraŃiei şi o condiŃie a ascensiunii mediului tehnocratic în viaŃa<br />

politică, a extinderii nemăsurate a birocraŃiei statale. Păstrarea secretului s-a<br />

dovedit a fi un instrument al acumulării de putere de către cei ajunşi să<br />

guverneze. Atâta timp cât guvernanŃii nu sunt împiedicaŃi să se limiteze la<br />

generalităŃi, la informaŃii vagi în contactul cu opinia publică, în informarea<br />

acesteia, ei se află pe traiectoria acumulării de putere, a satisfacerii unor<br />

interese cu orientare particulară.<br />

În strânsă legătură cu păstrarea secretului funcŃionează în practica<br />

politică şi tehnicile de manipulare a mulŃimilor - adică utilizarea<br />

propagandei, a mijloacelor moderne de informare în masă, a unor elemente<br />

de cultură politică în vederea creării unor contradicŃii în conştiinŃele celor care<br />

nu aderă la ideologia şi practica lor, soluŃionându-le apoi într-o direcŃie cel<br />

puŃin convergentă cu interesele dominante sau ale celor care acŃionează<br />

pentru cucerirea puterii. Pe această cale sunt create iluzii, sunt răspândite<br />

zvonuri, sunt atraşi alegători sau aderenŃi la partidele politice ajunse la putere,<br />

sunt creaŃi consumatori obedienŃi sau conformişti ignoranŃi etc., realizându-se<br />

astfel scopul de a abate atenŃia mulŃimilor sau a unor categorii sociale de la<br />

lupta politică. Aşadar, prin intermediul manipulării se aplică o "anestezie" care<br />

să calmeze anumite efecte negative generate de dominaŃia regimului.<br />

Mijloacele de informare în masă, prin diferitele tehnici utilizate, prin rubricile<br />

de sport, cinema, reclame, aventuri, prin zvonuri, dezinformare, printr-o<br />

98


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

"judicioasă" utilizare a "omisiunilor" şi a "exagerărilor" etc. vizează distragerea<br />

atenŃiei şi interesului publicului de la problemele socio-politice profunde,<br />

uneori presante, creându-i un univers îmbibat cu imagini facile,<br />

fantasmagorice şi închizându-l într-un orizont mediocru, adesea infantil.<br />

Prin metoda manipulării, guvernanŃii maschează adevăratele lor<br />

obiective, invocând "interesul general", "voinŃa naŃiunii", "binele comun",<br />

acoperindu-se cu paravanul valorilor politice universale. În loc de a vorbi<br />

despre problemele grave ale zilei (criză, şomaj, inflaŃie etc.), ei aduc în centrul<br />

discuŃiilor anumite teze ideologice, idealuri îndepărtate, crează inamici fictivi<br />

sau invocă tradiŃii generoase cu rezonanŃe largi în istoria naŃională etc. În<br />

perioadele de criză, de penurie şi de încordare internă guvernanŃii au recurs<br />

frecvent la tehnica orientării atenŃiei mulŃimilor spre problemele externe,<br />

ameninŃătoare, care sunt descrise într-un limbaj mistificator şi emoŃional.<br />

Rezultă ideea că manipularea mulŃimilor se realizează practic prin intermediul<br />

păstrării secretului.<br />

*<br />

* *<br />

Mai sus au fost analizate succint cele mai importante instrumente şi<br />

resurse politice, fără însă a le epuiza sfera de cuprindere. Inventarierea lor ar<br />

putea fi continuată (de exemplu, militarismul, birocraŃia, parlamentarismul,<br />

opinia publică, blocurile militare etc.), dar ne vom opri aici pentru a trece la<br />

analiza modului în care sunt ele folosite, integrate în acŃiunile agenŃilor politici,<br />

la felul cum sunt repartizate la scara societăŃii globale.<br />

4. RepartiŃia mijloacelor acŃiunii politice în societate<br />

După o primă lectură a constituŃiilor statelor democratice sau a unor<br />

tratate de drept constituŃional, cititorului îi va rămâne impresia că există o<br />

distribuŃie echitabilă a mijloacelor politice pe ansamblul societăŃii civile, că se<br />

respectă drepturile omului, libertăŃile de asociere, de opinie, de a întreprinde<br />

şi, deci, de a dispune de orice fel de instrumente pentru realizarea scopului<br />

etc. Dar, realitatea este alta. Mijloacele politice sunt repartizate inegal şi<br />

inechitabil pe colectivităŃi, clase sociale, categorii, sociogrupuri şi indivizi. În<br />

acelaşi timp, posibilităŃile de a accede la folosirea mijloacelor politice sunt<br />

inegale. De aceea, dreptul constituŃional nu prezintă suficiente garanŃii privind<br />

aplicarea sa în practică; în multe cazuri el poate fi transformat într-un paravan<br />

ideologic - normativ, artificial al nedreptăŃilor şi inechităŃilor omniprezente.<br />

ÎmpărŃirea societăŃii în colectivităŃi umane, în clase şi categorii sociale<br />

nu este o creaŃie politică - juridică, ci una istorică, obiectivă. ExistenŃa unor<br />

subdiviziuni ale societăŃii civile, pluralitatea intereselor economice,<br />

multitudinea formelor de proprietate asupra factorilor de producŃie constituie<br />

premise importante pentru o dispersie inegală, cu caracter clasial, a mijlocelor<br />

politice în societate. Clasa care posedă bogăŃia are cel mai larg acces la<br />

99


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

procurarea şi utilizarea resurselor politice, a instrumentelor politice prin<br />

intermediul agenŃilor specifici. Posesiunea bogăŃiei şi a unei culturi politice<br />

solide este cheia cu care ea îşi deschide poarta pe care are acces la putere,<br />

la dreptul de a decide în numele naŃiunii, de a le folosi în numele voinŃei<br />

populare, de a le utiliza în procesul de dominare politică.<br />

În regimurile dictatoriale, în cele de tip fascist sau de dictatură a<br />

proletariatului, cei guvernaŃi au fost expropriaŃi de principalele<br />

instrumente politice. În acest fel întreaga societate a fost obligată să se<br />

încoloneze şi să urmeze voinŃa, deciziile, după caz, fie ale monarhului, fie ale<br />

dictatorului, fie ale unei clici de "tehnicieni" din fruntea statului fascist sau a<br />

partidului unic. In regimurile politice cu o concentrare a mijloacelor politice în<br />

mâini puŃine întâlnim cea mai inegalitară dispersie a instrumentelor politice,<br />

cele mai grave privaŃiuni privind exercitarea drepturilor politice, subiective şi<br />

accesul la folosirea resurselor politice în vederea emancipării personalităŃii<br />

umane, a respectării drepturilor omului.<br />

În cadrul regimurilor pluraliste, mulŃimile, guvernaŃii au un acces la<br />

procurarea şi folosirea a numeroase instrumente politice, la valorificarea unor<br />

resurse politice în scopul realizării propriei lor voinŃe. Dar, în esenŃă, dispersia<br />

mijloacelor politice în societate îşi păstrează caracterul de clasă. Posesorii<br />

bogăŃiei stăpânesc şi mijloacele politice principale - acestea constituind cheia<br />

puterii lor, iar atunci când îşi văd ameninŃate poziŃiile în sistemul social, când<br />

lupta opoziŃiei se dă pentru schimbări radicale, ei vor folosi întreaga putere<br />

pentru a asigura conservarea avantajelor acumulate. Deci, tendiŃa de<br />

realizare a unei distribuŃii mai egalitare a mijloacelor politice pe diferite clase,<br />

colectivităŃi, macrogrupuri sociale va fi acceptată de clasa politică atâta timp<br />

cât interesele conservării sistemului nu sunt puse în joc şi periclitate.<br />

Pluralitatea centrelor de decizie, organizarea poliarhică a societăŃii capitaliste,<br />

ca mecanisme ale democraŃiei, constituie importante mijloace de dominare a<br />

mulŃimilor în toate Ńările avansate pe planul instituŃionalizării politice.<br />

5. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politice<br />

în acŃiune<br />

a) Conceptul de tactică. Clausewitz conferea noŃiunii de tactică<br />

semnificaŃia de ştiinŃă a folosirii forŃelor armate în luptă. Această definiŃie a<br />

fost preluată, în spiritul ei, de către toŃi acei politologi care au considerat<br />

politica o luptă între tabere adverse cu scopul de a cuceri, exercita şi păstra<br />

puterea.<br />

În prezentul demers teoretic nu este negat aspectul polemologic al<br />

practicii politice, dar politica nu poate fi identificată, fără a cădea în erori, cu<br />

lupta armată şi nici cu oricare altă luptă. Pentru strategia şi tactica<br />

învingătorilor, a politicii fără opoziŃie nu mai este valabilă accepŃiunea dată de<br />

Clausewitz noŃiunii.<br />

Tactica este latura tehnică a realizării strategiilor politice şi constă<br />

în aptitudinea (ştiinŃa şi arta), în capacitatea agentului politic de a-şi procura şi<br />

100


RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE<br />

utiliza instrumentele politice într-o modalitate eficientă în vederea înfăptuirii<br />

optimale a programului, a strategiei (desemnăm prin strategie orientarea<br />

generală, cu principalele ei momente, şi sensul acŃiunii politice globale).<br />

Calitatea tacticii unui agent politic va depinde de caracterul<br />

mijloacelor politice folosite în situaŃia concret - istorică în care acŃionează, de<br />

felul cum mijloacele politice sunt integrate în acŃiunea politică, de metodele<br />

alese pentru folosirea lor, de gradul deschiderii către creativitate şi către o<br />

neîntreruptă adecvare la succesiunea cerinŃelor concrete ale etapei, de<br />

abilitatea pe care o are agentul de a combina instrumentele politice în funcŃie<br />

de ivirea unor schimbări surprinzătoare etc. Deci, tactica, pe lângă o<br />

cunoaştere şi o stăpânire profundă a instrumentelor politice, a situaŃiei şi a<br />

momentului în care acŃionează agentul, a obiectului acŃiunii - presupune o<br />

dimensiune creatoare (aşa-numita "artă politică"). Altfel îşi va atinge cu greu<br />

eficienŃa dezirabilă.<br />

În structura unei politici realiste, orientate după criterii de raŃionalitate<br />

şi eficienŃă, strategia şi tactica alcătuiesc o unitate necontradictorie -<br />

constituie împreună coloana vertebrală a programelor politice. Dar nici un<br />

program politic nu epuizează măsurile tactice, aspectele tehnice ale realizării<br />

strategiilor. In toate marile acŃiuni apar surprize tactice, elemente originale,<br />

creatoare care nu sunt prevăzute, adesea, în proiectele, nici măcar în<br />

imaginaŃia agenŃilor. Fiecare mare partid a creat, a integrat şi va utiliza în<br />

practica sa politică metode şi procedee tactice originale, inedite, impuse de<br />

caracterul concret - istoric al situaŃiei şi etapei de acŃiune, de specificul<br />

interacŃiunilor agentului politic cu obiectul acŃiunii şi cu alŃi agenŃi, de bogăŃia<br />

şi originalitatea subiectivităŃii agentului politic etc.<br />

b) Principii ale eficienŃei tacticii agenŃilor politici. Tactica, pentru a<br />

conduce cu siguranŃă la atingerea scopurilor strategice, ar trebui să satisfacă<br />

câteva reguli generale. Printre cele mai importante pot fi enunŃate<br />

următoarele:<br />

- atât în elaborarea, cât şi în derularea ei în practică, tactica se va<br />

subordona Ńelului final, strategiei globale a agentului acŃiunii politice;<br />

- tactica trebuie să fie adecvată şi readecvată exigenŃelor dinamice<br />

ale obiectului acŃiunii, situaŃiei şi etapei concret - istorice, subiectivităŃii politice<br />

a agentului;<br />

- orice tactică are ca obiectiv principal diminuarea eficienŃei acŃiunilor<br />

politice ale adversarului, astfel încât să i se creeze acestuia o situaŃie fără<br />

ieşire;<br />

- elaborarea tacticii presupune alegerea locului şi momentului cel mai<br />

potrivit, concentrarea principalelor forŃe şi instrumente de către agentul politic<br />

în locul şi momentul principal al activităŃii sau luptei politice;<br />

- tactica presupune asigurarea unei discipline riguroase în viaŃa<br />

agentului şi, în acelaşi timp, crearea unor sciziuni, fisuri în organizaŃia<br />

adversarului;<br />

- odată ce a fost adoptată, tactica devine un strict secret în raport, mai<br />

ales, cu agenŃii din opoziŃie;<br />

101


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

- tactica presupune exploatarea, valorificarea tuturor greşelilor, a<br />

fisurilor şi lacunelor existente în activitatea adversarului;<br />

- tactica se întemeiază pe cunoaşterea şi stăpânirea tuturor<br />

mijloacelor acŃiunii politice (legale şi ilegale, paşnice şi violente, parlamentare<br />

şi extraparlamentare, în regim şi în afara regimului politic, administrative,<br />

militare, ideologice, pedagogice) şi instrumentarea optimă a acŃiunii;<br />

- tactica implică o putere cât mai mare de a valorifica resursele şi<br />

instrumentele politice în situaŃii posibile cât mai variate, de a înlocui cât mai<br />

repede şi cât mai neaşteptat un instrument politic cu altul;<br />

- o tactică eficientă trebuie să prevadă loviturile şi mişcările posibile<br />

ale adversarului, momentul şi locul acŃiunior hotărâtoare şi, pe această bază,<br />

să fie concepute acŃiuni care să-l surprindă pe adversar, astfel încât să-i<br />

răstoarne planurile, să-i dezmembreze şi să-i deconcerteze opera;<br />

- tactica trebuie să prevadă mişcările aparatului de comandă ale<br />

agentului advers, ale organelor conducătoare şi, pe acest temei, să ia măsuri<br />

prioritare privind distrugerea sau neutralizarea acestora;<br />

- orice tactică trebuie să dea soluŃii concrete problemei alianŃelor şi<br />

compromisurilor, astfel încât agentul politic să reuşească să atragă de partea<br />

sa cât mai mulŃi aliaŃi, fie chiar vremelnici, şovăielnici şi să împiedice întărirea<br />

alianŃelor adversarului, să neutralizeze legăturile acestuia cu simpatizanŃii (un<br />

rol deosebit în respectarea acestei reguli îl are respectarea graniŃei dintre<br />

principialitate şi trădare, dintre compromisurile admisibile şi cele inadmisibile);<br />

- în scopul de a nu primi lupta într-un moment în care acest lucru este<br />

vădit avantajos pentru duşman, tactica va implica arta manevrelor, a<br />

tergiversărilor, a concilierilor şi compromisurilor;<br />

- tactica presupune îmbinarea armonioasă a ştiintei ofensivei juste cu<br />

cea a retragerii bine cumpănite.<br />

În practica lor reală, agenŃii politici combină aceste reguli tactice, le<br />

ierarhizează, le valorifică în lumina unor priorităŃi - fapt care le va solicita<br />

iscusinŃă, abilitate, tact politic dacă vor să-şi multiplice şansele de a câştiga<br />

lupta. Nu întâmplător, din cele mai vechi timpuri, politica a fost considerată<br />

nu numai ştiinŃă, ci şi artă.<br />

102


V. OBIECTUL ACłIUNII POLITICE<br />

1. NoŃiunea de obiect al acŃiunii politice<br />

Delimitarea obiectului acŃiunii politice prezintă o însemnătate decisivă<br />

pentru o instrumentare adecvată, pentru a asigura o eficienŃă, un grad de<br />

raŃionalitate acŃiunii, pentru caracterizarea sa în termenii legitimităŃii, pentru<br />

descifrarea caracterului şi sensului seriilor de acŃiuni politice. Această operaŃie<br />

este dificilă - dată fiind marea diversitate de concepŃii, de atitudini referitoare<br />

la politică şi marea complexitate a interacŃiunilor sistemului politic cu celelalte<br />

subsisteme ale vieŃii sociale, a interacŃiunilor obiectului acŃiunii politice cu<br />

elementele situaŃionale. Metoda praxiologică crează o posibilitate în plus de a<br />

surprinde esenŃa, de a face o delimitare corespunzătoare a obiectului unei<br />

anumite practici concrete.<br />

Obiectul acŃiunii politice este acel domeniu din viaŃa socială care,<br />

Ńinând de aria de competenŃă a agentului politic, este organizat, condus,<br />

controlat, reglat în mod direct de către agent corespunzător strategiei şi<br />

tacticii adoptate. RelaŃiile agentului politic cu obiectul acŃiunii lui se realizează<br />

prin valorificarea resurselor politice şi utilizarea instrumentelor politice pe care<br />

le stăpâneşte în situaŃia şi etapa concret - istorică.<br />

Dând o astfel de accepŃiune noŃiunii de obiect al acŃiunii politice,<br />

devine firească întrebarea: cum am putea delimita vreun obiect al acŃiunii<br />

politice concrete? Desigur, răspunsurile la această întrebare în literatura<br />

politologică universală sunt extrem de variate.<br />

2. Obiectul acŃiunii politice în literatura politologică<br />

Ar putea fi, cu un anumit efort de abstractizare, identificate câteva<br />

tipuri de poziŃii explicative:<br />

a) Încă din secolul trecut s-a conturat un curent de opinie conform<br />

căruia obiectul politicii ar fi Ńara, poporul, "cetatea" sau statul (Th. Funck<br />

- Brentano, L. Latzarus, F. de Holtzendorff, Littré). "Obiectul politicii este<br />

imens: mânuirea poporului" 1 sau "Politica este arta de a face poporul să<br />

creadă că el însuşi guvernează" 2 . Această orientare are numeroşi adepŃi mai<br />

ales printre cei care au considerat şi mai consideră politologia drept ştiinŃă a<br />

statului.<br />

Un astfel de punct de vedere, la o primă analiză, pare a fi<br />

simplificator, reducŃionist. De aceea i s-a opus o alternativă de provenienŃă<br />

1 Th. Funck - Brentano, "La politique", Paris, 1892, p.38.<br />

2 L. Latzarus, "La politique", Librairie Hachette, p.7.


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

sociologică - aceea a distincŃiei principiale dintre guvernanŃi şi guvernaŃi,<br />

dintre conducători şi conduşi.<br />

b) În preajma marilor conflagraŃii mondiale din secolul XX s-a<br />

conturat, în strânsă legătură cu Ńelurile războaielor, optica geopolitică<br />

asupra acŃiunii politice. Dacă la Rudolf Kjellén obiect al politicii este (după<br />

cum reiese din lucrarea sa intitulată "Probleme ştiinŃifice ale războiului<br />

mondial") Ńara cu geografia ei, gospodăria Ńării, neamul, societatea şi<br />

guvernământul, la şeful geopoliticii germane Karl Haushoffer, obiectul politicii<br />

l-ar constitui geografia planetei, geografia în mişcare a statelor, modelarea<br />

geografiei conform instinctului de expansiune şi voinŃei de creştere, de<br />

afirmare a statului. O astfel de optică a reprezentat o variantă a înstrăinării<br />

politicii în raport cu vocaŃia umanistă a rolului ei social. Pe un atare temei, o<br />

castă oligarhică guvernantă a elaborat şi propagat în mod unilateral,<br />

dictatorial o concepŃie a legitimităŃii în numele căreia s-a dat curs celor mai<br />

teribile acte antiumane din întreaga istorie. De aceea, atari devianŃe<br />

ideologice au fost pentru totdeauna compromise... şi, totuşi, continuă să aibe<br />

reprezentanŃi printre promotorii politicii imperialiste, printre ideologii<br />

mondialismului de orientare hegemonistă.<br />

c) În cele mai multe teorii politice ale secolului XX, de cea mai mare<br />

răspândire s-au bucurat concepŃiile conform cărora obiectul politicii l-ar<br />

constitui oamenii, binele colectivităŃilor politice, comunităŃile umane,<br />

exercitarea şi repartiŃia puterii între grupurile din care sunt constituite<br />

comunităŃile, conduitele altora. Şirul celor ce promovează sau au promovat<br />

astfel de concepŃii despre obiectul politicii poate să înceapă cu inspiratorul lor,<br />

care a fost Max Weber, şi poate continua cu numeroşi politologi precum G.<br />

Catlin, Ch. Merriam, R. Aron, G. Burdeau, W. Robson, Ch. Eisenmann, B. de<br />

Jouvenel, H. Lasswell, J. Freund, C. J. Friederich, Erick Weil, M. Duverger, G.<br />

Vedel, R. Dahl, J. W. Lapierre, A. Toffler etc.<br />

Max Weber considera drept obiect al politicului puterea sau repartiŃia<br />

puterii fie între state, fie între diverse grupuri din interiorul aceluiaşi stat 3 .<br />

Această concepŃie s-a răsfrânt asupra întregii politici contemporane.<br />

Raymond Aron considera că obiect al politicii pot fi societăŃile,<br />

grupurile, puterea, ierarhiile de comandă 4 . AlŃi politologi considerau că obiecte<br />

ale politicii pot fi: orice fel de comunitate umană, chiar societăŃi de animale (G.<br />

Catlin, M. Duverger etc.), conduitele altora (R. Dahl, C. J. Friederich, Ch.<br />

Eisenmann, Erick Weil etc.), punerea oamenilor în mişcare de către alŃii (B.<br />

de Jouvenel), de a veghea asupra binelui comun al comunităŃii politice prin<br />

dominarea oamenilor (J. Freund).<br />

G. Burdeau considera că obiectul privilegiat al politicii l-ar constitui<br />

cucerirea şi exercitarea puterii, dar întreg socialul în mod virtual se situează în<br />

câmpul politicii - fapt determinat în epoca noastră de procesul politizării<br />

universale 5 . În magistrala sa operă, G. Burdeau relevă ideea că politica<br />

3 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, prg.83.<br />

4 In "La science politique contemporaine", Paris, 1950, p. 52-69.<br />

5 G. Burdeau, "Méthode de la science politique", Dalloz, 1959, prg.83.<br />

104


OBIECTUL ACłIUNII POLITICE<br />

vizează, în mod simultan, gestiunea societăŃii existente şi transformarea sa<br />

pentru a o adapta voinŃelor celor care o compun. Întreaga politică, susŃinea<br />

Burdeau, gravitează în jurul a doi poli: lupta şi gestiunea, mişcarea şi ordinea.<br />

La fel, W. W. Rostow considera politica drept activitate de exercitare<br />

a puterii, având ca obiect oamenii, care aşteaptă de la guvernanŃi<br />

rezolvarea a trei imperative: securitate, bunăstare şi creştere, ordine<br />

constituŃională.<br />

Delimitarea în această manieră a obiectului acŃiunii politice crează o<br />

posibilă pârtie pentru a înfrumuseŃa societatea de consum, societatea<br />

informatizată. Astfel o parte din autorii amintiŃi au dat o titulatură specială<br />

pentru stadiul de dezvoltare a societăŃii ultimelor decenii: capitalism popular,<br />

societatea consumului de masă, societatea revoluŃiei manageriale, societatea<br />

postindustrială, era tehnetronică, civilizaŃie a loisir-ului, societate convergentă<br />

celorlalte sisteme sociale, societatea prosperităŃii generale, societate<br />

postideologică.<br />

d) O altă concepŃie este cea conform căreia obiectul politicii l-ar<br />

constitui viaŃa socială în ansamblu, organizarea socială a muncii sau a<br />

sistemului social. A fost promovată de către D. Gusti, T. Parsons, D. Easton,<br />

A. Touraine, R. K. Merton, G. Almond, R. G. Schwartzenberg etc. Aşa, de<br />

pildă, D. Gusti susŃinea că substratul vieŃii sociale îl constituie categoriile<br />

economice şi sufleteşti. Acest substrat se formează şi se menŃine graŃie<br />

funcŃiei organizatorice a instituŃiilor politico - juridice. "ViaŃa socială constă din<br />

multiple şi variate stări care se interferează, se încrucişează, se ciocnesc între<br />

ele; viaŃa politică are tocmai menirea de a dirigui aceste stări sub formă de<br />

curente, temperându-le, ori activându-le" 6 .<br />

În gândirea politică americană, începând cu Talcott Parsons, au fost<br />

introduse o serie de noŃiuni cum sunt cele de sistem politic, rol, status,<br />

structură politică, cultură politică, societate consensuală sau integrată,<br />

devianŃă etc. În această lumină, politica apare ca un subsistem al societăŃii ce<br />

îşi absoarbe toate resursele din mediul macrosocial pe care, la rândul ei, îl va<br />

regla în direcŃia realizării consensului, a integrării, a prevenirii sau<br />

înlăturării factorilor de devianŃă socială (T. Parsons) sau subsistemul<br />

politic este cel care distribuie în mod autoritar valorile în societate (D. Easton).<br />

Subsistemul politic îşi achiziŃionează un larg repertoriu de mecanisme prin<br />

care îşi va regla propria comportare şi propria structură internă, astfel încât să<br />

dea răspunsuri corespunzătoare cerinŃelor mediului intra şi extrasocietal<br />

care, luate împreună, formează mediul total al sistemului politic (The total<br />

environment of political system). Deci, obiectul acŃiunii politice capătă o<br />

accepŃiune foarte largă: mediul total al sistemului politic (ecological system,<br />

biological system, personality systems, social systems, international political<br />

systems, international ecological systems, international social systems etc).<br />

În acelaşi spirit, J. Meynaud era convins că politica este cea care asigură<br />

funcŃionarea societăŃii globale prin gestionarea afacerilor publice.<br />

6 D. Gusti, "Opere", vol.4, E.A., Bucureşti, 1970, p.81.<br />

105


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

O astfel de modalitate de determinare a obiectului acŃiunii politice are un<br />

caracter extensiv. Niciodată politica sau subsistemul politic (fie ele sclavagiste,<br />

feudale, capitaliste, fie moderne, fie contemporane - chiar în variantele totalitare) nu<br />

s-au dovedit capabile de a regla societatea globală, de a asigura integrarea<br />

organică, firească, de a realiza consensualitatea acesteia. Întotdeauna au rămas<br />

vaste sectoare sociale (inclusiv în economiile cu mecanism politic de comandă, în<br />

societăŃile cu reglare planificată) a căror dinamică s-a realizat sub imperiul<br />

spontaneităŃii. Deci, concepŃia amintită nu concordă decât parŃial cu practica din<br />

societăŃile contemporane, dar fără nici o îndoială ea exprimă idealuri, aspiraŃii şi<br />

dorinŃe ale guvernanŃilor din aceste societăŃi.<br />

Caracterul extensiv al acestei concepŃii provine din faptul<br />

că practica politică nu-şi propune, decât eventual ca o consecinŃă a unei false<br />

conştiinŃe de sine, să regleze în mod direct sistemele bio-demografic sau<br />

geografic. Este adevărat că numeroşi agenŃi ai acŃiunii politice integrează în<br />

calculele şi proiectele lor indicatori referitori la mediul demo-geografic, dar de<br />

fapt nici o decizie politică nu vizează şi nici nu ar putea viza, în mod direct,<br />

dinamica acestora. Reglarea dinamicii demo-geografice este înfăptuită prin<br />

conducerea oamenilor, prin gestionarea, coordonarea şi reglarea relaŃiilor<br />

economico - sociale, a macrosistemului social în totalitate.<br />

3. Obiectul acŃiunii politice, dintr-o perspectivă praxiologică<br />

În delimitarea obiectului acŃiunii politice ar trebui să se Ńină seama de<br />

neîmplinirile, limitele şi câştigurile ce rezultă din concepŃiile de mai sus. De<br />

asemenea, pot fi luate în considerare următoarele repere teoretice: a) Ideea<br />

lui S. Simon, devenită clasică, conform căreia politica nu este o activitate<br />

de administrare a lucrurilor, ci de guvernare a oamenilor. b) ConsideraŃia<br />

conform căreia esenŃa politicii o constituie lupta dintre guvernanŃi şi<br />

guvernaŃi, politica este participarea la treburile statului, determinarea<br />

conŃinutului activităŃii statului. c) Constatarea că există guvernanŃi şi guvernaŃi,<br />

conducători şi conduşi.<br />

Într-o astfel de lumină, obiectul acŃiunii agenŃilor politici îl constituie<br />

oamenii grupaŃi în colectivităŃi sociale, în categorii sociale, comunităŃi<br />

umane sau într-o anumită arie a societăŃii civile. Dacă se va accepta această<br />

idee, atunci va fi infirmată frazeologia fetişizantă care afirmă că obiect al<br />

politicii ar putea fi şi anumite societăŃi de animale, lumea lucrurilor sau factorul<br />

demografic.<br />

Oamenii, în calitatea lor de cetăŃeni, sunt membri ai colectivităŃilor<br />

umane, ai unor clase, categorii sociale, comunităŃi umane, ai unor instituŃii, ai<br />

unor sectoare din economie. În condiŃiile existenŃei raporturilor de<br />

dominaŃie - supunere, oricare dintre unităŃile sociale amintite pot juca rolul<br />

de obiecte ale politicii. Obiectele principale ale agenŃilor politici contemporani<br />

sunt colectivităŃile umane, clasele sociale, mulŃimile pe care le reprezintă şi<br />

ale căror interese le promovează, segmente adverse ale societăŃii civile şi<br />

statul. Fiecare agent politic, în funcŃie de locul şi rolul său social, de voinŃa<br />

106


OBIECTUL ACłIUNII POLITICE<br />

clasei pe care o susŃine, integrează într-un mod specific obiectul acŃiunii în<br />

seriile sale de acŃiuni, în practica politică, desfăşoară relaŃii specifice cu<br />

obiectul acŃiunii.<br />

Este simplu de remarcat şi accentuat faptul că oricare obiect al<br />

acŃiunii politice, constituind o unitate socială - posedă o conştiinŃă proprie<br />

(inclusiv o conştiinŃă de sine) şi constituie şi el un agent de acŃiune socială<br />

(economică, politică, religioasă, culturală etc.). Obiectul acŃiunii politice nu<br />

este şi nici nu poate fi pasiv. Din obiect, prin reacŃiile de răspuns, el va<br />

deveni agent politizat (cu acŃiune de aderenŃă, imprimată, inculcată sau cu o<br />

acŃiune din opoziŃie, de contracarare). Această idee face parte din sistemul de<br />

referinŃă al oricărei concepŃii democratice, constituind o componentă a însuşi<br />

exerciŃiului democraŃiei.<br />

AcŃiunea politică, având un caracter suprastructural, vizează în modul<br />

cel mai direct conştiinŃa obiectului ei. Aceasta constituie o notă definitorie a<br />

politicii umaniste, a forŃelor democratice. Dar au existat şi există încă<br />

numeroşi agenŃi politici care, fiind constrânşi de locul şi rolul lor social,<br />

folosesc în mod preponderent metode administrative, vizând nu conştiinŃa<br />

obiectului politicii lor, ci celelalte componente structurale ale acestora: viaŃa,<br />

averea, libertatea, demnitatea umană. Totdeauna astfel de stiluri în politică au<br />

fost contrare drepturilor naturale ale omului şi cetăŃeanului, au condus la<br />

variante practice ale totalitarismului.<br />

Practica politică, fiind dată natura sa suprastructurală, nu şi-a propus<br />

niciodată să producă bunuri materiale. Ea însă poate să stea la originea<br />

unităŃii de voinŃă, a organizării, a disciplinei, a ordinii şi coeziunii în jurul unor<br />

valori ale obiectelor ei. Ori, aceste componente ale subiectivităŃii sociale pot<br />

influenŃa producerea bunurilor materiale, ritmurile dezvoltării, îmbunătăŃirea<br />

calităŃii vieŃii, a produselor şi practicii sociale, ridicarea generală a nivelului de<br />

cultură şi de civilizaŃie în societăŃile contemporane. Prin urmare, optica<br />

praxiologică de abordare a politicului impune tratarea acestuia în termeni de<br />

eficienŃă.<br />

AgenŃii acŃiunii politice pot crea o ordine socială echitabilă la nivelul<br />

comunităŃii naŃionale şi internaŃionale, pot crea condiŃii favorizante pentru<br />

extinderea investiŃiilor, dezvoltarea economiei de piaŃă, expansiunea culturii<br />

etc. - dar aceasta cu condiŃia să promoveze interesele şi voinŃa majorităŃii<br />

cetăŃenilor, să armonizeze interesele concurente în cadrul societăŃii civile. Aici<br />

găsim un factor cauzal esenŃial al mecanismului ascensiunii vertiginoase a<br />

regimurilor democratice din zilele noastre.<br />

Cunoaşterea temeinică a structurii şi dinamicii obiectului acŃiunii<br />

politice, a raporturilor dintre acestea şi elementele situaŃionale prezintă un rol<br />

decisiv pentru elaborarea programelor politice. Nedelimitarea clară şi<br />

insuficienta cunoaştere a obiectului acŃiunii politice ar putea genera elemente<br />

"poetice", unele confuzii în structurarea programelor politice, greşeli în<br />

elaborarea strategiei şi tacticii.<br />

107


VI. CADRUL SAU SITUAłIA DE DESFĂŞURARE A<br />

ACłIUNII POLITICE<br />

1. SituaŃia socială şi situaŃia politică<br />

Întotdeauna agenŃii politici acŃionează într-o situaŃie socio - politică<br />

concret - istorică, creată în parte, prin participarea lor directă. Cadrul social<br />

de desfăşurare a acŃiunii politice cuprinde starea, ordinea sistemului social,<br />

nivelul de civilizaŃie, structura socială, ordinea instituŃională, conştiinŃa socială<br />

în raporturile lor cu mediul demo-geografic. SituaŃia politică este integrată,<br />

dependentă, corelată funcŃional cu situaŃia social - istorică reală în ansamblul<br />

ei, cuprinzând nivelul de organizare (sau de dezorganizare) a sistemului<br />

politic, adică este compusă din toŃi agenŃii politici (ierarhia statală, partidele,<br />

grupurile de presiune etc.), din clasele şi categoriile socio-profesionale cu<br />

mişcarea lor istorică reală, cu raporturile dintre ele, cu capacităŃile de a<br />

combina resursele şi instrumentele politice pentru a realiza obiectivele,<br />

conjunctura politică internaŃională etc.<br />

Concepută în acest fel, situaŃia politică este nu numai produsul ordinii<br />

socioeconomice, al societăŃii civile în ansamblul ei, ci în acelaşi timp, prezintă<br />

o relativă autonomie în virtutea căreia îşi va exprima raŃiunea de a exista.<br />

Aceasta pentru că, mai cu seamă în societăŃile contemporane, soluŃionarea<br />

dezechilibrelor de la scară macrosocială (recesiunile economice, inflaŃia,<br />

şomajul, polarizarea bogăŃiei etc.) ar fi extrem de dificilă fără soluŃionarea cu<br />

prioritate a conflictelor, a problemelor ce apar în viaŃa politică. Restabilirea<br />

unităŃii, a echilibrului, a unei perfecte funcŃionări a mecanismului reglator al<br />

sistemului politic are o puternică influenŃă activizatoare asupra dezvoltării<br />

mediului social.<br />

Ideea despre relaŃia dintre cadrul socio-economic şi situaŃia politică<br />

(de tipul: acŃiune şi retroacŃiune) ar putea fi nuanŃată plasând un accent<br />

asupra faptului că nici politologul, nici oamenii politici nu pot stabili cu uşurinŃă<br />

o demarcaŃie rigidă între acestea. Conexiunile dintre societatea civilă şi<br />

societatea politică sunt conduse, orientate, dirijate de practica politică. Deci,<br />

dacă din unghiul de vedere al determinismului materialist rolul fundamental<br />

aparŃine economicului şi socialului în raport cu politicul, din punct de vedere<br />

praxiologic, politica deŃine primatul în raport cu socialul. La nivelul sistemului<br />

politic se iau deciziile care anticipă şi încearcă să cuprindă dezvoltarea<br />

viitoare a societăŃii - aspect tot mai evident în societăŃile contemporane în<br />

care ritmurile politizării socialului, a oamenilor, sunt mai accentuate decât<br />

în oricare altă epocă anterioară.


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

2. Structura situaŃiei acŃiunii politice<br />

SituaŃia sau cadrul în care se desfăşoară acŃiunea şi seriile de acŃiuni<br />

politice nu este o îngrămădire haotică de fapte, ci un ansamblu relativ<br />

organizat, compus din mai multe sisteme, părŃi componente ale vieŃii sociale.<br />

Principalele sisteme care compun situaŃia acŃiunii politice sunt următoarele:<br />

a) Sistemul bio-social (socio-genetic), care cuprinde ansamblul<br />

indivizilor umani, sexelor, raselor cu relaŃiile de reproducere a speciei umane.<br />

FuncŃionarea în bune condiŃii a acestui sistem constituie condiŃia sine qua non<br />

a continuităŃii speciei umane.<br />

b) Sistemul demo-geografic, care cuprinde ansamblul factorilor<br />

demografici (densitatea populaŃiei, repartiŃia ei pe teritoriu, indicii natalităŃii şi<br />

ritmurilor de creştere a populaŃiei, durata medie a vieŃii etc.) şi geografici<br />

(mărimea, forma, situarea teritoriului, vecinii, bogăŃiile solului şi ale subsolului,<br />

clima, flora, fauna, etc.) cu relaŃiile dintre ei. Acest sistem este un suport<br />

natural al oricărui tip de acŃiuni sociale, implicit politice.<br />

c) Sistemul economic, care cuprinde multitudinea de tipuri de<br />

activităŃi comerciale, producătoare de bunuri şi servicii, bancare, de asigurări,<br />

de menaj etc. menite a satisface nevoile oamenilor. FuncŃionarea şi<br />

dezvoltarea acestui sistem are un rol vital pentru întreaga viaŃă socială,<br />

inclusiv pentru viaŃa politică, potenŃându-i structurarea şi dinamica<br />

neîntreruptă.<br />

d) Sistemul social propriu - zis, care cuprinde ansamblul<br />

colectivităŃilor umane, a sociogrupurilor, claselor şi categoriilor sociale cu<br />

raporturile dintre ele. FuncŃionarea acestuia este dependentă de gradul de<br />

ordine, de armonizare a intereselor, de echilibrul interior. Acest sistem<br />

determină, susŃine în modul cel mai direct dinamica vieŃii politice.<br />

e) Sistemul instituŃiilor de natură politică, juridică, pedagogică,<br />

filosofică, etică, artistică şi religioasă cu toate ideile, mentalităŃile, valorile,<br />

normele şi simbolurile vehiculate de către acestea, aflate într-o mare<br />

diversitate de relaŃii structurale. Dezvoltarea şi funcŃionarea acestui sistem<br />

este condiŃia necesară formării conştiintei de sine şi despre societate a<br />

fiecărei unităŃi sociale, a autodezvoltării conştiente.<br />

f) Sistemul culturii, care cuprinde ansamblul valorilor create şi<br />

propagate în societate, a scopurilor, normelor, modelelor culturale cu<br />

instituŃiile, comportamentele care le susŃin şi le difuzează în societate.<br />

FuncŃionarea şi dezvoltarea acestui sistem asigură progresul spiritual,<br />

subiectiv al societăŃii, contribuind la atenuarea decalajelor sociale, la<br />

accelerarea ritmurilor creşterii. Pe plan politic, funcŃionarea sistemului cultural<br />

condiŃionează adâncirea democraŃiei şi raŃionalizarea subiectivităŃii agenŃilor<br />

politici.<br />

g) Sistemul formelor de comunitate umană, care cuprinde toate<br />

comunităŃile umane cu raporturile dintre ele. FuncŃionarea acestui sistem<br />

dezvăluie hotarele demografice, ecologice, socio-economice şi<br />

110


CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE<br />

suprastructurale - culturale ale acŃiunilor politice globale, punând în evidenŃă<br />

rolul principiilor de independenŃă şi suveranitate naŃională, de stat - ca valori<br />

fundamentale ale societăŃilor contemporane.<br />

h) Sistemul politic însuşi constituie mediul nemijlocit, cu influenŃele<br />

cele mai directe asupra practicii agenŃilor politici concreŃi din care este<br />

alcătuit.<br />

i) Mediul internaŃional, compus din tipuri de sisteme ca cele de mai<br />

sus, cu raporturile dintre ele, din organizaŃii internaŃionale, blocuri militare etc.,<br />

dar care aparŃin altor naŃiuni decât cea în care îşi desfăşoară activitatea<br />

agentul politic. FuncŃionarea eficientă a circuitelor economice, sociale,<br />

culturale, politice, ecologice etc., în condiŃiile păstrării echilibrelor globale, a<br />

armonizării intereselor statelor, condiŃionează pacea mondială şi prosperitatea<br />

fiecărei naŃiuni.<br />

SituaŃia acŃiunii politice globale nu este o simplă sumă a elementelor<br />

amintite, ci ea alcătuieşte o unitate rezultată din relaŃiile organice dintre<br />

aceste sisteme, din intercondiŃionarea lor directă sau indirectă, pe de-o<br />

parte, şi din relaŃiile pe care le are fiecare dintre ele şi toate la un loc cu<br />

sistemul şi seriile de acŃiuni politice, pe de altă parte.<br />

SituaŃia globală a acŃiunii politice poate avea un caracter<br />

preponderent contradictoriu (dezechilibrări, dereglări, tensiuni, conflicte,<br />

momente de criză etc.) sau poate avea, în esenŃă, un caracter relativ<br />

armonios, echilibrat, lipsit de tensiuni şi crize importante (în cazul prezenŃei<br />

boom-ului, în societăŃile prospere). Caracterul tensionat sau echilibrat al<br />

elementelor situaŃionale ale acŃiunii politice influenŃează, cauzează sau<br />

direcŃionează în moduri întru-totul diferite legitimitatea, desfăşurarea şi<br />

eficienŃa acesteia. Astfel dezechilibrul ecologic, antagonismele sociale,<br />

contradicŃiile în sfera instituŃională sau între comunităŃile umane fac dificil<br />

consensul, unanimitatea, uneori chiar formarea unei majorităŃi, în luarea<br />

deciziilor la scara societăŃii globale, generează pluralismul politic,<br />

diversificarea strategiilor politice, animozităŃile şi toate formele de lupte<br />

politice. În aceste condiŃii, practica politică nu poate fi aprioric principial<br />

eficientă. Sistemul politic se va confrunta cu propriile convulsiuni şi tensiuni<br />

interne în procesul de realizare a funcŃiilor sale. Pe când, în condiŃiile fiinŃării<br />

unui echilibru între elementele situaŃionale, a absenŃei proceselor de criză se<br />

poate ajunge mai uşor la formarea unui consens sau a unei majorităŃi în<br />

luarea principalelor decizii politice, se poate constitui astfel un temei social<br />

pentru legitimitatea practicii politice.<br />

Chiar dacă acŃiunea politică nu este posibilă fără prezenŃa oricăruia<br />

din sistemele de mai sus, totuşi condiŃionările, susŃinerile imprimate de către<br />

acestea funcŃionării şi dezvoltării sistemului politic, implicit acŃiunilor politice<br />

concrete, prezintă valori inegale în situaŃii şi etape diferite. Rolul<br />

fundamental, primordial, nucleic îl au sistemele economic şi social care,<br />

de regulă, direcŃionează şi dau sens întregii politici. Aceasta nu exclude<br />

posibilitatea ca în anumite momente pe primul plan al vieŃii politice să se<br />

situeze soluŃionarea problemelor ecologice, sociogenetice, culturale sau a<br />

celor care vizează ameliorarea ratei instituŃionalizării. De asemenea, în<br />

111


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

principiu, rolul determinant în raport cu acŃiunea politică globală îl are situaŃia<br />

internă şi nu conjuncturile internaŃionale. Dar, aceasta nu exclude<br />

posibilitatea, în anumite condiŃii istorice beligene care aduc la ordinea zilei<br />

problematica polemologică, ca situaŃia internaŃională să treacă pe primul plan<br />

în ce priveşte aportul la determinarea practicii politice.<br />

Aşadar, influenŃa situaŃiei asupra eficienŃei acŃiunii politice şi a<br />

funcŃionării sistemului politic trebuie înŃeleasă prin evitarea opticii mecaniciste,<br />

a simplificărilor şi prin punerea în valoare a metodologiei sociologice. Orice<br />

acŃiune politică este produsul relaŃiei agentului politic cu situaŃia globală, deci<br />

are o dublă determinare - obiectivă şi subiectivă. Mediul în care se<br />

desfăşoară activitatea agentului nu trebuie fetişizat. Oricare agent politic<br />

are o autonomie în cadrul situaŃiei istorice, combină resursele şi<br />

instrumentele politice într-un mod original, dă dovadă de creativitate, de<br />

operativitate în ceea ce întreprinde. Orice acŃiune politică devine posibilă şi<br />

necesară de abia atunci când sunt coapte condiŃiile situaŃionale obiective şi<br />

este maturizată subiectivitatea agentului care va acŃiona într-o direcŃie fie de<br />

conservare, fie de reformare lentă, fie de revoluŃionare a situaŃiei existente în<br />

funcŃie de valorile, atitudinile şi voinŃa sa. Prin intermediul subiectivităŃii lor,<br />

agenŃii politici caută şi vor putea găsi calea cea mai eficientă de ieşire sau de<br />

depăşire a dificultăŃilor, obstacolelor care survin obiectiv în situaŃia socială.<br />

Dar istoria a creat în anumite momente situaŃii fără nici o ieşire; în astfel de<br />

circumstanŃe agenŃii politici vor părăsi scena istoriei.<br />

3. CondiŃionarea geografică a acŃiunii politice<br />

Legătura dintre politică şi geografie a fost observată încă din<br />

antichitate, de când exista organizarea statală. ObservaŃii interesante pentru<br />

istoricul problemei le-au făcut Tucidide, Herodot, Platon şi Aristotel. Herodot,<br />

de pildă, afirma şi credea că Egiptul este un dar al Nilului. Aristotel, în<br />

lucrarea sa "Politica", îşi exprima convingerea că libertatea este condiŃionată<br />

de clima temperată, iar teritoriile cu climat cald conduc la aservire.<br />

De-a lungul istoriei doctrinelor politice s-a conturat o orientare care a<br />

făcut o amplă tradiŃie exagerând rolul factorului geografic (Jean Bodin,<br />

Montesquieu, J.Michelet, V.Conta etc.) considerau că între geografie, climă -<br />

în special, şi dezvoltarea social - politică există o relaŃie legică şi cauzală.<br />

Bodin şi Montesquieu credeau că mediul geografic determină psihicul<br />

popoarelor care, la rândul lui, va genera moravurile, tradiŃiile, instituŃiile şi<br />

diferite alte relaŃii sociale. Climatul cald, de pildă, ar determina laşitatea<br />

popoarelor conducându-le spre aservire, supunere iar climatul rece ar fi<br />

generator de curaj şi libertate. Motesquieu era convins că există o corelaŃie<br />

semnificativă între forma insulară a teritoriului statelor şi înclinaŃia lor spre<br />

libertate, între invazii şi lipsa obstacolelor naturale dintre state. J. Michelet,<br />

pornind de la observarea influenŃei căldurii asupra revoluŃiei franceze din<br />

1789, a formulat opinia că revoluŃiile sociale sunt favorizate de climatul cald.<br />

112


CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE<br />

ObservaŃiile şi explicaŃiile acestor gânditori, chiar dacă aveau un<br />

substrat fatalist, prezentau, la timpul lor, un caracter progresist.<br />

Începând cu sfârşitul secolului trecut s-a conturat treptat concepŃia<br />

geopolitică în strânsă legătură cu formarea uniunilor monopoliste şi cu<br />

proliferarea diferitelor variante de imperialism. În anul 1897, Fr. Ratzel publica<br />

lucrarea sa "Geografia politică". În anul 1899, Rudolf Kjellén pronunŃa pentru<br />

prima dată cuvântul geopolitică (având aceeaşi semnificaŃie ca noŃiunea de<br />

geografie politică a lui Ratzel), iar în anul 1916 tipăreşte lucrarea "Probleme<br />

ştiinŃifice ale războiului mondial" al cărei prim capitol se intitulează "Probleme<br />

geopolitice". Deci, geopolitica a apărut şi s-a dezvoltat în strânsă legătură cu<br />

problematica, cu scopurile şi consecinŃele războiului şi s-a constituit ca un<br />

capitol al gândirii politice referitor la dependenŃa statului de baza geografică,<br />

de aşezarea, înfăŃişarea, spaŃiul, teritoriul, frontierele Ńării. R. Kjellén<br />

considera statul strâns legat de geografie, cu o puternică voinŃă de creştere şi<br />

afirmare; istoria sa fiind modelată de natura şi particularităŃile mediului fizic -<br />

geografic.<br />

Opera lui Kjellén a servit drept premisă teoretică pentru şcoala<br />

geopolitică germană al cărei şef a fost K. Haushoffer. Ideologii fascişti au<br />

împins la extrem determinismul geografic în scopul justificării<br />

expansionismului german, a pangermanismului. Din simpla teorie despre<br />

dependenŃa evenimentelor politice de teritoriu, geopolitica devine un îndreptar<br />

al vieŃii politice, o conştiinŃă geografică a statului fascist german, o teorie a<br />

statului înzestrat cu o puternică voinŃă de expansiune izvorâtă din pretinsa<br />

nevoie de spaŃiu vital şi din alte temeiuri geografice. Geopolitica, în strânsă<br />

corelaŃie cu rasismul, a devenit teoria oficială a nazismului, servind drept<br />

instrument politic de influenŃare şi manipulare a poporului german, de<br />

justificare a nevoilor imperialiste de "spaŃiu vital", de materii prime şi de<br />

colonii. Geopolitica a "legitimat" caracterul dinamic al geografiei statelor în<br />

favoarea pangermanismului şi a oferit un îndreptar practicii politice naziste.<br />

O parte a politologilor contemporani şi-au însuşit într-o măsură mai<br />

mică sau mai mare poziŃia determinismului geografic al politicii, dezvoltând-o<br />

pe un alt plan. G. Burdeau considera că orice regim politic poartă marca<br />

mediului fizic. Caracterul geografic determină dezvoltarea politică a societăŃii<br />

prin acŃiunea întinderii şi naturii teritoriului. Astfel, într-o Ńară vastă partidele<br />

politice riscă să aibă implantaŃii locale, este favorizată soluŃia federalismului,<br />

funcŃionează greoi contactul dintre conducători şi mulŃime. În ce priveşte<br />

natura teritoriului, prezintă importanŃă trei caractere geografice: situarea<br />

teritoriului (insularitatea Angliei favorizează liberalismul etc.), vecinătatea<br />

(absenŃa barierelor naturale predispune la centralism etc.) şi resursele<br />

naturale (influenŃează stilul instituŃiilor etc.). Burdeau, în maniera şcolii<br />

geografice, considera că mediul fizic determină mentalităŃile politice şi, prin<br />

intermediul acestora, dezvoltarea vieŃii politice.<br />

M. Duverger includea între factorii geografici cu influenŃă asupra<br />

luptelor politice: climatul, resursele naturale şi spaŃiul. Referitor la rolul<br />

spaŃiului, accentua asupra repartiŃiei populaŃiei în spaŃiu. Regiunile<br />

aglomerate, de pildă, favorizează inovaŃia politică şi expansiunea ideilor<br />

113


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

(democraŃia s-a născut la oraşe, socialismul este un fenomen urban),<br />

neutralitatea ElveŃiei ar fi determinată de situarea ei continentală, victoria<br />

revoluŃiei socialiste în Cuba ar fi fost datorată izolării ei de către mare,<br />

orientarea spre dreapta a muncitorilor situaŃi în cartierele din care fac parte<br />

patroni în raport cu cele pur muncitoreşti etc. El a accentuat asupra<br />

caracterului subordonat al influenŃelor geografice celor tehnice, (influenŃele<br />

geografice sunt esenŃialmente sociologice şi mai puŃin psihologice etc.). Pe<br />

aceeaşi linie s-au înscris şi alŃi autori precum M. Prelot, C.C. Rodee, T.J.<br />

Anderson, C.Q. Christol, G. Bouthoul.<br />

În acelaşi timp, se poate observa faptul că numeroşi autori au neglijat,<br />

au subestimat rolul mediului geografic în influenŃarea politicii. Dar, implicaŃiile<br />

crizei energetice, crizei de materii prime, dezechilibrelor ecologice din<br />

diferitele societăŃi contemporane au condus la depăşirea acestei situaŃii.<br />

Desigur, ar putea fi făcute câteva observaŃii pe marginea concepŃiilor<br />

de mai sus:<br />

- în general, este supraestimat rolul mediului geografic în<br />

determinarea structurii şi dinamicii vieŃii politice. Dacă concepŃiile primilor<br />

reprezentanŃi ai şcolii geografice (Bodin, Montesquieu etc.) au îndeplinit un<br />

rol pozitiv în perioada ascensiunii capitalismului concurenŃial, geopolitica - mai<br />

ales în varianta germană, prin absolutizarea rolului factorilor geografici în<br />

procesul de modelare a politicii, a servit ca instrument utilizat în scopuri<br />

expansioniste. Adesea, forŃele politice extremiste au creat şi folosit o<br />

problematică geopolitică falsă cu scopul de a distrage atenŃia mulŃimilor de la<br />

problemele arzătoare ale existenŃei lor (şomaj, inflaŃie, pauperizare etc.).<br />

- formularea unor legităŃi psihogeografice de felul: climatul cald<br />

predispune popoarele la lenevie, laşitate şi supunere sau climatul temperat<br />

determină calităŃile psihice ale "poporului stăpân" este neştiinŃifică şi<br />

antiumanistă. Împotriva unor astfel de pretinse regularităŃi se ridică fapte<br />

elocvente şi anume: există vaste zone subdezvoltate nu numai la tropice, ci şi<br />

în numaroase Ńări cu climă temperată; istoria a cunoscut mari civilizaŃii şi<br />

culturi nu numai în zonele cu climă temperată (acestea fiind chiar mai<br />

recente), ci şi în cele tropicale; istoria scoate în evidenŃă că numeroase<br />

civilizaŃii, culturi, inovaŃii tehnice şi mari ritmuri de dezvoltare au fost<br />

înregistrate în condiŃii geografice ostile şi nefavorabile.<br />

- au existat politologi care nu au luat în considerare faptul că, la<br />

rândul lui, sistemul politic exercită o influenŃă inversă asupra mediului<br />

geografic. Este trecută cu vederea sau este omisă problema responsabilităŃii<br />

statelor, a cercurilor guvernante pentru secătuirea unor resurse naturale din<br />

Ńări în curs de dezvoltare, caracterul anarhic al exploatării acestora, crearea<br />

unor situaŃii de dezechilibru ecologic etc.<br />

Cu toate acestea nu există o motivaŃie suficientă pentru a<br />

desconsidera observaŃiile şi străduinŃele politologilor contemporani de a<br />

extinde explicaŃia determinării dinamicii practicii politice. Este evident pentru<br />

toată lumea că statele contemporane şi alŃi agenŃi politici au stabilit programe<br />

pe termen lung privind protejarea şi menŃinerea într-o stare optimă a mediului<br />

înconjurător, gospodărirea apelor, sistematizarea teritoriului, a oraşelor şi<br />

114


CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE<br />

satelor, conservarea şi ameliorarea fondului funciar, creşterea raŃionalităŃii<br />

utilizării factorului natură, repartizarea obiectivelor socio-economice pe<br />

teritoriu luând în considerare şi geografia Ńării, cercetarea privind protecŃia<br />

teritoriului, a mediului, producerea de tehnologii nepoluante etc.<br />

Toate statele elaborează statistici cu privire la resursele naturale<br />

descoperite, fac evaluări asupra rezervelor posibile, lansează ipoteze cu<br />

privire la epuizarea unor resurse şi exprimă speranŃe că vor fi descoperite<br />

altele. Acelaşi lucru, la scară planetară, îl face O.N.U. Cercuri de specialişti, în<br />

special militari, elaborează diferite hărŃi politice şi modele strategice în raport<br />

cu arii geografice limitate. În literatura de informare curentă şi în cea de<br />

specialitate din ultimii ani a crescut ponderea limbajului geopolitic.<br />

Rezultă că legătura dintre politică şi cadrul geografic nu este<br />

numai teoretică, ci şi practică. Ea nu poate fi negată sau subestimată, cu<br />

atât mai mult cu cât figurează printre temele dominante ale zilelor noastre<br />

alături de problemele dezarmării, păcii, hranei, energiei, spaŃiului cosmic,<br />

drepturilor omului etc. Această legătură nu are un caracter cauzal şi nu este<br />

nemijlocită. Cadrul geografic prezintă un rol de condiŃionare (de suport) în<br />

raport cu sistemul politic, influenŃează dezvoltarea macrosistemului social şi în<br />

modul cel mai direct volumul factorilor de producŃie, productivitatea în<br />

agricultură, calitatea unor produse etc.<br />

InfluenŃele mediului geografic asupra dezvoltării societăŃii au avut o<br />

creştere continuă. S-au amplificat, odată cu curgerea secolelor, dependenŃele<br />

economiilor naŃionale de teritoriu. Mediul geografic îşi exercită condiŃionările<br />

asupra dinamicii politicului pe căi ocolite. Clima, de pildă, are o influenŃă<br />

asupra formei psihicului social, a mentalităŃilor politice, dar aceasta nu poate fi<br />

transformată într-o relaŃie de cauzare a conŃinutului acestora. ConŃinutul<br />

psihicului politic, al conştiinŃei politice are mecanisme exclusiv sociale şi care<br />

Ńin de condiŃia umană. Interesele, motivaŃiile, voinŃele, convingerile şi<br />

idealurile politice se formează în activitatea istorică a agenŃilor politici în<br />

contextul social. Mediul geografic, deci, exercită un rol de influenŃare a politicii<br />

şi nu de generare.<br />

Marea eroare a geopoliticienilor imperialismului este aceea că au<br />

considerat că politica este modelată în mod fatal de către geografie, de<br />

conturul continentelor, frontierelor, mărilor şi oceanelor, de barierele şi căile<br />

naturale, de comunicaŃie, omiŃând influenŃa inversă a politicii asupra mediului<br />

geografic. Ori, factorul geografic, pe parcursul istoriei vieŃii politice, în esenŃă<br />

nu s-a autoschimbat şi, în consecinŃă, ca factor relativ invariant nu putea să<br />

producă mutaŃii importante în politică. Pe când viaŃa politică, instituŃiile politice<br />

de pe un teritoriu dat, dintr-o Ńară determinată, au o istorie, au suferit<br />

transformări mari. Ori, un sistem atât de variabil, cum este politicul, a cauzat<br />

numeroase schimbări nu numai în mediul social, ci şi în cel geografic prin<br />

intermediul, în principal, al activităŃilor economice, ecologice pe care le<br />

coordonează.<br />

Deşi politica este o reglatoare indirectă a sistemelor eco-geografice,<br />

totuşi pot fi trase unele concluzii despre calitatea acesteia. Astfel în unele<br />

societăŃi contemporane politica de forŃare a ritmurilor industrializării are<br />

115


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

implicaŃii ecologice majore, provoacă schimbări rapide ale mediului geografic,<br />

putând grăbi epuizarea unor resurse naturale, extinderea poluării mediului,<br />

revenirea ciclică a crizei energetice etc. Atari implicaŃii de care politica<br />

este responsabilă au, într-adevăr, puternice influenŃe asupra propriei sale<br />

evoluŃii. De aceea, statele industrializate, mai ales în ultimele decenii, au<br />

manifestat un vădit angajament în activitatea de prevenire şi soluŃionare a<br />

problemelor ecologice.<br />

4. CondiŃionarea demografică a practicii politice<br />

Numeroase societăŃi contemporane se confruntă cu problema<br />

raportului dintre ritmurile dezvoltării economice şi demogeografice. Ca urmare<br />

au apărut diferite teorii în care autorii şi-au propus să explice dezechilibrele<br />

demo-economice, demo-sociale, demo-geografice. Astfel sunt teoriile<br />

"presiunii demografice", bio-politice, bio-psiho-politice care se bucură de o<br />

largă circulaŃie încă.<br />

Teoria presiunii demografice este de provenienŃă malthusiană. În<br />

cadrul ei este formulată o pretinsă lege - o corelaŃie necesară între creşterea<br />

galopantă a populaŃiei şi proliferarea conflictelor politice sau, invers, între<br />

perioadele de acalmie demografică şi pace, armonie socială. Devansarea<br />

rapidă a ritmului de creştere a volumului resurselor de către ritmul de creştere<br />

a populaŃiei constituie principala cauză a luptelor politice. În acest spirit,<br />

numeroşi teoreticieni mai cred că accelerarea creşterii demografice în<br />

Ńările subdezvoltate este un factor esenŃial al antagonismului politic.<br />

Aşa, de pildă, Gaston Bouthoul considera că “inflaŃia” demografică prezentă<br />

în Ńările subdezvoltate ameninŃă viitorul umanităŃii prin producerea războiului.<br />

În Ńările caracterizate prin dezechilibre demo-economice şi demo-geografice,<br />

luptele politice de tipul războaielor, revoluŃiilor, loviturilor de stat sau<br />

contestarea practicilor guvernanŃilor în general, apar ca necesităŃi şi ca<br />

mijloace de "relaxare demografică", de realizare a unor funcŃii sociale -<br />

altădată îndeplinite de epidemii 1 . În general, pentru restabilirea echilibrului<br />

demo-economic, neomalthusienii recomandă adoptarea sistemului economic<br />

occidental, planificarea demografică şi folosirea metodelor eugenice pentru<br />

clasele inferioare, în cadrul cărora indicele natalităŃii este mare.<br />

Teoriile rasiste pornesc de la ideea diversităŃii raselor şi a<br />

invariabilităŃii lor în timp. Fundamentele deosebirilor dintre organizaŃiile,<br />

instituŃiile şi nivelul dezvoltării politice ale statelor constau în diferenŃele nu<br />

numai de grad, ci în special de natură între rase. Criteriile cefalice, cromatice,<br />

etnice, cu aplicabilitatea la oameni şi popoare, devin principii explicative în<br />

teoriile rasiste. Există rase viguroase, tinere, active, întreprinzătoare, capabile<br />

de a stăpâni, de a domina, organiza şi comanda şi există rase slabe,<br />

îmbătrânite, fără a fi dovedit aptitudini organizatorice, incapabile de a ridica<br />

mari civilizaŃii, fără voinŃă de a domina şi care manifestă înclinaŃie spre<br />

1 G. Bouthoul, "Sociologie de la politique", P.U.F., 1971, p.61-62.<br />

116


CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE<br />

supunere, ascultare. Astfel de diferenŃe, de fapt "inventate", sunt considerate<br />

premise ale organizării politice. În variantele mai recente teoriile rasiste s-au<br />

împletit cu explicaŃiile psiho-culturale.<br />

Teoriile biologizante ale politicii consideră că politica este un atribut<br />

implicit al societăŃilor de animale, cum ar fi, de pildă, cele de albine, de<br />

castori, de termite. In astfel de societăŃi există relaŃii de organizare ierarhică,<br />

relaŃii de putere, de comandă - ascultare, de executare şi control, există şefi,<br />

lupte pentru putere, strategii etc. Deci, fenomenele politice sunt anterioare<br />

societăŃii. AdepŃii teoriilor bio-politice se străduiesc să extindă observaŃiile<br />

referitoare la "modelul" de organizare a diferitelor societăŃi de animale asupra<br />

organizării politice a societăŃii umane, să găsească analogiile şi, pe această<br />

bază, să ofere un îndreptar practic sau teoretic - explicativ pentru practica<br />

politică. Putem aminti câteva astfel de analogii simplificatoare: atât în<br />

societate, cât şi în lumea animală "şefii" trag foloase personale, ocuparea<br />

locurilor în ierarhia de comandă depinde de calităŃile personale, puterea joacă<br />

o funcŃie integratoare etc.<br />

Teoriile bio-psihologice consideră componentele biologice ale<br />

personalităŃii drept fundamente ultime ale relaŃiilor politice. Astfel,<br />

temperamentele politice (Eisenck), "instinctul morŃii" (Freud), "instinctul de<br />

dominare" generează comportamentul politic al indivizilor sau marilor<br />

personalităŃi, relaŃiile de dominaŃie şi de agresiune. Vârsta influenŃează<br />

atitudinile politice: bătrânii manifestă atitudini conservatoare, iar tinerii se<br />

manifestă ca revoluŃionari. Pe un plan mai general, în Ńările subdezvoltate<br />

durata medie a vieŃii fiind mică, atitudinile politice ale populaŃiei înclină spre<br />

transformări sociale radicale, pe când în Occident - unde durata medie a vieŃii<br />

este mare, în politică domină conservatorismul.<br />

Astfel de concepŃii bio-demo-politice au însă importante limite:<br />

- trăsătura generală a acestora este aceea că exagerează rolul<br />

factorului bio-demografic, etnic în raport cu viaŃa politică, considerând relaŃia<br />

dintre subsistemul politic şi factorul demografic ca fiind nemijlocită. De aici<br />

provin diverse consecinŃe eronate, exagerate;<br />

- teoriile de mai sus trec cu vederea faptul că "inflaŃia demografică",<br />

dezechilibrul demo-economic au cauze sociale, economice şi politice;<br />

- teoriile rasiste au fost definitiv compromise de practicile fasciste,<br />

de apartheid. Ele nu au un fundament ştiinŃific, biologic, sociologic sau<br />

psihologic semnificativ. Este adevărat că existenŃa raselor (europeană,<br />

mongoloidă, negroidă, amerindiană) nu poate fi pusă la îndoială. Dar<br />

deosebirile biologice între rase nu au nici o implicaŃie socială, culturală sau<br />

caracterială. Cercetările fiziologice, testările psihologice sau studiile de<br />

sociologie politică comparată nu au dezvăluit diferenŃe politice, organizatorice,<br />

psihosociale între popoare, Ńări, personalităŃi pe temeiul rasei. La fel, istoria<br />

demonstrează existenŃa unor civilizaŃii mongoloide, negroide sau amerindiene<br />

superioare celor albe în anumite perioade istorice sau, în plan sincronic,<br />

practica politică contemporană dovedeşte că oricare rasă este reprezentată<br />

prin toate formele de regimuri politice: democratice, totalitare, liberale, dirijiste<br />

etc.;<br />

117


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

- concepŃiile biologizante ale politicii sunt infirmate de datele biologiei,<br />

ecologiei, antropologiei şi ştiinŃelor sociale. Toate demonstrează că în viaŃa<br />

extrasocială nu fiinŃează raporturi politice. Ideologii care au susŃinut contrarul<br />

atribuie politicii un caracter anistoric, etern, opus determinismului socioeconomic;<br />

- adepŃii teoriilor psiho-economice neglijează faptul că instinctele,<br />

temperamentele sunt componente biologice ale personalităŃii care îşi pierd<br />

importanŃa pe măsură ce individul se integrează în societate, îşi formează<br />

caracterul şi-şi dezvoltă aptitudinile. Prin urmare, ele nu pot fi forŃe motrice ale<br />

comportamentului politic. Pot fi doar factori de influenŃare (de pildă,<br />

temperamentul lui Stalin, Hitler etc.). De asemenea, ei fac abstracŃie de<br />

caracterul dependent al psihicului individual şi social, de mediul cultural -<br />

spiritual, socio-economic;<br />

- teoriile demo-bio-politice, în variantele amintite, sunt produse<br />

ideologice ale cercurilor politice de extremă dreaptă în scopul de a servi ca<br />

pretexte ale expansiunii externe, de a distrage atenŃia mulŃimilor de la<br />

problemele reale ce vin să pericliteze supravieŃuirea ordinii statale din<br />

momentul istoric dat. Rolul doctrinelor biologice ale raselor a fost surprins cu<br />

mare precizie de către sociologul român Petre Andrei astfel: "Toată politica<br />

imperialistă şi colonială vrea o justificare morală, susŃinând necesitatea<br />

stăpânirii şi a tutelei raselor superioare asupra celor inferioare, care nu se pot<br />

organiza şi civiliza" 2 .<br />

ExplicaŃiile sociologice evidenŃiază interacŃiunile dintre factorul<br />

demografic, geografic, etnic şi macrosistemul social, iar în cadrul<br />

acestuia din urmă - subsistemul acŃiunilor politice.<br />

În procesul de producere şi reproducere a vieŃii sociale factorul<br />

demografic joacă un rol de condiŃionare, exercitând o influenŃă asupra<br />

dezvoltării politice, nu în mod direct, ci prin intermediul rolului determinativ al<br />

structurii sistemului social global (cultură, valori spirituale, economie, instituŃii,<br />

coduri de norme etc.). Este adevărat că dezechilibrele ecologice, demoeconomice<br />

şi demo-geografice sunt suporturi ale unor probleme şi tensiuni<br />

politice, dar aceste dezechilibrări nu le crează mediul natural sau factorul<br />

etnic, ci sunt şi ele cauzate de natura macrosistemului social, de tipul de<br />

ordine socio-politică existentă. Aici este vorba de o influenŃă inversă a<br />

efectului (dereglările demo-economice) asupra cauzei care l-a generat<br />

(sistemul de reglare socială) - fapt care angajează totdeauna intervenŃia<br />

factorului politic, responsabilitatea acestuia.<br />

Indicii demografici esenŃiali (densitatea populaŃiei, dispersia ei pe<br />

teritoriu, repartizarea pe vârste şi sexe, durata medie a vieŃii, ritmurile de<br />

creştere, starea sănătăŃii etc.) au un rol de influenŃare, adică de accelerare<br />

sau de frânare a progresului subsistemelor ce compun viaŃa socială, inclusiv a<br />

sistemului acŃiunilor politice. Aceşti indici se schimbau în mod spontan în<br />

societăŃile mai vechi, primitive. In numeroase societăŃi contemporane au fost<br />

adoptate programe privind creşterea, reglarea dinamicii demografice. În<br />

2 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucureşti, 1970, p.373<br />

118


CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE<br />

general, în societăŃile contemporane există posibilitatea cunoaşterii, controlării<br />

şi dirijării dinamicii demografice în scopul prevenirii şi înlăturării dezechilibrelor<br />

demo-economice şi ecologice. Dar această posibilitate se poate transforma în<br />

realitate în funcŃie de o serie întreagă de premise, printre care şi tipul de<br />

organizare politică. În cadrul relaŃiei dintre politică şi creşterea demografică -<br />

politica poate deveni factorul activ, coordonator, conducător. S-a format o<br />

componentă distinctă a practicii politice contemporane – demo-politica,<br />

corelată cu geopolitica. Aceasta a devenit o dimensiune importantă a<br />

proiectelor multor regimuri politice contemporane şi nu numai a celor care au<br />

o împovărătoare rată a creşterii demografice.<br />

Procesul de organizare administrativ - teritorială a statului,<br />

repartizarea noilor obiective industriale pe teritoriul Ńării, organizarea<br />

sufragiului universal sunt acŃiuni care nu pot ocoli luarea în consideraŃie a<br />

indicilor demo-geografici. Deciziile demo-politice se înfăptuiesc prin pârghii<br />

politice - financiare, social - culturale, medicale şi ludice.<br />

*<br />

* *<br />

În finalul acestui demers ar trebui accentuat asupra ideii că<br />

elementele structurale ale practicii politice (agentul, subiectivitatea sa,<br />

mijloacele acŃiunii politice, obiectul şi situaŃia acŃiunii) alcătuiesc un sistem<br />

care ar trebui să funcŃioneze coerent. În planul vieŃii politice reale aceste<br />

elemente nu pot fi despărŃite sau separate unele de altele. Ele îşi realizează<br />

funcŃiile intrând în relaŃii, în conexiuni lăuntrice, iar dinamica sistemului politic<br />

este integrată organic în macrosistemul social.<br />

Unitatea elementelor structurale ale acŃiunii politice poate fi<br />

contradictorie (poate prezenta dezechilibre intrinseci) - fapt foarte evident în<br />

societăŃile cu o dezvoltare spontană, lipsite de resurse şi mijloace de<br />

intervenŃie eficientă, de o reglare centralizată minimală, de o coordonare<br />

istorică a dezvoltării lor sau poate fi, în linii mari, caracterizată prin relative<br />

echilibre funcŃionale.<br />

Desigur, cercetarea nu trebuie să se oprească la analiza structurii<br />

acŃiunilor politice concrete, aşa cum a fost făcută până aici, pentru că orice<br />

acŃiune concretă este o parte componentă - pe coordonatele spaŃiului, a unui<br />

sistem de acŃiuni iar - pe coordonatele timpului, a unei serii de acŃiuni politice.<br />

119


VII. PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA<br />

POLITICII<br />

1. Sistemul politic şi funcŃiile sale<br />

Limitarea cercetării la descifrarea elementelor structurale ale acŃiunii<br />

politice şi a modului de combinare reală a acestora în seriile de acŃiuni politice<br />

reliefează o optică atomistă, mecanicistă de abordare (de altfel, necesară în<br />

variate investigaŃii ştiinŃifice, ca o primă etapă). Evitarea unei asemenea<br />

situaŃii poate avea loc prin analiza relaŃiilor dintre diferitele acŃiuni politice<br />

simultane, dintre seriile de acŃiuni şi delimitarea în plan teoretic a acestora de<br />

celelalte interacŃiuni sociale.<br />

AgenŃii politici dintr-o societate concret - istorică, fiind orientaŃi de<br />

programe şi strategii concrete, posedând anumite instrumente şi resurse<br />

politice, intră în procesul acŃiunii lor, pe de-o parte, în relaŃii reciproce (de<br />

alianŃă, opoziŃie, neutralitate, dominare, subordonare, incluziune, excluziune,<br />

război etc.) şi, pe de altă parte, în relaŃii cu agenŃii nepolitici ai practicii sociale<br />

(socio-grupuri, comunităŃi umane, categorii sociale, clase etc.). Aceste relaŃii<br />

au o deosebită însemnătate pentru realizarea sensului acŃiunilor agenŃilor,<br />

putând accelera, frâna sau opri realizarea Ńelurilor finale, influenŃând decisiv<br />

eficienŃa acŃiunii politice. De aceea, este necesară cercetarea relaŃiilor dintre<br />

agenŃii politici, a ordinii politice din societate. Metoda eficace (fără a o fetişiza)<br />

pentru realizarea acestui scop este analiza structural-sistemică.<br />

Începuturile introducerii noŃiunii de sistem în teoria politică le<br />

reliefează opera lui Spencer. Într-o concepŃie biologizantă, organicistă despre<br />

lume el a integrat şi utilizat în lucrările referitoare la politică noŃiunile de<br />

structură, funcŃii sociale, sistem de organe, sistem de susŃinere, sistem<br />

distribuitor, sistem reglator, constituŃiune socială, creştere socială etc.<br />

Spencer considera că sistemul reglator, sistemul guvernamental - militar apar,<br />

funcŃionează şi se dezvoltă în mod analog cu cel neuromotor la animal. Deci,<br />

raŃionamentul analogic, în teoria sa politică, are un rol principial.<br />

Moştenirea spenceriană a avut o puternică înrâurire asupra a tot mai<br />

numeroase poziŃii politologice contemporane, mai cu seamă după crearea<br />

teoriei sistemelor şi consacrarea acesteia de către cibernetică. Astfel, T.<br />

Parsons 1 , considera că, asemenea sistemului social, sistemul politic este în<br />

mod structural compus din unităŃi şi din relaŃiile dintre acestea, chiar din<br />

indivizi purtători de roluri sau colectivităŃi reductibile la persoane individuale.<br />

Structura sistemului politic este analizată în termenii a patru tipuri de<br />

1 A se vedea T. Parsons, "The Social System", New-York, 1951, "The System of Modern<br />

Societies", Prentice-Hall, Inc., 1971


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

componente variabile: valorile, normele, colectivităŃile şi rolurile. Sistemul<br />

politic are două seturi de funcŃii:<br />

a) Exercită responsabilitatea pentru menŃinerea integrităŃii societăŃii, a<br />

comunităŃii umane; b) FuncŃia executivă, de apărare a teritoriului, de<br />

menŃinere a ordinii publice. Prin realizarea acestor funcŃii, sistemul politic<br />

mobilizează şi organizează resursele pentru atingerea scopurilor<br />

colectivităŃilor particulare. Astfel va fi asigurată menŃinerea, integrarea,<br />

adaptarea sa continuă.<br />

FuncŃiile sistemelor politice (după G. Almond şi G. B. Powell) :<br />

Recrutarea politică<br />

Socializare politică<br />

Comunicarea politică<br />

Articularea (formularea)<br />

intereselor<br />

Agregarea intereselor<br />

Activitatea politică<br />

(acŃiunea propriu-zisă<br />

de a face politică)<br />

Implementarea politicii<br />

Oamenii trebuie recrutaŃi pentru a ocupa<br />

diferitele poziŃii politice variind de la simplu<br />

alegător şi până la membru al guvernului.<br />

Atitudinile oamenilor faŃă de sistemul politic<br />

trebuie formate şi susŃinute.<br />

InformaŃia importantă din punct de vedere<br />

politic trebuie transmisă.<br />

Solicitările pentru anumite politici trebuie<br />

exprimate cu fermitate.<br />

Solicitările trebuie selecŃionate şi combinate<br />

într-un număr de variante importante care pot fi<br />

duse la bun sfârşit.<br />

Cererile trebuie convertite în decizii autoritare<br />

şi în politici.<br />

Aceste decizii trebuie puse în practică.<br />

Într-o manieră nu prea îndepărtată, dar mai puŃin eclectică, a procedat<br />

şi D. Easton 2 . Problema fundamentală a ştiinŃei politice credea Easton, este<br />

cum anume sistemul politic reuşeşte să se menŃină în mediul social<br />

schimbător. Pentru a soluŃiona această problemă trebuie cunoscută viaŃa<br />

sistemului politic, modurile tipice de răspunsuri pe care sistemul politic poate<br />

să le suporte, natura şi condiŃiile răspunsurilor.<br />

Sistemul politic este alcătuit din interacŃiunile prin care valorile sunt<br />

alocate în mod autoritar (prin distribuirea şi folosirea puterii) pentru societate,<br />

fiind situat în mediul social printre alte sisteme, manifestând deschidere şi o<br />

putere de adaptare în raporturile cu acestea. Mediul social total este compus<br />

din mediul intrasocial (sistemele ecologic, biologic, de personalităŃi şi social) şi<br />

mediul extrasocial (sistemele politice internaŃionale, ecologice şi sociale<br />

internaŃionale).<br />

Sistemul politic se află în strânsă interdependenŃă cu mediul său,<br />

manifestând receptivitate la cerinŃele şi suporturile acestuia (intrări), pe care<br />

2 A se vedea D. Easton, "Categories for the System Analysis of Politics", In "Varieties of<br />

Political Theory", Prentice-Hall, 1966<br />

122


PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ<br />

apoi le converteşte în decizii şi acŃiuni (ieşiri). Calitatea deciziilor şi acŃiunilor<br />

are o influenŃă inversă asupra viitoarelor cerinŃe şi suporturi. În acest fel, viaŃa<br />

politică apare ca un sistem deschis şi adaptativ sau ca un complex de procese<br />

prin care anumite feluri de "intrări" (inputs) sunt convertite în "ieşiri" (outputs)<br />

concrete. Pentru a-şi întări capacitatea de răspuns şi de adaptare, sistemul<br />

politic acumulează un larg repertoriu de mecanisme prin care îşi reglează<br />

propria comportare şi structură internă.<br />

În raporturile sistemului politic cu mediul intra şi extrasocial poate să<br />

apară stress-ul (demand stress sau support stress), rezultat fie din pierderea<br />

unor date ale suporturilor, fie din lipsa informaŃiei feed-back sau din<br />

incapacitatea sistemului de a răspunde la cereri. Stress-ul afectează<br />

funcŃionarea sistemului politic astfel încât i-ar putea cauza dezintegrarea.<br />

EsenŃialul, susŃinea Easton, constă în prevenirea şi înlăturarea condiŃiilor de<br />

stress. Acelaşi spirit este adoptat şi de către G. Almond care prezenta un<br />

interes, chiar mai mare, pentru găsirea mecanismelor necesare supravieŃuirii<br />

sistemului politic (capacitatea de extragere şi distribuire a resurselor, reglarea<br />

elementelor sale, capacitatea de dezvoltare şi menŃinere a simbolurilor care<br />

sporesc loialitatea pentru sistem, capacitatea de a răspunde adecvat şi la timp<br />

cerinŃelor exercitate asupra lui), demonstrând în acest fel caracterul<br />

conservator al concepŃiei sale.<br />

ConcepŃiile de mai sus au avut o evidentă forŃă de înrâurire asupra a<br />

numeroşi politologi, cum sunt: J-W. Lapierre, R.G. Schwartzenberg, Karl W.<br />

Deutsch, Morton A. Kaplan etc., care au nuanŃat notele definitorii ale structurii şi<br />

dinamicii sistemelor politice contemporane accentuând, după caz, fie pe<br />

aplicarea modelului cibernetic de comunicare şi control (importanŃa conexiunii<br />

inverse în reŃeaua fluxurilor de comunicare dintre viaŃa politică şi societate), fie<br />

pe faptul că sistemul politic constituie ansamblul proceselor de decizie care<br />

privesc totalitatea unei societăŃi globale vizând creşterea performanŃelor<br />

generale, a gradului de integrare, a menŃinerii echilibrului şi păcii sociale, fie pe<br />

ideea că sistemul politic în funcŃionarea lui efectivă generează regimurile politice.<br />

Fără nici o îndoială, politologia ultimelor decenii are meritul de a fi<br />

încercat să valorifice metoda structural - sistemică în abordarea politicii; de<br />

asemenea, are şi meritul de a o fi corelat cu analiza funcŃionalistă. Valorificând<br />

astfel de premise, noi vom utiliza frecvent în prezentul demers expresia de<br />

sistem al acŃiunilor politice, care desemnează ansamblul acŃiunilor şi seriilor<br />

de acŃiuni ale agenŃilor politici ai unei societăŃi, clase, categorii sociale, forme<br />

de comunitate umană, grupări sociale sau ai altui segment al societăŃii civile.<br />

Deci, elementele sistemului acŃiunilor politice nu sunt nici relatele (agenŃii), nici<br />

relaŃiile, ci ambele, adică acŃiunile, interacŃiunile şi seriile politice concret –<br />

istorice; orice acŃiune politică, fiind alcătuită la rândul ei, aşa cum s-a văzut,<br />

din agentul purtător al programului, strategiei, tacticii, al subiectivităŃii politice<br />

în general, din mijloace politice concrete, dintr-un obiect al acŃiunii - parte<br />

componentă a situaŃiei praxiologice concrete. Deci, în sistemul acŃiunii politice<br />

vor fi antrenate şi astfel de elemente.<br />

În expunerile precedente s-a demonstrat că elementul nucleic al<br />

acŃiunii politice îl constituie agentul ei - fapt de care trebuie să se Ńină seama<br />

123


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

în abordările teoretice. Pentru că agenŃii politici sunt iniŃiatorii şi purtătorii<br />

programelor politice, strategiilor, tacticilor, valorilor, idealurilor politice,<br />

atitudinilor şi voinŃei politice, instrumentelor politice etc., ei pot fi consideraŃi<br />

simboluri ale unor tipuri de acŃiuni. Dacă se acceptă această convenŃie şi dacă<br />

se ia în considerare că orice relaŃie este obiectivarea unei acŃiuni, atunci<br />

sistemul acŃiunilor politice semnifică ansamblul relaŃiilor dintre agenŃii politici,<br />

derulate în timp, ansamblul relativ autonom în raport cu celelalte tipuri de<br />

relaŃii sociale.<br />

ÎnŃeleasă astfel, noŃiunea de sistem de acŃiuni sau serii de acŃiuni<br />

politice se apropie de înŃelesul dat acesteia de către J-W.Lapierre. El<br />

considera că un sistem politic este ansamblul de procese de decizie care<br />

privesc totalitatea unei societăŃi globale 3 . Dar se şi deosebeşte mult prin faptul<br />

că în această lucrare politica nu este identificată cu ansamblul proceselor de<br />

decizie din societate.<br />

Sistemul acŃiunilor politice are un caracter relativ unitar şi autonom,<br />

posedă un echilibru de tip homeostatic, are capacitate de funcŃionare, de<br />

autoorganizare şi de menŃinere a structurii într-un interval istoric determinat. În<br />

exercitarea acestei capacităŃi un rol deosebit îl deŃine propriul subsistem<br />

reglator central care poate fi cercul guvernamental, cercul de tehnicieni din<br />

jurul marelui dictator (în regimurile fasciste), regele cu camarila sa, casta<br />

aristomonarhică, elita politică, birocraŃia monopolist - statală în frunte cu şeful<br />

statului, cercul dirigent al partidului de guvernământ, "reprezentanŃii" clasei<br />

muncitoare şi ai întregului popor (în regimurile comuniste).<br />

În anumite momente istorice, în funcŃionarea sistemului de acŃiuni<br />

politice, sub determinarea unor cauze preponderent endogene, dar şi<br />

exogene, apar opoziŃii, contradicŃii în propria structură. Amplificarea acestora<br />

va conduce fie la dezagregarea sistemului acŃiunilor politice şi la constituirea<br />

altuia nou, superior, fie la integrarea unor elemente noi în propria-i structură,<br />

fie la descompunerea iremediabilă (ca început şi consecinŃă a revoluŃiei<br />

sociale).<br />

Sistemul acŃiunilor politice nu evoluează în, prin şi pentru sine, ci în<br />

strânse raporturi de coexistenŃă, interdependenŃă şi de cauzalitate cu celelalte<br />

subsisteme ale vieŃii sociale. EsenŃialul în analiza sistemului politic nu este<br />

optica instituŃionalistă, reliefarea rolului factorilor endogeni în dezvoltarea<br />

politică, aşa cum procedează numeroşi autori, ci surprinderea raporturilor<br />

dintre sistemul politic şi societatea globală pe care politicul o reglează conform<br />

voinŃei suportului sociouman pe care-l reprezintă.<br />

Sistemul acŃiunilor politice este modelat de cauze extrinseci (venite<br />

din mediul social) şi intrinseci (endogene). Cea mai mare parte din seriile de<br />

acŃiuni este efectul unor cauze şi influenŃe economice, sociale,<br />

suprastructurale, culturale, ale formelor de comunitate, ecologice etc. Tipurile<br />

de cauze şi condiŃionări amintite generează tot atâtea ramuri ale politicii:<br />

politica economică, în domeniul culturii, în sfera ecologicului, în formarea unei<br />

spiritualităŃi etc. În această lumină, sistemul acŃiunilor politice apare ca un<br />

3 J.W. Lapierre, "L'analyse des systemes politiques", PUF, 1973, p.34.<br />

124


PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ<br />

răspuns, ca un efect al diferitelor relaŃii pe care el le are cu macrosistemul<br />

social, efect al cerinŃelor, exigenŃelor puse în faŃa sa de dinamica ascendentă<br />

a vieŃii sociale pe care o reglează şi al fiecărui element al acesteia luat în<br />

parte.<br />

AcŃiunile politice concret - istorice sunt generate de macrosistemul<br />

social în scopul autoreglării dezvoltării acestuia, pentru înlăturarea<br />

perturbărilor, a contradicŃiilor, a dezechilibrelor, creşterea ritmurilor dezvoltării<br />

etc. Deci, ordinea economică, reŃeaua instituŃională, conŃinutul spiritualităŃii,<br />

ideologiile, tipul de cultură, caracterul naŃional sunt modelate de practica<br />

politică, de către elita socială care face politica.<br />

Cealaltă parte, mult mai restrânsă, a seriilor de acŃiuni politice îşi are<br />

cauze preponderent endogene (relaŃiile dintre elementele sistemului de acŃiuni<br />

politice, dereglări, dezechilibrări, desincronizări, contradicŃii între seriile de<br />

acŃiuni politice). Acestea determină autoorganizarea, autoreglarea dinamicii a<br />

însuşi sistemului politic (cratopolitica).<br />

Deci, orice sistem politic se forŃează să acumuleze o cât mai mare<br />

putere, capacitate de reglare a dezvoltării macrosistemului social, a vieŃii<br />

naŃionale al cărui produs este, a fiecărui element, luat în parte, al acestora şi,<br />

în acelaşi timp, capacitatea de autoreglare, autodezvoltare şi supravieŃuire.<br />

Aceasta îndeamnă la o analiză a relaŃiilor intrinseci ale sistemului de acŃiuni<br />

politice în strânsă legătură cu relaŃiile extrinseci, la depăşirea<br />

instituŃionalismului în favoarea determinismului social. Din acest punct de<br />

vedere principalele funcŃii ale sistemului politic (pe care le exercită totodeauna<br />

regimul politic existent) sunt:<br />

1. FuncŃia de cunoaştere, de autoinformare continuă, a realităŃilor<br />

existente înăuntrul Ńării şi pe plan internaŃional, concretizată într-o ordine de<br />

priorităŃi, motivaŃii, scopuri, valori şi norme în funcŃie de care va fi elaborat<br />

proiectul de schimbare, de reformă, adică programul politic, strategia. Un<br />

program politic temeinic, realizabil, generator de satisfacŃii pentru toate<br />

segmentele societăŃii civile, va fi cel care este bine ancorat în istoria<br />

colectivităŃii umane ce va avea cota parte a ei de contribuŃie la realizarea lui,<br />

în datele situaŃionale ale practicii politice, cel pentru realizarea căruia există<br />

suficiente resurse şi mijloace politice disponibile ce pot fi valorificate în<br />

acŃiunea politică.<br />

2. FuncŃia de a realiza nu numai transparenŃa programului şi<br />

acŃiunilor, ci mai ales de a convinge întreaga societate politică şi civilă<br />

privitor la necesitatea coalizării eforturilor pentru a realiza programul în situaŃia<br />

în care fiecare categorie socială, socio-profesională, colectivitate umană îşi<br />

poate anticipa raporturile dintre avantaje şi dezavantaje, câştiguri şi pierderi<br />

(în planul averii, status-ului, accesul la timp liber şi cultură, în plan ecologic, al<br />

calităŃii sociale a vieŃii etc.), dintre volumul de sacrificii şi penalităŃile ce vor fi<br />

aplicate. Dacă un regim politic, după ce şi-a pus în valoare toate mijloacele pe<br />

care este stapân, nu a reuşit să convingă majoritatea socială, rezultă<br />

neacceptarea programului, a liniei politice stabilite. Punerea în aplicare a<br />

programului politic într-o astfel de situaŃie va duce cu siguranŃă la voluntarism<br />

şi aventurism politic (care în unele momente istorice s-a transformat în<br />

125


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

totalitarism, dictatură, guvernare autoritară). Există însă şi posibilitatea ca<br />

acelaşi sistem politic să schimbe regimul politic, urmând să proiecteze o altă<br />

strategie politică.<br />

3. FuncŃia de a converti informaŃiile şi orientarea programatică în<br />

norme juridice, coduri, ordine, reglementări, decizii curente (luate de<br />

toate organele sistemului: ale puterii, executivului şi judiciarului; centrale şi<br />

locale) şi de a urmări realizarea lor practică până la capăt, mobilizând în acest<br />

sens resursele şi mijloacele politice corespunzătoare. Exercitarea acestei<br />

funcŃii este coordonată în societăŃile democratice de ConstituŃie în condiŃiile<br />

existenŃei unor organe superspecializate care se controlează şi se<br />

echilibrează reciproc.<br />

4. FuncŃia de a realiza, în fond, DREPTATEA şi ECHITATEA<br />

socială, ca valori centrale ale politicii (diferite de toate marile ideologii<br />

moderne şi contemporane în moduri particulare, specifice), de tipul cărora va<br />

depinde modul de structurare a societăŃii, ordinea sociomorală, gradul de<br />

integrare, coeziune şi stabilitate a macrosistemului social. Aceasta implică<br />

exercitarea unui control specializat asupra societăŃii civile, instituŃiilor,<br />

organizaŃiilor vizând prioritar asigurarea legalităŃii tuturor felurilor de<br />

comportamente, explicarea măsurilor corective care se impun, inclusiv a<br />

penalizărilor legale împotriva actelor ilicite. Altfel nu poate fi conceput statul de<br />

drept.<br />

5. Pentru a materializa funcŃiile anterioare, sistemul politic însuşi<br />

trebuie să se schimbe, să-şi perfecŃioneze mecanismul de acŃiune, să-şi<br />

promoveze şi selecteze personalul potrivit, profesionalizat încât să fie capabil<br />

să rezolve probleme dintre cele mai complexe care-i sunt puse fiinŃei umane şi<br />

de cea mai mare importanŃă pentru destinul colectivităŃii, pentru evoluŃia unei<br />

societăŃi. Menirea politicului în societate este dependentă de creativitate, de<br />

capacitatea sistemului politic de a se adapta, de a inova, de a manifesta<br />

abilitate şi înŃelepciune.<br />

Toate aceste funcŃii se presupun reciproc, încât calitatea realizării<br />

uneia va fi o variabilă dependentă de performanŃele atinse de sistem în<br />

exercitarea celorlalte iar, pe ansamblu, realizarea primelor patru este<br />

esenŃialmente dependentă de calităŃile intrinseci ale sistemului politic<br />

însuşi, în principal de gradul de deschidere şi de creativitate. O clasă politică<br />

matură cunoaşte şi practică în mod sigur o astfel de concepŃie, fiind<br />

încredinŃată că sistemul politic avansează gradual în direcŃia perfecŃionării<br />

capacităŃii de răspuns adecvat la cerinŃele şi determinările mediului social<br />

intern şi internaŃional, însoŃită de creşterea gradului de libertate în alegerea<br />

variantelor potrivite atât situaŃiei de acŃiune, cât şi finalităŃilor generale.<br />

Există însă deosebiri importante între sistemele politice<br />

contemporane, între regimurile politice succesive ale aceluiaşi sistem politic,<br />

în privinŃa modului concret de realizare practică a funcŃiilor, de valorificare a<br />

resurselor şi mijloacelor politice, a capacităŃii efective de a atinge<br />

performanŃele prestabilite. Aşa, de pildă, între sistemele politice dictatoriale<br />

şi cele democratice deosebirile sunt de nivel dar şi de calitate. Primele<br />

consacră faptul de constatare că majoritatea dictaturilor secolului XX s-au<br />

126


PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ<br />

constituit pe un nivel inferior de dezvoltare economică şi socială exprimate<br />

printr-un potenŃial redus de a satisface nevoile primordiale şi derivate ale<br />

unor mari segmente ale populaŃiei, în timp ce democraŃiile au înflorit, de<br />

regulă, în societăŃile cele mai capabile să satisfacă nevoile oamenilor, în care<br />

gradul de dezvoltare economică, socială şi culturală a favorizat accesul efectiv<br />

al majorităŃii oamenilor la bunuri materiale, servicii, informaŃii, valori spirituale.<br />

Deosebirile de calitate vizează reŃeaua de instituŃii şi metodele de guvernare<br />

(tehnicile utilizate de regimul politic). Dictaturile au produs o reŃea bogată<br />

cantitativ de instituŃii, concepute de oligarhia conducătoare pentru a-şi alege<br />

Ńintele. Menirea instituŃiilor este aceea de a încadra toată societatea, de a<br />

‘’alinia’’ oamenii pe direcŃia stabilită de regim; nesupunerile, opoziŃia fiind de<br />

neacceptat. În timp ce democraŃiile au susŃinut o rată a instituŃionalizării<br />

politice dependentă de evoluŃia pluralismului intereselor cetăŃenilor. ReŃeaua<br />

de instituŃii se constituie dinspre interesul şi voinŃa cetăŃenilor, dând expresie<br />

reală drepturilor şi libertăŃilor fundamentale, reuşind prin jocul concurenŃei<br />

economice şi al competiŃiilor politice să dea satisfacŃie multiplelor interese.<br />

Dacă am face o analiză comparativă a celor două tipuri de sisteme<br />

politice fundamentale din zilele noastre (în jurul lor şi, deci, între ele, există o<br />

mare varietate, putând rezulta diverse tipologii cu mai mult de două clase), ar<br />

putea rezulta, pe lângă asemănări, deosebirile esenŃiale între ele:<br />

Sistemele politice totalitare (dictaturi ideologice, raŃionale, numite<br />

uneori ştiinŃifice, tehnice) au ca trăsăsturi principale:<br />

- o ideologie unică (marxistă, islamică, naŃionalistă etc.), impersonală,<br />

coerentă care legitimează şi ‘’prezidează’’ întreaga activitate a sistemului<br />

politic, fiind propagată printr-un foarte bine organizat aparat de propagandă în<br />

toată societatea;<br />

- un grup restrâns (o ‘’nomenclatură’’, o ‘’echipă tehnică’’, o oligarhie<br />

etc.) exercită puterea în acord cu ideologia;<br />

- modelul de ordine socio - economică, de dreptate şi echitate fiind<br />

considerate perfecte, fiind în interesul fiecărui grup sau persoane, toŃi cetăŃenii<br />

trebuie să se încadreze în acest model;<br />

- exercitarea unui control generalizat asupra societăŃii şi persoanelor<br />

pentru a preveni şi sancŃiona orice opoziŃie;<br />

- pentru a atinge eficienŃa maximă în crearea ordinii dezirabile,<br />

oligarhia dirigent - statală, susŃinută de un partid unic, crează o reŃea de<br />

instituŃii, o birocraŃie supuse unei discipline riguroase, rupte de interesele<br />

concrete ale oamenilor, dar o bună servitoare a intereselor impersonale ale<br />

sistemului (interesului ‘’naŃional’’, interselor generale, intereselor dezvoltării<br />

etc);<br />

- partidul unic (comunist, naŃional, al bunăstării, al dezvoltării etc.)<br />

deŃine status-ul de dirijor general care dispecerează, analizează şi<br />

soluŃionează toate intrările în sistemul politic, ia deciziile, modernizează<br />

legislaŃia, controlează modul de realizare a liniei politice;<br />

- toate importantele decizii şi schimbări sunt analizate şi supervizate<br />

de grupul dirigent (consiliul revoluŃiei, comitetul politic executiv, consiliul<br />

suprem al dezvoltării etc.) partidist - statal.<br />

127


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

MenŃinerea în istorie a unor astfel de regimuri politice este<br />

dependentă de performanŃele atinse corespunzător prevederilor programatice,<br />

adică de eficienŃă, dar şi de gradul de seducŃie pe care o exercită doctrina<br />

asupra societăŃii civile, implicit de calitatea propagandei, asociată cu<br />

coeficientul de teamă, de teroare internă indusă populaŃiei prin doze bine<br />

calculate.<br />

Sistemele politice democratice sunt compuse dintr-o reŃea de<br />

instituŃii care exprimă şi reprezintă interesele societăŃii civile; întregul sistem<br />

de drept reflectă şi promovează aceste interese corespunzător filosofiei<br />

drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. Trăsăturile lor principale sunt<br />

următoarele:<br />

- legitimitatea acestui sistem este bazată pe principiul conform căruia<br />

minoritatea se supune majorităŃii, care se constituie prin mecanismele<br />

electorale;<br />

- membrii organelor de decizie, în principal ai organelor reprezentative<br />

ale puterii de stat, sunt aleşi periodic prin vot universal, direct, secret şi liber<br />

exprimat; între aceste organe parlamentul este instituŃia supremă care adoptă<br />

ConstituŃia şi întregul corp de legi;<br />

- măsurile de schimbare, de perfecŃionare a sistemului politic vin de la<br />

partide care acŃionează libere, conform legilor, angajându-se în competiŃie<br />

pentru a cuceri, exercita şi perfecŃiona puterea politică; partidele desemnează<br />

candidaŃii pentru organul legislativ şi pentru organele locale ale puterii de stat;<br />

- în aceste sisteme funcŃionează o opoziŃie responsabilă, animată de<br />

spirit critic din care emană amendamente, alternative programatice la deciziile<br />

luate de putere;<br />

- ordinea dezirabilă, dreptatea şi echitatea socială sunt definite prin<br />

intermediul codurilor juridice şi prin afirmarea principiului domniei legii sau al<br />

statului de drept în cadrul căruia se aplică specializarea şi conlucrarea<br />

puterilor legislativă, executivă şi juridică, în sensul creşterii eficienŃei activităŃii<br />

mecanismului statal în ansamblul lui;<br />

- întreaga reŃea de organe ale statului exercită un control social în<br />

numele aplicării principiului domniei legii; măsurile corective, de aplicare a<br />

penalităŃilor se realizează în mod corespunzător prevederilor legale, criteriilor<br />

statului de drept;<br />

- dialogul permanent dintre instituŃiile politice şi societatea civilă,<br />

metoda negocierilor şi compromisurilor, valorile morale ale transparenŃei,<br />

înŃelepciunii, medierilor şi toleranŃei constituie un mediu propice pentru arta<br />

politică, pentru creativitate şi obŃinerea performanŃelor dorite, în asigurarea<br />

echilibrului social şi politic, în satisfacerea intereselor particulare ale grupurilor<br />

umane, ale cetăŃenilor.<br />

În acest fel, deşi au multiple neîmpliniri, fisuri şi imperfecŃiuni,<br />

sistemele democratice din zilele noastre au reuşit să ofere tot mai multe<br />

satisfacŃii unui număr tot mai mare de cetăŃeni, fapt care explică expansiunea<br />

evidentă a democraŃiei în epoca noastră.<br />

128


PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ<br />

2. Regimurile politice<br />

Conceptul de regim politic este corelativ celui de sistem politic. Dacă<br />

vom considera sistemul politic ca fiind un tip ideal, de structură universală,<br />

regimul politic apare ca fiind un mod concret de funcŃionare a structurii<br />

sistemului politic într-o societate concret - istorică, fiind evidenŃiate valorile<br />

după care se ghidează guvernanŃii, tipul de cultură politică pusă în aplicare,<br />

mecanismul de guvernare (metodele utilizate, caracteristicile relaŃiilor de<br />

comunicare între cei care conduc şi cei care sunt conduşi, modurile concrete<br />

de realizare a politicii fiscale, monetare, a cheltuielilor publice, de protecŃie<br />

socială, demografică, ecologică, internaŃională, etc.), rata instituŃionalizării<br />

politico - juridice, nivelul de acceptare de către societatea civilă a deciziilor<br />

guvernaŃilor, modul de exprimare a opoziŃiei, gradul de libertate a cetăŃenilor şi<br />

organizaŃiilor, modul concret de revendicare a legitimităŃii de către cei care iau<br />

deciziile şi edictează legile, eficienŃa controlului social al instituŃiilor politice etc.<br />

Desigur, au existat controverse în legătură cu definirea regimului<br />

politic. Unii au considerat regimul politic dintr-o perspectivă instituŃionalistă<br />

circumscriindu-l modului de organizare a statului, de exercitare a<br />

guvernării de către instituŃiile statale. AlŃii au considerat că regimul politic<br />

ar trebui privit în legătură cu organizarea întregului sistem politic în mediul<br />

său concret-istoric din care-şi absoarbe resursele şi faŃă de care îşi exercită<br />

funcŃiile.<br />

Cele două optici nu se exclud, mai degrabă sunt complementare,<br />

întrucât nucleul vieŃii politice îl constituie reŃeaua instituŃiilor statale. Ori, atunci,<br />

faŃeta cea mai evidentă a regimului politic este aceea reliefată de<br />

comportamentul organelor statului, de formele de tratament la care-şi supun<br />

cetăŃenii, de modalităŃile concrete, zilnice în care-şi exercită guvernarea sau<br />

prin care gestionează societatea. Din acest punct de vedere, putem fi de<br />

acord cu politologul francez G. Burdeau care considera că în zilele noastre<br />

regimul politic este un mecanism de autogestiune socială, în cadrul căruia<br />

instituŃiile politice sunt piesele centrale, un mod de angajare a raporturilor<br />

politice, ca expresie a adecvării statului la scopurile puterii şi la menŃinerea<br />

exercitării ei.<br />

În Ńara noastră, profesorul Ion Deleanu susŃine că regimul politic<br />

exteriorizează opŃiunile valorice ale colectivităŃii umane, concretizate în<br />

ansamblul instituŃiilor, metodelor şi mijloacelor care realizează voinŃa titularilor<br />

puterii. Adept al ideii conform căreia regimul politic reprezintă o parte<br />

constitutivă a puterii - în ultimă instanŃă a statului - profesorul arădean<br />

demonstrează că regimul politic dă expresia măsurii în care o societate se<br />

exprimă pe sine în viaŃa politică, îşi materializează din punct de vedere politic<br />

idealurile majore, valorile comunitare şi istorice. Regimul politic rezultă din<br />

punerea în aplicare a unei doctrine, concepŃii despre conducerea şi<br />

organizarea societăŃii prin practica politică reglată de instituŃii, norme, reguli<br />

129


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

aparŃinătoare unui context social - istoric concret 4 . Acelaşi autor, într-o<br />

impozantă lucrare ştiinŃifică, consideră că modul de organizare a puterilor şi<br />

raporturile dintre puteri constituie un element definitoriu al regimului politic,<br />

fără a fi însă cel hotărâtor, pentru că “regimul politic reprezintă ansamblul<br />

instituŃiilor, metodelor şi mijloacelor prin care se realizează puterea.” 5 Având o<br />

astfel de conotaŃie, regimul politic reprezintă indicatorul sintetic cel mai<br />

expresiv pentru identificarea formei concrete pe care o exteriorizează puterea<br />

politică, adică fie varianta de societate democratică, fie varianta de societate<br />

totalitară. În acelaşi spirit, profesorul clujan Liviu ZăpîrŃan considera că ‘’prin<br />

categoria de regim politic trebuie să se exprime adevărata funcŃionare a vieŃii<br />

politice în cadrele sociale şi comunitare concret - istorice, măsura în care între<br />

anumite idealuri şi valori politice, pe de o parte, instituŃii, relaŃii politice şi<br />

practică politică, pe de altă parte, există raporturi bine determinate’’ 6 .<br />

Din punct de vedere al praxiologiei politice, regimul politic este un<br />

concept sintetic care reflectă ansamblul de serii ale acŃiunilor politice<br />

iniŃiate şi realizate de o clasă politică în raporturile cu o societate civilă<br />

dată, evidenŃiind strategiile şi tacticile puse în aplicare, mijloacele politice<br />

utilizate, metodele de guvernare, tipul de dialog dintre clasa politică şi<br />

societatea civilă, suita de legiferări şi acte de instituŃionalizare a unor relaŃii<br />

sociale, nivelul de respectare a legalităŃii atât de către guvernanŃi cât şi de<br />

către cei guvernaŃi, volumul de constrângeri, de restricŃii şi de penalizări<br />

aplicate, amplitudinea respectului pentru drepturile omului. Astfel stând<br />

lucrurile, acelaşi sistem politic poate să dea curs mai multor forme concrete<br />

de funcŃionare, adică mai multor regimuri politice, diferite de la Ńară la Ńară, de<br />

la o etapă istorică la alta. Aşa, de pildă, sistemul politic al democraŃiei - ca tip<br />

ideal, se concretizează în Europa secolului XX printr-o mare diversitate de<br />

‘’democraŃii naŃionale’’asupra cărora îşi pun amprentele diferiŃi factori:<br />

tradiŃiile, mentalităŃile, nivelul de dezvoltare a spiritului civic, valorile de<br />

referinŃă, bogăŃia economică, reglementările juridice, reŃeaua instituŃiilor<br />

statale, conjuncturile etc.<br />

Cu siguranŃă, orice regim politic are fundamente socio-economice,<br />

istorice, axiologice care vor marca structura şi dinamica sa. Acestea din urmă<br />

vor evidenŃia nu numai felul concret în care funcŃionează puterile, raporturile<br />

dintre acestea, drepturile, libertăŃile şi obligaŃiile fundamentale ale omului şi<br />

cetăŃeanului proclamate oficial, ci mai ales cauzele şi mecanismele care<br />

generează schimbări, replieri pe scena politică, mutaŃii în dezvoltarea<br />

sistemului politic, modul de selecŃie a personalului guvernant şi de<br />

reprezentare, nivelul de satisfacŃie pe care îl au cetăŃenii la un moment dat de<br />

pe urma prestaŃiilor oamenilor puterii, evoluŃia coeficientului de legitimitate a<br />

şirului de decizii ale guvernanŃilor. Dintr-o astfel de perspectivă, încă în<br />

antichitate a fost sesizată diversitatea regimurilor politice. Aristotel, de pildă,<br />

luând drept criterii numărul celor care deŃin puterea şi modul în care o<br />

exercită, a identificat trei tipuri de regimuri politice: tiranii, oligarhii şi<br />

4 Ion Deleanu, ‘’DemocraŃia şi dinamica puterii’’, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1985, p. 134 - 162.<br />

5 Ion Deleanu, “InstituŃii şi proceduri constituŃionale”, Ed. Servo-Sat, 2003, pp. 126-127<br />

6 Liviu ZăpîrŃan, ‘’Repere în ştiinŃa politici’’ Ed. FundaŃiei ‘’Chemarea’’, Iaşi, 1992, p. 184.<br />

130


PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ<br />

democraŃii. În zilele noastre s-a ajuns la o clasificare cu numeroşi membri,<br />

după criterii formal-juridice. Astfel, teoreticienii dreptului constituŃional fac<br />

distincŃie între regimuri bazate pe confuzia puterilor (guvernământul<br />

dictatorial, de adunare, directorial), pe colaborarea puterilor (regimul<br />

parlamentar dualist, regimul parlamentar monist, regimul parlamentar bipartid,<br />

regimul parlamentar multipartid), regimul prezidenŃial, care presupune<br />

specializarea strictă a puterilor (legislativă, executivă, judecătorească), de<br />

unde rezultă necesitatea colaborării lor funcŃionale, şi regimurile mixte<br />

rezultate din combinarea unor elemente aparŃinătoare primelor trei.<br />

Dar pentru că, în final, oricare regim politic exprimă conŃinutul şi<br />

natura raporturilor dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, tipul de comunicare dintre<br />

societatea civilă şi societatea politică, regimurile pot fi împărŃite în<br />

democratice şi dictatoriale.<br />

Regimul politic democratic are la bază raporturi dintre guvernaŃi şi<br />

guvernanŃi, dintre societatea civilă şi clasa politică bazate pe un anumit nivel<br />

de consens, pe anumite forme de compromisuri, de toleranŃă, de medieri.<br />

Formele de reprezentare, instituŃiile create, deciziile luate, legile, normele<br />

adoptate au un suport în voinŃa majorităŃii, au acceptul societăŃii civile.<br />

Mecanismele de guvernare, procedurile de aplicare a legilor, tehnicile de<br />

promovare şi investire a personalului guvernant sunt cunoscute, sunt<br />

instituŃionalizate după ce a fost obŃinut consimŃământul majorităŃii. Cultura<br />

politică a cetăŃenilor este de tip raŃional - participativ şi promovează principiul<br />

transparenŃei actelor de guvernare. În cazul în care acestea vor veni în<br />

contradicŃie cu interesele societăŃii civile, ale unor segmente ale acesteia,<br />

cetăŃenii afectaŃi au suficiente resurse, inclusiv legale, de a se organiza şi de a<br />

interveni pentru corectarea efectelor indezirabile. InstituŃiile societăŃii civile<br />

sunt organizate conform pluralismului intereselor, sunt capabile să exercite<br />

controlul social asupra organelor puterii, având libertatea de a-şi organiza<br />

interesele şi de a le duce la îndeplinire atâta vreme cât prin comportamentul<br />

lor social nu încalcă legile. Regimul democratic, deci, are la bază acel tip de<br />

comunicare dintre guvernanŃi şi guvernaŃi care permite sistemului politic să<br />

recepteze toate problemele, nevoile, opŃiunile grupurilor, organizaŃiilor<br />

aparŃinătoare societăŃii civile, să le analizeze, prelucreze şi să găsească soluŃii<br />

legitime acestor probleme şi trebuinŃe.<br />

De asemenea, deciziile, opŃiunile, ideile reformatoare, legile care vor fi<br />

adoptate, în virtutea relativei autonomii a sistemului politic în contextul<br />

raporturilor sale cu societatea, vor fi supuse în prealabil acelor proceduri care<br />

să testeze şi să întrunească aderenŃa majorităŃii electoratului sau a grupurilor<br />

din societatea civilă cărora li se adresează. Informarea corectă a opiniei<br />

publice de către instituŃiile politice este vitală pentru funcŃionarea democraŃiei.<br />

De fapt, în general, tipul de comunicare dintre societatea civilă şi societatea<br />

politică trebuie să se desfăşoare sub semnul adevărului şi corectitudinii<br />

morale dacă se doreşte eficienŃă a activităŃii de guvernare şi garanŃii pentru<br />

satisfacerea intereselor grupurilor sociale.<br />

Dimpotrivă, dacă guvernanŃii care deŃin monopolul puterii nu iau în<br />

consideraŃie interesele şi voinŃa societăŃii civile, dacă organele de conducere<br />

131


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

sunt constituite fără consultarea cetăŃenilor , dacă deciziile şi legile adoptate în<br />

cadrul sistemului politic vin în contradicŃie cu voinŃa majorităŃii cetăŃenilor şi<br />

vor fi impuse prin forŃă, cu siguranŃă regimul politic va fi dictatorial. În astfel<br />

de regimuri politice, deciziile şi legile sunt resimŃite ca fiind străine voinŃei<br />

societăŃii civile, împovărătoare, drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti vor fi<br />

restricŃionate sau, în mare parte, anulate, creându-se o prăpastie între<br />

deŃinătorii puterii şi voinŃa populară, între guvernanŃi şi guvernaŃi. Modul de<br />

comunicare între clasa politică şi societatea civilă este alterat prin diverse<br />

procedee de dezinformare, tehnici de construcŃie a ‘’imaginii’’ corpului politic,<br />

manipulare, păstrarea secretului, de descurajare şi oprimare a diverselor<br />

forme de exprimare venite din partea unor segmente ale societăŃii civile etc.<br />

Regimuri politice democratice şi dictatoriale în formă pură nu au<br />

existat şi nici nu există. Paleta regimurilor politice reale este foarte<br />

diversificată, înregistrând diverse moduri concrete de fiinŃare, cuprinse între<br />

cei doi poli: democraŃia şi dictatura.<br />

132


VIII. PRINCIPALII AGENłI AI SISTEMELOR DE ACłIUNI<br />

POLITICE CONTEMPORANE<br />

A. PARTIDELE POLITICE<br />

În epoca noastră forŃele politice, în special partidele politice, au<br />

devenit factori activi de gestionare, organizare, conducere, reglare şi integrare<br />

a dinamicii social - politice şi, în acelaşi timp, au devenit factori de accentuare<br />

a dezechilibrelor, conflictelor, de divizare a voinŃei naŃionale, a societăŃii civile,<br />

de organizare poliarhică a vieŃii economico - sociale şi spirituale. Partidele au<br />

dobândit rolul de forŃe politice principale în dinamica sistemelor de acŃiuni<br />

politice contemporane. RaŃiunea lor de a fi este organizarea societăŃii civile în<br />

direcŃia realizării voinŃei lor, imprimând o anumită ordine în viaŃa social -<br />

politică pe care mulŃimile nu ar putea-o crea în mod spontan. În acest fel,<br />

partidele politice au asimilat rolul de motor al devenirii sistemelor<br />

acŃiunilor politice, exercitând o puternică influenŃă asupra sensurilor<br />

dezvoltării economice, social - culturale şi spirituale.<br />

În secolul XX, numeroşi autori au evidenŃiat faptul că partidele politice au<br />

apărut şi acŃionat în strânsă legătură cu votul universal şi cu democraŃia<br />

reprezentativă, fiind considerate fiicele legitime ale acestora şi ale modernizării<br />

politico - juridice a societăŃii. Din acest punct de vedere, partidele politice constituie<br />

modul instituŃionalizat de comunicare dintre societatea civilă şi guvernământ, dintre<br />

opinia publică şi personalul investit cu funcŃii de decizie şi guvernare şi care<br />

exercită funcŃii multiple de care va depinde profunzimea, viabilitatea şi eficienŃa<br />

democraŃiei. Partidele sunt cele care exercită un control aupra corpului electoral,<br />

asupra societăŃii civile din care vor să-şi atragă aderenŃi, simpatizanŃi şi alegători,<br />

sunt cele care realizează o percepŃie şi o evaluare a curentelor de opinie pentru a-<br />

şi adapta programele politice, exercită un control asupra puterii pe care o judecă<br />

după criteriul ideologiei proprii şi a programului politic, selectează candidaŃi pentru<br />

alegeri şi oferă un spaŃiu cultural competiŃiei în cadrul căreia se formează şi se<br />

afirmă liderii politici, sunt organizaŃii cu caracter de iniŃiativă vizând schimbarea<br />

(reformarea, revoluŃionarea, conservarea) socială în ansamblul ei sau în unele<br />

subsisteme componente, sunt organizaŃii care animă jocul politic, scot noi şi noi<br />

cercuri sociale din apatie, din neutralitatea politică.<br />

1. NoŃiunea de partid politic<br />

NoŃiunii de partid politic i-au fost atribuite sensuri şi semnificaŃii diferite<br />

de la o etapă la alta a epocilor modernă şi contemporană, chiar în aceeaşi<br />

etapă şi în aceeaşi Ńară, în funcŃie de poziŃiile de clasă, partinice, ideologice şi<br />

naŃionale ale autorilor.


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

În epoca modernă şi în cea contemporană - epoci în care istoria<br />

partidelor politice a cunoscut profunde schimbări calitative determinate de<br />

liberalizarea societăŃii, noŃiunii de partid politic i-au fost date definiŃii nominale,<br />

genetice, structurale, instituŃionaliste, descriptive, ostensive, behavioriste etc.<br />

O parte a ideologilor au accentuat asupra rolului moral, integrator al partidelor,<br />

ocolind sau negând rolul, caracterul lor parŃial şi particular. În acelaşi timp, alŃi<br />

ideologi au accentuat asupra caracterului partinic al însăşi definiŃiilor<br />

partidelor.<br />

În cadrul concepŃiilor din perioada liberală a capitalismului accentul era<br />

plasat pe corelaŃia partid - doctrină. Astfel, de pildă, Benjamin Constant<br />

considera în anul 1816 că partidul este o reuniune de oameni ce profesează<br />

aceeaşi doctrină politică. David Hume susŃinea că partidele sunt axate pe<br />

programe servind coalizării intereselor. Mai târziu după apariŃia şi extinderea<br />

partidelor de masă - cu sute de mii şi chiar milioane de membri, au fost<br />

evidenŃiate noi note definitorii ale conceptului de partid. Astfel, Max Weber<br />

concepea partidul politic ca fiind organizaŃia unui număr restrâns de oameni<br />

interesaŃi în viaŃa politică, dornici de a participa la putere, care recrutează prin<br />

liber angajament partizani şi vor prezenta candidaŃi în alegeri. Structura<br />

partidului este alcătuită din militanŃi, funcŃionari şi antreprenori politici. Primii<br />

aşteaptă triumful în alegeri al "şefului" lor în scopul obŃinerii sau consolidării, mai<br />

târziu, a unor avantaje personale. În vârful piramidei partidului se situează şeful<br />

- adică "dictatorul plebiscitat", care va încerca să antreneze după sine mase tot<br />

mai largi de cetăŃeni 1 . Astfel, puterea va ajunge în mâinile unor profesionişti în<br />

politică - persoane apte să raŃionalizeze eforturile de guvernare.<br />

Un alt autor, filosof şi teoretician al dreptului, definea partidele ca fiind<br />

formaŃiuni care grupează oameni de aceeaşi opinie pentru a-şi asigura o<br />

influenŃă veritabilă asupra gestiunii afacerilor publice 2 .<br />

M. Duverger scria în anul 1964 că una dintre categoriile de organizaŃii<br />

politice care au "ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la exerciŃul său" 3<br />

o constituie partidele politice. Ca instituŃii, partidele politice sunt grupări<br />

puternic structurate, articulate, ierarhizate şi adaptate luptei pentru putere,<br />

care exprimă obiectivele şi interesele forŃelor sociale diverse (clase,<br />

colectivităŃi locale, grupuri etnice, comunităŃi de interese particulare). Dar<br />

partidele contemporane se definesc mai puŃin prin ideologia şi progamul lor<br />

sau prin suportul lor social decât prin natura organizării, pentru că un partid<br />

constituie o comunitate cu o structură specială, cu o anatomie particulară.<br />

G. Burdeau conferea următoarea accepŃiune noŃiunii de partid:<br />

"...constituie un partid orice grup de indivizi care, profesând aceleaşi vederi<br />

politice, se străduieşte a le face să prevaleze, totodată să ralieze la ele un cât<br />

mai mare număr de cetăŃeni şi care caută să cucerească puterea sau să<br />

influenŃeze deciziile sale" 4 .<br />

1 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.149.<br />

2 H. Kelsen , " La Démocratie ", 1932, p.12.<br />

3 M. Duverger, "Introduction à la politique", Paris, 1964, p.183.<br />

4 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome 3, Paris, 1968, p.268.<br />

134


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

Autorii americani C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol<br />

considerau că partidele politice sunt cele care perpetuează şi<br />

instituŃionalizează lupta politică pentru putere, având rolul de mijlocitoare între<br />

cetăŃeni şi guvern. Partidele politice sunt purtătoarele procedurilor pentru<br />

selectarea şi calificarea personalului guvernant, apoi de investire a acestuia<br />

cu autoritatea de a face, a executa, a supraveghea şi interpreta politica 5 .<br />

În ultimele decenii, graŃie în special cercetărilor funcŃionaliste, o parte a<br />

politologilor au manifestat mai puŃin interes pentru ce anume sunt partidele, pentru<br />

structura lor organizatorică şi instituŃională, situând pe primul plan cercetarea<br />

funcŃiilor partidelor, strategiilor, consecinŃelor şi eficacităŃii acŃiunii lor. Partidele sunt<br />

considerate variabile dependente de mediul socio-economic şi cultural în care<br />

acŃionează. Ca urmare, accentul fiind plasat pe corelaŃia partid – dezvoltare, şi în<br />

aceste condiŃii mecanismele determinative ale activităŃii partidelor pot fi eludate<br />

sau analizate restrictiv în favoarea factorilor culturali, psihologici (scopuri, valori,<br />

norme, dominante spirituale).<br />

Etimologia termenului de partid derivă din latinescul pars, partis (cu<br />

semnificaŃia de parte dintr-un întreg). Această semnificaŃie vagă a fost<br />

asimilată în majoritatea limbilor. Se impune însă nevoia unei desprinderi a<br />

elementelor diferenŃiale, specifice ale partidelor în raport cu alte părŃi sau<br />

unităŃi ale sistemelor politice, sociale, ceea ce va predispune la elaborarea<br />

unei definiŃii logice formale. Un atare demers logic formal este riscant şi cu<br />

operaŃionalitate destul de mică, întrucât partidele politice sunt diferite de la un<br />

sistem social la altul, de la o Ńară la alta sau de la o etapă la alta a istoriei<br />

aceleiaşi Ńări, fapt care poate determina, în mod justificat, cercetătorul să<br />

aprecieze că elementele comune ale partidelor epocii noastre (reliefate într-o<br />

definiŃie logic - formală) sunt mai puŃin importante pentru practică decât cele<br />

diferenŃiale, specifice fiecărui partid.<br />

În spiritul prezentului demers teoretic, partidul politic este o asociaŃie<br />

de cetăŃeni care alcătuieşte o organizaŃie cu caracter durabil, formată prin<br />

adeziunea liberă a membrilor pe baza intereselor şi ideilor comune, care<br />

urmăreşte schimbarea (reformistă sau revoluŃionară) ori conservarea ordinii<br />

socio-economice existente prin influenŃarea, cucerirea sau exercitarea puterii<br />

de stat (a dreptului de iniŃiativă legislativă, de elaborare şi aplicare a legilor şi<br />

deciziilor politice) conform voinŃei suportului social pe care îl reprezintă,<br />

creând şi mobilizând în acest scop numeroase organizaŃii locale, lărgindu-şi<br />

numărul de simpatizanŃi, alegători şi aderenŃi.<br />

În legătură cu această definiŃie ar trebui evidenŃiate următoarele<br />

aspecte:<br />

1) Orice partid politic posedă o organizaŃie, asigurându-şi astfel o<br />

continuitate şi o eficacitate în realizarea programului. Prin aceasta partidul se<br />

deosebeşte de grupurile informale şi perisabile, de clici, camarile etc. Ca<br />

organizaŃie, partidul dobândeşte o structură formală, depersonalizată,<br />

caracteristică instituŃiilor autentice.<br />

5 C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol, "Introduction to Political Science", New - York, p. 486.<br />

135


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

2) Fiind organizaŃii cetăŃeneşti, partidele funcŃionează în orbita<br />

statului, apărând şi dispărând odată cu statul şi dreptul. OrganizaŃiile<br />

noncetăŃeneşti nu sunt partide. În accepŃiunea modernă şi contemporană<br />

partidele sunt părŃi ale corpului electoral, cu excepŃia partidelor scoase în<br />

ilegalitate. OrganizaŃia partidului posedă o structură ierarhică, cu ramificaŃii pe<br />

plan local (filiale, organizaŃii locale), existând canale de comunicare între<br />

organele interne dispuse ierarhic sau pe linie orizontală. De calitatea<br />

circuitelor de comunicare existente înăuntrul partidului, dar şi între acesta şi<br />

sistemul politic - statal, societatea în ansamblul ei, va depinde democraŃia<br />

internă de partid şi eficienŃa practicii sale politice.<br />

3) Partidele se formează prin adeziunea liberă a membrilor la<br />

organizaŃie spre deosebire de diferitele forme de comunitate, clase, categorii<br />

sociale, caste sau ordine. Libertatea de a adera la un partid este o normă<br />

integrată în statutele partidelor şi în drepturile constituŃionale ale statelor<br />

democratice, constituind unul dintre drepturile politice aduse în istorie de către<br />

burghezie. Pe când libertatea de a adera sau a abandona, de exemplu, clasa<br />

care stăpâneşte bogăŃia, nu se poate concretiza în practica reală, fiind un<br />

privilegiu moştenit, acumulat pe parcursul, de regulă, a mai multor generaŃii.<br />

Aceasta nu înseamnă că aderarea la un partid politic, simpatizarea sau<br />

alegerea lui nu ar fi determinată de pluralitatea intereselor dominante din<br />

cadrul societăŃii civile, implicit de structura de clasă.<br />

4) Adeziunea la un partid, alegerea sau simpatizarea unuia dintre<br />

partide este cauzată de interesele comune, de împărtăşirea aceloraşi valori,<br />

mentalităŃi, stări de spirit, culturi. Formarea unei culturi politice, aderarea la un<br />

sistem de valori politice este condiŃia sine qua non a adeziunii libere a<br />

cetăŃeanului la un partid politic. Diviziunea societăŃii civile în diferite grupuri de<br />

interese a cauzat formarea mai multor partide, asociate într-o structură diferită<br />

de la Ńară la Ńară, chiar şi în acelaşi stat - de la o etapă la alta.<br />

5) Orice partid politic ia atitudine faŃă de ordinea social - economică,<br />

spirituală şi culturală existentă, faŃă de sistemul de ansamblu al acŃiunilor<br />

politice. Această atitudine se manifestă prin adoptarea uneia dintre direcŃiile<br />

strategice fundamentale, fie a conservării, fie a reformării lente, fie a<br />

revoluŃionării sistemului (uneori se manifestă combinarea de oportunitate a<br />

acestora). Determinantă, în formularea atitudinilor politice, este voinŃa<br />

suportului social.<br />

6) Pornind de la atitudinea faŃă de sistemul social, partidul adoptă sau<br />

îşi realizează (elaborează) o ideologie, un ideal social - politic. Pe baza<br />

atitudinii faŃă de sistem şi a ideologiei va alcătui un statut şi un program politic,<br />

în funcŃie de care va acŃiona consecvent pentru a-şi extinde suportul social,<br />

numărul aderenŃilor şi al simpatizanŃilor, cu o mai mare acuitate în timpul<br />

campaniilor electorale.<br />

7) Realizarea programului, a idealului partidului presupune lupta<br />

pentru influenŃarea, cucerirea şi controlul vieŃii de stat, adică a dreptului<br />

de iniŃiativă legislativă, de elaborare şi adoptare a deciziilor, de aplicare a<br />

legilor, de modelare a ordinii social - economice şi culturale conform voinŃei<br />

suportului social pe care îl reprezintă agentul. Din acest punct de vedere,<br />

136


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

oricare partid îşi exprimă public voinŃa de a cuceri şi exercita puterea,<br />

valorificând toate instrumentele şi resursele politice pe care acesta este<br />

stăpân.<br />

În perioada liberală a capitalismului exista o disjuncŃie între viaŃa<br />

partidelor şi viaŃa statului. Partidele erau considerate organizaŃii extralegale,<br />

extraconstituŃionale. Poporul ar trebui să-şi exercite suveranitatea în mod<br />

direct prin stat şi nu prin intermediul partidelor. Deci, între principiul<br />

suveranităŃii poporului şi activitatea partidelor şi cetăŃenilor se considera că ar<br />

exista o contradicŃie. Invocarea unor acte sau merite ale vreunui partid de la<br />

tribuna parlamentară era considerată o devianŃă de la etica politică. Deci,<br />

conform acestei interpretări, deasupra partidelor şi cetăŃenilor plutea statul,<br />

parlamentarii care "serveau" interesele întregii naŃiuni în mod "nepartinic" -<br />

"abandonându-şi" statutul de oameni ai unui partid şi prestând o activitate în<br />

scopul realizării "interesului general" şi a "binelui comun".<br />

În schimb, în numeroase societăŃi contemporane s-a afirmat tendinŃa<br />

de transformare a statelor în instrumente ale partidelor sau ale coaliŃiilor de<br />

partide. De aceea, principalul scop al oricărui partid politic a devenit cucerirea<br />

dreptului de a folosi statul şi sistemul juridic în direcŃia afirmării suportului<br />

social reprezentat. Aceasta este o consecinŃă a creşterii gradului de<br />

participare a maselor la viaŃa politică.<br />

8) Pentru a-şi realiza programul, partidele se organizează, se<br />

structurează sub forma unor "personalităŃi colective", cu voinŃă proprie<br />

unitară, prezentând o unitate în ideologie şi acŃiune, cu o structură<br />

organizatorică bine articulată, având numeroase organizaŃii locale, un<br />

‘’aparat’’, un şef şi o îmbinare variabilă a centralismului cu democraŃia internă.<br />

De asemenea, partidele politice contemporane posedă sau tind să-şi creeze<br />

un statut, o organizaŃie de tineret şi un cuantum concret de mijloace politice pe<br />

care le integrează în acŃiune în vederea realizării programului.<br />

9) O condiŃie a activităŃii şi vieŃii partidelor politice este existenŃa unei<br />

părŃi nepolitizate în structura corpului electoral. Prin intermediul<br />

propagandei, al mijlocelor de informare, al celorlalte mijloace, instrumente<br />

politice, al educaŃiei politice - civice, partidul urmăreşte să scoată din sfera<br />

neutralităŃii simpatizanŃi şi alegători ai candidaŃilor săi pentru locurile din<br />

parlament, pentru programul şi platforma sa politică.<br />

Definite în acest fel, partidele politice sunt o realitate contemporană.<br />

Chiar dacă este generală, definiŃia dată prezintă o valoare operaŃională şi<br />

euristică, în sensul că poate juca rolul de instrument al analizei concrete şi<br />

multilaterale a partidelor dintr-o societate dată. Dar, o analiză concret - istorică<br />

şi multilaterală a unui partid politic presupune nu numai surprinderea<br />

analogiilor formale ale acestuia sau ale unui tip de partide în raport cu<br />

celelalte. Aceasta va implica depăşirea abordării formale, instituŃionaliste a<br />

problematicii partidelor şi canalizarea eforturilor în direcŃia descifrării<br />

aspectelor de conŃinut al organizării şi funcŃionării lor în tipurile de societăŃi<br />

contemporane, în lumina determinismului social. Un atare demers ştiinŃific<br />

implică folosirea metodei comparative.<br />

137


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

2. Originea partidelor politice<br />

În ultimul secol au fost date diferite explicaŃii originii partidelor politice.<br />

Unele au accentuat asupra rolului factorilor psihologici în determinarea<br />

genezei partidelor, altele fie asupra celor biologici, culturali, instituŃionali sau<br />

religioşi, fie asupra unei sume de factori consideraŃi egali ca valoare şi rol, fie<br />

asupra mediului social. Pe ansamblu, a fost supraestimat rolul factorilor<br />

spirituali, subiectivi în geneza partidelor.<br />

"Political scientists"-ii au căutat cauzele apariŃiei partidelor în<br />

caracteristicile personalităŃii umane (natura umană, susŃineau ei, se<br />

caracterizează prin tendinŃa către combativitate şi, deci, instinctul<br />

competitivităŃii motivează crearea partidelor), fie în mediul social. În această<br />

lumină, numeroşi autori consideră că iniŃiativele, inspiraŃia personalităŃilor<br />

politice ar fi factorul prim, determinant al genezei partidelor.<br />

O astfel de orientare psihologizantă, idealizantă îşi are începuturile<br />

în concepŃia weberiană, care a supraestimat rolul personalităŃii politice, al<br />

antreprenorului politic de genul boss-ului american şi al emotivităŃii maselor în<br />

geneza partidelor politice moderne. Mediul social al celor care posedau avere<br />

şi educaŃie, susŃinea Max Weber, animat şi dirijat de câŃiva intelectuali dornici<br />

de a participa la lupta pentru putere, a început să se divizeze în fracŃiuni cu<br />

scopul de a prezenta candidaŃi în alegeri. Constituirea acestor fracŃiuni a fost<br />

influenŃată de interesul de clasă, de raŃiuni pur ideologice sau de tradiŃia<br />

familială, dând naştere partidelor politice. Aceste prime organizaŃii aveau o<br />

slabă continuitate, coeziunea lor renăştea din interesele parlamentarilor de a<br />

realiza compromisuri electorale.<br />

O cauză esenŃială a constituirii structurii şi organizării moderne a<br />

partidelor, susŃine Weber, a constituit-o reformarea sistemului electoral şi,<br />

în special, extinderea dreptului de vot. "Aceste noi formaŃiuni sunt copiii<br />

democraŃiei, ai votului universal, ai necesităŃii de a recruta şi de a organiza<br />

masele..." 6 Odată cu întărirea centralizării şi a disciplinei la toate eşaloanele<br />

partidului, în scopul menŃinerii continuităŃii, s-a birocratizat aparatul, crescând<br />

numărul de funcŃionari remuneraŃi. A rezultat centralizarea puterii în mâinile<br />

unui grup de oameni sau ale unei persoane situate în vârful piramidei.<br />

Parlamentarii au devenit simple instrumente ale şefului partidului.<br />

Alte cauze care au dus la constituirea acestor organizaŃii au fost<br />

emotivitatea maselor, credinŃa lor în caracterul moral al politicii "şefului",<br />

exploatarea psihologiei maselor de către antreprenorii politici situaŃi în fruntea<br />

partidului. Deci, în explicaŃiile lui Max Weber se conjugă factorii psihologici,<br />

accentuarea rolului marii personalităŃi, cu factorii instituŃionali. De aceea,<br />

concepŃia weberiană prezintă un caracter restrictiv, subestimând acŃiunea<br />

cauzelor sociologice profunde.<br />

6 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.141.<br />

138


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

Punctul de vedere weberian a fost însuşit de către cei mai mulŃi<br />

politologi contemporani. Astfel, M. Duverger - în acelaşi spirit, găseşte cauza<br />

principală a formării partidelor moderne în dezvoltarea constituŃională<br />

(extinderea sufragiului - cuprinzând întreaga populaŃie matură) şi în limitarea<br />

autorităŃii monarhiei absolute. La origine, partidele au fost formate din<br />

comitete locale, constituite în cadrul fiecărei circumscripŃii electorale, care au<br />

grupat personalităŃi influente. Prin federalizarea acestor comitete, sub<br />

conducerea deputatului din parlament, au fost create cele mai multe partide şi,<br />

în special, partidele de masă. Pe lângă acestea există partide de origine<br />

extraparlamentară, care s-au format în diverse moduri: fie prin transformarea<br />

unei instituŃii non-politice în partid (astfel printr-o decizie sindicală a apărut în<br />

anul 1899 Partidul Laburist Britanic); fie având ca izvor cooperative sau<br />

organizaŃii profesionale ale Ńărănimii (partidele Ńărăneşti din Canada, S.U.A.,<br />

ElveŃia etc.); fie că au fost create de o societate de gândire sau sub influenŃa<br />

mişcărilor studenŃeşti (de exemplu, Partidul Radical din FranŃa, diferite partide<br />

liberale din Europa, numeroase partide din America Latină etc.); fie sub<br />

influenŃa bisericii sau a diferitelor societăŃi religioase (partide catolice, creştine,<br />

calviniste din Germania, FranŃa, Olanda, Belgia,Italia etc. sau de orientare<br />

fundamentalistă islamică); fie că s-au născut din asociaŃii de vechi combatanŃi,<br />

din grupuri clandestine şi secrete (partidele fasciste italian şi german, unele<br />

partide comuniste etc.); fie că s-au constituit din fuzionarea sau din sciziunea<br />

unor partide.<br />

În accepŃiunea dată mai sus noŃiunii de partide politice, acestea s-au<br />

constituit în preajma revoluŃiilor burgheze, odată cu extinderea liberei<br />

iniŃiative, a concurenŃei şi a afirmării drepturilor omului, pe fondul primei<br />

revoluŃii industriale.<br />

Primele partide politice au apărut din nevoia orientării politice, a<br />

conducerii burgheziei şi aliaŃilor ei (în special - a maselor urbane) în luptele<br />

împotriva absolutismului feudal, a sistemului instituŃional feudal. Partidele<br />

întreprinzătorilor capitalişti, încă de la începutul existenŃei lor istorice, s-au<br />

proclamat drept forŃe politice ale maselor populare, reprezentante ale voinŃei<br />

întregii naŃiuni, promotoare ale aplicării primelor constituŃii şi, în general, ale<br />

drepturilor politice, ale libertăŃilor fundamentale ale omului.<br />

În scopul de a contracara practica partidelor create de noii<br />

întreprinzători capitalişti, nobilimea în descompunere a închegat partide de<br />

orientare conservatoare.<br />

Procesul istoric al genezei primelor partide politice moderne poate fi<br />

concretizat prin felul cum au apărut partidele în România. Astfel, primele<br />

partide au apărut în secolul trecut ca urmare a diferenŃierii clasei stăpânitoare<br />

- boierimea care s-a divizat în două fracŃiuni opuse: agrarienii (marii posesori<br />

de moşii) şi mica boierime orientată spre acumularea de capital industrial.<br />

Agrarienii, pentru a participa în mod organizat şi eficient la viaŃa politică, au<br />

alcătuit un partid propriu, conservator. Mica boierime, pentru a-şi realiza<br />

interesele şi voinŃa în raport cu statul, cu clasele şi categoriile sociale, cu<br />

colectivităŃile umane de după revoluŃia de la 1848 şi-a alcătuit un partid de<br />

orientare liberală. O consecinŃă şi-un factor stimulator ale evoluŃiei partidelor<br />

139


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

le-au constituit apariŃia primei constituŃii şi a regimului parlamentar. Atât<br />

geneza primelor partide, cât şi reformele instituŃional - juridice<br />

corespunzătoare au fost rezultatul determinării social - economice, cultural -<br />

spirituale, a conjuncturilor favorabile din a doua jumătate a secolului trecut.<br />

Cum reprezentau cele două partide interesele suporturilor lor din sfera<br />

societăŃii civile? Un răspuns la această întrebare l-a dat omul politic, care a<br />

fost Titu Maiorescu. Deosebirile dintre partide au rezultat din soluŃionarea<br />

practică a întrebării "prin ce mijloace generale să se facă legile şi prin cine să<br />

se aplice aşa încât să apropie statul din ce în ce mai mult de acel ideal comun<br />

al progresului?" 7 . Liberalismul, considera T. Maiorescu, înseamnă participarea<br />

în număr cât mai mare a mulŃimii la elaborarea legilor, la administraŃia şi<br />

justiŃia statului. Dimpotrivă, conservatorismul înseamnă restrângerea acestei<br />

participări numai la cei chemaŃi - "conservatorii luminaŃi". Conservatorismul<br />

trebuie să fie restrictiv deoarece ConstituŃia României este făcută de sus în<br />

jos şi poporul este nepregătit pentru îndeplinirea misiunilor statului, pentru că<br />

acolo unde este mulŃime este şi incapacitate - credea Maiorescu în condiŃiile<br />

de atunci.<br />

Un astfel de sens aveau opticile claselor guvernante din România<br />

despre rolul partidelor politice care activau într-un regim electoral cenzitar. În<br />

acea epocă partidul progresist era cel care milita pentru sufragiu universal,<br />

pentru drepturi politice mai largi, pentru democratizarea vieŃii politice pe fondul<br />

ascensiunii liberei concurenŃe. Primele partide erau constituite din notabilităŃi<br />

şi nu erau prea îndepărtate prin structură şi organizare de partidele oraşelor<br />

medievale sau ale nobilimii. FabricanŃii, comercianŃii, bancherii, avocaŃii,<br />

preoŃii, medicii, Ńăranii înstăriŃi etc. se organizau în cluburi politice locale cu<br />

activitate intermitentă. Coeziunea mai multor cluburi era asigurată graŃie<br />

iniŃiativelor şi acŃiunilor câtorva parlamentari impulsionaŃi de conştiinŃa<br />

intereselor şi voinŃei de clasă. OrganizaŃii cu caracter de continuitate erau doar<br />

parlamentul şi presa. ViaŃa politică renăştea şi se concentra în timpul<br />

alegerilor. Treptat a crescut numărul de organizaŃii locale, s-a întărit<br />

centralizarea în jurul unui program elaborat de către intelectualii, ideologii din<br />

fruntea partidului şi de către parlamentari. Organizarea partidelor a început să<br />

se fortifice, au fost puse în aplicare principii organizatorice, în special cele ale<br />

centralizării, legăturii partidului cu suportul social, disciplinei interne. Au fost<br />

introduse cotizaŃiile, reuniunile publice, întâlnirile frecvente cu deputaŃii, a<br />

crescut intensitatea propagandei. În acest fel, partidele au devenit organizaŃii<br />

cu activitate continuă, dar cu structuri fragile, cu o coeziune relativ slabă şi cu<br />

un aparat plătit, puŃin numeros.<br />

În epoca postrevoluŃionară, pe măsura dezvoltării vieŃii spirituale, a<br />

culturii în general, a culturii politice în special, întreprinzătorii care au reuşit în<br />

afaceri şi-au consolidat poziŃia de clasă dominantă în societate. Drumul<br />

acesteia s-a dovedit a fi altul decât cel promis mulŃimilor şi cel înfăŃişat în<br />

programele şi platformele politice. Idealurile de dreptate, egalitate, libertate,<br />

democraŃie, progres - vânturate în timpul revoluŃiei, au fost abandonate parŃial<br />

7 T. Maiorescu, "Precedente constituŃionale şi partide politice", Bucureşti, 1886, p.29.<br />

140


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

în planul practicii. Drepturile politice, subiective au căpătat o expresie formală<br />

în primele constituŃii, dar care, însă, nu s-au realizat în practică conform<br />

promisiunilor şi declaraŃiilor. Decalările între promisiuni (mai ales cele făcute<br />

în perioada campaniilor electorale) şi practica ulterioară sunt larg răspândite în<br />

funcŃionarea sistemelor politice contemporane.<br />

Ca expresie a intereselor mulŃimilor, devenite mai culte, posesoare<br />

ale unei culturi politice funcŃionale, au apărut partidele politice de masă.<br />

Prin structura şi funcŃionarea lor, partidele muncitoreşti - ca partide de masă,<br />

s-au dovedit a fi mai bine organizate (organizarea fiind instrumentul lor politic<br />

principal) şi de o mare eficacitate în întreprinderile lor politice. În cadrul<br />

partidelor de masă, treptat, de-a lungul deceniilor, s-a adâncit democraŃia<br />

internă, s-a întărit coeziunea rândurilor, unitatea de acŃiune, de voinŃă şi de<br />

ideologie, s-a afirmat principiul disciplinei conştiente şi cel al criticii şi<br />

autocriticii, au crescut numărul de aderenŃi, devenind cu adevărat partide<br />

istorice, au fost elaborate strategii clare, statute întemeiate din punct de<br />

vedere sociologic, s-a format un aparat plătit mai numeros (compus din<br />

posesori abili ai tehnicilor de încadrare a membrilor, de construcŃie, de<br />

organizare şi conducere a partidului), au fost procurate şi create numeroase<br />

mijloace politice proprii, fiecare partid urmărind să-şi formeze personalităŃi,<br />

conducători viguroşi, capabili şi devotaŃi, ideologi străluciŃi.<br />

De la începutul existenŃei lor, partidele de masă au urmărit să educe<br />

suportul social, să modeleze conştiinŃa politică, conduita politică a acestuia.<br />

RaŃiunea de a fi a partidului de masă a constat în întreŃinerea unei legături<br />

organice cu baza sa socială în scopul întăririi şi dezvoltării unităŃii de voinŃă,<br />

acŃiune şi luptă.<br />

Eficacitatea iniŃiativelor şi programelor politice ale partidelor de masă,<br />

începând cu a doua jumătate a secolului trecut, a avut o influenŃă puternică<br />

asupra evoluŃiei partidelor de cadre ale claselor avute, precum şi asupra<br />

procesului formării de noi partide ale acestora sau ale păturilor sociale de<br />

mijloc. Partidele de notabilităŃi, de cadre au căutat să acumuleze noi mijloace<br />

organizatorice, ideologice, să-şi făurească variate instrumente politice prin<br />

care să contracareze ascensiunea rapidă a maselor pe scena istoriei politice.<br />

De asemenea, burghezia şi-a creat noi partide întemeiate pe o bază socială<br />

largă, pe diverse segmente ale societăŃii civile, fiind atraşi tot mai mulŃi<br />

membri ai clasei de mijloc şi chiar ai claselor sărace, marginalizate. Elitele<br />

guvernante au adoptat tactica de acordare a unor titulaturi demagogice,<br />

atrăgătoare partidelor proprii şi aceea a divizării maselor în mai multe grupări<br />

polarizate în jurul a tot atâtor partide.<br />

În concluzie, rezultă că în procesul de determinare a formării<br />

partidelor politice au cooperat mai mulŃi factori cauzali: intensificarea<br />

luptelor politice şi sociale, expansiunea conştiinŃei şi a culturii politice,<br />

contradicŃiile intrinseci ale vieŃii politice, formarea unor voinŃe şi culturi<br />

coerente, active ale colectivităŃilor şi claselor sociale, apariŃia primelor<br />

parlamente, constituŃii, sisteme electorale şi, în general, adâncirea<br />

democraŃiei.<br />

141


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

3. Diversitatea partidelor şi clasificarea lor<br />

Marea diversitate a partidelor din epocile modernă şi contemporană<br />

îşi absoarbe determinarea din particularităŃile mediului socio-economic,<br />

cultural - spiritual, naŃional în care ele acŃionează, din tradiŃiile şi mentalităŃile<br />

existente, din caracterul concret al etapei istorice şi al nivelului de dezvoltare a<br />

macrosistemului social - economic.<br />

Varietatea partidelor se manifestă prin caracterul concret al<br />

strategiilor, prin specificitatea programelor şi tacticilor diferite de la un partid la<br />

altul, prin structura organizatorică, concentrarea de resurse politice,<br />

eficacitatea întreprinderilor lor politice şi rolurilor lor în cadrul regimurilor şi<br />

sistemelor politice, relaŃiile cu partide din alte Ńări, atitudinea faŃă de ideologii<br />

(acceptare, creare, repulsie), modelul social ce şi-l propun spre realizare,<br />

calitatea membrilor de partid, nivelul şi unitatea de cultură, de voinŃă politică,<br />

mărimea, baza socială etc. Însuşirile concrete prin care se manifestă<br />

diversitatea partidelor sunt inegale ca valoare. Ele pot fi luate drept criterii<br />

pentru clasificarea, alcătuirea unor tipologii ale partidelor (fie individual, fie prin<br />

alăturarea câtorva).<br />

În cadrul teoriilor politice sunt prezentate numeroase şi variate tipologii<br />

elaborate în virtutea a tot atâtor criterii. În continuare, vor fi prezentate câteva<br />

din tipologiile mai reprezentative:<br />

1. Tipologia lui Tocqueville. Doctrinarul liberal, care a fost Alexis De<br />

Tocqueville, a alcătuit o diviziune dihotomică a partidelor şi anume: partide<br />

mari şi partide mici.<br />

Partidele mari sunt cele "care se ataşează principiilor mai mult decât<br />

consecinŃelor lor, generalităŃii şi nu cazurilor particulare, ideilor şi nu<br />

oamenilor. Aceste partide au, în general, trăsături nobile, pasiuni generoase....<br />

Interesul particular, care joacă totdeauna cel mai mare rol în pasiunile politice,<br />

se ascunde aici cu abilitate sub vălul interesului public" 8 .<br />

Partidele mici - dimpotrivă, sunt în general fără credinŃă politică.<br />

Caracterul lor este imprimat de un egoism pe care îl manifestă în fiecare act.<br />

Limbajul lor este violent, dar mersul le este timid şi nesigur. Mijloacele folosite<br />

sunt mizerabile, ca şi scopurile pe care şi le propun. Dacă marile partide<br />

răvăşesc societatea, cele mici reuşesc doar s-o agite.<br />

Această tipologie are drept criteriu factorii spirituali - ideologici;<br />

conŃinutul ei este descriptiv. A fost însuşită, preluată şi tradusă într-un alt<br />

limbaj de către numeroşi doctrinari ai secolului nostru tocmai datorită<br />

puternicei încărcături ideologice intrinseci.<br />

2. Tipologia lui Marx. Filosoful german Karl Marx a adoptat un punct<br />

de vedere sociologic în clasificarea partidelor: relaŃia partid - clasă. Suportul<br />

social al genezei, organizării, funcŃionării şi dezvoltării partidelor politice îl<br />

8 A. De Tocqueville, "De la démocratie en Amerique", tome deuxième, Paris, 1888, p. 6.<br />

142


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

constituie clasa socială. Locul, rolul şi orientarea ideologică a partidelor vor<br />

depinde de poziŃia claselor sociale în sistemul economic şi întreaga<br />

formaŃiune socială, de istoria lor, de caracteristicile culturii şi ale conştiinŃei lor,<br />

de cantitatea şi calitatea mijloacelor politice pe care le posedă fiecare.<br />

Totodată, clasele sociale alcătuiesc suportul coalizării partidelor. De aceea,<br />

criteriul clasial al tipologizării partidelor politice, după Marx, este mai profund.<br />

El este un criteriu determinist, sociologic, genetic, funcŃional.<br />

Deci, tipul de partid este determinat de evoluŃia istorică a clasei<br />

sociale pe care o reprezintă. Înainte de a fi partid de masă, de notabilităŃi, de<br />

opinie sau ideologic, dintr-o Ńară mai dezvoltată sau mai puŃin dezvoltată,<br />

partidul este un instrument de exercitare a voinŃei uneia dintre clasele sociale.<br />

Determinismul clasial este compatibil cu diversitatea partidelor de<br />

reprezentare a intereselor primare ale aceleiaşi clase. Există în mod obiectiv o<br />

relativă autonomie a partidelor în raport cu baza lor socială, care nu trebuie<br />

subestimată în practică şi nici de ştiinŃa politică. În virtutea acestei autonomii,<br />

aderenŃa la un partid este condiŃionată, justificată de mobiluri ce au ca<br />

substrat religia, naŃionalitatea, sexul, vârsta, ocupaŃia, educaŃia, tradiŃiile etc.<br />

Însă, factorul esenŃial, determinant al aderenŃei la un partid îl constituie<br />

interesele de clasă. Determinismul clasial are un caracter statistic, împletinduse<br />

cu acŃiunea factorilor culturali, etnici, religioşi etc. (şi aceştia, în ultimă<br />

instanŃă, sunt determinaŃi clasial).<br />

Lupta politică, ideologică a claselor sociale este compatibilă cu<br />

"încadrarea victimelor ei". Taberele politice aflate în luptă urmăresc realizarea<br />

unui număr cât mai mare de "victime" în rândurile adversarului. Ele folosesc în<br />

acest scop toate instrumentele politice de care dispun. Partidele burgheze,<br />

pentru a-şi atrage aderenŃi din rândurile categoriilor sociale intermediare şi<br />

chiar ale claselor exploatate, neatinse de politică, vor folosi o mare diversitate<br />

de mijloace: propaganda, banii, şomajul, manipularea, propagarea culturii lor<br />

politice, sistemul dreptului etc. Astfel, ele vor să-şi consolideze poziŃiile în<br />

sistemul electoral, să impună o disciplină de vot favorabilă.<br />

La rândul lor, partidele clasei muncitoare vor folosi toate fisurile şi<br />

contradicŃiile din cadrul vieŃii politice burgheze; utilizând instrumentele politice<br />

proprii, ele vor reuşi să atragă de partea lor tot mai mulŃi aderenŃi, simpatizanŃi<br />

şi alegători din rândurile claselor intermediare, ale intelectualităŃii şi chiar ale<br />

micii burghezii. În acest fel, criteriul clasial al elaborării unei tipologii a<br />

partidelor politice a fost absolutizat. Este necesară luarea în considerare şi a<br />

celorlalte criterii posibile - fiecare având menirea de a dezvălui asemănări şi<br />

deosebiri distincte. Se impune însă, din nevoi gnoseologice şi practice,<br />

recurgerea la o ierarhizare a criteriilor pentru că ele nu sunt egale nici ca<br />

valoare, nici ca profunzime sociologică.<br />

3. Tipologia lui Max Weber a avut şi are, într-adevăr, o largă<br />

circulaŃie în literatura politologică a ultimelor decenii.<br />

Max Weber a clasificat partidele în partide de notabilităŃi şi partide<br />

de organizare a maselor. Partidele de notabilităŃi s-au format odată cu<br />

ascensiunea burgheziei, având în frunte intelectuali, categorii specifice<br />

Occidentului. Prin structura lor, erau apropiate de partidele nobilimii; aveau un<br />

143


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

număr mic de membri, o organizaŃie suplă asigurată de către parlamentari.<br />

Calitatea de membru avea o mai mare importanŃă decât mărimea numerică a<br />

partidului şi decât organizarea. În general, partidele de notabilităŃi au evoluat<br />

în universul politic al centrului.<br />

Partidele de recrutare şi organizare a maselor au apărut mai târziu şi<br />

s-au caracterizat printr-o puternică centralizare, o disciplină severă. Stării<br />

idilice de dominare a notabilităŃilor şi mai ales a parlamentarilor i-a succedat<br />

organizarea modernă a partidelor (partidele de masă - cum le va numi<br />

Duverger). Întreprinderile politice ale acestor partide sunt lansate, conduse,<br />

controlate de către oameni politici de profesie, de către antreprenorii politici de<br />

genul boss-ilor americani, de către grupul dirigent din interiorul partidelor.<br />

Programul partidului este stabilit de către delegaŃii organizaŃiilor locale întruniŃi<br />

în Congres. Întemeierea acestei „maşini” a dat fiinŃă democraŃiei plebiscitare,<br />

puterii "charismatice" a şefului. Parlamentarii au început a fi trecuŃi în<br />

subordinea partidului, devenind un fel de marionete ale "ceremonialului"<br />

parlamentar.<br />

Analizând evoluŃia partidelor de cadre şi a celor de aderenŃi, G.<br />

Burdeau concludea că între ele s-ar produce o apropiere prin aceea că în<br />

structura partidelor de masă se constituie o armătură de cadre, un cerc de<br />

notabilităŃi (un fel de "stat major al partidului", nomenclatura, cercul celor<br />

propuşi pentru a fi aleşi sau pentru a ocupa funcŃiile esenŃiale în aparatul de<br />

stat), care din punct de vedere funcŃional seamănă cu ceea ce erau altădată<br />

partidele de cadre sau de notabilităŃi, deosebindu-se doar prin faptul că nu ia<br />

singură deciziile, nu elaborează singură linia politică, ci valorificând practicile<br />

plebiscitare.<br />

Desigur, criteriul ales de către Max Weber este real şi de o anumită<br />

profunzime sociologică. Din felul în care el a descris cele două tipuri de<br />

partide şi în care le-a explicat originea iese în evidenŃă caracterul<br />

instituŃionalist şi psihologizant al concepŃiei sale. Weber a supraestimat rolul<br />

factorilor instituŃionali, organizaŃionali şi psihologici în geneza, în determinarea<br />

activităŃii partidelor politice, parŃial în defavoarea condiŃiilor socio-economice,<br />

obiective. O astfel de tipologie îndeamnă la o concentrare a atenŃiei asupra<br />

structurii interne a politicului mai curând decât asupra interacŃiunilor acestuia<br />

cu societatea. Cu toate acestea, ea a fost preluată şi valorificată de numeroşi<br />

politologi contemporani, cum sunt S. Neumann, M. Duverger, G. Burdeau, R.<br />

G. Schwartzenberg etc. Aşa, de pildă, M. Duverger susŃinea că dacă partidele<br />

de cadre, tradiŃionale, au corespuns în primul rând conflictelor dintre nobilime<br />

şi burghezie, partidele de masă au venit în istorie pentru a reprezenta cercurile<br />

sociale cele mai largi, fără discriminări politice, în acord cu prevederile<br />

constituŃionale. În acest scop ele şi-au creat un aparat permanent, specializat<br />

şi ierarhizat, rezultând două grupări de conducători: liderii interni ai partidului şi<br />

gruparea parlamentară a partidului, între care se aprind, adesea, dispute<br />

pentru supremaŃie. Astfel de conflicte reflectă de fapt tensiunile dintre masa<br />

membrilor de partid care aleg liderii interni şi mulŃimea celor care şi-au dat<br />

votul pentru candidaŃii partidului.<br />

144


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

Inspirându-se din aceeaşi tipologie a lui Max Weber, mai mulŃi<br />

politilogi ai ultimelor decenii prezintă existenŃa a două tipuri: partide<br />

electorale de masă şi partide de aparat. Primele (după Anna Oppo),<br />

asemănătoare modelului partidelor socialiste, au rezultat după al doilea război<br />

mondial din transformarea partidelor de cadre, prin crearea de către acestea a<br />

unor aparate permanente cu misiunea de a desfăşura activităŃi politice, de<br />

propagandă, de a se ocupa de imaginea partidului pentru a atrage aderenŃi şi<br />

votanŃi. Astfel de partide au abandonat, în mare parte, clasa socială<br />

tradiŃională pe care au reprezentat-o, pentru a cuceri încrederea celor mai<br />

diverse straturi, categorii sociale sau socio-profesionale. În numele unui<br />

program politic larg şi flexibil, orientarea lor principală se îndreaptă dinspre<br />

propriii membri spre cercurile sociale dinafara partidului. Dar principalele<br />

instrumente politice (inclusiv asigurarea financiară) sunt oferite de cercul<br />

membrilor de partid, încât să organizeze eficient propaganda şi campaniile<br />

electorale. În acest fel, majoritatea partidelor nemuncitoreşti au devenit, după<br />

al doilea război mondial, partide electorale de masă care fiinŃează împreună<br />

cu partidele de aparate.<br />

Partidele de aparate au fost reabilitate după anii 1950 pornindu-se<br />

de la nemulŃumirile în privinŃa eficienŃei acŃiunii mulŃimilor, a voinŃei generale<br />

exprimate democratic, a calităŃii judecăŃii şi orientării maselor şi de la<br />

reexaminarea teoriilor elitiste. Pe această bază au fost aduse schimbări de<br />

strategie şi în planul construcŃiei de partid, în sensul cooptării experŃilor, a<br />

tehnicienilor pe posturile de conducere, a promovării unui înalt profesionalism<br />

în politică, fiind reŃinute în atenŃie eşaloanele de membri, simpatizanŃi şi<br />

alegători ai partidului, în special din perspectiva alegerilor.<br />

4. Tipologia lui D. Gusti. Şeful Şcolii sociologice de la Bucureşti<br />

împărŃea partidele, în funcŃie de programele lor, în: partide de program şi<br />

partide oportuniste. Partidul de program "urmăreşte guvernarea ca mijloc<br />

pentru a realiza programul său, în timp ce partidul oportunist urmăreşte<br />

guvernul cu singurul scop de a guverna" 9 . Această distincŃie de principiu este<br />

sursa a numeroase deosebiri. După modalitatea alegerii mijloacelor de<br />

propagandă, partidul de program se adresează judecăŃii cetăŃenilor, îşi<br />

impune vederile prin persuasiune. El duce lupta cu arme cinstite în limitele<br />

adevărului. Pe când partidul oportunist urmăreşte succesul cu orice preŃ şi<br />

prin orice mjloace, folosind arta insinuării, a corupŃiei, a calomniei, intrigilor şi<br />

terorii.<br />

Ca profunzime sociologică, această tipologie nu o depăşeşte pe cea a<br />

lui Tocqueville.<br />

5. Tipologia lui G. Burdeau. Burdeau face deosebire între două<br />

categorii de partide: partide de opinie şi partide ideologice. Partidele de<br />

opinie, prezente în scena istoriei mai cu seamă în secolul al XIX-lea, au patru<br />

trăsături: ele acceptă, în principiu, structura socială existentă, reunesc oameni<br />

aparŃinând unor clase diferite, au o slăbiciune organică deoarece armătura lor<br />

este rudimentară, iar fundamentul individualist al acestor partide explică rolul<br />

9 D. Gusti, "Partidul politic", în "Opere", vol. IV. E.A.R.S.R., Bucureşti, 1970, p.92.<br />

145


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

personalităŃii. Linia lor politică este fluctuantă, impusă de personalităŃi<br />

puternice. În practică, dialogul şi compromisurile se combină uşor stând la<br />

baza opŃiunilor, aşa după cum opŃiunile vor fi deschise compromisurilor.<br />

Partidele ideologice, apărute ulterior, condamnă compromisurile, sunt<br />

intolerante, înlocuiesc iniŃiativa personală cu conformismul. Suprema valoare<br />

este puterea pe care le-o dă numărul de membri. Din punct de vedere al<br />

structurii, sunt bine organizate, au o disciplină riguroasă, au o ideologie unitară<br />

care delimitează strict baza socială. În momentul când devin partide de<br />

guvernământ ele vor tinde să-şi universalizeze doctrina, vor pătrunde în toate<br />

mecanismele statului, vor restricŃiona atât cât vor putea formarea şi activarea<br />

în viaŃa politică a altor partide. Prin urmare, nu pot fi mijlocul cel mai eficace<br />

de exprimare a voinŃei naŃionale, pentru că au tendinŃa de a elimina<br />

concurenŃii şi adversarii politici (nepermiŃându-le acestora să colecteze<br />

energiile politice difuze existente în societatea civilă).<br />

6. Tipologia lui R.G. Schwartzenberg. Schwartzenberg considera că<br />

sociologia partidelor politice ar putea dobândi profunzime sporită prin<br />

compararea partidelor din Ńările subdezvoltate (sau în curs de dezvoltare)<br />

cu cele din societăŃile postindustriale.<br />

Ca şi alŃi autori, Schwartzenberg era convins că partidele Ńărilor în<br />

curs de dezvoltare sunt puternic instituŃionalizate şi mai puŃin personalizate.<br />

Ele diferă de partidele din societăŃile postindustriale în special prin distanŃarea<br />

creată între mulŃimea de aderenŃi şi cercurile dirigente (aparatul) interioare.<br />

În societăŃile occidentale (supradezvoltate) partidele de cadre, contrar<br />

părerii lui Duverger, se menŃin în esenŃa lor. Mai degrabă, în disoluŃie s-ar afla<br />

partidele de masă, deoarece sectorul secundar (care a fost baza socială a<br />

partidelor de masă) descreşte în favoarea terŃiarului. Altfel spus, numărul<br />

muncitorilor industriali scade în favoarea gulerelor albe. Baza socială a<br />

partidelor de masă se modifică şi calitativ prin diminuarea angajamentului<br />

ideologic şi prin atenuarea, diminuarea conştiinŃei de clasă. Societatea<br />

opulenŃei are forŃa lăuntrică de a slăbi luptele politice, de a da curs unui<br />

proces de depolitizare şi de dezideologizare. În aceste condiŃii partidele îşi vor<br />

neglija propriii aderenŃi şi îşi vor îndrepta atenŃia spre alegători. Cercurile<br />

conducătoare ale societăŃii vin adesea din exteriorul partidelor şi mai ales<br />

dintre reprezentanŃii grupelor de presiune.<br />

În literatura politologică circulă şi alte tipologii ale partidelor politice,<br />

dar nu prea îndepărtate de cele de mai sus. Astfel, S. Neumann împărŃea<br />

partidele în partide de reprezentare individuală şi partide de integrare<br />

socială (fără a se îndepărta prea mult de tipologia lui Max Weber). H.<br />

Morgenthau distingea partide de patroni şi partide de masă. J.S. Coleman<br />

şi C.G. Rosberg divizau mulŃimea partidelor în partide revoluŃionare,<br />

centralizate şi partide pragmatice, pluraliste. J. Charlot distingea partide<br />

de notabili, partide de militanŃi şi partide de alegători. Marcel Prélot, în<br />

funcŃie de elementul predominant în geneza şi practica lor, clasifica partidele<br />

în: ideologice, personale, istorice, de tendinŃe şi de interese. De<br />

asemenea, au avut circulaŃie şi alte clasificări de tip binar cum sunt: partide de<br />

146


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

guvernământ şi partide aspirante la putere, partide conservatoare şi<br />

progresiste, partide legale şi ilegale, partide naŃionale şi internaŃionale etc.<br />

Varietatea destul de mare a tipologiilor partidelor politice în literatura<br />

contemporană constituie o expresie a multitudinii şi diversităŃii partidelor, a<br />

numărului mare de criterii posibile, de orientări ideologice din interiorul cărora<br />

sunt elaborate, a poziŃiilor pe care se situează autorii lor.<br />

Trebuie remarcat că toate tipologiile de mai sus scot în relief unele<br />

particularităŃi reale ale categoriilor de partide politice contemporane, dar, în<br />

acelaşi timp, ele nu au valoarea ştiinŃifică - în primul rând sociologică - egală.<br />

Din această cauză au apărut poziŃii în literatura de specialitate a ultimelor<br />

decenii care pun sub semnul întrebării corectitudinea şi utilitatea unor astfel de<br />

tipologii. Astfel, tot mai mulŃi politologi contestă criteriul tradiŃional de<br />

clasificare a partidelor în cele trei mari familii: stânga - centru - dreapta.<br />

Stânga, fiind compusă din partidele comuniste, socialiste, social - democrate,<br />

dreapta incluzând partidele liberale, conservatoare, fasciste etc., iar în zona<br />

centrului s-ar situa partidele creştin-democrate, populare, ecologiste. Criteriul<br />

unei astfel de tipologii l-a constituit atitudinea faŃă de proprietate şi faŃă de<br />

schimbarea societăŃii. Cei de dreapta, fiind mari posesori de averi, doresc<br />

conservarea societăŃii existente din care ei extrag multiple avantaje. Cei de<br />

stânga sunt lipsiŃi de capital, cuprind straturile salarizate şi defavorizate, motiv<br />

pentru care ei doresc schimbarea, în unele cazuri pe cale revoluŃionară. Dar<br />

încercând să aplici o astfel de paradigmă spectrului politic din FranŃa, Statele<br />

Unite ale Americii sau România vei constata că ea are o valoare metodologică<br />

limitată, de multe ori este inoperantă. Aceasta pentru că în aceeaşi familie<br />

politică vei găsi strategii şi programe opuse sau care preiau elemente<br />

specifice celorlalte familii. Aşa, de pildă, în cadrul familiei de partide de stânga<br />

unele partide au bază muncitorească, altele au o bază socială în clasa de<br />

mijloc, altele sunt conduse de patroni, de reprezentanŃi ai stăpânilor bogăŃiei.<br />

Aceleaşi caracteristici pot fi întâlnite în familia partidelor de dreapta sau de<br />

centru. În privinŃa atitudinilor faŃă de forma de stat (monarhie sau republică),<br />

faŃă de gradul de intervenŃie a statului în economie (dirijism - liberalism), faŃă<br />

de minorităŃi (naŃionalişti - constituŃionalişti), faŃă de religie (pentru sau contra<br />

expansiunii uneia dintre religii), faŃă de politica externă (prooccidentali şi<br />

antioccidentali, prosovietici, paneuropeni, etc.) nu pot fi stabilite regularităŃi<br />

care să permită încadrarea certă a unui partid într-una dintre familiile<br />

amintite. Această concluzie este întărită de apariŃia frecventă a situaŃiei în<br />

care un partid care a făcut parte dintr-o alianŃă de stânga va intra într-o alianŃă<br />

nouă care se consideră de dreapta, ori un partid cu program de dreapta, de<br />

îndată ce ajunge la guvernare, în practica sa politică se va dovedi de stânga.<br />

Dispersia unor tipuri de partide pe eşichierul politic se prezintă astfel:<br />

Stânga Centru Dreapta<br />

Social – democraŃi Creştin - democraŃi Liberali<br />

Laburişti Agrarieni Conservatori<br />

Socialişti Ecologişti Fascişti<br />

Comunişti Partide populare Legionari<br />

147


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Rezultă deci că fiecare partid are o istorie a lui, că este un unicat prin<br />

ceea ce a fost, este şi va fi, că poziŃia acelui partid într-o anumită tipologie nu<br />

este suficientă pentru a cunoaşte şi evalua corect practica sa. Mai importante<br />

sub acest aspect sunt abordarea concret - istorică a vieŃii acelui partid, analiza<br />

conexiunilor pe care le are în cadrul sistemului politic, cu instituŃia statală, cu<br />

diferite subsisteme ce compun societatea în ansamblul ei, cunoaşterea<br />

structurii, organizării şi orientării istorice ale acelui partid.<br />

4. FuncŃiile partidelor politice<br />

Politologia, mai ales din ultimele decenii, ne oferă o vastă dezbatere a<br />

problematicii funcŃiilor partidelor. Ar putea fi evidenŃiate câteva poziŃii:<br />

D. Gusti, considerând partidul politic drept o personalitate colectivă,<br />

înzestrată cu gândire şi voinŃă unitară, scria astfel: "ConstituŃiile mai noi ridică<br />

partidul politic, dintr-un simplu instrument de realizare tehnică a alegerilor, la<br />

rangul de factor legitim al vieŃii publice" 10 . Într-un atare cadru, partidul politic<br />

joacă rolul de causa movens a regimului constituŃional. Menirea sa este de<br />

a da conŃinut formelor constituŃionale, de a mijloci transformarea stărilor<br />

sociale şi de a iniŃia crearea instituŃiilor noi. Partidul politic trebuie să joace<br />

rolul de pedagog politic al naŃiunii şi, în acelaşi timp, să mijlocească<br />

participarea cetăŃenească la realizarea suveranităŃii naŃionale, dând<br />

democraŃiei calitate alături de cantitatea cuprinsă în suveranitatea naŃională.<br />

Rodee, Anderson, Christol, într-o lucrare colectivă, considerau<br />

partidele drept mijlocitoare între cetăŃeni şi guvern, ele deŃinând procedurile<br />

pentru "selectarea şi calificarea personalului guvernamental, investirea lui cu<br />

autoritatea de a face, a executa, a supraveghea şi a interpreta politica..." 11<br />

Partidul este cel care stimulează interesele şi educă neiniŃiaŃii prin intermediul<br />

mijloacelor de comunicare în masă, cu ajutorul candidaŃilor, cluburilor,<br />

personalului care umblă după voturi, mitingurilor, paradelor, întreŃinerilor<br />

libere, distribuirii de literatură, cuvântărilor, caricaturilor, muzicii etc.; -<br />

coalizează milioane de indivizi în ziua alegerilor; - elaborează programe pentru<br />

acŃiunile legislative sau pentru atacarea opoziŃiei; - cristalizează opinia publică<br />

creând un consens temporar; - îşi asumă responsabilitatea de a guverna dacă<br />

a avut un succes în campania electorală iar dacă nu a câştigat alegerile,<br />

atunci va supraveghea şi va critica politica guvernului; - dacă este partid de<br />

guvernământ, trebuie să răspundă speranŃelor nu numai ale susŃinătorilor<br />

ardenŃi, ci şi ale întregii naŃiuni.<br />

G. Burdeau realizase o abordare analitică şi sistematică, surprinzând<br />

un împătrit rol al partidelor manifestat prin:<br />

1. FuncŃia de încadrare.<br />

2. FuncŃia de informare.<br />

10 D. Gusti, "Partidul politic", în "Opere", vol. IV, Bucureşti, 1970, p.95.<br />

11 Rodee, C.C., Anderson, T.J., Christol, C.Q., "Introduction to Political Science", New-<br />

York, p.486<br />

148


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

3. FuncŃia animatoare.<br />

4. FuncŃia de formare a personalului politic.<br />

R.G. Schwartzenberg reliefa ideea că analiza clasică a partidelor a<br />

desprins trei tipuri de funcŃii: "formarea opiniei, selectarea candidaŃilor,<br />

încadrarea aleşilor." 12<br />

Sunt deja inventariate suficiente aspecte pentru a desprinde câteva<br />

concluzii. Întrucât analiza teoretică a funcŃiilor partidului politic este una dintre<br />

cele mai dificile teme ale sociologiei partidelor, o seamă de autori evită o<br />

abordare concret-istorică, amplă a unei astfel de teme. Partidul este<br />

considerat într-un mod abstract, atemporal. El prezintă, în esenŃă, aceleaşi<br />

funcŃii indiferent dacă este fascist, liberal, comunist sau democrat - creştin,<br />

indiferent dacă este de guvernământ, aflat în opoziŃie sau în afara legii. O<br />

atare optică abstractă, ruptă parŃial de spaŃiul şi timpul social, serveşte voalării<br />

partinităŃii, exprimând adesea o atitudine conservatoare în raport cu sistemul<br />

social existent.<br />

În realitate este extrem de dificilă alcătuirea unui registru al funcŃiilor<br />

universal valabile ale partidelor. Dacă totuşi este posibil un astfel de demers,<br />

atunci nu va trebui neglijată cerinŃa de a surprinde generalul în unitatea sa<br />

organică cu particularul şi cu individualul.<br />

Poate fi descifrată, într-adevăr, existenŃa câtorva funcŃii ale partidelor<br />

cu caracter mai general şi anume:<br />

- funcŃia electorală;<br />

- funcŃia de reprezentare a unui segment din societatea civilă în<br />

„maşina” statală sau de a exercita puterea politică (ceea ce constituie o<br />

aspiraŃie a oricărui partid, dar o realizează efectiv doar partidele care au<br />

dobândit o reprezentare în parlament);<br />

- funcŃia de educare a suportului social, a simpatizanŃilor şi aderenŃilor<br />

(numită şi funcŃie pedagogică);<br />

- funcŃia de exprimare a poziŃiei faŃă de ordinea social - economică,<br />

cultural - spirituală existentă, concretizată în programul şi ideologia partidului;<br />

- funcŃia de a forma conducători, lideri şi de a-i investi cu<br />

responsabilităŃi;<br />

- funcŃia de a informa şi de a forma opinia publică;<br />

- funcŃia de a influenŃa sau de a participa la procesul de elaborare, de<br />

aplicare a legilor, de a mijloci comunicarea între autoritatea de stat şi cetăŃeni;<br />

din acest punct de vedere, partidele exercită un control asupra organelor<br />

puterii (legilativă, executivă, judecătorească) şi asupra mutaŃiilor în cadrul<br />

corpului electoral;<br />

- funcŃia de a da viaŃă dreptului constituŃional etc.<br />

Dacă se va admite existenŃa câtorva funcŃii generale ale partidelor,<br />

atunci va trebui să se facă raportarea concretă şi multilaterală a acestora la<br />

celelalte elemente ale macrosistemului social existent şi, în primul rând, la<br />

ordinea economică, la nivelul dezvoltării exprimat în principalii indicatori<br />

economici (venitul naŃional, produsul naŃional brut, produsul intern brut etc.).<br />

12 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p. 337.<br />

149


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Ar trebui să se pornească de la locul şi rolul partidului în structura şi dinamica<br />

sistemului politic, de la natura acestuia din urmă, ca şi de la determinismul<br />

cultural, al conştiinŃei şi spiritualităŃii sociale, al comunităŃii naŃionale.<br />

Întrucât strategiile partidelor, în condiŃiile societăŃilor contemporane,<br />

se află în raporturi contradictorii sau de contrarietate - prin realizarea funcŃiilor<br />

lor, partidele se vor dezlănŃui într-o luptă, se vor angaja în rivalităŃi, în<br />

competiŃie absorbindu-şi energiile din atitudinile faŃă de sistem. În aceste<br />

condiŃii, abordarea abstractă şi simplificatoare a funcŃiilor partidelor, de pe<br />

poziŃii metafizice, este nesatisfăcătoare din punct de vedere epistemologic,<br />

sociologic.<br />

Analiza sociologică a funcŃiilor partidelor trebuie să facă înainte de<br />

toate, delimitări între funcŃiile:<br />

a) partidelor de guvernământ, din opoziŃie sau din afara legii;<br />

b) partidelor claselor dominante (care deŃin bogăŃia şi mijloacele de<br />

utilizare a forŃei) şi ale celor dominate;<br />

c) partidelor din Ńările cu economie de piaŃă, din cele cu reglare<br />

centralizată, totalitară şi din Ńările cu o economie mixtă. Fiind dată o astfel de<br />

precizare, pot fi, apoi, analizate funcŃiile generale ale partidelor de<br />

guvernământ, ale celor din opoziŃie, ale celor ilegale etc.<br />

5. Numărul şi sistemele de partide<br />

Numărul de partide diferă de la o Ńară la alta, de la o etapă istorică la<br />

alta a dezvoltării aceleiaşi Ńări, de la o epocă istorică la alta. În două Ńări cu<br />

mecanisme socioeconomice asemănătoare poate fiinŃa un număr diferit de<br />

partide cu orientări, strategii, structuri organizatorice sau putere de influenŃă<br />

variate. În Ńări cu mecanisme economice - sociale diferite numărul partidelor<br />

poate fi cvasiegal sau apropiat, dar diferă esenŃialmente programele,<br />

strategiile şi funcŃiile lor în sistem. În etape distincte ale istoriei aceleiaşi Ńări se<br />

succed partide diferite, unele pier, altele apar iar celelalte se menŃin.<br />

În fiecare Ńară numărul de partide (unu, două sau mai multe),<br />

raporturile dintre ele, locul şi rolul lor în regimul politic, alcătuiesc un sistem<br />

relativ stabil pentru un interval de timp determinat. Există, deci, sisteme<br />

monopartidiste, bipartidiste şi multipartidiste. Se poate remarca faptul că<br />

sistemele monopartidiste nu conŃin raporturi concurenŃiale, pe când celelalte<br />

încorporează raporturi competitive - în general sunt întemeiate pe relaŃii de<br />

luptă politică.<br />

a) Factorii care determină numărul de partide. Literatura<br />

politologică din ultimul secol cuprinde variate explicaŃii referitoare la factorii de<br />

determinare a multipartidismului. Astfel, M.Duverger considera că sistemul de<br />

partide din fiecare Ńară este determinat de trei factori: social - economici,<br />

istorici - culturali, tehnici (de pildă, regimul sau legea electorală).<br />

R.G. Schwartzenberg distingea următorii factori de producere a<br />

multipartidismului: 1. Factori sociali. 2. Factori ideologici şi religioşi. 3. Factori<br />

istorici şi naŃionali. 4. Factori instituŃionali.<br />

150


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

În general, o mare parte a politologilor, atunci când se referă la<br />

corelaŃia factorilor social - economici cu sistemul de partide, iau în considerare<br />

aspecte ale determinismului clasial şi ale tipului de economie. Considerând<br />

sistemul de partide ca motor al vieŃii politice şi sociale, ei manifestă tendinŃa<br />

de a supraestima rolul politicului în societate într-o manieră neoiluministă. De<br />

asemenea, susŃin că în societăŃile de tip occidental rolul sistemului de partide<br />

este acela de a modera conflictele de clasă. De pe astfel de poziŃii sunt aduse<br />

critici concepŃiilor predominante în regimurile totalitare. Luptele politice s-au<br />

desfăşurat şi se desfăşoară şi astăzi, în primul rând nu între clasele sociale, ci<br />

în sânul unei elite (astăzi, desigur mai largă decât în trecut) în care diferenŃele<br />

de clasă sunt slabe. Într-un atare mediu rivalităŃile pur politice, cele naŃionale,<br />

ideologice, religioase, disputele de clan sau competiŃiile personale sunt mai<br />

importante decât lupta de clasă (M. Duverger).<br />

R. G. Schwartzenberg considera că factorii ideologici au avut o<br />

contribuŃie netă la multiplicarea partidelor europene şi joacă şi astăzi rolul pe<br />

care îl aveau în trecut factorii religioşi. În acestă ordine de idei, adăuga el, în<br />

trecut "conflictele religioase au fost mai puternice decât comunitatea de clase<br />

sociale sau ideologia politică". 13<br />

M. Duverger accentua asupra acŃiunii unor factori instituŃionali, tehnici,<br />

asupra rolului sistemului electoral în geneza partidelor, formulând, în final, trei<br />

legi:<br />

1. Scrutinul majoritar cu un singur tur tinde să genereze sistemul<br />

bipartidist.<br />

2. Scrutinul majoritar cu două tururi tinde către un multipartidism<br />

temperat prin efectuarea unor alianŃe.<br />

3. Reprezentarea proporŃională favorizează dezvoltarea multipartidismului.<br />

Autorul considera, pe bună dreptate, că factorul tehnic are un rol<br />

accelerator sau de frânare în procesul formării şi dezvoltării sistemelor de<br />

partide.<br />

Pentru a explica determinarea numărului de partide şi a raporturilor<br />

dintre ele s-ar putea recurge la metoda analizei sistemice - acŃionaliste. Într-un<br />

astfel de cadru, iese în evidenŃă faptul că între sistemul de partide şi structura<br />

socială, între interesele dominante din sfera societăŃii civile, dinamica,<br />

dispersia resurselor şi instrumentelor politice, nivelul culturii politice există<br />

astfel de interacŃiuni care compun o forŃă motrice a formării, a evoluŃiei<br />

sistemelor de partide. Din această idee nu rezultă că numărul de partide ar<br />

trebui să fie egal cu numărul componentelor societăŃii civile. În realitate,<br />

luptele politice au avut în toate timpurile un caracter, în ultimă instanŃă, dual,<br />

binar. Tensiunile politice importante s-au realizat între două tabere care au<br />

exprimat interesele fundamentale existente în societatea civilă: ale claselor<br />

bogate, stăpânitoare şi ale celor sărace, cu acces mai restrâns la resursele şi<br />

mijloacele politice. Asupra acestor conflicte şi-au lăsat amprentele şi alŃi<br />

factori cum sunt: conştiinŃa de sine şi experienŃa istorică a agenŃilor sociali,<br />

cultura politică, tradiŃiile şi mentalităŃile, religia, sistemul informaŃional,<br />

13 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p.338.<br />

151


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

ansamblul instituŃiilor politice, dispersia mijloacelor politice în societate,<br />

particularităŃile vieŃii naŃionale, nivelul de dezvoltare a civilizaŃiei, modul de<br />

repartizare a bogăŃiei în societate etc.<br />

Interesele dominante la scară socială constituie substratul<br />

determinării coalizării partidelor. Raporturile de luptă dintre coaliŃiile de partide<br />

sunt realităŃi omniprezente în regimurile democratice contemporane. PoziŃiile<br />

şi relaŃiile de neutralitate ale partidelor sunt vremelnice şi de mică importanŃă<br />

în dinamica vieŃii politice. Politica înseamnă luptă, angajament atitudinal. În<br />

acest spirit, momentele de neutralitate ale unor agenŃi politici corespund<br />

oscilaŃiilor şi nehotărârilor vremelnice ale lor; în cele din urmă, se vor alătura<br />

uneia sau alteia dintre taberele politice adverse.<br />

În democraŃiile contemporane determinismul societăŃii civile se<br />

manifestă în planul funcŃionării sistemelor politice prin bipartism şi<br />

multipartism temperat de alianŃele partidelor care reprezintă interesele<br />

dominante. Sistemele multipartidiste sunt moştenite din perioada liberală a<br />

capitalismului. Totodată, epoca noastră este marcată de apariŃia şi<br />

dezvoltarea unor noi sisteme multipartiste (în fostele Ńări comuniste, sistemul<br />

partidului dominant prezent în numeroase Ńări în curs de dezvoltare etc.).<br />

Multipartismul şi bipartismul sunt o expresie a divizării societăŃii civile<br />

în grupuri de interese concurente.<br />

b) Sistemele bipartidiste şi multipartidiste, fiind bazate pe relaŃii de<br />

luptă, de competiŃie, constituie adesea factori de dezagregare a unităŃii voinŃei<br />

sociale, de îngreunare a formării unui consens la scară naŃională chiar în ce<br />

priveşte luarea unor decizii importante. Eficacitatea şi operativitatea sistemului<br />

multipartidist, în raport cu nevoile de ansamblu ale societăŃii, sunt adesea<br />

deficitare. O astfel de situaŃie ar putea favoriza interesele de conservare ale<br />

sistemului social, fiind ştiut faptul că în toate timpurile divizarea politică a fost<br />

în mod constant o armă a claselor guvernante.<br />

Sistemele bipartidiste cunosc mai multe variante, printre care cele mai<br />

răspândite sunt: sistemul bipartidist pur şi sistemul bipartidist imperfect.<br />

Primul funcŃionează în Anglia, S.U.A., Noua Zeelandă, Canada şi constă în<br />

rotaŃia la putere a două partide devenite tradiŃionale. Fiecare partid care<br />

exercită puterea, treptat acumulează o uzură politică pierzându-şi o parte din<br />

baza socială, motiv principal pentru care celălalt partid va câştiga alegerile.<br />

Viabilitatea bipartidismului este asigurată atâta vreme cât se va menŃine şi<br />

întări capacitatea de inovaŃie politică, de adaptare a fiecărui partid la noile<br />

cerinŃe ale dezvoltării societăŃii.<br />

Sistemul bipartidist imperfect, constă în aceea că deşi unul dintre cele<br />

două partide mari a cucerit cele mai multe locuri în parlament, acestea nu sunt<br />

suficiente pentru a putea forma singur guvernul. El va avea nevoie de sprijinul<br />

unui al treilea partid cu o pondere mult mai mică în viaŃa politică. Astfel de<br />

sisteme fiinŃează în Germania, Austria şi Australia.<br />

Sistemele multipartidiste constituie acea formă de viaŃă politică<br />

pluralistă, democratică în care coexistă un număr relativ mare de partide<br />

dintre care mai mult de două au şanse să câştige cele mai multe voturi care<br />

se situează frecvent între 20% - 40% din totalul voturilor. Dacă în sistemele<br />

152


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

bipartidiste unul dintre partide, de regulă, obŃine majoritatea parlamentară, în<br />

cazul multipartidismului o astfel de reuşită în alegeri constituie excepŃia de la<br />

regulă. Prin urmare, formarea majorităŃii parlamentare presupune negocieri,<br />

compromisuri pentru a se forma o coaliŃie, o alianŃă. Astfel de sisteme<br />

fiinŃează în cele mai multe democraŃii europene: FranŃa, Italia, Olanda, Belgia,<br />

Suedia, Norvegia, Irlanda, Finlanda, Spania, România etc.<br />

În funcŃie de ponderea şi influenŃa partidelor componente, sistemele<br />

pluripartidiste pot fi cu partide dominante de guvernământ (un singur partid,<br />

prin programul şi eficienŃa practicii sale politice, îi surclasează pe rivalii săi,<br />

obŃinând, de regulă, cca. 35 - 40% din totalul voturilor, detaşându-se net de<br />

următorii competitori), precum cele din Italia, Danemarca, Suedia, Norvegia<br />

etc. şi pot fi sisteme de partide echilibrate, în sensul că raporturile de forŃe<br />

între cele mai importante partide de pe eşicher sunt apropiate obŃinând cca.<br />

25% din totalul voturilor (precum cele din Olanda, Belgia, ElveŃia, Israel,<br />

Finlanda, Portugalia etc.). În toate aceste situaŃii, pentru a forma guvernul,<br />

sunt necesare alianŃe, negocieri, compromisuri. Adesea astfel de alianŃe se<br />

destramă în timpul legislaturii, fiind necesare alegeri parlamentare anticipate<br />

sau intercalate.<br />

Multipartidismul şi bipartidismul complică, prin diferite medieri şi<br />

compromisuri, sistemul democraŃiei, luarea deciziilor. FracŃiunile corpului<br />

electoral vor alege câte unul dintre programele puse în joc de multitudinea<br />

partidelor politice. CetăŃeanul, votant pentru un partid, nu-şi realizează<br />

opŃiunile sale în mod direct, pentru că aleşii (deputaŃii, senatorii) vor fi puşi în<br />

situaŃia de a realiza alianŃe şi compromisuri parlamentare.<br />

Nici bipartismul, nici multipartismul nu pot realiza cu certitudine<br />

majorităŃi parlamentare stabile şi coerente, nu vor putea obŃine, de regulă,<br />

legiferări bazate pe unanimitate. Deci, guvernul, organele executive ale<br />

statului nu pot fi susŃinute cu fidelitate şi constanŃă, ceea ce provoacă<br />

instabilitatea guvernamentală (guvernul fiind supus frecvent moŃiunilor de<br />

cenzură) şi un neîntrerupt proces de derutare a opiniei publice. Alegătorii,<br />

cetăŃenii vor rămâne astfel străini de mecanismul de funcŃionare a organelor<br />

centrale ale statului în luarea multor decizii politice, precum şi de procedurile<br />

politico - juridice. Reiese, deci, că sistemele pluripartidiste pot produce<br />

înstrăinarea politică a cetăŃeanului, fapt care constituie condiŃia, cauza şi<br />

consecinŃa parŃialei lor legitimităŃi.<br />

Ruptura dintre cetăŃeni şi procesul de elaborare, adoptare a deciziilor<br />

politice, dezinformarea şi neinformarea cetăŃenilor, folosirea diferitelor tehnici de<br />

manipulare a maselor au favorizat apariŃia diferitelor subculturi politice<br />

contestatare (ale studenŃilor, profesorilor universitari, mişcărilor de femei,<br />

mişcărilor negrilor, imigranŃilor, ale unor categorii socio-profesionale - bunăoară<br />

"mineriadele din România" etc.). Astfel de subculturi politice pot fi determinate<br />

nu numai de fenomenul înstrăinării politice, ci mai ales de contradicŃiile socioeconomice,<br />

suprastructurale, din sfera aplicării dreptului. În consecinŃă, urmează<br />

a se produce o repolitizare la periferia dinamicii sistemului partidist - fenomen<br />

care stă în câmpul de observaŃie a agenŃilor politici.<br />

153


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Totodată, multipartidismul şi bipartidismul evidenŃiază anumite riscuri:<br />

guvernarea şi activitatea politică a partidelor în condiŃiile de concurenŃă şi de<br />

lupte politice sunt limitate în ce priveşte afirmarea liberă a creativităŃii politice<br />

şi a unei eficienŃe corespunzătoare. A conduce în condiŃiile competiŃiilor şi<br />

luptelor politice, după unii teoreticieni, înseamnă a nu-Ńi putea realiza integral<br />

talentul politic. ContribuŃia fiecărui partid la realizarea conducerii are loc prin<br />

rotaŃia la putere, printr-un aport parŃial, sporadic. Pentru evitarea surselor de<br />

ineficienŃă a acŃiunii politice, pentru a spori operativitatea în luarea deciziilor la<br />

scara societăŃii globale, adesea au fost invocate argumente, justificări conform<br />

cărora unul dintre partidele stăpânilor bogăŃiei societăŃii ar trebui să se<br />

transforme în partid omniprezent, atotputernic, adică în partid unic.<br />

Dacă există carenŃe, restricŃii de diferite feluri în funcŃionarea<br />

sistemelor multipartidiste, nu ar trebui uitate multiplele şi marile lor avantaje,<br />

şanse conferite mecanismului democratic de autoreglare a dinamicii sociale.<br />

Multipartismul este formula de fiinŃare a societăŃii politice care exprimă (deşi<br />

nu perfect) cel mai adecvat voinŃa societăŃii civile prin natura mişcărilor<br />

politice, a doctrinelor şi programelor puse în jocul politic, prin modul de<br />

reprezentare, prin relaŃiile cu „maşina” statală etc.; competiŃiile dintre agenŃii<br />

politici incită la creativitate, la o utilizare abilă a instrumentelor politice, la<br />

formarea unor lideri viguroşi, inteligenŃi care se vor impune printr-o bună<br />

mânuire a artei conducerii, la trezirea unor noi forŃe care se vor angaja în<br />

eforturi de a ameliora ordinea socială cu mecanismele ei generatoare de<br />

progres, la respectarea şi afirmarea drepturilor omului, ale cetăŃeanului, ale<br />

legalităŃii în ansamblul ei.<br />

c) Sistemele monopartidiste. Partidele unice sunt intolerante faŃă de<br />

adversarii politici, se manifestă ca un fel de "armate private", revendicându-şi<br />

statutul de reprezentante ale întregii naŃiuni (partide fasciste, comuniste din<br />

fostele Ńări ale blocului est-european, partide-state din Ńări în curs de<br />

dezvoltare etc.). Ele se pretind făuritoare ale unităŃii societăŃii civile, ale<br />

comunităŃii naŃionale, de voinŃă socială axată pe o direcŃie unică. Dar, în<br />

realitate, ele vor recurge la politica autoritară care arată cu degetul spre<br />

mijloacele represive, de constrângere prin forŃă atât pe plan intern cât şi pe<br />

plan extern. O astfel de politică exprimă voinŃa nu a întregii societăŃi civile, ci a<br />

cercurilor sociale dominante în viaŃa economică, exprimată în programe<br />

politice difuzate printr-o "educaŃie" abilă, diferenŃiată şi adesea obsesivă.<br />

Unitatea naŃională realizată de partidul fascist, de pildă, este artificială şi<br />

fragilă, lipsită de fundamente economico-sociale corespunzătoare. Ea este<br />

consecinŃa dictaturii partidului, a transformării statului şi dreptului în<br />

instrumente de bază ale totalitarismului.<br />

Partidul extremist, ajuns la putere şi devenit unic, transformă<br />

societatea într-un mecanism uriaş, probabil eficient sub aspectul realizării<br />

scopurilor elitei guvernante, dar care va zdrobi personalitatea umană,<br />

obligând-o la aliniere şi conformare continuă în raport cu normele impersonale<br />

menite să regleze conduita cetăŃeanului, înăbuşind iniŃiativa, libertatea umană,<br />

drepturile omului, substituind, în acelaşi timp, valorile general acceptabile ale<br />

culturii şi civilizaŃiei cu valorile clicii dictatoriale, ale "aparatului" sau<br />

154


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

"nomenclaturii" de partid sau partidist-statale. În numele acestor "valori" sunt<br />

justificate şi promovate pe larg teroarea, abuzurile de putere, cele mai odioase<br />

crime din istorie, cultul personalităŃii "marelui dictator" etc.<br />

Pentru că partidul unic (fascist, extremist etc.) nu posedă o bază<br />

socială omogenă, pentru că structura organizatorică paramilitară considerată<br />

"de fier" a acestuia are drept fundament nu o unitate social-economică şi de<br />

voinŃă naŃională reală, ci una impusă prin metode artificiale, dezvoltarea sa<br />

istorică este incompatibilă cu perenitatea. Întreaga istorie de până acum<br />

demonstrează acest fapt.<br />

Monopartidismul fascist, chiar dacă prezintă o eficienŃă din unghiul<br />

de vedere al cercului dirigent politic - statal, va elabora şi va aplica deciziile<br />

politice pe temeiul unei unanimităŃi artificiale, într-un anumit sens "mecanice".<br />

ForŃele politice democratice, adversarii politici, opoziŃia (la fel de numeroase,<br />

în existenŃa lor virtuală sau ca tendinŃă de a se exprima, precum în oricare altă<br />

Ńară) nu au dreptul să se exprime, iar tăcerea este interpretată ca aprobare. În<br />

realitate, unanimitatea în luarea deciziilor nu poate exista, ca adeziune<br />

subiectivă firească, într-un sistem politic fascist, dictatorial sau totalitar de<br />

orice fel, pentru că acesta este în principiu ilegitim atât prin geneză, cât şi prin<br />

funcŃionarea sau prin dezvoltarea sa.<br />

Monopartidismul fascist este motivat prin superioritatea şi eficienŃa<br />

statului total, neutru, nepartizan, care exclude principiul liberal şi democratic.<br />

Sistemul monopartidist comunist s-a format şi afirmat în procesul<br />

revoluŃiei şi construcŃiei socialiste. Devenind partide de guvernământ, partidele<br />

comuniste şi-au ridicat pe trepte înalte rolul de forŃe politice ale clasei<br />

muncitoare şi aliaŃilor acesteia (expresia aparŃine doctrinarilor acestor partide).<br />

Ele au folosit puterea de stat împotriva forŃelor politice şi sociale<br />

contrarevoluŃionare, pentru făurirea societăŃii socialiste. Odată cu înlăturarea<br />

claselor exploatatoare şi a forŃelor lor politice, partidul marxist-leninist a<br />

devenit forŃă de conducere a întregului popor, a întregii naŃiuni.<br />

În dezvoltarea lor istorică, partidele comuniste - devenite partide de<br />

guvernământ, au trecut în general prin trei etape mai importante, şi anume: 1.<br />

Partide de reprezentare a clasei muncitoare (în perioada prerevoluŃionară). 2.<br />

Partide de reprezentare a forŃelor sociale participante la revoluŃia socialistă, la<br />

mişcarea de reînoire "din temelii a societăŃii". 3. Partide de reprezentare a<br />

unităŃii de voinŃă şi de acŃiune a întregului popor, a naŃiunii socialiste,<br />

dobândind rolul de centru vital al naŃiunii. Dar un astfel de rol a fost expresia<br />

unei false conştiinŃe de sine, a fost o construcŃie ideologică artificială, fără o<br />

acoperire consistentă în viaŃa socială. Unitatea de voinŃă şi de acŃiune a<br />

poporului în jurul partidului comunist era considerată forŃa motrice<br />

fundamentală a progresului social, un fundament al unanimităŃii, al<br />

consensului în luarea deciziilor la scară macrosocială.<br />

În acest fel a fost elaborată o doctrină a legitimităŃii deciziilor de<br />

interes global: caracterul unitar, necontradictoriu al bazei economice (în<br />

sensul inexistenŃei contradicŃiilor antagoniste), al întregii vieŃi sociale,<br />

culturale, naŃionale vor determina în planul funcŃionării şi dezvoltării sistemului<br />

politic fenomenul unanimităŃii în luarea principalelor decizii de interes naŃional,<br />

155


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

în stabilirea liniei politice, a strategiei, a priorităŃilor privind dezvoltarea globală.<br />

Diferitele documente, programe, planuri de activitate, hotărâri de partid sunt<br />

adoptate de către congrese, conferinŃele naŃionale, plenarele comitetelor<br />

centrale ale partidelor comuniste de guvernământ, de regulă, în unanimitate.<br />

De asemenea, actele legislative adoptate de organele supreme ale puterii de<br />

stat au la bază, în general, unanimitatea.<br />

Deşi, conform teoriei socialismului ştiinŃific, în societatea comunistă<br />

pluralismul politic constituie un nonsens, totuşi, pe lângă sistemele politice<br />

axate pe dominaŃia partidului unic comunist, în unele Ńări socialiste<br />

funcŃionarea unui partid hegemon a coexistat cu germeni de pluralism politic.<br />

În acest sens, în Ńări ca Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, Bulgaria au<br />

existat mici partide cu diverse denumiri şi aspiraŃii: în Cehoslaovacia - Partidul<br />

Popular Cehoslovac, Partidul LibertăŃii, Partidul Socialist; în R. D. Germană -<br />

Partidul Liber Democrat, Uniunea Creştin Democrată a Germaniei, Partidul<br />

Democrat łărănesc; în Polonia - Partidul Democratic, Partidul łărănesc Unit<br />

etc. Aceste partide au fost cooperante, aliate cu partidul dominant comunist,<br />

dar au acŃionat predilect în direcŃia realizării intereselor lor specifice,<br />

acumulând o experienŃă politică ce s-a dovedit a fi utilă în coordonarea<br />

tranziŃiei pe o cale paşnică de la regimul totalitar spre o societate pluralistă,<br />

democratică.<br />

Victoria în alegeri a candidaŃilor fronturilor de unitate naŃională<br />

socialistă tinde a fi susŃinută cu unanimitate de voturi. Evident, o asfel de<br />

doctrină, ca şi practicile puse în acord cu ea, constituie o mixtură a artificialului<br />

şi firescului. Cât a fost artificial şi cât a fost firesc, care a fost relaŃia reală<br />

dintre dictatură şi participare o ştiu cel mai bine cei care au trăit în astfel de<br />

regimuri politice.<br />

Sistemele monopartidiste existente în numeroase Ńări din lumea în<br />

curs de dezvoltare, care au luat fiinŃă cu legitimarea că, pentru a grăbi<br />

dezvoltarea economică, ridicarea calităŃii vieŃii şi a civilizaŃiei şi pentru a<br />

reduce decalajul care le desparte de Ńările dezvoltate, este imperios necesară<br />

unirea tuturor claselor şi straturilor sociale, mobilizarea tuturor energiilor<br />

naŃionale pentru consolidarea independenŃei naŃionale, pentru înlăturarea<br />

subdezvoltării şi, în general, pentru atingerea scopurilor amintite mai sus.<br />

Partidul unic din aceste Ńări funcŃionează, adesea, ca partid – stat, în sensul<br />

că personalităŃile din vârful ierarhiei de partid cumulează funcŃiile principale în<br />

aparatul de stat.<br />

156


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

B. GRUPURILE DE PRESIUNE - COMPONENTE ALE SISTEMELOR<br />

POLITICE CONTEMPORANE<br />

În sistemele politice contemporane, alături de partidele politice,<br />

funcŃionează grupuri de presiune (pressure-group, les groupes de pression).<br />

PrezenŃa şi rolul lor social - politic au fost semnalate de către americanul<br />

Arthur F. Bentley, încă în anul 1908, care supunea analizei prezenŃa în<br />

societate a unor "grupuri de interese" 14 , referindu-se la diverse presiuni<br />

exercitate de asemenea grupuri asupra guvernanŃilor. În ultimele decenii a<br />

fost elaborată o vastă literatură politologică cu privire la organizarea, locul şi<br />

rolul grupurilor de presiune. Cercetările consacrate practicii acestor agenŃi<br />

politici s-au extins şi adâncit ca urmare a creşterii rolului lor în sistemele social<br />

- politice. M. Duverger constata în anul 1960 că "alte forŃe decât partidele<br />

acŃionează în viaŃa politică, adesea la fel de puternice ca ele, câteodată mai<br />

puternice. Deseori, se ascund dincolo de paravanul partidelor" 15 . Printre<br />

acestea enumera sindicatele muncitoreşti, grupurile patronale, organizaŃii<br />

corporative, mari întreprinderi private, asociaŃii ale vechilor combatanŃi,<br />

mişcări de tineret, societăŃi de intelectuali, biserici, universităŃi, organe de<br />

presă etc. Într-o altă lucrare, acelaşi autor îşi exprima convingerea că<br />

grupurile de presiune au o răspândire universală, în orice epocă sau regim,<br />

dar majoritatea sunt nepolitice.<br />

Într-un sens larg, noŃiunea de grup de presiune a fost identificată cu<br />

cea de grup de interese (interest groups) care a circulat şi mai circulă cu<br />

frecvenŃă mare, în special în literatura americană. Precizându-i conŃinutul şi<br />

sfera, R.G. Schwartzenberg conferea următoarea accepŃiune noŃiunii: "Un<br />

grup de presiune poate fi definit ca fiind o organizaŃie constituită pentru<br />

apărarea unor interese proprii şi exercitarea unei presiuni asupra puterii<br />

publice în scopul de a obŃine de la aceasta decizii conforme cu astfel de<br />

interese" 16 . Este, deci, plasat accentul asupra următoarelor note definitorii:<br />

grup organizat, apărarea şi promovarea intereselor proprii, exercitarea unor<br />

presiuni asupra guvernanŃilor.<br />

FiinŃarea grupurilor de presiune este un proces mult mai vechi decât<br />

apariŃia preocupărilor de investigare teoretică - explicativă a acestora. În acest<br />

sens, Jean Meynaud observa că activităŃile de presiune asupra guvernanŃilor<br />

au o răspândire universală. Dar, după cel de-al doilea război mondial,<br />

diversitatea funcŃiilor, a mijloacelor de intervenŃie asupra forurilor de decizie<br />

locale, naŃionale şi internaŃionale, ca şi sensurile în care afectează<br />

funcŃionarea mecanismului politic, s-au diversificat şi extins cantitativ foarte<br />

mult. Dintre cauzele care au generat acest fenomen putem enunŃa evoluŃia<br />

14 A.F. Bentley, "The Process of Guvernement. A Study of Social Pressures", Chicago,<br />

1908.<br />

15 M. Duverger, "Institutions politiques et droit constitutionnel", P.U.F., Paris, 1960, p.738.<br />

16 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p.41.<br />

157


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

naturii şi funcŃiilor statului, cu precădere creşterea ponderii şi implicaŃiilor<br />

funcŃiilor dirijiste, de planificare şi de menŃinere a echilibrului politic, existenŃa<br />

unei mari diversităŃi de interese, tradiŃii şi aspiraŃii la nivelul categoriilor<br />

socioprofesionale, grupurilor sociale, comunităŃilor etnice, religioase etc.,<br />

dintre care multe nu obŃin satisfacŃii ca urmare a materializării strategiilor<br />

politice şi a sistemului de drept puse în exerciŃiul puterii, eludarea unor<br />

interese din strategiile şi programele partidelor politice de guvernământ şi din<br />

atenŃia celor care efectiv iau şi aplică deciziile, ridicarea nivelului de cultură<br />

politică atât a guvernaŃilor cât şi a guvernanŃilor, cauze de ordin psihologic<br />

vizând, în principal, neîncrederea în guvernanŃi etc. În această situaŃie statul,<br />

ca pivot, ca centru în jurul căruia gravitează totalitatea forŃelor politice (partide,<br />

mişcări politice, grupuri de presiune etc.) devine obiectul unor pressing-uri<br />

diferite, de multe ori contradictorii.<br />

În politologia contemporană, pentru desemnarea acŃiunilor exercitate<br />

asupra guvernanŃilor se mai utilizează şi alte expresii: "grup de influenŃă" (E.C.<br />

Banfield, G. Voolton, St. Ehrlich), "grupuri organizate", "interese organizate",<br />

"uniune de interese" etc. Din considerente logice, dar şi din necesitatea de<br />

nuanŃare, se impune o diferenŃiere a sferelor şi semnificaŃiilor noŃiunilor de<br />

grup de presiune şi expresiilor amintite. În fond, orice grup socio-uman poate<br />

fi un grup de interese, fie el formal sau informal, fie de conjunctură sau de<br />

durată, fie legal sau ilegal. Dar un grup de interese este doar potenŃialmente<br />

un grup de presiune; el dobândeşte această ultimă calitate doar atunci când,<br />

în virtutea interesului, exercită o acŃiune, o influenŃă, o presiune asupra<br />

guvernanŃilor, în mod concret asupra unui organ statal. Spre deosebire de<br />

partidele politice, grupurile de presiune nu posedă programe politice, strategii,<br />

nu participă direct la cucerirea şi exercitarea puterii de stat.<br />

Grupurile de presiune sunt numeroase şi variate calitativ. Printre cele<br />

mai importante pot fi amintite următoarele: academii, biserici, societăŃi de<br />

gândire, grupuri de intelectuali, sindicate muncitoreşti, organizaŃii Ńărăneşti,<br />

studenŃeşti, de femei, mişcări ale tineretului, asociaŃii de vechi combatanŃi,<br />

organizaŃii patronale, corpuri de ofiŃeri, organe de presă, organizaŃii ale<br />

oamenilor de afaceri, birouri specializate în presiuni - lobby 17 , centre de<br />

propagandă, grupuri de dizidenŃi etc.<br />

Dată fiind marea lor diversitate, s-a impus necesitatea elaborării unor<br />

tipologii pe baza a tot atâtor criterii, cum sunt numărul de membri, capacitatea<br />

financiară, calitatea organizării, durata, scopurile lor, legalitatea etc.<br />

M. Duverger, după criteriul structurii, le împărŃea în grupe de presiune<br />

cu caracter de masă (organizaŃii de Ńărani, de tineret, asociaŃii de vechi<br />

combatanŃi etc.) şi de cadre (organizaŃii corporative, asociaŃii de înalŃi<br />

funcŃionari etc.); după raporturile lor cu partidele, există grupe de presiune cu<br />

rol de anexe ale partidelor (grupuri de tineri, de femei, asociaŃii sportive,<br />

cooperatiste etc.) şi altele care-şi subordonează, chiar îşi anexează partidele<br />

(de exemplu, un partid conservator poate fi un instrument al unei organizaŃii<br />

17 Lobbysmul constă în acŃiunile unor persoane specializate în influenŃarea procesului<br />

legislativ, în utilizarea unor agenŃi plătiŃi pentru a influenŃa legislativul.<br />

158


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

patronale). După modul în care exercită presiunea asupra guvernanŃilor, pot<br />

folosi mijloace legale şi ilegale, pot acŃiona în mod deschis sau clandestin.<br />

R. G. Schwartzenberg le clasifică după scop în grupuri de apărare a<br />

intereselor şi grupuri care militează pentru idei (clasificare preluată de la J.<br />

Meynaud); după gen, pot fi private sau publice; după structură, pot fi de<br />

masă sau de cadre.<br />

De asemenea, grupurile de presiune au mai fost împărŃite în formale sau<br />

informale, cu activitate continuă sau intermitentă, spontane sau organizate, care<br />

folosesc mijloace violente sau paşnice, naŃionale sau internaŃionale, primare şi<br />

secundare, locale şi centrale, grupuri de presiune directă şi indirectă (adică, prin<br />

intermediul influenŃării opiniei publice), profesionale şi neprofesionale (cele care<br />

vizează rezolvarea unor probleme ale tineretului, pensionarilor, ‘’copiilor străzii’’,<br />

sau referitoare la mediu, pace, dezarmare etc.) ş.a.<br />

1. Rolul grupurilor de presiune; modelul societăŃii poliarhice<br />

Într-o lucrare a lor, autorii americani C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q.<br />

Christol îşi exprimau convingerea că grupurile de presiune joacă un rol vital în<br />

politica secolului nostru. Ele există în toate statele, chiar dacă diferă în formă,<br />

ca mijlocitoare pentru funcŃionarea reprezentării. Tipurile şi tacticile lor sunt<br />

condiŃionate de natura aparatului instituŃional spre care ele încearcă să<br />

câştige acces 18 . Activitatea politică a grupelor de presiune modelează<br />

instituŃiile politice, face legătura între individ şi guvern, vizând redefinirea<br />

guvernării societăŃii.<br />

Şi alŃi politologi, în acelaşi spirit, consideră că rolul grupurilor de<br />

presiune se realizează prin funcŃiile de articulare a intereselor în raport cu<br />

guvernanŃii, de revendicare şi de a furniza informaŃii politice concrete<br />

guvernanŃilor. În scopul realizării acestor funcŃii, de multe ori, grupurile de<br />

presiune se substituie partidelor politice.<br />

Pornind de la premise de acest gen, politologia ultimelor decenii, întro<br />

manieră neoliberală, a inserat modelul ‘’societăŃii poliarhice’’ (Fr. Bourricaud,<br />

R. Aron, R. Dahl, J.K. Galbraith etc.), reînviind şi modernizând o tradiŃie de<br />

gândire iniŃiată de Alexis de Tocqueville. Teoria despre societatea poliarhică<br />

porneşte de la critica concepŃiilor elitare şi a celei marxiste. Negând existenŃa<br />

claselor sociale, adepŃii acestei teorii consideră că societatea occidentală este<br />

compusă dintr-o multitudine de puteri care ar avea proprietatea de a se<br />

organiza şi armoniza prin liberul joc al lor în macrostructura socială. Fr.<br />

Bourricaud aprecia că modelul poliarhic (modèle polyarchique) a început să<br />

predomine în societăŃile industriale avansate din Occident după cel de-al<br />

doilea război mondial. Ca trăsături esenŃiale ale acestui model sunt<br />

considerate pluralismul social şi dualismul pe plan politic. Autorul exprimă<br />

conŃinutul modelului astfel: "ceea ce se află în centrul acestei concepŃii este<br />

18 C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol, "Introduction to Political Science", Mc Grow-<br />

Hill Book Company, p.471.<br />

159


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

ideea unei pluralităŃi de centre de decizie, capabile, mai mult sau mai puŃin<br />

constant, de a echilibra şi a impune agenŃilor de acŃiune negocierea şi<br />

compromisul, ca singură procedură normală, mai bine - zis, deopotrivă<br />

legitimă şi eficace, pentru a trata litigiile lor" 19 .<br />

În acest spirit, viaŃa politică este considerată un proces al negocierilor,<br />

medierilor, procedurilor bilaterale, presiunilor prin care, într-un cadru larg, sunt<br />

rezolvate litigiile, asigurându-se treptat consensul social. Fr. Bouricaud definea<br />

politica drept un proces prin care societatea îşi realizează consensul. Statul<br />

deŃine un rol de protector şi de arbitru imparŃial al relaŃiilor dintre grupurile de<br />

interese şi de presiune. Valoarea poliarhică fundamentală devine astfel<br />

moderaŃia, echilibrul intereselor, jocul coaliŃiilor, iar metoda regimurilor poliarhice<br />

o constituie gradualismul (adică, creşterea economică liniară, graduală şi<br />

conservarea poziŃiilor grupurilor de interese pe intervale mari de timp).<br />

De pe aceste poziŃii este făcută aprecierea că noŃiunea de voinŃă a<br />

poporului, în accepŃiunea ei clasică (elaborată de către Rousseau), a suferit o<br />

profundă alterare în societăŃile de consum. Promotorii modelului poliarhic de<br />

organizare socio - politică apreciază că voinŃa generală este elaborată în mod<br />

metodic prin rivalitatea grupurilor de interese ce compun societatea civilă,<br />

conştiente de ceea ce le uneşte dar şi de ceea ce le separă. Consensul social<br />

nu poate fi realizat nici prin raŃionalizarea economică sau birocratică, nici prin<br />

aplicarea dreptului construit raŃional, ci prin conjugarea acŃiunilor grupurilor de<br />

interese concurente.<br />

Modelul poliarhic îşi găseşte expresia desăvârşită în societatea<br />

americană care "pune în concurenŃă toate interesele. Ea le organizează şi le<br />

neutralizează parŃial prin regimul de partide, care simplifică şi legitimează<br />

exprimarea lor. În sfârşit, democraŃia americană instituie opinia ca ultimă<br />

instanŃă a deciziei" 20 .<br />

Prin raportare la practica economică şi social - politică din Ńările<br />

capitaliste se poate desprinde constatarea că modelul societăŃii poliarhice, în<br />

bună parte, idealizează structurile organizaŃionale de tip liberal. Făcând<br />

abstracŃie de diversele tensiuni, contradicŃii şi greutăŃi caracteristice "societăŃii<br />

de consum", autorii amintiŃi adoptă un punct de vedere sociologic, atomist,<br />

pluralist, considerând societatea drept o sumă a grupurilor de interese<br />

capabile de autoguvernare şi de realizare liberă a propriilor aspiraŃii. Statul<br />

democratic este considerat ca având rolul de arbitru imparŃial al jocului<br />

grupurilor rivale, posedând funcŃii restrânse, limitate. O astfel de explicaŃie<br />

vine parŃial în contradicŃie cu evoluŃia reală a politicului în capitalismul<br />

contemporan. Dezvoltarea capitalismului monopolist de stat reliefează<br />

creşterea rolului statului, asumarea de către acesta a noi funcŃii integratoare,<br />

a unui repertoriu bogat de mijloace, de tehnici de gestiune economică, de<br />

dirijare a creşterii economice, de dominare a celor guvernaŃi, de promovare a<br />

unei politici a sferelor de influenŃă pe plan extern. În realitate, în societatea<br />

19 Fr. Bouricaud, "Le modèle polyarchique et les conditions de sa survie", în "Revue<br />

Française de science politique", nr.5, 1970, p.895<br />

20 Op. cit., p. 895.<br />

160


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

occidentală nu iese pe primul plan procesul de difuziune şi de atomizare a<br />

puterii politice, ci dimpotrivă tendinŃa de centralizare a acesteia, de extindere a<br />

controlului social, a eforturilor de integrare în sistem a tuturor forŃelor, de<br />

menŃinere a echilibrului social-politic global.<br />

Statul monopolist nu joacă şi nici nu poate avea rolul de arbitru<br />

imparŃial al dinamicii grupurilor de presiune şi partidelor politice. El este şi un<br />

instrument de promovare a voinŃei partidului sau coaliŃiei de partide<br />

învingătoare în campania electorală, facilitând şi stimulând realizarea<br />

intereselor grupurilor ce compun suportul social al acestora. Deseori, statul<br />

apelează la serviciile unor grupuri de presiune, investindu-le cu status-uri şi<br />

roluri legale. Pe de altă parte, statul poate să frâneze, blocheze sau să scoată<br />

în ilegalitate activitatea altor grupuri de presiune ale forŃelor sociale din<br />

opoziŃie, argumentând că ar avea un caracter deviant, subversiv, îndreptat<br />

împotriva binelul comun etc. Deci, statul urmăreşte o integrare a multitudinii<br />

grupurilor de interese în direcŃia realizării voinŃei suportului social al puterii şi,<br />

în primul rând, a intereselor elitei conducătoare, a oligarhiei monopoliste.<br />

Acest proces evoluează în mod contradictoriu şi se manifestă pe toate<br />

palierele macrosistemului social - economic.<br />

În esenŃă, rolul grupurilor de presiune constă în exercitarea funcŃiei de<br />

articulare, de exprimare, organizare a intereselor diferitelor straturi sociale,<br />

categorii socioprofesionale, comunităŃi religioase, etnice etc. în raport cu<br />

organele de decizie. Ele urmăresc să modeleze funcŃionarea puterii, activitatea<br />

guvernamentală centrală sau locală în funcŃie de interesele lor, reuşind să<br />

blocheze anumite iniŃiative legislative, să frâneze luarea anumitelor măsuri sau<br />

declanşând, favorizând adoptarea altora. Grupurile de presiune îşi exercită<br />

influenŃele şi asupra organelor executive ale statului, substituindu-se, uneori,<br />

dialogului partidelor cu parlamentarii. Prin exercitarea presiunilor asupra puterii<br />

de stat, asupra parlamentarilor, ele reuşesc să blocheze iniŃiative, să deformeze<br />

acte juridice în raport cu interesele primare care le-au generat, să determine<br />

abaterea de la proceduri. Se crează astfel, adesea, o contradicŃie între ideologia<br />

regimului, democraŃia formală şi practica social - politică concretă.<br />

2. Mijloacele folosite de grupurile de presiune<br />

pentru realizarea scopurilor<br />

Obiectul acŃiunii grupurilor de presiune îl constituie, de regulă,<br />

oficialităŃile vieŃii publice: parlamentarii, miniştrii, diferiŃi membri ai guvernului,<br />

liderii partidelor politice, înalŃi funcŃionari şi administratori, organe locale ale<br />

statului etc. R.G. Schwartzenberg enumera trei tipuri de acŃiuni ale grupurilor<br />

de presiune: asupra puterii însăşi, asupra partidelor şi asupra opiniei publice.<br />

În democraŃiile avansate din zilele noastre se pare că Ńinta cea mai frecventă<br />

este executivul, în măsura în care se crează condiŃii favorabile contactelor<br />

între administraŃie şi grupurile de presiune.<br />

Tacticile folosite de către diferitele grupuri de presiune sunt<br />

diversificate. Unele sunt exercitate în mod deschis (influenŃarea guvernanŃilor<br />

161


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

prin organizarea de banchete, acŃiuni de vânătoare, solicitarea de audienŃe, sub<br />

forma memoriilor, ameninŃărilor cu greva sau boicotul, refuzul plăŃii impozitelor,<br />

greva foamei etc.). Altele sunt materializate prin acŃiuni oculte, de "culise",<br />

constând în oferte de cadouri, vacanŃe, bani şi în alte forme de corupŃie, iar<br />

altele recurg la tehnici de manipulare prin propagandă, dezinformare etc. După<br />

cum arăta Jean Meynaud, grupurile de presiune cu cea mai mare influenŃă sunt<br />

cele care nu se văd, întrucât acestea au acces direct şi permanent la autorităŃi.<br />

Şi altele constau în exercitarea unor presiuni violente (plantarea unor bombe,<br />

tăierea firelor telefonice, realizarea unor baraje pe căile de comunicaŃie, crearea<br />

unor acte de diversiune etc.). Fără îndoială, în anumite condiŃii istorice, grupurile<br />

de presiune ale guvernanŃilor dispun de mijloace mai eficiente (bani, arme, timp<br />

liber etc.), cinstite sau corupte, legale sau ilegale. Grupurile de presiune ale celor<br />

guvernaŃi posedă mijloace proprii (gradul înalt de organizare, numărul mare de<br />

membri, varietatea tehnicilor etc.) care pot fi, în anumite condiŃii istorice,<br />

deosebit de eficiente, iar în situaŃii excepŃionale pot servi unor transformări de<br />

structură a societăŃii.<br />

În zilele noastre eficienŃa activităŃii grupurilor de presiune depinde în<br />

tot mai mare măsură de calitatea organizării şi, în special, a conducătorilor lor,<br />

a specialiştilor pe care îi angajează pentru a exercita pressing-ul. Există o<br />

experienŃă în acest sens - aceea a lobby-urilor din S.U.A., care au apărut ca<br />

birouri tehnice specializate în a interveni pe lângă Congres, administraŃie sau<br />

alte organe ale statului, cu scopul de a influenŃa anumite decizii (de a grăbi<br />

sau amâna sau a modifica o decizie etc.). Termenul de lobby a fost<br />

întrebuinŃat în S.U.A. cu sensul de ‘’hol, culoar’’ (de la holurile Congresului<br />

american - locul unde acŃionează lobby-ştii intrând în relaŃii cu înalŃi demnitari,<br />

funcŃionari). Astăzi lobby-urile sunt birouri specializate care îşi închiriază<br />

serviciile contra cost celor care vor să exercite anumite presiuni, influenŃe<br />

asupra puterii. Deci, ele sunt doar un mijloc competent (compus din jurişti,<br />

foşti parlamentari, specialişti ai informaŃiei) utilizat de grupuri de presiune.<br />

În utimele decenii a apărut o nouă tendinŃă în activitatea grupurilor de<br />

presiune - aceea de a utiliza mass - media ca posibil mijloc de influenŃare a<br />

opiniei publice. Desigur spectrul organelor de presă, de informare prin<br />

intermediul semnelor, simbolurilor sau imaginilor este extrem de diversificat -<br />

de la cele ce îşi asumă un status neutru, ghidat de valorile obiectivităŃii,<br />

adevărului, până la cele create anume să aducă servicii unor interese<br />

particulare (organ de presă al unui partid, al unui sindicat, grup de presiune<br />

etc.). Explozia mass - media a generat, pe lângă progresele mari în<br />

exercitarea unor funcŃii generoase, utile adâncirii democraŃiei şi statului de<br />

drept (de informare şi formare a opiniei publice, de educaŃie politică - civică,<br />

de orientare a mentalului naŃional corespunzător unei table de valori<br />

universale, de corectare a conduitei personalului guvernant, a membrilor<br />

clasei politice, de promovare a inovaŃiei socio-politice etc.) şi posibilităŃi<br />

nebănuit de mari de manipulare, diversiune, dezinformare, de adâncire a<br />

conflictelor şi stărilor anomice (istoria presei din România de după 1989 este<br />

foarte relevantă în acest sens). Unele organe de presă sunt folosite eficient de<br />

grupurile de presiune pentru a-şi atinge interesele şi scopurile, propunând o<br />

162


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

ofertă de informaŃii voit deformate, trunchiate, selectate corespunzător unui<br />

program clar, prin introducerea unor sublinieri, exagerări, omisiuni, zvonuri<br />

etc. Toate acestea cu intenŃia de a înşela, de a influenŃa un anumit organ al<br />

statului, o anume organizaŃie profesională sau un segment precis al societăŃii<br />

civile sau de a forma o ‘’imagine ‘’ dorită unei personalităŃi politice, unui partid.<br />

În astfel de scopuri a apărut o categorie profesională abilitată să lucreze în<br />

echipe de specialişti (psihologi, sociologi, informaticieni, artişti, ziarişti etc.)<br />

capabili să manevreze cu rafinament tehnicile de manipulare, să lucreze<br />

eficient pentru o ‘’imagine’’ comandată de un grup de presiune. Putem deci fi<br />

de acord cu Herbert Marcuse care scria că ‘’tehnicile de comunicare de masă<br />

sunt instrumente de manipulare, supuse ordinelor marilor interese, private sau<br />

de stat, deoarece contribuie la trezirea unor dorinŃe iluzorii sau artificiale 21 …<br />

Toate acestea constituie încă un argument pentru ideea că stăpânii<br />

informaŃiei din epoca noastră au reuşit să substituie rolul violenŃei, al banilor,<br />

al bogăŃiei în orice formă materială, cu forŃa ştiinŃei şi cunoaşterii, pentru a-i<br />

convinge pe alŃii să acŃioneze într-o anumită direcŃie. Dar care sunt aceste<br />

direcŃii de acŃiune? Practica politică ne oferă o întreagă experienŃă istorică din<br />

care rezultă că ele nu sunt pur şi simplu concurente, ci adesea, din păcate, se<br />

află în raporturi contradictorii, unele sunt chiar împotriva intereselor umanităŃii,<br />

alteori împotriva interesului naŃional, alteori împotriva interesului general.<br />

Se poate desprinde faptul de constatare că numeroase grupuri de<br />

presiune sunt agenŃi ai practicii politice contemporane care, printr-o activitate de<br />

influenŃare a dinamicii regimului politic, îşi lasă amprentele asupra stilului de<br />

guvernare, asupra progresului vieŃii sociale. Rolul lor este mai mare în cadrul<br />

sistemelor politice democratice. În regimurile totalitare se crează un mediu<br />

favorabil acŃiunilor oculte, neoficiale, de culise, ilegale. De aceea, o analiză<br />

aprofundată a sistemelor politice contemporane, a dinamicii şi sensului acestora<br />

nu poate eluda studiul grupurilor de presiune. Din punct de vedere metodologic,<br />

viziunea atomistă asupra societăŃilor civilă şi politică nu este fertilă, impunându-se<br />

o concepŃie globală, sintetizatoare care să permită o analiză dialectică privind<br />

structurarea, funcŃionalitatea, dinamica şi sensul obiectiv al dezvoltării sistemelor<br />

politice. Abordarea corectă a raporturilor dintre element şi sistem, dintre sisteme,<br />

cu desprinderea consecinŃelor în planul practicii politice, va permite evitarea<br />

disfuncŃionalităŃilor, a haosului generat în anumite situaŃii istorice de către<br />

pluralism, de multiplicarea centrelor de decizie, de atomizarea societăŃii, care au<br />

condus la naşterea unor regimuri totalitare, despotice; anarhia prelungită, inevitabil<br />

va duce la dictatură, la tiranie. În acelaşi timp, permite ca o conducere politică, în<br />

mod determinist - sistemic fundamentată, care combină organic centralismul cu<br />

poliiniŃiativa, să evite deplasările extremiste de sens general al acŃiunii. Istoria, şi<br />

mai ales şirurile de evenimente socio-politice din secolul nostru, demonstrează că<br />

guvernările totalitare, inflexibile şi prelungite, au fost negate de sisteme politice<br />

democratice.<br />

21 H. Marcuse, ‘’Medias et Sociétés’’, ed. a V-a, Montchréstien, Paris, 1990, p. 613.<br />

163


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

C. STATUL - INSTITUłIE A PUTERII<br />

1. Caracterizarea generală a statului<br />

Activitatea grupelor de presiune şi a partidelor politice nu şi-ar avea<br />

sensul în afara statului ca instituŃie politică dominantă, reglatoare a<br />

dinamicii sociale. CetăŃenii şi grupurile sociale, persoanele fizice şi juridice<br />

au privirile şi speranŃele orientate asupra vieŃii statale de la care aşteaptă<br />

deciziile cele mai importante care privesc viaŃa lor. La fel, statul - ca instituŃie a<br />

guvernării, a creării unei ordini socio-economice dezirabile, aşteaptă de la<br />

cetăŃeni supunere, conformare faŃă de deciziile, faŃă de legile adoptate. În<br />

acest fel, în societăŃile democratice, statul, ca nucleu al societăŃii politice, şi<br />

cetăŃenii orientaŃi de o cultură politică anumită compun un cuplu armonios a<br />

cărui viaŃă este alimentată de funcŃionarea partidelor, a corpului electoral, de<br />

reacŃiile opiniei publice.<br />

Statul este instituŃia puterii politice ce funcŃionează pe un anumit<br />

teritoriu delimitat prin graniŃe recunoscute şi înăuntrul unei comunităŃi umane<br />

(popor, naŃiune), dispunând de monopolul violenŃei legitime. Ca agent politic,<br />

statul posedă cele mai importante resurse şi instrumente politice, inclusiv cele<br />

de impunere prin forŃă (poliŃie, jandarmerie, gardă financiară, penitenciare,<br />

armata etc.) a principiilor de ordine socio-economică. De aceea, statul a fost<br />

identificat în mod restrictiv cu un "aparat al dominaŃiei de clasă", cu o "forŃă<br />

specială de reprimare" sau cu o "organizare specială a forŃei, o organizare a<br />

violenŃei în vederea reprimării unei anumite clase" sau "o maşină pentru<br />

menŃinerea dominaŃiei unei clase asupra alteia". Statul, ca instituŃie politică<br />

centrală, poate fi sau poate să pretindă că este, în relaŃiile cu cetăŃenii, o<br />

expresie a voinŃelor acestora de a organiza şi conduce societatea<br />

corespunzător intereselor generale şi unor valori universale. Sub acest aspect<br />

statul îşi revendică autoritatea şi legitimitatea de agent al conducerii şi<br />

organizării globale a societăŃii corespunzător voinŃei, intereselor, programelor<br />

politice ale partidelor sau ale unui agent social (segment al societăŃii civile)<br />

care au câştigat alegerile.<br />

Tipurile de state identificate de Aristotel după criteriul cine şi în interesul cui<br />

conduce:<br />

CâŃi conduc ?<br />

În interesul cui conduc ?<br />

General<br />

Propriu<br />

Unul monarhie tiranie<br />

PuŃini aristocraŃie oligarhie<br />

mai mulŃi policraŃie democraŃie<br />

164


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

După Max Weber, statul reprezintă un instrument al societăŃii prin<br />

care aceasta îşi va raŃionaliza organizarea şi progresul: statul este o<br />

întreprindere politică cu caracter instituŃional care revendică, în direcŃionarea<br />

administrativă şi în aplicarea reglementărilor, monopolul constrângerii fizice<br />

legitime" 22 . InstituŃia puterii de stat, deci, deŃine monopolul violenŃei legitime,<br />

fiind aptă să înfăptuiască controlul birocratic raŃional în economie şi societate,<br />

să asigure respectarea normelor generatoare de ordine şi eficienŃă în acŃiunile<br />

sociale - economice. Există state legitime şi nelegitime. În toate cazurile cei<br />

care deŃin monopolul puterii îşi crează instituŃii specializate în comandă şi o<br />

birocraŃie, o armată, o poliŃie, un aparat represiv, un sistem de propagare a<br />

valorilor politice proprii. Această concepŃie despre stat se vrea generală, adică<br />

cu o largă sferă de valabilitate, prin faptul că surprinde atributele esenŃiale ale<br />

tuturor statelor moderne. Ea a inspirat majoritatea poziŃiilor actuale referitoare<br />

la stat şi drept. Aşa, de pildă, Robert Nozick era convins că statul constituie o<br />

asociaŃie dominantă de protecŃie dintr-un teritoriu care pune în valoare două<br />

condiŃii necesare: ‘’să aibă tipul corespunzător de monopol asupra folosirii<br />

forŃei în teritoriu şi să apere drepturile fiecăruia din acel teritoriu, chiar dacă<br />

această protecŃie generală ar putea fi oferită numai într-o modalitate<br />

“redistributivă” 23 Cele două faŃete cruciale ale statului sunt perfect legitime din<br />

punct de vedere moral, neviloând drepturile nimănui.<br />

Statul, ca instituŃie fundamentală a societăŃilor civilizate, este rezultatul<br />

unor necesităŃi obiective generate de adâncirea diviziunii muncii sociale, de<br />

multiplicarea activităŃilor şi funcŃiilor în cadrul colectivităŃilor umane, de<br />

diferenŃierea intereselor agenŃilor practicii sociale. În orice mare colectivitate<br />

umană se face resimŃită nevoia de coordonare a oamenilor, a sociogrupurilor,<br />

instituŃiilor şi organizaŃiilor componente pentru a se preveni sau înlătura<br />

conflictele, tensiunile, dezechilibrele, pentru a se evita destabilizarea, pentru a<br />

fi temperate interesele divergente etc. Se produce astfel diferenŃierea dintre<br />

guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre conducători şi conduşi, se afirmă o autoritate<br />

publică, mai ales în momentele istorice de criză, de convulsiuni sociale<br />

(războaie, crize economice şi politice, dezastre naturale etc.), din care emană<br />

acŃiuni de coordonare în conformitate cu o voinŃă generală ce pretinde<br />

legitimitate. Léon Duguit susŃinea că existenŃa unei diferenŃieri dintre<br />

guvernanŃi şi guvernaŃi este caracteristica fundamentală a statului.<br />

Statele contemporane, dincolo de marea lor diversitate în plan<br />

organizaŃional şi funcŃional, au ca trăsătură comună aceea de a fi instituŃii<br />

(din lat. Institutio-întemeiere, înfiinŃare, obicei, regulă de purtare). InstituŃiile au<br />

fost create de oameni din nevoia de a depăşi “starea de natură”, caracterul<br />

spontan, egoist, agresiv al acŃiunilor membrilor colectivităŃii şi de a realiza o<br />

ordine, o armonie, un cadru social civilizat care să garanteze drepturile<br />

fundamentale ale fiecărui membru. Prin urmare, au apărut organizaŃii tot mai<br />

diversificate, a rezultat o autoritate politică situată “deasupra intereselor<br />

individuale”, dar recunoscută ca necesară pentru satisfacerea acestor<br />

22 Max Weber, "Economie et société ", tome I, Ed. Plon, Paris, p.71.<br />

23 Robert Nozick, ‘’Anarhie, stat şi utopie’’, Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 159.<br />

165


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

interese, pentru întărirea coeziunii colectivităŃii, a ordinii şi disciplinei. O<br />

conotaŃie actuală a termenului instituŃie vizează organizaŃiile a căror activitate<br />

este reglată de un statut, de regulamente specifice, de norme juridice având<br />

ca obiectiv satisfacerea unor nevoi sociale. Comportamentele individuale<br />

instituŃionalizate urmează a fi controlate, monitorizate de funcŃionarii instituŃiei<br />

care acŃionează şi ei după norme, reguli precise şi cunoscute în acord cu<br />

voinŃa autorităŃii desemnate de colectivitate în acest scop.<br />

InstituŃiile reprezintă structuri organizate, care funcŃionează pe<br />

temeiul unor norme izvorâte din tradiŃie sau elaborate deliberat, pe care<br />

grupurile sau colectivităŃile umane le crează în mod conştient, din necesitate,<br />

pentru a le mijloci dobândirea unei eficienŃe sporite în raporturile dintre ele,<br />

precum şi în activităŃile de producere a bunurilor, valorilor materiale şi<br />

spirituale. 24 Caracteristicile generale ale instituŃiilor (politice, administrative,<br />

juridice, economice, militare, de învăŃământ, de cercetare ştiinŃifică, medicale,<br />

de cult, de cooperare economică internaŃională, diplomatice etc.) sunt :<br />

- posedă simboluri culturale pe baza cărora pot fi identificate (drapel,<br />

imn naŃional, stemă etc.) şi care pot avea semnificaŃii emoŃionale pentru<br />

membri;<br />

- posedă coduri de comportament (statut, regulament intern, reguli,<br />

ordine transmise de instituŃia ierarhică etc.), care definesc clar status-urile<br />

membrilor, cerinŃele rolurilor, structurile de conducere, relaŃiile ierarhice etc.<br />

Însuşirea şi practicarea acestora vor face ca acŃiunile membrilor să<br />

dobândească un caracter formal, oficial, să sporească loialitatea lor faŃă de<br />

interesele instituŃiei;<br />

- în oricare instituŃie sunt definite juridic modalităŃile de acŃiune în<br />

numele grupului ca întreg, atât în raporturile interne, cât şi în raporturile cu alte<br />

instituŃii;<br />

- competenŃa membrilor este definită impersonal, modurile de<br />

realizare a rolurilor sunt reglate de norme impersonale, astfel încât instituŃia va<br />

supravieŃui diferitelor schimbări ale oamenilor pe posturi (avansare,<br />

retrogradare, transfer etc.), întrucât ea corespunde intereselor şi aspiraŃilor<br />

majorităŃii oamenilor;<br />

- în cazul în care codurile de comportament nu-şi vor realiza funcŃiile,<br />

instituŃiile vor recurge la mijloace complementare: obiceiuri, tradiŃii, cutume, la<br />

justificări ideologice etc.<br />

Statul este o instituŃie, este în fapt o reŃea complexă de instituŃii,<br />

este “instituŃia instituŃiilor”, fiindu-i valabile notele definitori anterioare. Dar<br />

diferenŃa specifică va rezulta dintr-o definiŃie logică. În acest sens, Tudor<br />

Drăganu definea statul ca “o instituŃie având ca suport o grupare de oameni<br />

aşezată pe un spaŃiu delimitat, capabilă de a-şi determina singură propria sa<br />

competenŃă şi organizată în vederea exercitării unor activităŃi care pot fi<br />

grupate în funcŃiile: legislativă, executivă şi jurisdicŃională”. 25 În acest fel statul<br />

24 Vezi Ion Tudosescu şi colab; ”Structurile organizaŃionale şi eficienŃa acŃiunii”,Edit.<br />

Academiei,Buc.,1978,p.15<br />

25 T.Drăganu, “Drept constituŃional şi instituŃii politice”,vol.I, Lumina Lex, 1998,p.116<br />

166


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

poate fi deosebit de celelalte instituŃii. Nota specifică principală o constitue<br />

activităŃile fundamentale ale statului sau funcŃiile sale. În general, teoreticienii<br />

dreptului constituŃional fac distincŃie între trei funcŃii:<br />

1. FuncŃia legislativă, prin care statul elaborează norme generale,<br />

raŃionale, obligatorii pentru agenŃii acŃiunii sociale (norme juridice, legi), cărora<br />

le vor fi subordonate orice alte norme.<br />

2. FuncŃia executivă, care vizează asigurarea ordinii necesare<br />

desfăşurării coerente a aplicării legilor de către diferitele organe ale<br />

administraŃiei de stat, asigurarea bunei funcŃionări a tuturor serviciilor publice.<br />

3. FuncŃia jurisdicŃională, prin care sunt soluŃionate corespunzător<br />

legilor, respectându-se procedurile statuate juridic, diferitele conflicte între<br />

părŃi care pretind că legea a fost violată.<br />

Aceste funcŃii sunt interdependente; ele se aplică, în regimurile<br />

democratice, nu numai în raporturile dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre stat<br />

şi instituŃiile “extrastatale”, ci şi faŃă de proprii funcŃionari ai statului, faŃă de<br />

persoanele încadrate pe posturi “de comandă” în stat sau situate la “vârf” în<br />

piramida statală. InstituŃiile statale cele mai dezvoltate, mai bine adaptate<br />

aspiraŃiilor majorităŃii oamenilor sunt cele în care puterea politică a abandonat<br />

arbitrariul, interesele de grup, personalizarea rolurilor, în care legile emanate<br />

din voinŃa majorităŃii sunt aceleaşi pentru toŃi cetăŃenii, se aplică după criterii<br />

impersonale, formale şi recunoscute.<br />

Şirul definiŃiilor date statului, în literatura de specialitate, este deja<br />

imens; multe sunt de suprafaŃă, unele vin în contradicŃie cu altele. În final vom<br />

reŃine faptul că în mod obişnuit teoreticienii statului şi dreptului consideră că<br />

instituŃia statală nu poate fi concepută fără un teritoriu, o populaŃie umană<br />

(condiŃii extrinseci necesare naşterii statului) şi o “autoritate publică” (sau<br />

“putere de stat”)-condiŃia esenŃială a statului. Trebuie să menŃionăm opinia<br />

conform căreia suveranitatea statului ar fi o trăsătură de neînlocuit a sa.<br />

*<br />

* *<br />

Un alt punct de vedere este cel liberal şi neoliberal. Doctrina liberală<br />

clasică (J.Locke, Ch. Montesquieu, A. Smith, D. Ricardo, B. Constant, J.<br />

Bentham, Al. de Tocqueville etc.), din secolele XVII - XIX, sublinia necesitatea<br />

respectării tuturor libertăŃilor individului - a liberei iniŃiative, în plan economic<br />

mai ales, însoŃită de libertatea politică şi de conştiinŃă. Pe acest fundal s-a<br />

născut doctrina drepturilor omului şi ale cetăŃeanului, ca drepturi negative,<br />

înăscute, inalienabile. Statul, în această concepŃie, este un aparat instituŃional<br />

care trebuie să garanteze, să protejeze viaŃa oamenilor, proprietatea,<br />

libertatea, dreptul fiecărui cetăŃean la prosperitate şi fericire înŃelese ca<br />

drepturi naturale ale cetăŃenilor. Prin urmare, statul este un fel de "jandarm"<br />

care are misiunea de a păzi ordinea naturală instalată în societate fără a<br />

interveni în viaŃa cetăŃenilor săi, în derularea liberei concurenŃe.<br />

ViaŃa oamenilor este guvernată de principiul "laissez - faire, laissez -<br />

passer" astfel încât legea autonomiei individului, a respectării drepturilor<br />

167


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

acestuia sunt mai importante decât suveranitatea poporului sau decât<br />

respectarea intereselor generale, a drepturilor colective. Proprietatea privată<br />

este apreciată ca valoare supremă şi de aici vor începe justificările aduse<br />

intereselor private, particulare, concurenŃei, inegalizării societăŃii - ca efect al<br />

diferenŃelor de valoare între indivizi. Libera concurenŃă este capabilă să<br />

realizeze echilibrul macroeconomic şi macrosocial, echitatea şi dreptatea, fără<br />

nici o intervenŃie a statului. Rezultatul liberei concurenŃe este formarea<br />

naturală a elitelor în economie, în politică, justiŃie, în viaŃa culturală, spirituală<br />

etc. Elita politică se formează prin selecŃie naturală corespunzător principiului<br />

proprietăŃii.<br />

Numeroase state, în ultimul secol, au fost constituite şi funcŃionează<br />

în acord cu concepŃia liberală care proclamă ca valori universale:<br />

umanismul, pluralismul (respectarea diversităŃii şi individualităŃii), schimbarea<br />

graduală, reformistă. Politica liberală şi-a propus să urmeze principiile<br />

democraŃiei politice, selectării personalului care exercită puterea rezultată din<br />

alegeri libere, separării puterilor (legislativă, executivă, judecătorească) în stat,<br />

recunoaşterii conflictelor ca fiind inerente corpului social şi negocierilor,<br />

compromisurilor, medierilor ca mijlocul cel mai potrivit pentru soluŃionarea lor,<br />

a rolului sistemului de drept care are funcŃia de a garanta libertatea<br />

persoanelor, a dreptului lor la viaŃă, la fericire şi proprietate, a egalităŃii<br />

oamenilor în faŃa legii.<br />

Curentele liberale din secolul XX s-au opus colectivismului în<br />

variantele sale (fascism, comunism, socialism, organizarea socială teocratică,<br />

naŃionalism etc.), absolutizării legităŃilor obiective, domniei unui stat universal<br />

(sau a unui stat - maşină) în favoarea unei anumite înŃelegeri a condiŃiei<br />

umane, izvorâtă din filosofia engleză modernă (J. Locke, D. Hume etc.),<br />

filosofia Luminilor din FranŃa, utilitarismul lui Jeremy Bentham şi empirismul<br />

filosofic al lui John Stuart Mill, conform căreia omul este o valoare supremă,<br />

neputând fi tratat nici într-o situaŃie ca un lucru, care are dreptul la fericire,<br />

libertate, proprietate, viaŃă. Corolarul acestei filosofii şi practici politice a fost<br />

DeclaraŃia universală a drepturilor omului şi ale cetăŃeanului concepute<br />

ca drepturi naturale, negative, în sensul că statul nu trebuie să intervină în<br />

exercitarea lor de către oameni, ci doar să creeze cadrul social potrivit pentru<br />

respectarea, garantarea acestor drepturi, libertăŃi fundamentale valabile<br />

pentru toŃi oamenii indiferent de deosebirile existente între ei (de avere, grad<br />

de instruire, rasă, sex, religie, apartenenŃă politică etc.).<br />

Aşadar, principalele idei liberale privitoare la om (ca personalitate) şi<br />

la ordinea politică – juridică sunt următoarele:<br />

- baza edificiului social, a inovaŃiei şi progresului societăŃii o constiuie<br />

individul şi nu colectivitatea; calitatea educaŃiei individului, a formaŃiei<br />

personalităŃii este premisa coeziunii colectivităŃii, a eficienŃei acŃiunilor sociale;<br />

- persoanele dintr-o colectivitate umană (sociogrup, naŃiune, etc.) sunt<br />

capabile să-şi proiecteze comportamentele, să acŃioneze astfel încât să<br />

rezulte o stare de ordine socială, un echilibru organizaŃional, chiar dacă<br />

acestea sunt preocupate să-şi realizeze interesele individuale, să-şi atingă<br />

proiectul propriu de fericire;<br />

168


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

- oamenii se nasc liberi în a-şi alege felul de viaŃă, valorile culturale,<br />

cariera, etc. şi echipaŃi cu drepturi naturale la viaŃă, proprietate, fericire;<br />

năzuinŃa fiecărei persoane către o libertate deplină constituie o trăsătură<br />

determinantă a naturii umane;<br />

- promovarea valorilor civice esenŃiale pentru realizarea unui<br />

comportament de cetăŃean: conştientizarea drepturilor şi obligaŃiilor<br />

individuale, respectul pentru drepturile celorlalŃi, atitudinea de toleranŃă,<br />

autonomia persoanei, spiritul de colaborare pentru a realiza binele comun al<br />

cetăŃii;<br />

- ordinea politică rezultă din participarea fiecărui individ în parte, ale<br />

cărui drepturi naturale trebuie protejate prin legi; în acest context, libertatea<br />

fiecăruia va fi controlată de legi şi va consta în dreptul de a face orice permite<br />

legea; diversitatea şi pluralismul devin manifestări fireşti, aşa după cum sunt şi<br />

decalajele, tensiunile, dizarmoniile, conflictele;<br />

- supremaŃia legii, a statului de drept asupra fiecărei persoane<br />

(exercitarea unui control social instituŃionalizat, legal asupra persoanelor) atât<br />

timp cât sunt în conformitate cu dreptul natural la viaŃă, fericire, proprietate şi<br />

libertate;<br />

- comportamentele oamenilor, ale organizaŃiilor, instituŃiilor, asociaŃiilor<br />

existente în societate dau naştere unei ordini ‘’naturale’’, reglată numai de<br />

legile transparente şi general acceptate, care-i selectează pe cei mai buni şi îi<br />

marginalizează pe cei care nu au realizat performanŃe; faŃă de aceştia din<br />

urmă, statele neoliberale contemporane nu rămân indiferente – le asigură o<br />

protecŃie socială de fapt.<br />

Ca filosofie politică, liberalismul s-a afirmat ca ideal, ca aspiraŃie<br />

practică a burgheziei europene în ascensiunea ei istorică, în condiŃiile<br />

înlăturării absolutismului monarhic. John Locke (1632 - 1704), de plidă, a<br />

preluat o doctrină mai veche (a monarhomahilor - cei care susŃineau drepturile<br />

supuşilor la revoltă - mergând până la regicid, în cazul în care regele încalcă<br />

"contractul social" stabilit), împreună cu crezul în libertatea naturală a omului.<br />

Conform acestuia, instituŃiile statale, acŃiunile politice au justificare atunci când<br />

corespund raŃiunii şi fericirii oamenilor, iar o fericire este raŃională atunci când<br />

va garanta libertatea, securitatea, averea persoanelor, împreună cu pacea şi<br />

armonia pe plan social.<br />

J. Locke s-a opus concepŃiei lui Hobbes, susŃinând că starea naturală<br />

a oamenilor se caracterizează nu printr-un război al tuturor împotriva tuturor,<br />

ci prin relaŃii de pace, de încredere, cooperare, ajutor mutual, atitudine de<br />

conservare. Prin natura lor, oamenii posedă anumite drepturi: la libertate, la<br />

proprietate, la viaŃă; toŃi aspiră la egalitate în faŃa legilor. Dar starea naturală<br />

nu este perfectă, drepturile naturale nu se realizează de la sine, ci prin forŃele<br />

fiecăruia. De aceea, oamenii au fost siliŃi să încheie un contract social prin<br />

care au creat statul investit cu puterea de a asigura ordinea socială, de a<br />

garanta libertăŃile omului şi, în primul rând, dreptul de proprietate. Locke a<br />

optat pentru un stat puternic, capabil să-şi realizeze menirea legitimată prin<br />

contract cu cetăŃenii. Dacă vor fi încălcate drepturile naturale ale oamenilor, se<br />

justifică necesitatea, chiar datoria poporului de a se revolta, de a se instala noi<br />

169


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

organe de putere. Aşa, de pildă, revoluŃia burgheză din Anglia a fost perfect<br />

legitimă; la fel monarhia constituŃională este forma de guvernare cea mai<br />

potrivită pentru Anglia.<br />

Locke a fost promotorul principiului separării puterilor în stat:<br />

legislativă, executivă şi federativă. Prima este puterea supremă - ea edictând<br />

reguli de conduită general - obligatorii, fiind exercitată de parlament (format<br />

din camera comunelor şi camera lorzilor). Puterea executivă trebuie<br />

încredinŃată altui organ – monarhului, şi va consta în aplicarea legilor, în<br />

rezolvarea problemelor care nu au fost prevăzute sau determinate prin legi.<br />

Pentru a putea împiedica parlamentul să încalce drepturile naturale ale celor<br />

guvernaŃi, regele are dreptul de a dizolva parlamentul. A treia putere - cea<br />

federativă, are atribuŃii în domeniul relaŃiilor cu alte state şi trebuie să aparŃină<br />

tot regelui. Chiar dacă puterile statului sunt separate, ele compun o unitate<br />

pentru că puterea legislativă este supremă şi poate să le subordoneze pe<br />

celelalte două. Dar, în principiu, puterea legiuitoare nu se amestecă în<br />

treburile celorlalte două. Această versiune a separării puterilor în stat va fi<br />

desăvârşită de Motesquieu, apoi corectată în diverse feluri, repudiată, criticată<br />

de alŃi teoreticieni ai statului şi dreptului. Dar ea a fost în acord cu drepturile<br />

omului, cu principiile raŃionalismului şi ale utilitarismului.<br />

Teoriile utilitariste au completat şi adâncit concepŃia amintită prin<br />

aportul unor gânditori precum J. Bentham, John St. Mill, Rudolf von Ihering<br />

etc., potrivit cărora criteriul întregii moralităŃi îl constituie foloasele pe care le<br />

poate obŃine individul, gradul de utilitate exprimat prin calcularea foloaselor.<br />

Principiul utilitarismului a fost exprimat de J. Bentham astfel: "Asigurarea celei<br />

mai mari fericiri posibile pentru un număr cât mai mare de oameni". Dar o<br />

astfel de teză a fost viciată de presupoziŃia că în societate ar exista o<br />

armonizare a intereselor individului cu cele ale colectivităŃii şi atunci urmărirea<br />

satisfacerii intereselor de către fiecare persoană ar conduce oarecum automat<br />

la realizarea fericirii generale.<br />

J. Bentham (1748 - 1832), situat pe linia de gândire deschisă în<br />

Antichitate de Epicur, considera ca mobil primar al comportamentelor<br />

oamenilor obŃinerea fericirii (eudemonia) iar fericirea o înŃelegea ca înlănŃuire<br />

de plăceri (hedone). Un stat şi un sistem de drept deasupra oamenilor, eterne,<br />

nu-şi au sensul. Statul şi legile trebuie să fie expresii ale ceea ce este util în<br />

viaŃa socială. Drepte sunt acele acŃiuni care au utilitate. NedreptăŃile Ńin de<br />

sfera inutilului. Gradul de utilitate al acŃiunii este direct proporŃional cu<br />

plăcerea pe care ea o aduce agentului ei. Cu cât acŃiunile oamenilor vor fi mai<br />

utile, cu atât va trebui să fie mai puternic apărate de legi, protejate de stat.<br />

Dimpotrivă, acŃiunile inutile ar trebui să fie interzise prin lege pe măsura<br />

totalului de rău pe care-l pot aduce societăŃii.<br />

Astfel de teorii justificatoare, cu nuanŃări mult diversificate în secolul<br />

nostru, au venit să legitimeze ideologic statul liberal (şi acesta în diferite<br />

variante contemporane).<br />

Idealurile liberalismului clasic urmau să se năruie însă în perioada<br />

ultimului secol când societăŃile capitaliste au primit impulsurile repetatelor<br />

crize economice, bătăliilor politice sau războaielor care au zguduit societatea<br />

170


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

bazată pe contraste de avere, pe tensionări profunde în planul puterii<br />

economice, sociale, ideologice. De aceea au apărut corecturi esenŃiale ale<br />

doctrinei liberale clasice, în primul rând prin teza că statul contemporan are<br />

datoria de a interveni în economie şi în procesele sociale prin măsuri dirijiste,<br />

de planificare, prin asumarea de sarcini sociale ample: în educaŃie, securitate<br />

socială, sănătate, finanŃe, extinderea serviciilor publice, în problemele<br />

ecologice etc. Propunându-şi să rezolve probleme de interes general, prin<br />

astfel de intervenŃii dirijiste, statul capitalist contemporan urmăreşte să asigure<br />

funcŃionarea sistemului social global ca o alternativă la socialism şi fascism. A<br />

luat fiinŃă astfel doctrina neoliberală despre stat şi drept.<br />

Rezultă, din cele prezentate, că liberalismul, atât în plan istoric cât şi<br />

ca expresie contemporană, nu este un curent unitar, dogmatic; dimpotrivă,<br />

conŃine o multitudine de poziŃii particulare, accente, sublinieri diferite de la un<br />

autor la altul. O definiŃie unică a liberalismului constituie o imposibilitate, atât a<br />

liberalismului ca doctrină, cât şi a liberalismului ca stat, ca regim politic, ca<br />

practică. Aceasta este ilustrată şi de multiplele dispute apărute între liberali, ca<br />

reacŃie la celebra operă ‘’A theory of Justice’’ (1971) a americanului John<br />

Rawls, care susŃinea că dreptatea are la bază două principii fundamentale ce<br />

îşi propun să regleze politicile distributive: 1. Fiecare persoană care participă<br />

la o practică are un drept egal la cea mai largă libertate care e compatibilă cu<br />

o libertate de acelaşi fel pentru toate persoanele; 2. O inegalitate este admisă<br />

numai dacă există un motiv să considerăm că acea inegalitate căreia îi va da<br />

naştere o practică va acŃiona în avantajul fiecărui participant la ea. Din acest<br />

punct la vedere dreptatea este un compus rezultat din trei idei: libertatea,<br />

egalitatea şi recompensa pentru activităŃile ce contribuie la binele comun.<br />

Astfel de dispute sunt considerate fireşti chiar de liberalii înşişi. Dar<br />

ciocnirile de idei, de poziŃii nu înseamnă că liberalismului i-ar fi străine principiile.<br />

Nu există încă un catehism liberal, dar o suită de principii dominante în toate<br />

conştiinŃele aparŃinătoare acestui curent există. Statele de drept, regimurile<br />

politice pluraliste, economiile de piaŃă, democraŃiile mature contemporane – ca<br />

realităŃi practice, funcŃionale, sunt reglate de astfel de principii.<br />

*<br />

* *<br />

Un alt punct de vedere este cel marxist care susŃine că statul a<br />

apărut odată cu familia, cu proprietatea privată şi clasele sociale cu interese<br />

antagonice: clasa proprietarilor de mijloace de producŃie - aristocraŃia<br />

sclavagistă şi clasa sclavilor. Statul este o instituŃie a clasei care deŃine<br />

puterea economică utilizată, pentru a-i domina, dirija şi supune pe cei lipsiŃi de<br />

resurse, întreaga societate. Deci, statul este o maşină de dominare a unei<br />

clase de către alta, este instrumentul prin care clasa dominantă în economie<br />

îşi va impune propriile valori, opŃiuni, interese. Dreptul este un produs al<br />

statului, este voinŃa clasei exploatatoare ridicată la rangul de lege.<br />

ConstituŃia şi celelalte forme juridice sunt impuse de către clasa dominantă<br />

prin recurgerea la violenŃa legitimă (sau nu), la mijloace represive.<br />

171


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Statul, după Engels, se caracterizează (deosebindu-se astfel de<br />

organizarea societăŃilor primitive) prin: a) împărŃirea supuşilor săi după<br />

criteriul teritorial; b) instituirea unei forŃe publice aflate în serviciul clasei<br />

dominante din punct de vedere economic care va deveni dominantă şi din<br />

punct de vedere politic ca urmare a edificării statului; c) pentru a întări şi<br />

întreŃine instituŃia statală a apărut fiscalitatea (impozite, taxe, diferite feluri de<br />

"dări" în natură, muncă, bani). Principala funcŃie a statului este cea de creare<br />

şi menŃinere a unei ordini social - economice care să convină guvernanŃilor -<br />

adică proprietarilor bogăŃiei, ai marilor averi, fapt care nu este posibil fără<br />

folosirea violenŃei, fără utilizarea mijloacelor de represiune şi dominare. Odată<br />

cu scurgerea secolelor, aparatul statal - juridic s-a perfecŃionat, a acumulat o<br />

tot mai mare putere represivă (armată permanentă, poliŃie, siguranŃă,<br />

tribunale, penitenciare, birocraŃie etc.), astfel încât clasele dominante,<br />

numericeşte restrânse, au putut stăpâni mase de exploataŃi tot mai largi. Marx<br />

şi Engels au conceput, deci, statul ca o emanaŃie a dezvoltării istorice a luptei<br />

de clasă, a raporturilor de luptă dintre guvernanŃi şi guvernaŃi. Iar legea,<br />

întregul sistem de drept sunt mijloace de conservare a ordinii economice şi<br />

sociale existente, de guvernare a celor mulŃi, de finalizare a voinŃei clasei<br />

exploatatoare.<br />

Statul şi dreptul burgheze reprezintă, după Marx, un progres important<br />

faŃă de cele sclavagiste şi feudale pentru că au promovat libertatea oamenilor,<br />

egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii, libera iniŃiativă. Dar societatea capitalistă<br />

este viciată de proprietatea privată generatoare de inegalităŃi economice, de<br />

polarizarea socială, de exploatarea celor mulŃi - lipsiŃi de mijloace de<br />

subzistenŃă, de către proprietarii mijloacelor economice. În astfel de condiŃii,<br />

drepturile şi libertăŃile constituŃionale au o natură formală, devin simple ficŃiuni.<br />

Totodată, statul burghez nu este şi nici nu poate fi o expresie a voinŃei<br />

generale, un arbitru neutru în relaŃiile dintre clase, aşa cum a fost prezentat de<br />

doctrinarii liberali, burghezi, ci este un principal instrument de dominaŃie a<br />

majorităŃii de către clasa stăpânitoare. Din această cauză, istoriceşte vor fi<br />

create condiŃiile obiective şi subiective pentru a se trece la modelul societăŃii<br />

socialiste şi, apoi, comuniste. O astfel de societate, întemeiată pe proprietatea<br />

socială asupra mijloacelor de producŃie, va exclude exploatarea omului de<br />

către om, va elimina polarizarea societăŃii după criteriul averii, va da egalitate<br />

de şanse oamenilor în a-şi dezvolta personalitatea, fiind depăşite condiŃiile<br />

materiale generatoare de înstrăinare umană, şi va armoniza interesele<br />

individului cu cele ale societăŃii în ansamblu prin integrarea în logica<br />

impersonală a istoriei.<br />

PerfecŃiunea modelului de societate propus de Marx şi Engels s-a<br />

dovedit a fi foarte atrăgătoare. Aceasta explică numărul mare de discipoli, ca<br />

şi transformarea marxismului într-o şcoală filosofico-politică de anvergură. Dar<br />

Marx şi Engels s-au oprit mai puŃin asupra mecanismului sociopsihic de<br />

realizare practică a proiectului lor de societate, de stat şi de drept comunist,<br />

nu au dat răspuns la o serie de întrebări puse ulterior de viaŃă: ce fel de calităŃi<br />

ar trebui să aibă creatorii statului şi dreptului socialist, astfel încât ei să fie<br />

credibili şi ascultaŃi de masele largi de aserviŃi? Pot ei avea înfăŃişarea unor<br />

172


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

supraoameni, a unor demiurgi cu aură divină? Oare, o doctrină şi o practică<br />

politico - juridică de tip egalitarist - comunist este benefică pentru cei<br />

exploataŃi, este satisfăcătoare pentru majoritate pe termen lung? Dacă va fi<br />

instalată egalitatea, echitatea şi justiŃia socialistă, oare cum vor evolua<br />

libertăŃile cetăŃeneşti, drepturile naturale ale omului? Oare, comunismul real<br />

va exclude condiŃiile generatoare de înstrăinare umană? Răspunsuri practice<br />

la astfel de întrebări, desigur parŃiale, au fost date de evenimentele din Europa<br />

de Est a anului 1989; şi mai înainte - de victoria revoluŃiei din octombrie 1917<br />

în Rusia, apoi de consecinŃele exportului acesteia în părŃile cunoscute ale<br />

globului. O astfel de practică politică socialist - stalinistă, comunistă,<br />

revendicată genealogic de la marxism, s-a exprimat printr-o varietate de<br />

totalitarism - una dintre cele mai proeminente ale secolului XX.<br />

*<br />

* *<br />

Statul total, prezent în toate secolele pe undeva prin lume, este un<br />

produs şi o condiŃie a disjuncŃiei dintre societatea civilă şi societatea politică,<br />

dintre guvernaŃi şi guvernanŃi, dominaŃi şi dominatori, datorită căreia<br />

societatea politică (cu nucleul ei - partidostructura, în secolul nostru), adică cei<br />

care deŃin şi exercită puterea, îi supun, îi domină iremediabil pe cei ce aparŃin<br />

societăŃii civile. Aici, statul acŃionează asupra unei realităŃi istoriceşte dată,<br />

existentă independent de el - societatea civilă, devenită un fel de aluat pe<br />

care-l va modela conform unui scop precis.<br />

Probabil, termenul de totalitar, cu sfera axată pe fascism şi stalinism,<br />

a apărut în Times, în noiembrie 1929 şi conota acel tip de stat monolitic,<br />

dominat de partidul unic, de o singură ideologie, opus, deci, pluralismului şi<br />

parlamentarismului. Totalitarismul, în acest sens, are o coloratură specifică<br />

secolului XX - notele sale definitorii sunt caracteristicile esenŃiale comune ale<br />

hitlerismului şi stalinismului: existenŃa unui partid unic de masă, condus de un<br />

şef charismatic; deasupra tuturor cetăŃenilor domneşte o singură tablă de<br />

valori, o singură ideologie care monopolizează „adevărul” şi prezintă o singură<br />

linie politică; partidul unic controlează întreaga economie şi societate, edifică<br />

„maşina” statală şi o adaptează situaŃiilor noi care apar; partidul deŃine<br />

monopolul asupra resurselor şi mijloacelor politice, inclusiv asupra celor de<br />

comunicare, prin care propagă valorile sistemului (alte valori venite din<br />

exterior sau din mediul social neoficial sunt cenzurate, alungate din cetate);<br />

asupra persoanelor se exercită un control social resimŃit psihologic ca teroare<br />

politică şi poliŃienească, ca o stare de frustrare în ce priveşte exerciŃiul<br />

drepturilor şi libertăŃilor fundamentale.<br />

Toate aceste trăsături ale statului totalitar contemporan îl fac să se<br />

deosebească de nenumăratele forme de tiranie, de dictatură, de despotism<br />

perindate în istorie datorită, în primul rând, perfecŃionării tehnice a<br />

instrumentelor politice, a mijloacelor de comunicare în principal, a infosferei în<br />

general. Dar li se adaugă şi altele cum sunt: participarea forŃată a cetăŃenilor<br />

la activităŃile oficiale astfel încât relaŃia comandă publică - ascultare individuală<br />

173


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

funcŃionează aproape mecanic; desfiinŃarea organizaŃiilor neoficiale şi<br />

înăbuşirea iniŃiativelor de asociere a cetăŃenilor încă din faza lor embrionară;<br />

sistemul dreptului este creat şi aplicat de elita guvernantă, cetăŃenii<br />

neregăsindu-şi interesele satisfăcute în aplicarea normelor, adesea nici starea<br />

de certitudine şi securitate personală în modul de aplicare şi schimbare a<br />

legilor; tendinŃa de universalizare a valorilor sistemului menită, în principal, să<br />

justifice participarea mulŃimilor la viaŃa politică, acordul politicii cu voinŃa<br />

generală, să legitimeze toate acŃiunile de "înfrumuseŃare" a realizărilor<br />

regimului. Propagarea şi apărarea adevărurilor oficiale se face sub patronajul<br />

statului care exercită în acest sens monopolul violenŃei legitime şi al<br />

persuasiunii. Toate acestea creionează colosul statal, amploarea constrângerii<br />

statale în raport cu marja de libertate, de independenŃă pe care ar dori-o<br />

individul.<br />

Conform clasicilor marxismului, o variantă superioară de stat este cel<br />

socialist şi apoi cel comunist care va exercita o conducere raŃională, după<br />

criterii de eficienŃă, a întregii economii şi societăŃi elaborând în acest scop<br />

planuri de dezvoltare realizabile pe temeiul proprietăŃii socialiste, a egalităŃii<br />

oamenilor în calitatea lor de proprietari asociaŃi, de beneficiari ai rezultatului<br />

muncii lor. Într-un astfel de stat socialist interesele generale vor încorpora<br />

interesele indivizilor, la fel libertatea totalităŃii sociale topeşte în sine libertăŃile<br />

individuale. În variantele de până acum statele socialiste de coloratură<br />

marxist-leninistă s-au manifestat în forme totalitare, dirijiste, limitând la scară<br />

socială drepturile omului şi ale cetăŃeanului.<br />

*<br />

* *<br />

Există însă şi o concepŃie şi o practică social – democrată, o largă<br />

opŃiune pentru statul social orientat de valorile centrale: echitatea,<br />

solidaritatea, libertatea, justiŃia socială. Statul devine mediatorul între libertatea<br />

individului şi libertatea corpului social din care individul face parte; statul este<br />

fiinŃa instituŃionalizată care face posibilă şi necesară cooperarea agenŃilor<br />

acŃiunii sociale animaŃi de interese concurente, de solidaritatea şi justiŃia<br />

socială. ConcepŃia social – democrată despre stat şi societate se opune,<br />

aşadar, atât individualismului liberal, cât şi totalitarismului, extremismului de<br />

orice fel, venind cu un proiect de organizare şi conducere democratică a<br />

societăŃii specifice statului de drept, având la bază principiile egalităŃii şi<br />

justiŃiei sociale, promovării prioritare a voinŃei celor ce muncesc, temperării<br />

contrastelor şi decalajelor sociale prin punerea în valoare a mecanismelor de<br />

intervenŃie statală în economie şi în realizarea protecŃiei celor defavorizaŃi.<br />

Începuturile doctrinei politice social – democrate au fost marcate de<br />

proiectele de organizare statală a multiplelor generaŃii de socialişti. Astfel,<br />

la începuturile epocii moderne, odată cu formarea relaŃiilor economice<br />

capitaliste, au apărut ideile socialismului utopic (Thomas Morus, Tomasso<br />

Campanella) care propunea un model de societate şi de stat bazate pe<br />

egalitatea oamenilor, izvorâtă din proprietatea obştească asupra mijloacelor şi<br />

174


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

resurselor economice, care elimină posibilităŃile de exploatare a omului de către<br />

om şi în care munca devine o necesitate pentru toŃi membrii societăŃii iar<br />

repartiŃia bunurilor se face după principii egalitare. Apoi, în prima jumătate a<br />

secolului trecut, ideile socialismului utopic au fost dezvoltate prin elaborarea unei<br />

doctrine coerente (Saint Simon, Ch. Fourier, Robert Owen), însoŃită de<br />

programe practice din care, în parte, s-a inspirat şi marxismul. Marx şi Engels au<br />

elaborat modelul socialismului ştiinŃific care reprezintă o negaŃie a capitalismului<br />

şi a organizării sale statale de tip liberal, prin care de fapt clasa burgheză<br />

exercită dominaŃia asupra întregii societăŃi. Trecerea de la capitalism la<br />

socialism va fi făcută prin revoluŃia socială făurită de clasa muncitoare şi aliaŃii<br />

săi care vor prelua întreaga putere, vor exercita dictatura proletariatului până în<br />

momentul istoric când va fi clădită noua societate socialistă cu tipul ei special de<br />

organizare statală capabilă să înăbuşe orice formă de exploatare umană, orice<br />

formă de înstrăinare a omului de principiile noii etici a socialismului. Dar,<br />

eforturile lui Marx şi Engels, apoi ale discipolilor acestora, de a propaga proiectul<br />

‘’socialismului ştiinŃific’’şi mai ales de a prefigura calea practică de realizare a<br />

acestuia au stârnit cele mai aprinse controverse ideologice şi reacŃii politice de<br />

adversitate, astfel încât la sfârşitul secolului trecut funcŃionau mai multe curente<br />

socialiste: unele promovau calea revoluŃionării totale a societăŃii capitaliste<br />

şi edificarea socialismului în cadrul legal impus de autoritatea statală<br />

(dictatura proletariatului) iar altele promovau calea graduală, reformistă şi<br />

democratică de trecere la o societate socialistă (E. Bernstein). În secolul XX<br />

s-au creat condiŃii pentru afirmarea practică a celor două tipuri de proiecte<br />

socialiste rezultând, într-o parte a planetei, state şi societăŃi socialiste<br />

constituite pe cale dictatorială, iar în alte părŃi sisteme social - democrate<br />

legitimate de voinŃa majorităŃii cetăŃenilor. Această istorie, de mai bine de un<br />

secol, a făcut ca distanŃa dintre cele două tipuri de proiecte să crească aşa de<br />

mult încât astăzi ele coabitează ca practici şi ca doctrine distincte, concurente.<br />

Social - democraŃii, sub influenŃa lui E. Bernstein, au contestat<br />

principalele teze ale marxismului:<br />

- teoria luptei de clasă, ca factor propulsiv al dezvoltării societăŃii,<br />

pentru că, pe măsura progresului tehnico - economic şi cultural – spiritual, se<br />

ameliorează calitatea vieŃii clasei muncitoare, se diminuează fenomenele de<br />

pauperizare, se extinde clasa de mijloc şi în acest fel se întăreşte coeziunea<br />

socială, nu lupta de clasă;<br />

- proiectul de revoluŃie socialistă şi de dictatură a proletariatului,<br />

pentru că economia de piaŃă şi concurenŃa au găsit de fiecare dată noi<br />

posibilităŃi în vederea înlăturării disfuncŃiilor, a stărilor de criză, valorificând<br />

avantajele democraŃiei. Trecerea la socialism se va produce prin<br />

transformările graduale din interior ale societăŃii capitaliste, pe calea alegerilor<br />

parlamentare şi a reformelor succesive, şi nu prin instituirea lui de sus în jos<br />

prin mijloace dictatoriale. Socialismul se poate edifica, deci, pe cale<br />

democratică, preluând din societăŃile anterioare toate achiziŃiile politice<br />

valoroase; în acest fel socialismul ar trebui să fie o dezvoltare a liberalismului<br />

într-o nouă constelaŃie valorică;<br />

175


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

- teoria determinismului economic, conform căreia conştiinŃa<br />

politică şi socială în ansamblu este influenŃată decisiv de economie, de factorii<br />

materiali, pentru că astfel este marginalizat spiritul de iniŃiativă şi creativitatea<br />

oamenilor. Socialismul se axează pe valorile morale, nu pe economie, pe<br />

spiritul de iniŃiativă al oamenilor, nu pe supunere mecanică, pe libertatea<br />

oamenilor corelată cu responsabilitatea civică. Nu materialismul economic<br />

marxist ar fi filosofia potrivită edificării statului socialist, ci mai degrabă<br />

imperativul categoric al lui Imm. Kant, conform căruia omul trebuie considerat<br />

întotdeauna ca scop şi nu ca mijloc;<br />

- teoria valorii - muncă şi a plusvalorii, care nu mai sunt pe deplin<br />

operaŃionale într-o societate de consum în care nevoile oamenilor sunt tot mai<br />

bine satisfăcute. Pentru o analiză mai consistentă şi nuanŃată a dezvoltării<br />

economice - sociale în condiŃiile contemporane este mai potrivit aparatul<br />

conceptual al şcolii marginaliste (utilitate marginală, productivitate şi cost<br />

marginale, înclinaŃie marginală spre consum, înclinaŃie marginală spre investiŃii<br />

etc.) care infirmă argumentarea marxistă a exploatării salariaŃilor de către<br />

proprietarii capitalului.<br />

Conceptul social - democrat de ordine socială şi de stat social<br />

vizează, în esenŃă, realizarea echităŃii, a unei societăŃi mai armonioase şi mai<br />

juste în care munca să fie suverană, să fie garantată proprietatea şi drepturile<br />

omului. Edificarea societăŃii socialiste este opera celor interesaŃi în justiŃia<br />

socială, în înfăptuirea unei ordini sociale echitabile justificate de raŃiuni morale<br />

şi spirituale universale. Calea spre socialism nu este lupta dură, nici revoluŃia<br />

socială, ci mecanismul electoral, revendicările legale vizând respectarea<br />

drepturilor omului, în primul rând a drepturilor politice, a dreptului oricărei fiinŃe<br />

umane la muncă, la negocierea condiŃiilor de muncă, la un venit<br />

corespunzător muncii depuse, la educaŃie, a dreptului celor defavorizaŃi la<br />

protecŃie socială. Socialismul pretinde membrilor societăŃii să trăiască în<br />

conformitate cu legile morale, nu pentru a deveni neapărat socialişti, ci pentru<br />

că înainte de toate sunt oameni. Între socialism şi democraŃie există o<br />

conjuncŃie necesară. Statul social este produsul dar şi garantul<br />

democraŃiei. Ca produs, este rezultatul pluralismului şi competiŃiei politice. Ca<br />

garant, funcŃionează în calitate de stat de drept, asigură respectarea legilor,<br />

intervine în economie, prognozează dezvoltarea economică-socială,<br />

realizează politici corective, de redistribuire a veniturilor în vederea diminuării<br />

decalajelor sociale şi întăririi coeziunii sociale, protejează toate formele de<br />

proprietate, dovedindu-se un promotor al economiei mixte etc.<br />

Social - democraŃia de astăzi, atât ca doctrină cât şi ca practică,<br />

rămâne fidelă aceloraşi valori umane: egalitatea, justiŃia socială, libertatea,<br />

solidaritatea iar, în planul acŃiunii, statul social - democrat promovează calea<br />

reformistă de dezvoltare, liberalismul politic, economia mixtă de înaltă<br />

performanŃă, asumarea unei marje de intervenŃie în economie pentru a<br />

preveni dezechilibrarea şi a menŃine pacea socială, credinŃa în egalitate şi în<br />

înaltele valori morale, autonomia în administrarea comunală, respectarea<br />

drepturilor minorităŃilor, concurenŃa împletită cu un anumit grad de planificare<br />

economică.<br />

176


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

*<br />

* *<br />

Un alt mod de înŃelegere a statului este cel teocratic care consideră<br />

că puterea cu instituŃiile ei se originează dintr-un principiu divin. Există o<br />

entitate transcendentă (Dumnezeu), un "drept divin" care orientează cu<br />

atotputernicie acŃiunile regelui, ale elitei guvernante. ObŃinerea conduitei dorite<br />

de la cei supuşi, de la mulŃimi este justificată ca venind de la Divinitate. În<br />

primele secole ale creştinismului se considera că şefii tereştri, conducătorii au<br />

o investitură divină. Astăzi, doctrina democraŃiei creştine susŃine că<br />

Dumnezeu este autorul legităŃilor după care se dezvoltă lumea, societatea, iar<br />

cetăŃenii, ca fiinŃe libere, superioare (omul este într-adevăr coroana creaŃiunii),<br />

au puterile necesare în ei înşişi să se organizeze democratic şi, deci, îşi vor<br />

putea alege conducătorii.<br />

O politică teocratică, în variantă contemporană, poate avea ca<br />

obiectiv principal restaurarea autorităŃii ierarhiei clericale, a doctrinei<br />

religioase, o raportare permanentă, deci, la statul divin, la valorile<br />

fundamentale: Sfânta TradiŃie şi Biserica. În final ordinea socială, culturală şi<br />

morală terestră ar trebui să se apropie cât mai mult de cea divină; iar la scară<br />

planetară este imaginat şi proiectat un Sfânt Imperiu mondial în care ierarhia<br />

eclesiastică va avea un susŃinător constant în organizarea şi funcŃionarea<br />

puterii statelor laice.<br />

În planul ordinii sociale, democraŃia creştină contemporană se<br />

revendică de la valoarea supremă presupusă transcendentă - omul, de la<br />

versiunea doctrinară - umanismul. DemocraŃiile contemporane au ca premise<br />

edificarea creştinismului prin instituŃionalizarea, prin dezvoltarea Bisericii.<br />

Postulând existenŃa lui Dumnezeu - a FiinŃei Perfecte, atotputernice, cauza<br />

primă a toate câte sunt, finalitate supremă a întregii existenŃe, adevăr şi<br />

frumos absolute, bunătate infinită - Biserica oferă omului dotat cu "liber<br />

arbitru" un model de urmat, o cale de ales, un drum spre mântuire. Omul, ca<br />

fiinŃă capabilă de libertate, de a discerne binele de rău, va fi ajutat de Biserică<br />

să aleagă calea lui Dumnezeu, să promoveze forŃele mântuirii şi să le evite pe<br />

cele ale răului. Într-un astfel de context, politica creştină, deŃinând monopolul<br />

puterii, va urmări să realizeze salvarea omului de forŃele răului prin crearea<br />

condiŃiilor sociale care să stimuleze cele mai bune alegeri, decizii şi fapte<br />

realizate de oameni, să permită dezvoltarea liberă a personalităŃii umane după<br />

chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, să facă posibilă moralitatea publică dar şi<br />

cea privată în cadrul unei păci sociale eterne, a realizării unei armonizări a<br />

intereselor individului uman cu cele ale colectivităŃii.<br />

Având ca reper cetatea divină, democraŃia creştină contemporană<br />

consideră interesul naŃional imprescriptibil, ca demn de a fi atins în cadrul unei<br />

păci modiale bazată pe autoritatea spirituală, pe voinŃa divină. Într-o astfel de<br />

pace vor putea fi satisfăcute tendinŃe sociale aparent opuse: inegalitatea<br />

naturală a oamenilor, egalitatea în faŃa legilor, disciplina şi libertatea,<br />

proprietatea şi munca, familia şi statul, polarizarea societăŃii şi armonizarea<br />

177


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

intereselor, raŃionalismul şi ecumenismul, conservarea şi reformarea<br />

macrosistemului social. Desigur, astfel de tendinŃe exclud libertinismul,<br />

curentele şi practicile anarhice - marele duşman al democraŃiei creştine - care<br />

vin împotriva autenticei suveranităŃi a lui Dumnezeu; anarhia, voinŃa de<br />

dezordine sunt expresii ale puterii Răului. Singura suveranitate autentică este<br />

cea a lui Dumnezeu; suveranitatea naŃională, a instituŃiilor legitime, a statului<br />

rezultă din supremaŃia Creatorului.<br />

Guvernarea oamenilor în conformitate cu doctrina cetăŃii divine ar<br />

putea fi realizată prin aplicarea proiectelor lui Aristotel şi Toma d'Aquino<br />

referitoare la un regim mixt, care să fructifice avantajele monarhiei,<br />

aristocraŃiei şi democraŃiei pentru a-l pune pe om sub tiparele transcendenŃei<br />

divine.<br />

În planul vieŃii practice, oamenii de stat, ideologii activi ai diferitelor<br />

forme de guvernământ au valorificat din plin, în ultimul mileniu, valorile<br />

creştinismului. Dar mişcările politice şi organizarea politică inspirate la<br />

început din catolicism, apoi din creştinism în general, s-au manifestat cu<br />

putere în epoca modernă ca reacŃii organizate la iluminismul ateu, la RevoluŃia<br />

franceză, la procesul de ascensiune a liberalilor şi socialiştilor. Văzându-şi<br />

poziŃiile tot mai ameninŃate, Biserica a început să acŃioneze astfel încât<br />

mesajul său politic să penetreze adânc în societatea civilă pentru a o<br />

convinge. Aceasta presupunea ca Biserica însăşi să înŃeleagă şi să evalueze<br />

problemele societăŃii industriale, tendinŃele de modernizare ale societăŃii, să-şi<br />

schimbe atitudinea începând cu declanşarea unui proces de reformare a<br />

Vaticanului. În consecinŃă, enciclicele papale, începând cu a doua jumătate a<br />

secolului trecut, mişcările dirijate de papi le-am putea găsi situate la originea<br />

creştin - democraŃiei contemporane.<br />

Ideile Vaticanului din ultimul secol au criticat mişcările revoluŃionare,<br />

extremismul (fascismul, stalinismul, comunismul), sistemul economic<br />

capitalist, anticlericalismul, opunându-le valorile tradiŃionale creştine în numele<br />

cărora trebuie acceptat rolul activ al statului în economie, în înlăturarea<br />

sărăciei, în întărirea echilibrului social, a moralităŃii şi păcii sociale. Treptat,<br />

ideile religioase conjugate cu atitudini politice, au mobilizat categoriile de<br />

practicanŃi creştini (începând cu catolici şi protestanŃi) şi de credincioşi, care,<br />

încă între cele două războaie mondiale, s-au reunit în jurul unor programe<br />

politice cu caracter creştin, oferind o nouă alternativă la politicile liberale,<br />

fasciste, bolşevice, naŃionaliste. Iar după al doilea război mondial politica<br />

democrat - creştină a avut un parcurs ascendent, realizând una dintre cele<br />

mai puternice grupări de partide ale Europei. În 1961 a fost organizată în Chile<br />

AlianŃa Mondială (InternaŃională) Creştin - Democrată, iar în 1976 s-a<br />

constituit Partidul Popular European, menit să coordoneze reprezentanŃii<br />

creştin - democraŃi în Parlamentul European.<br />

ConstrucŃia partidelor creştine a fost patronată de Biserică. Baza<br />

socială a acestora o compun, în primul rând, credincioşii care sunt principalii<br />

alegători ai candidaŃilor propuşi de aceste partide. Curentul creştin –<br />

democrat, dominant în ultimele decenii în câteva Ńări este solidar cu<br />

enciclicele sociale papale, umple golul dintre liberalism şi socialism, dintre<br />

178


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

individualism şi colectivism, oferind documente politice pragmatice care<br />

combat darwinismul social, capitalismul concurenŃial, sărăcia, pedeapsa cu<br />

moartea, discriminările rasiale, etnice, oferind în schimb modelul tradiŃional al<br />

valorilor creştine, care poate fi pus în aplicare de statul social creştin.<br />

*<br />

* *<br />

Iată câteva puncte de vedere reprezentative în filosofia politică<br />

contemporană referitoare la stat. Evident, sunt multe altele încă. Ceea ce este<br />

însă fundamental pentru orice stat constituie faptul că acesta cuprinde un<br />

ansamblu de instituŃii specializate în exercitarea puterii asupra unei populaŃii,<br />

în limitele unui teritoriu delimitat de graniŃe recunoscute. Statul impune o<br />

ordine în societate, căreia va trebui să i se supună toŃi membrii comunităŃii<br />

(naŃiunii), indiferent de conŃinutul concret al vieŃii politice. În acest fel va fi<br />

realizată şi menŃinută o anumită structură economică - socială, se va întări<br />

coeziunea comunităŃii, se va crea un mediu social în care individul poate să-şi<br />

realizeze un nivel concret de libertate şi fericire; toate acestea fiind orientate<br />

de un anumit mod de adeziune la marile valori ale omului, printr-o raportare<br />

particulară la tabla de valori a societăŃii existente.<br />

2. Suveranitatea şi independenŃa statului<br />

Suveranitatea şi independenŃa sunt două atribute corelative şi<br />

inalienabile ale statului. Statul îşi poate exercita rolul în societate, activitatea<br />

sa de principal agent politic devine eficientă, cu condiŃia ca puterea de stat să<br />

fie supremă, independentă, efectivă în limitele graniŃelor teritoriale, asupra<br />

întregii populaŃii. Suveranitatea statului se concretizează în supremaŃia statului<br />

faŃă de toate grupurile sociale de pe teritoriul său, precum şi în relaŃiile<br />

internaŃionale, în dreptul său exclusiv de a-şi stabili politica internă şi externă,<br />

în monopolul edictării legilor şi stabilirii ordinii de drept, dezvoltării relaŃiilor cu<br />

celelalte state pe baza principiilor egalităŃii suverane şi neamestecului în<br />

treburile interne.<br />

Suveranitatea de stat (din latinescul superanus = cel mai de sus)<br />

este, deci, calitatea esenŃială a unui stat exprimată în dreptul său inalienabil şi<br />

indivizibil de a stabili liber, conform propriei voinŃe, strategia de acŃiune şi<br />

măsurile practice de realizare a ei, respectând, totodată, drepturile suverane<br />

ale tuturor statelor. Modul în care se exercită suveranitatea defineşte statul ca<br />

subiect al dreptului şi relaŃiilor internaŃionale. Numeroşi autori au făcut<br />

distincŃie între suveranitatea internă şi cea externă a statelor. Prima ar fi o<br />

insuşire a puterii de stat de a-şi exercita dominaŃia asupra tuturor persoanelor<br />

şi sociogrupurilor, asupra tuturor agenŃilor acŃiunii sociale de pe teritoriul<br />

statului, fără a avea vreo limitare a libertăŃilor ei de acŃiune din partea altor<br />

puteri considerate fie superioare, fie concurente. Suveranitatea externă este<br />

acea însuşire a statului prin care-i sunt recunoscute drepturile, egale cu cele<br />

179


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

ale altor state, de a iniŃia şi desfăşura relaŃii cu diferiŃi subiecŃi ai dreptului<br />

internaŃional (de a încheia tratate, convenŃii, acorduri internaŃionale, de a primi<br />

şi a trimite reprezentanŃi diplomatici etc.), fără amestec din afară în treburile<br />

sale interne.<br />

Abordarea suveranităŃii în plan conceptual s-a afirmat începând cu<br />

epoca feudală în procesul centralizării vieŃii de stat. După Jean Bodin,<br />

suveranitatea este întruchipată de monarhia absolută, adică de supremaŃia de<br />

voinŃă şi decizie a unei persoane. Nu pot fi concepute alte limitări ale<br />

suveranităŃii în afară de cele care vin din partea legilor divinităŃii şi naturii,<br />

cărora trebuie să li se supună toŃi monarhii de pe pământ. De aceea, în<br />

perioada ascensiunii burgheziei şi a revoluŃiei burghezo - democratice, J.J.<br />

Rousseau a introdus conceptul de suveranitate a poporului, de suveranitate<br />

naŃională care sunt mai presus de voinŃa unui rege sau a unei clase politice. În<br />

România, N. Bălcescu înŃelegea suveranitatea ca o sinteză între libertatea<br />

naŃională şi "domnia democraŃiei, a poporului prin popor", iar M. Kogălniceanu<br />

accentua asupra exercitării ei depline într-un stat naŃional unitar şi<br />

independent. Într-un astfel de spirit, statul reprezintă naŃiunea organizată<br />

juridic, fiind compus dintr-o reŃea de instituŃii menite să aducă servicii<br />

colectivităŃii. Statul constituie astfel un instrument al cetăŃenilor, un ansamblu<br />

de prestări de servicii publice destinate satisfacerii nevoilor reale ale<br />

cetăŃenilor vizând bunăstarea, justiŃia şi securitatea. În exercitarea puterii<br />

publice, statul simbolizează suveranitatea.<br />

Puterea de stat suverană este unică în graniŃele sale, neputând fi<br />

împărŃită cu nici o altă putere din exterior sau interior. Dacă puterea de stat<br />

este suverană, rezultă că este şi indivizibilă. Diviziunea puterii de stat nu<br />

înseamnă altceva decât o suveranitate ştirbită. Suveranitatea statului poate fi<br />

exercitată pe cele mai diferite căi, în cadrul unor tipuri de forme de stat: de la<br />

dictatură şi tiranie la republică şi democraŃie, folosindu-se în acest scop<br />

violenŃa, teroarea, represiunea sau, respectiv, educaŃia, informaŃia,<br />

persuasiunea. În acelaşi timp, suveranitatea este inalienabilă şi<br />

imprescriptibilă; este inalienabilă în sensul că nici o naŃiune nu poate, prin<br />

intermediul vreunui pact sau contract, să-şi înstrăineze definitiv suveranitatea<br />

în profitul altei naŃiuni sau organizaŃii. Este imprescriptibilă în sensul că un<br />

posibil uzurpator nu poate deveni titularul suveranităŃii printr-o atestare juridică<br />

(de pildă, prin uzucapiune). Toate aceste caracteristici ale suveranităŃii<br />

emană, în principal, din teoria clasică a statului-naŃiune, care consideră că<br />

statul este expresia juridică a voinŃei naŃionale. Deja în “DeclaraŃia<br />

franceză a drepturilor omului şi cetăŃeanului” de la 1789 se prevăzuse în art.3<br />

că “Principiul oricărei suvertanităŃi rezidă în mod esenŃial în naŃiune. Nici un<br />

corp, nici un individ nu poate exercita vreo autoritate care nu emană expres<br />

din aceasta.” Din secolul lui Rousseau şi până astăzi doctrinele politice privind<br />

suveranitatea s-au multiplicat şi diversificat, astfel încât spectrul lor se întinde<br />

până la varianta contradictorie doctrinei suveranităŃii naŃionale. RealităŃile<br />

socio-politice de azi scot în evidenŃă procesul de revitalizare a naŃiunilor;<br />

acestea s-au dovedit a fi un cadru optim atât pentru formarea personalităŃii şi<br />

pentru socializarea individului, cât şi pentru evoluŃia colectivităŃilor umane.<br />

180


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

ViaŃa naŃională oferă un perimetru favorizant pentru organizare şi conducere<br />

după preceptele ştiinŃei, pentru structurarea relaŃiilor internaŃionale în acord cu<br />

marile valori ale umanităŃi: Adevărul, Dreptatea, Libertatea, Binele,<br />

Solidaritatea, Pacea etc.<br />

În cadrul statului democratic caracterul indivizibil al suveranităŃii se<br />

exprimă prin funcŃiile sale, în calitate de principală instituŃie de organizare şi<br />

conducere politică a naŃiunii. Cele mai importante funcŃii ale statului sunt:<br />

- funcŃia legislativă, realizată de organe specializate în acest scop în<br />

condiŃiile aplicării principiului separării şi cooperării puterilor. Organele puterii de<br />

stat - centrale şi locale, adoptă legile, principalele acte normative şi, în primul rând<br />

ConstituŃia, prin care se reglementează activitatea în toate sferele vieŃii sociale,<br />

drepturile şi îndatoririle cetăŃenilor, asigurându-se supremaŃia legii, legalitatea<br />

actelor administrative, garantarea drepturilor şi libertăŃilor individuale;<br />

- funcŃia administrativă, de transpunere în practică a legilor, a<br />

deciziilor adoptate, prin care se crează şi garantează ordinea socio -<br />

economică dezirabilă, se realizează cadrul necesar desfăşurării normale a<br />

vieŃii sociale în toate domeniile ei;<br />

- funcŃia judecătorească, de control al aplicării legilor şi de<br />

sancŃionare a încălcării acestora;<br />

- funcŃia socială, prin care se exercită un control asupra dinamicii<br />

structurii sociale (din punct de vedere al raporturilor de clasă, al mobilităŃii<br />

profesionale, categoriilor de vârstă, în funcŃie de sex, de criteriile demografice,<br />

etc.) pentru a se asigura justiŃia, echitatea socială, evitarea contrastelor<br />

sociale, protecŃia socială a categoriilor defavorizate, evitarea îmbătrânirii<br />

naŃiunii, asistenŃă medicală pentru toŃi etc.;<br />

- funcŃia economică a statului democratic realizată în diferitele sale<br />

ipostaze: de proprietar, consumator, partener în operaŃii de schimb, titular unic<br />

de emisiune de monedă, de legiuitor, de principal realizator al protecŃiei<br />

sociale, de responsabil al executării bugetului etc.. În acest sens, statul<br />

asigură cadrul legislativ pentru desfăşurarea activităŃii economice în condiŃiile<br />

de exercitare a liberei iniŃiative de către agenŃii economici şi concurenŃei. De<br />

asemenea, statul ia măsuri pentru a susŃine economia fie în ansamblu, fie pe<br />

anumite ramuri sau sectoare, acordă subvenŃii, finanŃează investiŃii de interes<br />

naŃional, acordă ajutoare, este un mare consumator de bunuri şi servicii<br />

pentru administraŃie şi armată, plăteşte salarii personalului care lucrează în<br />

sectorul public al economiei, mediază în conflictele de muncă etc.. Prin<br />

implicarea în economie, statul foloseşte mijloace specifice: bugetul central şi<br />

bugetele locale, sistemul fiscal (de impozitare), creditul şi dobânzile, masa<br />

monetară, programarea economică, informaŃia economică, administraŃia şi<br />

garda financiară etc;<br />

- funcŃia cultural - spirituală, prin care se asigură servicii pentru<br />

cetăŃeni, care vizează educaŃia, cercetarea ştiinŃifică, întreŃinerea mijloacelor<br />

de propagare a culturii, lumea cultelor etc.;<br />

- funcŃia ecologică, prin protecŃia mediului, prin combaterea tuturor<br />

formelor de activitate generatoare de poluare sau care ar putea pune în<br />

pericol supravieŃuirea omului şi a oricărei specii de animale sau de plante;<br />

181


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

- funcŃia de apărare a Ńării, a integrităŃii teritoriale şi a ordinii de drept.<br />

În acest sens, statul finanŃează complexul militar - industrial, cercetarea<br />

ştiinŃifică aferentă, organizează efectuarea serviciului militar obligatoriu sau o<br />

armată compusă din profesionişti etc.;<br />

- funcŃia de a organiza colaborarea cu celelalte state pe plan politic,<br />

diplomatic, economic, cultural, ştiinŃific, ecologic etc., raportându-se la valorile<br />

democraŃiei în mod special, urmărind să respecte dreptul internaŃional, să<br />

menŃină şi să întărească pacea, să reproducă tipul de relaŃii internaŃionale<br />

bazate pe încredere, respect reciproc, pe respectarea independenŃei şi<br />

suveranităŃii celorlalte state.<br />

Toate aceste funcŃii compun un întreg, se realizează în mod coerent<br />

prin interdependenŃe, prin condiŃionări reciproce. Cei mai mulŃi politologi susŃin<br />

primatul funcŃiilor interne în raport cu cele externe, că politica externă a<br />

unui stat constituie o prelungire firească a celei interne. Apar, însă, în<br />

împrejurări internaŃionale deosebite, momente în care toŃi politicienii sunt<br />

concentraŃi asupra mersului unui eveniment internaŃional, situaŃia dinăuntru<br />

trecând în plan secundar.<br />

Referitor la problema suveranităŃii, astăzi se confruntă două grupe de<br />

teorii: cele clasice (suveranitatea este un atribut inalienabil al statului, corelat<br />

cu independenŃa, cu cooperarea de pe poziŃii egale cu agenŃi de drept<br />

internaŃional, cu armonizarea intereselor statelor şi menŃinerea păcii) şi cele<br />

internaŃionaliste, mondialiste. Acestea din urmă afirmă supremaŃia comunităŃii<br />

internaŃionale, căreia să i se supună puterea statelor naŃionale. Alte pozitii<br />

aparŃinătoare aceluiaşi grup au creat doctrina suveranităŃii limitate, doctrina<br />

statului regional, a statului planetar; altele susŃin suveranitatea O.N.U. în<br />

raport cu statele membre sau a comunităŃii internaŃionale în raport cu un<br />

conflict regional. Un punct de vedere, tot mai răspândit astăzi în literatura<br />

politologică şi juridică, s-a dezvoltat sub impulsul globalizării relaŃiilor<br />

internaŃionale, al integrării statelor europene într-o viaŃă comunitară de<br />

anvergură continentală. Mari oameni politici şi teoreticieni aduc argumente, în<br />

sensul că suveranitatea statelor va urma cursul unor limitări tot mai clare,<br />

generate de faptul că, în epoca contemporană, se tinde tot mai mult spre<br />

recunoaşterea primatului dreptului internaŃional faŃă de cel intern. Astfel<br />

de poziŃii au fost aduse cu multă vigoare de H. Kelsen, J. Kunz, N. Politis etc.<br />

Se susŃine astfel că reglementările juridice internaŃionale (adoptate de O.N.U.,<br />

de instituŃiile Uniunii Europene etc.), ordinea de drept internaŃională sunt<br />

superioare reglementărilor juridice ale diferitelor Ńări-acestea, aflate într-un<br />

proces de integrare comunitară, vor trebui să se conformeze, să-şi adapteze<br />

legislaŃia naŃională celei care reglează bunul mers al totalului vieŃii<br />

internaŃioanle. H. Kelsen a mers chiar mai departe, având să susŃină ideea că<br />

suveranitatea de stat nici nu ar constitui o realitate obiectivă. Conceptul mai<br />

potrivit pentru a-l înlocui pe cel de suveranitate de stat este cel de<br />

competenŃă, înŃeles ca ansamblu al atribuŃiunilor recunoscute statelor de<br />

dreptul internaŃional.<br />

ConcepŃia referitoare la primatul dreptului internaŃional asupra celui<br />

intern îşi găseşte aplicare deja în textele constituŃiilor adoptate de unele state<br />

182


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

în ultimii 50 de ani. Şi ConstituŃia României adoptată după evenimentele din<br />

1989 (revizuită în anul 2003) încorporează, în mare parte, această concepŃie<br />

în ceea ce priveşte relaŃile internaŃionale ale României şi perspectiva integrării<br />

în Uniunea Europeană.<br />

Putem constata că nici una dintre aceste grupe de teorii nu<br />

corespunde pe deplin realităŃilor contemporane: suveranitatea de stat nu pare<br />

a fi absolută. Ea este ameninŃată de reuşitele exportului şi importului de<br />

revoluŃii, de lovituri de stat, de mutaŃiile realizate în orientarea politicii unor<br />

state de către intervenŃiile serviciilor secrete ale altor state etc. După unii<br />

politologi acestea pot fi considerate excepŃii care întăresc regula. Nici celălalt<br />

grup de teorii nu este în acord cu realitatea: comunitatea internaŃională nu are<br />

încă puterea de a domina statele (cazul eşecurilor parŃiale ale intervenŃiilor din<br />

Irak, Bosnia, Libia etc. vin să ilustreze această afirmaŃie).<br />

Statul, ca sistem ierarhic de instituŃii specializate în exercitarea puterii,<br />

ca autor şi garant al păcii sociale, al întăririi comunităŃii naŃionale, este cel care<br />

are supremaŃia asupra tuturor celorlalte instituŃii sociale, asupra tuturor<br />

sociogrupurilor din cadrul graniŃelor teritoriale. Sub acest aspect, problematica<br />

suveranităŃii se corelează cu aceea a autorităŃii şi legitimităŃii<br />

guvernământului.<br />

* *<br />

*<br />

Problema suveranităŃii statului – naŃiune în procesul edificării<br />

Uniunii Europene. Procesul integrării europene, construcŃia Uniunii Europene<br />

proiectată corespunzător unui concept supranaŃional, a pus o serie de<br />

probleme în privinŃa cedării unor segmente de suveranitate de către statele<br />

care au acceptat să adere la o instanŃă superioară de putere şi autoritate în<br />

domeniul de competenŃă comunitar. La nivelul simŃului comun, dar şi la<br />

nivelul de cunoaştere a specialiştilor, au fost ridicate, cu sentimente de<br />

îngrijorare într-o primă fază, probleme de felul: Care sunt azi corpurile politice<br />

titulare de suveranitate: statele naŃionale sau Uniunea Europeană? De ce să<br />

fie cedată suveranitatea statului naŃional unei structuri suprastatale de putere<br />

pe care, de pildă Ńările în curs de aderare, nici nu au creat-o, nici nu au vreo<br />

capacitate de a o controla? Cum ar putea fi evitată sau diminuată tensiunea<br />

dintre integrarea europeană şi suveranitatea statelor-naŃiuni? Suveranitatea<br />

unională europeană nu va uniformiza entităŃile constitutive ale Uniunii<br />

Europene, nu va şterge identitatea naŃională? Ce beneficii ar putea avea<br />

cetăŃeanul european de pe urma modificării notelor de conŃinut ale conceptului<br />

tradiŃional de suveranitate? etc. SoluŃiile corecte şi larg acceptabile la astfel de<br />

interogaŃii sunt dependente de o filosofie apărută cu mult înaintea integrării<br />

europene (cea a lui Ortega y Gasset este doar una dintre variantele<br />

dezvoltate şi profunde ale acestei filosofii). În perioada interbelică şi în<br />

România au existat mari gânditori cu atitudini europeniste, în frunte cu Nicolae<br />

Titulescu şi Mircea Djuvara.<br />

183


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

AccepŃiunea clasică a conceptului politic şi juridic de suveranitate<br />

vizează puterea absolută şi perpetuă a statului, fiind nelimitată în conŃinut şi în<br />

timp (Jean Bodin) sau, conform marelui sociolog german Max Weber, constă<br />

în acea capacitate fundamentală a statului de a-şi aroga "dreptul de a avea, în<br />

graniŃele unui anumit teritoriu, monopolul violenŃei legitime" 26 . Pornind de la<br />

astfel de conotaŃii, în dreptul internaŃional clasic au fost stabilite patru<br />

caracteristici ale suveranităŃii:<br />

1. Indivizibilitatea, adică atributele suveranităŃii într-un stat aparŃin<br />

doar unui singur titular care deŃine toate mecanismele de exercitare a<br />

acesteia; 2. Exclusivitatea, în sensul că în limitele teritoriului statului se<br />

exercită doar o unică suveranitate; 3. Inalienabilitatea, în sensul că<br />

suveranitatea se conservă fiind exclusă cedarea, abandonul sau pierderea de<br />

atribute suverane în favoarea altor state; 4. Caracterul originar şi plenar al<br />

suveranităŃii, în sensul că este imanentă statului şi se exercită în toate<br />

domeniile vieŃii de stat. Dar procesul amplu al globalizării relaŃiilor<br />

internaŃionale, acompaniat de fenomenele de regionalizare, descentralizare,<br />

autonomie locală, de intervenŃie umanitară şi democratică, au generat<br />

redefinirea suveranităŃii din perspectiva unei concepŃii mult mai cuprinzătoare<br />

decât cea tradiŃională care cuprinde, pe lângă naŃiune, deopotrivă atât omul<br />

echipat cu drepturi şi obligaŃii fundamentale, cât şi societatea mondială cu<br />

conexiunile ei internaŃionale, interregionale, interetnice etc.<br />

Fiind prin excelenŃă o societate a interdependenŃelor universale din<br />

punct de vedere politic, juridic, economic, strategic, ecologic, în planul<br />

schimburilor internaŃionale, societatea începutului mileniului trei aduce statul şi<br />

suveranitatea sa în situaŃia de a-şi reformula rolul. Putem fi de acord cu P. de<br />

Senarclens care scria că "mondializarea are, deci, drept efect subminarea<br />

autonomiei statelor sau cel puŃin modificarea radicală a condiŃiilor în care se<br />

exercită suveranitatea" 27 .<br />

Procesul de integrare europeană este o componentă extrem de<br />

dinamică a mondializării, a globalizării. În consecinŃă, remodelarea statuluinaŃiune,<br />

afirmarea suveranităŃii Uniunii Europene prin complementaritate,<br />

redimensionarea suveranităŃii statelor componente sunt manifestări reale<br />

derulate sub privirile noastre. Uniunea Europeană ni se înfăŃişează astăzi ca o<br />

structură, o organizaŃie internaŃională integratoare de tip federativ dobândind o<br />

suveranitate proprie, de alt nivel şi de altă natură decât suveranităŃile statelor<br />

componente. Suveranitatea unională europeană s-a constituit în cadrul<br />

ComunităŃilor şi al U. E. prin aderarea, apoi integrarea liberă şi voluntară a<br />

statelor membre. Statele deplin suverane ( fără a putea fi vorba decât de<br />

suveranitate relativă, limitată de înseşi notele definitorii ) au transferat<br />

ComunităŃilor şi Uniunii Europene competenŃe şi segmente din suveranitatea<br />

proprie generând astfel suveranitatea unională. De aceea suveranitatea<br />

statelor membre este una originară, iar cea unională Europeană este o<br />

26 Max Weber, "Politica- o vocaŃie şi o profesie", Anima, Bucureşti, 1992, p.2<br />

27<br />

Senarclens de, P., "Mondialisation, souverainéte et théories des relations<br />

internationales", Ed. Dalloz, Armand Collin, Paris, 1998, p.80<br />

184


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

suveranitate derivată, întemeiată pe suveranităŃile naŃionale care au<br />

generat-o. Un autor român, exprimându-se metaforic, scria că "suveranitatea<br />

unională, creată din suveranităŃile naŃionale, nu este un copil care îşi mănâncă<br />

părinŃii, ci unul care creşte alături de aceştia, beneficiind de sprijinul lor<br />

constant şi respectându-i. S-ar putea spune că, în absenŃa oricărui act<br />

vătămător din partea copilului, este de bun-simŃ şi de comun acord realitatea<br />

că, mai devreme sau mai târziu, dacă nu apare vreun accident, părinŃii<br />

decedează, copilul devenind succesorul lor de drept. …suveranitatea<br />

unională, derivată din suveranităŃi naŃionale originare, dar distincte de acestea,<br />

aflată în continuă evoluŃie, nu trebuie să sfârşească iremediabil prin a-şi<br />

devora originile şi a se impune ca unică" 28 .<br />

În fapt, suveranitatea unională nu reprezintă o sumă a suveranităŃilor<br />

statelor naŃionale, ale entităŃilor federate, ci un ansamblu de raporturi, pe<br />

orizontală, între suveranitatea statelor naŃionale sau a entităŃilor federate din<br />

cadrul statelor federale şi, pe verticală, între suveranităŃile originare şi<br />

suveranitatea unională derivată. Cedarea unor competenŃe şi elemente de<br />

suveranitate (pe verticală), integrarea suveranităŃilor statelor Uniunii Europene<br />

vizează specializarea competenŃelor şi funcŃiilor fiecărei entităŃi statale din<br />

componenŃa Uniunii Europene astfel încât să fie atinse cât mai bine scopurile<br />

U.E. şi ale fiecărui stat luat în parte. Aceasta nu va conduce la diminuarea<br />

rolului naŃiunii ca formă de comunitate umană, nici a statului naŃional;<br />

dimpotrivă, integrarea europeană a suveranităŃilor naŃionale conduce la<br />

întărirea statului naŃional suveran, la o mai consistentă poziŃionare a Europei<br />

ca veritabil pol de putere politică, economică, informaŃională şi strategică în<br />

procesul obiectiv al mondializării, al edificării civilizaŃiei planetare. Din acest<br />

punct de vedere putem fi de acord cu convingerile ministrului german de<br />

externe Joschka Fischer exprimate într-un celebru discurs rostit la<br />

Universitatea Humboldt din Berlin 29 : "statele-naŃiuni sunt realităŃi care nu pot fi<br />

înlăturate pur şi simplu şi cu cât globalizarea şi europenizarea vor crea<br />

suprastructuri şi actori anonimi îndepărtaŃi de cetăŃeni, cu atât mai mult<br />

oamenii se vor agăŃa de statele-naŃiune care le dau confort şi securitate…. ar<br />

fi o greşeală ireparabilă dacă în construcŃia Europei cineva ar încerca să<br />

desăvârşească integrarea politică împotriva instituŃiilor şi tradiŃiilor naŃionale<br />

existente, în loc ca acestea să fie implicate….Desăvârşirea integrării europene<br />

se poate concepe cu succes numai dacă ea este realizată pe baza unei<br />

diviziuni de suveranitate între Europa şi statul-naŃiune. "<br />

Desigur, construcŃia europeană, viitorul Uniunii Europene necesită<br />

definirea clară, precisă, prin mecanisme democratice a diviziunii de<br />

suveranitate, a competenŃelor între statele componente şi Uniune.<br />

Depăşirea oricărei dileme presupune adoptarea unor criterii cu siguranŃă<br />

emanate din adâncurile istoriei şi culturii europene, aşa cum le-au proiectat<br />

28 Corneliu - Liviu Popescu, "Natura juridică a suveranităŃii unionale europene", în vol.<br />

"Suveranitate naŃională şi integrare europeană", Ed. Polirom, 2002, p. 314<br />

29 Joschka Fischer, "De la ConfederaŃie la FederaŃie - Gânduri asupra finalităŃii integrării<br />

europene", Berlin, 12 mai 2000<br />

185


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

marile spirite unioniste ( unul fiind Ortega y Gasset ). Metoda de stabilire a<br />

criteriilor este punerea în operă a dialecticii raporturilor dintre universalspecific,<br />

general-particular-individual, tradiŃie-inovaŃie, valori universale-valori<br />

particulare, unitate-diversitate. Valorile universale ale culturii şi civilizaŃiei,<br />

interesele generale ale popoarelor şi ale cetăŃenilor europeni, creşterea<br />

capacităŃii concurenŃiale a Europei în economia mondială, prosperitatea<br />

continentală, fondul sufletesc comun, conştiinŃa de sine a individului ca<br />

cetăŃean european alcătuiesc palierul spiritual subsidiar al competenŃelor şi<br />

suveranităŃii unionale-fapt care nu exclude, ci dimpotrivă se îmbină organic,<br />

funcŃional cu promovarea valorilor şi tradiŃiilor naŃionale, cu afirmarea liberă a<br />

intereselor, a conştiinŃei şi identităŃii naŃionale care constituie acel fond din<br />

care emană asumarea originară de suveranitate de către statele naŃionale. În<br />

acest sens, deja unele state membre ale Uniunii Europene au recurs la<br />

revizuiri constituŃionale menite să facă posibilă divizarea suveranităŃii,<br />

transferul unor elemente de suveranitate, precizarea clară a competenŃelor<br />

U.E. şi ale statelor naŃionale ( de pildă: FranŃa, Spania, Olanda, Irlanda,<br />

Luxemburg). România, ca Ńară candidată să adere la U.E., în urma<br />

referendumului naŃional pentru revizuirea ConstituŃiei, la 19 octombrie 2003, a<br />

lăsat o marjă transferului unor elemente de suveranitate către Uniunea<br />

Europeană pentru a favoriza o integrare eficientă şi armonioasă. Astfel, la<br />

Titlul VI, Art. 148, denumit "Integrarea în Uniunea Europeană", se stipulează<br />

că " Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în<br />

scopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al<br />

exercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute în<br />

aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei<br />

DeputaŃilor şi Senatului …".<br />

Analizând suveranitatea unională europeană în raporturile ei cu<br />

suveranitatea altor state vom putea constata că ea îşi conservă trăsăturile<br />

suveranităŃii originare, adică nu este absolută, ci limitată. După cum arătase<br />

marele jurist al secolului al XX-lea Hans Kelsen, statul îşi va restrânge<br />

suveranitatea sa, libertatea sa de acŃiune sau competenŃa sa, prin acceptarea<br />

obligaŃiilor stabilite de dreptul internaŃional general sau de tratatele încheiate<br />

de el însuşi-fapt valabil şi pentru suveranitatea Uniunii Europene. Prin urmare,<br />

conform gândirii juridice tradiŃionale, limitarea suveranităŃii U.E. este dată de<br />

"graniŃele " suveranităŃii celorlalte state, de normele statului internaŃional.<br />

Schimbările mediului internaŃional pe plan politic, economic, informaŃional,<br />

strategic, ecologic, demografic etc. au adăugat şi alte limite pentru<br />

suveranitatea statului în general, implicit cea a U.E., cum sunt: drepturile<br />

omului şi protecŃia minorităŃilor naŃionale; respectarea drepturilor entităŃilor<br />

federate din cadrul statelor federale; autonomia locală şi tendinŃa spre<br />

regionalizare, potrivit principiului subsidiarităŃii; supremaŃia dreptului în cazul<br />

statului de drept; limitele suprastatale, implicit supraunionale;<br />

responsabilitatea faŃă de comunitatea internaŃională în întregul ei, faŃă de<br />

generaŃiile viitoare, faŃă de mediul natural şi artificial, faŃă de patrimoniul<br />

genetic al umanităŃii, în faŃa terorismului şi crimelor internaŃionale, faŃă de<br />

domeniul cercetării spaŃiului cosmic etc.<br />

186


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

* *<br />

*<br />

ConstrucŃia europeană şi edificarea dreptului unic european. În<br />

procesul integrării politice, economice şi juridice europene, pe lângă dilema<br />

suveranitate-integrare, apar nu numai în diferite cercuri de opinie dintr-o parte<br />

sau alta a continentului, ci şi în problematizările şi soluŃiile unor specialişti,<br />

diferite alte tensiuni şi temeri generate de dezbaterile privind: dreptul unic<br />

european corelat cu cel al statelor-naŃiuni; panjuridismul european şi<br />

implicarea cetăŃeanului în edificarea instituŃiilor europene ca rezultat al voinŃei<br />

lui; relaŃia dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul internaŃional; raportul<br />

dintre crearea de instituŃii şi mecanisme juridice europene, care să dezvolte<br />

cooperarea, solidaritatea naŃiunilor componente, dar care să lase loc,<br />

totodată, securizării independenŃei şi autonomiei statelor; armonizarea<br />

dreptului naŃional cu acquis-ul comunitar etc. Evident, astfel de dileme şi<br />

temeri irump nu în primul rând din raŃionamente ancorate în ştiinŃele politicejuridice<br />

şi economice, ci dintr-un sentimentalism conservator, din acel tip de<br />

mental colectiv bazat pe emoŃii şi cunoaştere parŃială, alimentat de o dinamică<br />

fără precedent a înnoirilor instituŃionale din cadrul Uniunii Europene însoŃită de<br />

unele necorelări, defazaje şi neîmpliniri fireşti, obiective, dacă avem în vedere<br />

fie numai grandoarea edificiului.<br />

Supunând analizei edificarea dreptului unic european, a<br />

patrimoniului unic de instituŃii ale Uniunii Europene, în armonie naturală cu<br />

obiceiurile, tradiŃiile şi dreptul pozitiv naŃional emanat din acestea, vom putea<br />

constata că, aşa cum scria profesorul Victor Duculescu, „încă din cele mai<br />

vechi timpuri ideea unităŃii europene, exprimată într-o formă mai concretă sau<br />

mai generală, a fost indispensabil legată de cerinŃa creării unor mecanisme<br />

judiciare care să contribuie la realizarea aplicării principiilor de drept pe<br />

continent, oricât de divizat era el pe atunci şi la perfecŃionarea unor relaŃii<br />

paşnice între diversele Ńări sau popoare”. 30 În dinamica lor istorică, sistemele<br />

de drept naŃionale evoluează firesc şi convergent spre unificare, spre un<br />

drept unic european-rezultat al voinŃei liber exprimate a popoarelor, al<br />

apropierii statelor în numele unei solidarităŃi comune şi al alcătuirii unei inedite<br />

structuri suprastatale de tip federal.<br />

Edificarea Uniunii Europene, ca entitate suprastatală, întruchipează o<br />

filosofie umanistă şi raŃionalistă de mare tradiŃie în Europa, care a început cu<br />

Aristotel şi Cicero, a continuat cu J. Locke, Ch. Montesquieu, Imm. Kant, Max<br />

Weber, Giorgio Del Vecchio, Mircea Djuvara etc. Corespunzător acestei<br />

filosofii, în orice construcŃie juridică a unei societăŃi există un anumit tratament<br />

al personalităŃii umane echipată naturalmente cu drepturi şi libertăŃi<br />

fundamentale, al sociogrupurilor în întreaga lor diversitate şi o anumită limitare<br />

a libertăŃilor agenŃilor acŃiunii sociale (indivizi sau sociogrupuri) prin precizarea<br />

30 Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, “JustiŃia europeană. Mecanisme, deziderate şi<br />

perspective”, Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 179<br />

187


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

obligaŃiilor, în vederea prevenirii arbitrarului, a conflictelor. Acest fapt este<br />

valabil şi pentru categoriile de „actori” din spaŃiul comunitar european, dar şi<br />

pentru nivelele de putere multietajată pe verticală (de la trei până la şase<br />

nivele ierarhice, în funcŃie de statul-parte a Uniunii Europene), începând de la<br />

comună până la instituŃiile statale unionale europene. Dacă la acestea<br />

adăugăm câteva principii universale ale evoluŃiei şi progresului istoric ale<br />

dreptului, cum sunt: trecerea de la elaborarea spontană la elaborarea<br />

deliberată, raŃională şi conştientă a normelor juridice; trecerea de la<br />

particularitate la universalitate astfel încât, ca urmare a dezvoltării spiritului<br />

omenesc, universalul din lumea dreptului predomină asupra particularului;<br />

evoluŃia dreptului are întotdeauna o bază psihică şi se îndeplineşte în mod<br />

paralel cu dezvoltarea raŃiunii, adică reprezintă o trecere de la motive<br />

inferioare spre motive psihologice superioare 31 ; sporirea raŃionalităŃii şi<br />

eficienŃei dreptului; diferenŃierea funcŃională a normelor juridice pe fondul<br />

creşterii gradului de integrare, coerenŃă şi logicitate ale dreptului; creşterea<br />

gradului de inovare şi de adaptare a sistemelor de drept; găsirea acelui<br />

echilibru între normele generale, instituŃiile cu un grad tot mai mare de<br />

încorporare umană (de la nivelul local şi naŃional, către cel continental,<br />

mondial şi planetar) şi specificul local, în care aspiraŃiile şi nevoile individului<br />

îşi vor găsi întotdeauna un refugiu, o îndeplinire garantată, menit să asigure<br />

prosperitatea, pacea, respectul drepturilor omului 32 , vom putea obŃine<br />

certitudinea în privinŃa prevalenŃei convergenŃelor asupra temerilor, a<br />

caracterului obiectiv, necesar, raŃional al procesului de integrare europeană.<br />

Conturarea clară în spiritul, în mentalul şi în dreptul european a unor<br />

valori şi principii generale favorizează unificarea dreptului european,<br />

elaborarea unui drept al ComunităŃii Europene, în primul rând a unei<br />

ConstituŃii a Uniunii Europene, instituirea unei autorităŃi suprastatale apte să<br />

garanteze respectarea şi aplicarea normelor juridice cu valoare generală.<br />

Aşadar, ca urmare a creări Uniunii Europene, a acordului de voinŃă a statelor<br />

membre, s-au născut normele de drept comunitar care deŃin supremaŃia în<br />

construcŃia europeană, ele alcătuind un drept unic pentru U.E., pentru statele<br />

membre, jucând rolul de adevărate legi comunitare şi fiind direct aplicabil în<br />

aceeaşi măsură atât cetăŃenilor, cât şi statelor membre.<br />

Dar evoluŃia spre o identitate europeană nu anulează identitatea<br />

naŃională, ci doar o transformă corespunzător voinŃei şi nivelului de educaŃie<br />

ale fiecărui popor. Sistemul dreptului naŃional, prin urmare, nu se va topi întrun<br />

drept comunitar unic şi exclusiv, ci îşi va conserva specificul emanat din<br />

istoria şi conştiinŃa naŃională. Integrarea comunitară a fiecărui stat necesită<br />

realizarea unei sinteze armonioase între dezvoltarea unităŃii şi păstrarea<br />

diversităŃii naŃionale, etnice, regionale, culturale, religioase, etc.; între fondul<br />

juridic european comun şi cel naŃional sau local. Prosperitatea Europei ca<br />

întreg şi a fiecărei naŃiuni în parte, creşterea eficienŃei acŃiunii fiecărui stat,<br />

31 Vezi Giorgio del Vecchio, “LecŃii de filosofie juridică”, Ed. Europa Nova, pp. 309-318<br />

32 Vezi MarŃian Iovan, “Istorie şi actualitate în filosofia dreptului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,<br />

2003, pp. 194-201<br />

188


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

asigurarea securităŃii fiecărui „actor” de pe continent (de la individ şi<br />

microgrup, până la instituŃiile comunitare) şi prevenirea conflictelor determină<br />

luarea măsurilor de armonizare a sistemului dreptului naŃional cu dreptul<br />

comunitar, de apropiere a legislaŃiilor naŃionale.<br />

Statele membre ale Uniunii Europene, pentru a se obŃine garanŃia<br />

respectării legilor generale, a dreptului comunitar şi pentru a fi evitate măsurile<br />

de constrângere în cazul refuzului sau al întârzierii transpunerilor în viaŃă a<br />

dreptului comunitar, au revizuit ConstituŃiile, au amendat legile interne astfel<br />

încât să fie compatibile cu cele comunitare; totodată, spiritul justiŃiei din fiecare<br />

Ńară a fost adus în situaŃia de a acorda prioritate necondiŃionată dreptului<br />

comunitar. Formulele lingvistice de acceptare a armonizării dreptului naŃional<br />

cu cel comunitar sunt dintre cele mai diverse, mai diferite de la o Ńară la alta.<br />

Astfel, de pildă, în Spania, jurisdicŃiile admit prioritatea şi efectul direct al<br />

dreptului comunitar; în FranŃa, Consiliul de Stat a admis prioritatea dreptului<br />

comunitar asupra legilor anterioare şi ulterioare actului normativ de<br />

armonizare; în Grecia, prioritatea şi efectul direct al dreptului comunitar sunt<br />

recunoscute prin hotărârile judecătoreşti; în Italia, este stipulat faptul că orice<br />

judecător şi oricare organ al administraŃiei are obligaŃia juridică de a nu aplica<br />

normele interne incompatibile cu dreptul comunitar; în Germania, judecătorii<br />

asigură prevalenŃa dreptului comunitar asupra dreptului statelor federate; în<br />

Belgia, este consacrată ideea că dreptul comunitar a instituit o nouă ordine<br />

juridică în favoarea căreia statele membre au limitat exerciŃiul puterilor lor<br />

suverane în domeniile pe care le specifică aceste tratate; în Marea Britanie,<br />

chiar dacă sistemul judiciar este axat pe tradiŃii, pe forŃa precedentului judiciar,<br />

instanŃele au acceptat principiul superiorităŃii dreptului comunitar şi<br />

aplicabilitatea sa directă etc.<br />

Statele candidate să adere în Uniunea Europeană îşi asumă obligaŃia,<br />

încă în perioada care precede accederea la statutul de membru deplin al U.E.,<br />

de a transpune legislaŃia comunitară la nivelul sistemului juridic naŃional.<br />

Astfel, statele candidate urmează să asimileze în sistemul dreptului naŃional<br />

mii de acte normative europene încă înainte de aderare. ConŃinutul juridic al<br />

acestor acte nu este negociabil. În esenŃă, este vorba de acquis-ul comunitar,<br />

care conform unei Hotărâri a Guvernului României 33 cuprinde următoarele:<br />

a) dispoziŃiile Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene, semnat<br />

la 25 martie 1957 la Roma, şi ale Tratatului privind Uniunea Europeană,<br />

semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht;<br />

b) regulamentele, directivele şi deciziile emise de instituŃiile Uniunii<br />

Europene, ca acte cu putere obligatorie, precum şi celelalte acte adoptate de<br />

InstituŃiile Europene, cum ar fi: declaraŃii, rezoluŃii, decizii-cadru, strategii<br />

comune, etc.;<br />

33<br />

“Hotărârea de Guvern nr. 1367 din 20 decembrie 2000 privind constituirea şi<br />

funcŃionarea grupului de lucru pentru studierea concordanŃei dispoziŃiilor şi principiilor<br />

ConstituŃiei României cu acquis-ul comunitar în perspectiva aderării României la Uniunea<br />

Europeană”, în “Monitorul Oficial al României”, Anul XII, Partea I, Nr. 30 din 17 ianuarie<br />

2001<br />

189


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

c) convenŃiile multilaterale deschise numai statelor membre ale<br />

Uniunii Europene, precum şi cele deschise unui număr mai mare de state la<br />

care statele membre ale U.E. şi, după caz, Comisia Europeană sunt părŃi,<br />

desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din acquis;<br />

d) jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene;<br />

e) Acordul european instituind o asociere între România, pe de o<br />

parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă<br />

parte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles şi ratificat de România prin<br />

Legea nr.20 din 1993.<br />

Definit în sensul anterior, acquis-ul comunitar reprezintă un etalon în<br />

funcŃie de care Ńările candidate urmează să-şi armonizeze legislaŃia cu cea<br />

europeană, să aducă adaptările necesare ConstituŃiei. Scopul armonizării<br />

dreptului naŃional cu acquis-ul comunitar vizează funcŃionarea coerentă a<br />

PieŃei Unice Comunitare, a politicilor Uniunii Europene, asigurarea prosperităŃii<br />

economiei statelor membre, transpunerea în practică a democraŃiei şi statului<br />

de drept, apropierea instituŃiilor comunitare de viaŃa cetăŃeanului Uniunii<br />

Europene pentru a se pune în serviciul omului.<br />

Ca Ńară candidată să adere la Uniunea Europeană în 2007, România<br />

pune în aplicare Planul NaŃional de aderare a României la Uniunea<br />

Europeană 2002-2005. În acest cadru, în anul 2002, au fost adoptate şi<br />

publicate în Monitorul Oficial peste 300 de acte normative în domenii care<br />

privesc armonizarea legislaŃiei naŃionale cu dreptul comunitar. Totodată, în 19<br />

octombrie 2003, a fost organizat referendum naŃional pentru introducerea unor<br />

modificări în ConstituŃia României impuse de ritmurile şi necesităŃile<br />

procesului de integrare în Comunitatea Europeană. În această lege<br />

fundamentală a statului român, la Titlul VI, intitulat „Integrarea euroatlantică”,<br />

Art. 148 (2) se stabileşte: „Ca urmare a aderării (României, n.n.) prevederile<br />

tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări<br />

comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din<br />

legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” iar în (4) se<br />

precizează că „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea<br />

judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate din<br />

actul aderării şi din prevederile alineatului (2).”<br />

Trecând peste tensiunile şi temerile, fireşti doar până la o anumită<br />

limită, inerente procesului de integrare europeană, din analiza prezentată<br />

rezultă o concluzie esenŃială: sistemul dreptului comunitar se dezvoltă<br />

corespunzător unor criterii democratice, raŃionale, fără a distruge sistemul de<br />

drept naŃional, obiceiurile, tradiŃiile, mentalităŃile şi fără a altera identitatea<br />

naŃională. Dimpotrivă, dreptul comunitar tinde să se împletească armonios cu<br />

dreptul naŃional într-un sistem unic de drept european, aşa după cum<br />

interesele naŃionale, suveranitatea statului-naŃiune se armonizează cu<br />

interesele comunitare, cu suveranitatea unională europeană. Astfel vor putea<br />

fi realizate practic ideile integraŃioniste ale lui M. Schumann şi J. Monnet spre<br />

binele tuturor popoarelor şi al păcii pe planetă. În măsura în care persistă<br />

dileme şi temeri în privinŃa consecinŃelor integrării şi globalizării, cu siguranŃă<br />

acestea vor fi temperate şi depăşite ireversibil. În acest sens, putem fi de<br />

190


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

acord cu Ministrul Delegat Negociator Şef al României cu Uniunea Europeană<br />

Vasile Puşcaş, care scria: „ ..... toate principiile, normele şi valorile ce Ńin de<br />

acquis-ul comunitar nu pot fi asimilate decât printr-un energic proces de<br />

educaŃie şi autoeducaŃie esenŃialmente civică, pe care suntem datori faŃă de<br />

noi înşine să-l realizăm cât mai rapid. Integrarea europeană este un Ńel şi un<br />

câştig pe termen lung, cuantificat în nivelul de asimilare a valorilor civilizaŃiei<br />

occidentale.” 34<br />

Cu siguranŃă, educaŃia politică-civică în stil european, în lumina<br />

marilor valori ale culturii şi civilizaŃiei europene şi mondiale, desfăşurată cu<br />

toate forŃele pe plan multi şi intercultural, la toate nivelele ierarhice ale Uniunii<br />

Europene, având ca Ńintă directă conştiinŃa şi atitudinile participative ale<br />

cetăŃeanului european, constituie acel factor menit să înlăture neliniştile,<br />

dilemele din psihicul unora şi să formeze o activă conştiinŃă de sine a<br />

viitorului cetăŃean european, în acelaşi timp cu o demnă şi motivantă<br />

conştiinŃă de sine a ComunităŃii Europene. Acestea nu exclud păstrarea<br />

identităŃii naŃionale, ataşamentul oamenilor la specificul local şi fenomenul<br />

multiculturalităŃii; dimpotrivă, o identitate naŃională şi o suveranitate a<br />

statului naŃiune definite cu precizie vor funcŃiona şi se vor afirma în<br />

plenitudinea lor, cu eficienŃă sporită, într-un spaŃiu suprastatal european care<br />

îşi are la fel de clar precizate domeniile de competenŃă.<br />

3. Legitimitatea statului şi tipurile de state<br />

Problematica legitimităŃii vizează întemeierea puterii de stat pe<br />

astfel de principii încât să fie nu numai suportabilă de cetăŃeni, ci şi<br />

acceptabilă. Întrebarea "cine i-a dat dreptul guvernământului, cârmuirii să<br />

adopte următoarea lege ... sau să ia decizia cutare ... ?" vizează legitimitatea<br />

sau geneza, fundamentarea, întemeierea organului statal. Din acest punct de<br />

vedere, guvernanŃii de astăzi ai României cred că au legitimitate în ceea ce<br />

fac datorită faptului că sunt aleşii poporului, că exprimă voinŃa unui segment<br />

social majoritar. GuvernanŃii de ieri îşi legitimau acŃiunile utilizând doctrina<br />

politică - juridică marxistă, prin invocarea faptului că statul şi dreptul socialist<br />

sunt expresii ale voinŃei şi suveranităŃii reale ale poporului, că toate deciziile<br />

pe care le iau şi modalităŃile alese pentru ducerea lor la îndeplinire sunt în<br />

acord cu ConstituŃia şi cu legile Ńării, care încorporează şi realizează interesele<br />

şi voinŃa celor ce muncesc. GuvernanŃii de acum cinci secole considerau că<br />

deciziile lor „vin de sus”, sunt inspirate de la Dumnezeu, că voinŃa şi faptele lor<br />

nu pot fi altele decât cele venite de la Creator, de la ProvidenŃă. Prin urmare,<br />

legitimitatea unei puteri, a unor decizii sau comportamente politice constă în<br />

gradul de susŃinere, de ataşament sau de consens manifestate în societatea<br />

civilă, în lumea celor guvernaŃi, care trebuie să fie suficient pentru a putea fi<br />

34 Prof. univ. dr. Vasile Puşcaş, “Tratatul de la Nisa şi integrarea europeană a României”,<br />

în vol. “Tratatul de la Nisa”, coordonatori Vasile Vese şi Adrian Ivan, Ed. Dacia, Cluj-<br />

Napoca, 2001, pp. 5-8<br />

191


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

atinse obiectivele, pentru a realiza o eficienŃă, acceptabilă pentru guvernanŃi, a<br />

acŃiunii politice.<br />

Legitimitatea unei puteri, a unui regim politic, a unei legi, constă în<br />

gradul de acceptare a acesteia, în capacitatea lor de a pune în valoare acele<br />

resurse şi instrumente politice prin care să se facă ascultate, respectate, fiind<br />

excluse alte procedee de dominare decât cele legale. AcŃiunile organelor<br />

statale sunt legitime atunci când acestea se desfăşoară în acord cu<br />

ConstituŃia, cu întregul corp de legi, iar acestea corespund voinŃei generale,<br />

au consimŃământul celor guvernaŃi. Atât legitimitatea, cât şi autoritatea sunt<br />

dependente de cuantumul de adeziune cetăŃenească: ele sporesc în cazul<br />

când adeziunea creşte în intensitate şi cantitate iar aceasta se exprimă în<br />

participarea politică dependentă, la rândul ei, de nivelul de dezvoltare a<br />

conştiinŃei politice. Legitimitatea se poate diminua pe măsură ce se amplifică<br />

fenomenele de uzură a puterii, de degradare a imaginii realizate de putere în<br />

mediul societăŃii civile, de erodare a aşteptărilor cetăŃenilor faŃă de exerciŃiul<br />

puterii - fapt ce va conduce la creşterea prestigiului forŃelor aflate în opoziŃie.<br />

Rezultă, deci, că legitimitatea este un principiu de întemeiere şi<br />

justificare a unui sistem de guvernământ care presupune conştiinŃa<br />

guvernanŃilor că au dreptul de a guverna şi, pe de altă parte, o anumită<br />

recunoaştere a acestui drept de către supuşi. Oricare guvernant doreşte să<br />

cucerească conştiinŃele, să ofere o cât mai bună imagine, să devină cât mai<br />

agreat şi acceptat de cât mai mulŃi cetăŃeni, adică urmăreşte să se diminueze<br />

numărul celor care-i contestă legitimitatea. Se presupune că nici un<br />

guvernământ nu poate funcŃiona şi nu se va putea menŃine fără un cuantum<br />

minim de legitimitate, pentru că una dintre condiŃiile esenŃiale de eficienŃă ale<br />

practicii sale o constituie tocmai legitimitatea, adică acea aptitudine a<br />

guvernanŃilor de a face credibile şi acceptabile deciziile lor, în special cele<br />

care solicită eforturi şi sacrificii din partea celor guvernaŃi. În acest spirit, M.<br />

Duverger era convins că o putere politică este legitimă în funcŃie de gradul în<br />

care obŃine supunerea cetăŃenilor fără necesitatea de a se recurge la forŃă,<br />

într-o manieră instituŃională şi normală - fapt care presupune ca cei guvernaŃi<br />

să accepte un sistem de valori recunoscute în comun, acceptare ce poate<br />

face parte din consens 35 . Cu siguranŃă, suportul cauzal al legitimităŃii este în<br />

esenŃă obiectiv, dar aceasta depinde şi de resursele subiective ale<br />

guvernământului. Printre factorii obiectivi care determină amplitudinea<br />

legitimităŃii sunt: nivelul bogăŃiei, cultura materială, obiceiurile şi tradiŃiile,<br />

conjuncturile, tipul de creştere economică, volumul şi calitatea instrumentelor<br />

politice etc. Dar modul de valorificare a acestor factori este subiectiv şi<br />

este dependent de capacitatea guvernământului, a regimului politic de a-i<br />

utiliza şi combina în structuri flexibile pentru a obŃine maximum de ascultare,<br />

de confirmare din partea celor guvernaŃi. Capacitatea de inovaŃie, de adaptare<br />

şi creativitate, în general, a sistemului politic constituie un factor fundamental<br />

pentru a realiza consensul, pentru a preveni erodarea puterii şi declanşarea<br />

crizei de legitimitate, pentru a extinde suportul social al regimului.<br />

35 M. Duverger, ‘’Institutions politiques et droit constitutionnel’’, P.U.F., Paris, 1962, p. 15.<br />

192


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

Principiile legitimităŃii au o evoluŃie istorică. O primă distincŃie poate fi<br />

operată între legitimitatea divină şi cea civilă - fiecare cunoscând diferite<br />

forme concrete. Legitimitatea divină a fost invocată în statele monarhice care<br />

adesea îşi căutau întemeierea în dreptul divin. În cadrul guvernământului<br />

teocratic monarhul era considerat de natură divină, faraonul era considerat în<br />

vechiul Egipt fiu al Zeului, şeful de trib îşi legitima status-ul prin faptul că ar<br />

avea darul supranatural de a recepta vocile strămoşilor, în sensul ocrotirii<br />

tribului de primejdii sau prin faptul de a fi descendentul unui personaj mitic,<br />

zeu sau erou; împăraŃii şi regii aparŃinători teocraŃiilor orientale erau<br />

consideraŃi fii ai Cerului sau ai Soarelui etc. În amplul proces de expansiune şi<br />

dezvoltare a creştinismului, doctrina legitimităŃii a devenit mai bine articulată şi<br />

mai consistentă, preluând teza apostolului Pavel, conform căreia orice putere<br />

vine de la Dumnezeu (‘’Omnis potestas a Deo’’). Concluzia practică ce rezultă<br />

este că orice nesupunere faŃă de cerinŃele puterii înseamnă păcat, abatere de<br />

la voinŃa divină. PrinŃii şi regii erau consideraŃi trimişii lui Iisus Hristos printre<br />

oameni, având misiunea sacră de a realiza statul terestru după chipul şi<br />

asemănarea statului divin. Diferitele teorii teocratice, pentru faptul că au<br />

recurs la sentimentele religioase ale supuşilor statului şi nu la argumente<br />

ştiinŃifice, treptat, în epoca modernă, şi-au restrâns aria de influenŃă în<br />

favoarea teoriilor democratice privitoare la legitimarea puterii.<br />

Legitimitatea civilă are şi ea diferite variante: statul şi legile provin<br />

dintr-un contract social, guvernul se originează şi se întemeiază pe voinŃa<br />

generală, acŃiunile guvernanŃilor sunt legitime pentru că urmăresc realizarea<br />

binelui comun sau Ńin seama de normele legale în vigoare sau realizează<br />

condiŃiile pentru respectarea drepturilor omului şi ale cetăŃeanului, sau<br />

guvernământul este legitim pentru că a rezultat din alegeri, pentru că pune în<br />

aplicare valorile generale sau pentru că este produsul unui consens, pentru că<br />

se raportează la cerinŃele progresului social etc. În democraŃiile contemporane<br />

legitimitatea, în esenŃa ei, este legală şi raŃională, întemeindu-se pe<br />

consultarea periodică a cetăŃenilor care trebuie să-şi dea acordul majoritar<br />

pentru orientarea şi acŃiunile guvernământului. Pentru a avea stabilitate şi<br />

eficienŃă în acŃiunile întreprinse, guvernele trebuie să aibă acordul celor<br />

guvernaŃi; dreptul de a guverna şi autoritatea organelor statului sunt legitime în<br />

mod direct proporŃional cu gradul de acord al dispoziŃiilor lor cu voinŃa<br />

colectivităŃilor umane cărora li se vor aplica respectivele dispoziŃii.<br />

Teoria democratică a legitimităŃii a străbătut istoria dreptului pozitiv<br />

francez, sub influenŃa lui J.J. Rousseau-autorul unei variante a teoriei<br />

contractului social care a influenŃat spiritul dezbaterilor din Adunarea NaŃională<br />

din anul 1789 până în 1791. Potrivit acestei concepŃii, în starea lor naturală<br />

oamenii au libertăŃi nelimitate, de unde rezultă un cortegiu de consecinŃe<br />

nefaste pentru viaŃa comunitară, pentru binele general. Făurirea unei societăŃi<br />

drepte, în care oamenii să aibă sentimentul securităŃii personale garantat, să<br />

se realizeze prosperitatea, progresul, în condiŃiile unui climat social general de<br />

solidaritate interpersonală şi de egalitate a oamenilor în faŃa legilor, fără nici o<br />

discriminare, presupune încheierea unui contract social, prin care indivizii<br />

consimt să se supună voinŃei generale a comunităŃii, a naŃiunii. VoinŃa<br />

193


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

generală a naŃiunii este titulara suveranităŃii, respectiv a dreptului statului de a-<br />

i guverna pe cetăŃeni. Comportamentul şi deciziile guvernanŃilor vor fi legitime<br />

dacă vor concorda cu voinŃa naŃională. Statul, în esenŃa lui, este expresia<br />

juridică a voinŃei naŃionale, este personificarea juridică a naŃiunii. În acest<br />

sens, art.3 din DeclaraŃia franceză a drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789<br />

prevede: “Principiul oricărei suveranităŃi rezidă în mod esenŃial în naŃiune. Nici<br />

un corp, nici un individ nu poate exercita vreo autoritate care nu emană expres<br />

din aceasta”.<br />

Dar în perioada de după revoluŃia franceză până astăzi, cei care au<br />

vrut să pună în aplicare această doctrină a legitimităŃii guvernământului s-au<br />

confruntat cu diferite probleme: voinŃa naŃională este, virtualmente,<br />

convertibilă în diferite coduri juridice, structuri de autoritate, modalităŃi de<br />

guvernare concretă. Aceasta depinde în mare măsură de calitatea şi<br />

competenŃa oamenilor politici, a birocraŃiei statale, a culturii politice a<br />

electoratului dar şi a elitei guvernante, a tradiŃiilor instituŃionale etc. Puterea de<br />

creaŃie specifică, luciditatea, competenŃa personalităŃilor politice din fruntea<br />

statului sunt factori de care au depins nu numai fidelitatea exprimării în legi,<br />

decizii, comenzi potrivite a voinŃei naŃionale, ci şi adoptarea la timpul potrivit a<br />

acestora, urmărirea aplicării lor cu rigurozitate, până la capăt.<br />

Dată fiind posibilitatea exprimării aceleiaşi voinŃe naŃionale, într-un<br />

moment istoric dat, în diferite moduri concrete, va rezulta de aici faptul că o<br />

dispoziŃie imperativă a puterii publice nu este legitimă prin ea însăşi; o decizie<br />

a unui organ al puterii nu va fi legitimă doar pentru faptul că a fost adoptată<br />

într-o şedinŃă ordinară a acelui organ, ci numai dacă acea dispoziŃie sau acea<br />

decizie, prin conŃinutul şi forma lor, sunt conforme regulii de drept. Prin<br />

urmare, structurile statale, dreptul lor de comandă, deciziile puterii publice<br />

sunt legitime doar dacă sunt legale, adică dacă funcŃionează în limitele şi<br />

conform competenŃelor stabilite prin legile adoptate anterior.<br />

În zilele noastre fiecare tip de stat îşi asumă o doctrină politică prin<br />

care să-i fie legitimată autoritatea. Marile edificii statal-juridice ale secolului al<br />

XX-lea (statul liberal, statul socialist, statul comunist, statul fascist etc.) au fost<br />

justificate ideologic, au fost legitimate de o doctrină politică-juridică specifică<br />

fiecăruia; tuturor le-au fost construite “imagini” cât mai atrăgătoare spre a fi<br />

oferite percepŃiei cetăŃenilor, le-au fost inoculat un “spirit”. Ceea ce a căpătat<br />

un tot mai clar contur, după revoluŃia franceză din 1789, a fost justificarea<br />

democraŃiei, a fiinŃei statului democratic. Argumentele în favoarea statului<br />

democratic şi a unui drept care-i dă măsura sunt eminamente politice. În acest<br />

sens pot fi aduse următoarele argumente:<br />

- toate guvernele din lume, din istorie au invocat faptul că ele exprimă<br />

interesele generale ale colectivităŃii din subordine, fie ale supuşilor, fie ale<br />

poporului, fie ale naŃiunii etc. Acesta a fost un principiu atât pentru faraoni, regi<br />

şi principi, cât şi pentru guvernările republicane din zilele noastre. Dincolo de<br />

aceste fapte istorice guvernământul va fi democratic dacă poporul va fi<br />

consultat în luarea principalelor decizii, dacă va fi stabilit un cadru instituŃional<br />

riguros prin care acesta îşi va alege reprezentanŃii în organele puterii sau dacă<br />

îi va inlătura de pe posturi în situaŃia când aceştia dovedesc că nu îşi exercită<br />

194


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

rolul în mod corespunzător legilor. În acest fel poporul îşi poate exprima<br />

interesele sale reale, îşi va defini modul în care acceptă să fie guvernat;<br />

- oamenii maturi-cei care exercită statutul de cetăŃean, sunt apŃi să se<br />

conducă singuri, au clarificat sensul vieŃii personale şi comunitare, ştiu să se<br />

raporteze la valorile generale, pot comunica prin intermediul mijloacelor<br />

moderne (nu numai cei din lumea occidentală). Conducerea de sine a<br />

cetăŃeanului, autoconducerea fiecărei familii vor putea fi realizate doar într-o<br />

viaŃă publică în care funcŃionează un guvernământ democratic. Un stat va fi<br />

democratic dacă cetăŃeanul se regăseşte în dispoziŃiile lui, dacă legile<br />

adoptate exprimă cu fidelitate interesele şi aspiraŃiile lui, dacă el simte că ceea<br />

ce face statul exprimă de fapt voinŃa lui, dacă autoritatea de stat este capabilă<br />

de schimbare atunci când cetăŃeanul i-o cere;<br />

- principiul democraŃiei este dependent de un nivel general de cultură<br />

politică-juridică a cetăŃenilor, de un nivel de dezvoltare economică-socială apt<br />

să satisfacă nevoile curente de bunuri şi de servicii ale cetăŃenilor. În cadrul<br />

acestor societăŃi guvernele nu vor putea să se menŃină la putere prea mult<br />

timp dacă electoratul nu va fi de acord cu politica lor sau fără sentimentul cel<br />

puŃin tacit al societăŃii civile. Opinia publică în aceste societăŃi este mai greu<br />

de manipulat;<br />

- guvernarea de tip democratic s-a răspândit tot mai mult în ultimul<br />

secol şi datorită deşteptării conştiinŃei de sine a cetăŃeanului, a sentimentului<br />

de demnitate personală, a capacităŃilor sale de participare la viaŃa publică.<br />

Evident, astfel de valenŃe ale personalităŃii sunt produsul educaŃiei generale, a<br />

educaŃiei civice, juridice în mod special, fapt ce a rezultat din generalizarea<br />

învăŃământului de opt-zece clase obligatorii şi din dezvoltarea spectaculoasă a<br />

mijloacelor de comunicare. Toate acestea au impus forma de guvernământ<br />

democratică drept un imperativ politic al timpului nostru. Acestor argumente<br />

de ordin politic în favoarea democraŃiei li se adaugă astăzi şi argumente<br />

juridice. În acest sens, îi este recunoscut fiecărui popor dreptul de a dispune<br />

de el însuşi şi de a-şi alege de sine stătător sensul evoluŃiei politice pe plan<br />

intern şi în relaŃiile internaŃionale. Acest drept a fost consacrat în art.1 din<br />

“Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice” şi în art.1 din<br />

“Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale”,<br />

adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1966.<br />

Fiecare revoluŃie socială, fiecare nou regim politic au introdus o nouă<br />

doctrină a legitimităŃii, urmând să cucerească cât mai multe conştiinŃe. De aici<br />

desprindem importanŃa mijloacelor de persuasiune, de propagare a culturii<br />

politice în mediul celor guvernaŃi, cu scopul de a cuceri legitimitatea. Fiind atât<br />

de importante pentru oricare guvernământ, criteriile de legitimitate pot sta la<br />

originea unor tipologii ale statelor.<br />

În funcŃie de tipul de legitimitate care susŃine autoritatea unui stat au<br />

fost distinse două tipuri de state (Seiler): statul tradiŃional - cel legitimat de<br />

tradiŃii, cutume, şi statul modern - cel legitimat de lege şi raŃiune.<br />

Statul tradiŃional se bazează pe credinŃa în forŃa şi caracterul<br />

universal al tradiŃiilor în virtutea cărora se face o selecŃie a celor care urmează<br />

să exercite puterea. Aici s-au înscris monarhiile absolute sau luminate care<br />

195


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

adesea, şi-n zilele noastre, îşi revendică legitimitatea din dreptul divin şi<br />

cutumiar.<br />

Statul modern a fost produsul revoluŃiilor burgheze din Europa şi este<br />

legitimat de valori universale transpuse în constituŃii şi legi, se întemeiază pe<br />

ideea că puterea trebuie să aibă o bază universală, raŃională. Acest tip<br />

prezintă diverse variante:<br />

a) Statul de drept, a cărui legitimitate are drept axă supremaŃia<br />

legilor adoptate corespunzător procedurilor democratice. R. Aron l-a numit stat<br />

constituŃional - pluralist fiind organizat pe următoarele principii: puterea<br />

aparŃine poporului, respectarea principiului eligibilităŃii personalului politic,<br />

separarea puterilor în stat, puterea supremă este încredinŃată de popor unui<br />

organ ales prin vot universal, egal, secret şi direct, care va fi separat de<br />

puterea administrativă şi de puterea judecătorească, respectarea, garantată<br />

juridic, a drepturilor omului şi ale cetăŃeanului, multipartidism.<br />

Organizarea statului de drept, viaŃa politică, socială şi economică au<br />

la bază o lege fundamentală - ConstituŃia. Aceasta dă posibilitatea<br />

electoratului (adică poporului) ca, periodic, să aprecieze, să hotărască asupra<br />

modului de guvernare, formei de stat.<br />

b) Statul revoluŃionar este acel stat ce-şi propune să realizeze<br />

schimbări profunde în economie, societate, cultură, în sfera umanului; - toate<br />

acestea urmărindu-se a fi realizate într-un timp istoric scurt, prin concentrarea<br />

tuturor energiilor sociale şi prin invocarea unor mari valori ale umanităŃii,<br />

inclusiv, uneori, ale statului de drept.<br />

Un astfel de stat care vine să impună valori politice, emanate din<br />

gândirea şi voinŃa unui cerc social (elită, aristocraŃie modernă, nomenclatură,<br />

conjuraŃie etc.), întregii societăŃi, fără o consultare prealabilă a acesteia, are<br />

mari şanse să se transforme într-un stat dictatorial, despotic. Exemple în<br />

acest sens ni le oferă foste state socialiste (deşi socialismul nu trebuie<br />

identificat cu dictatura), numeroase state care aparŃin lumii a treia ce au dorit<br />

să grăbească propria lor dezvoltare etc. În astfel de state poate avea loc o<br />

rată înaltă a instituŃionalizării politice - juridice; în multe din ele au fost<br />

elaborate constituŃii democratice, structuri organizaŃionale caracteristice<br />

statului de drept, practici de consultare periodică a cetăŃenilor. Dar aceste<br />

instituŃii sunt altoite artificial pe viaŃa socio-economică - fapt care a provocat<br />

disfuncŃii, contradicŃii şi, în primul rând, formalism în viaŃa politică - juridică, un<br />

hiatus între societatea civilă şi societatea politică, cu consecinŃe dictatoriale,<br />

represive.<br />

c) Statul specific unor Ńări sărace, condus fie de o huntă militară, fie<br />

de un clan, de o bandă de oameni înarmaŃi, fie de o elită religioasă, fie de un<br />

şef charismatic etc. Astfel de grupuri conducătoare preiau modele<br />

organizaŃionale din Ńări dezvoltate, uneori inaplicabile condiŃiilor lor naŃionale,<br />

tradiŃiilor, culturii şi posibilităŃilor existente. De aceea, devine foarte dificilă<br />

încadrarea, organizarea mulŃimilor corespunzător acestor modele. InsistenŃa<br />

sporită din partea guvernanŃilor va conduce la un regim dictatorial; participarea<br />

democratică a maselor la conducere nu va putea fi susŃinută obiectiv de<br />

suficiente resurse şi mijloace politice.<br />

196


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

Toate aceste variante şi tipuri de state nu funcŃionează în forme pure.<br />

În mulŃimea celor peste două sute de state ale lumii de azi apar variante din<br />

combinarea acestor tipuri, variante mai greu de introdus într-unul dintre tipurile<br />

de mai sus. Mai mult decât atât, acelaşi stat naŃional, în evoluŃia sa istorică, şia<br />

putut schimba forma:<br />

- parlamentarism clasic, caracterizat prin separarea puterilor<br />

legislativă, executivă şi judiciară. Între acestea trebuie să existe o colaborare,<br />

aşa încât instituŃiile statale vor alcătui un sistem unitar. Parlamentul aprobă<br />

formarea cabinetului şi îl poate revoca, adoptă legile pe care executivul le va<br />

aplica. Dacă acesta din urmă va întâmpina dificultăŃi, greutăŃi în aplicare,<br />

atunci va cere parlamentului să facă unele corecturi, să reanalizeze legile şi să<br />

le adapteze mai bine situaŃiei. În anumite împrejurări istorice guvernul poate<br />

dizolva parlamentul. RelaŃii similare există între parlament şi puterea<br />

judecătorească.<br />

Aşadar, regimul parlamentar presupune autonomia funcŃională a celor<br />

trei puteri în realizarea funcŃiilor etatice şi dispun, fiecare, de instrumentele<br />

juridice necesare pentru a efectua controlul reciproc. In cadrul acestor<br />

conexiuni dintre organele statului, cele care aplică strategia politică stabilită<br />

sunt Parlamentul şi Preşedintele (şeful statului) prin intermedierea unui guvern<br />

(cabinet) care dă socoteală în faŃa Parlamentului. Pivotul sistemului politic,<br />

într-un astfel de stil de a face politica, este guvernul în frunte cu Premierul<br />

său, care mai presus de responsabilitatea gestiunii afacerilor publice o are pe<br />

cea de a pune în aplicare arta de a menŃine, de a reconstrui echilibrul dintre<br />

puteri. Regimul parlamentar a cunoscut două forme: dualistă şi monistă.<br />

Regimul parlamentar monist presupune exercitarea responsabilităŃii de<br />

către guvern doar în faŃa Parlamentului (aşa cum sunt majoritatea regimurilor<br />

parlamentare din Europa) şi regimul parlamentar dualist, care presupune<br />

responsabilitatea guvernului atât în faŃa Parlamentului, cât şi în faŃa şefului<br />

statului.<br />

197


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Organigrama sistemului parlamentar este următoarea:<br />

VotanŃii<br />

aleg<br />

Legislativul<br />

Preşedintele<br />

numeşte sau<br />

demite<br />

Primul – ministru<br />

numeşte formal<br />

alege<br />

Cabinetul<br />

administrează<br />

Ministerele /<br />

Departamentele<br />

- regimul prezidenŃial se întemeiază pe separarea şi specializarea<br />

puterilor în stat, fapt ce implică necesara cooperare funcŃională a lor pentru a<br />

realiza eficient funcŃiile etatice. Controlul echilibrului puterilor este exercitat de<br />

şeful statului (precum în S.U.A.), ales prin sufragiu universal (direct sau printrun<br />

grup de electori). Monocefalismul Executivului şi caracterul reprezentativ al<br />

şefului acestuia, care este în acelaşi timp şi şeful statului, se întemeiază pe o<br />

majoritate parlamentară în favoarea Preşedintelui. Membrii guvernului sunt<br />

răspunzători numai în faŃa şefului statului care nu poate fi demis de către<br />

Parlament.<br />

198


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

VotanŃii aleg<br />

Preşedintele numeşte<br />

Legislativul<br />

Guvernul administrează<br />

Reprezentarea în regimul prezidenŃial<br />

(după Rod Hague et. al., Comparative<br />

Government and Politics, 1994)<br />

Ministerele / AgenŃiile<br />

guvernamentale<br />

- regimul semiprezidenŃial sau de dualitate a puterii, în cadrul căruia<br />

puterea supremă se împarte între parlament şi preşedinte - şeful statului care<br />

este ales prin sufragiu direct, universal, egal şi secret. Executivul şi celelalte<br />

instituŃii de stat se supun atât şefului statului, cât şi parlamentului. În unele<br />

state preşedintele (implicit, de exemplu, în S.U.A.) îşi asumă puterea<br />

executivă, regimul devenind prezidenŃial;<br />

Reprezentarea în regimul semiprezidenŃial<br />

(după Rod Hague et.al., Comparative Government and Politics, 1994) este în<br />

felul următor:<br />

VotanŃii aleg<br />

Premierul /<br />

Primul<br />

Ministru<br />

numeşte<br />

Preşedintele<br />

Legislativul<br />

aprobă şi<br />

poate revoca<br />

executivul<br />

alege<br />

Guvernul<br />

prezidează<br />

administrează<br />

Ministerele/AgenŃiile guvernamentale<br />

199


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

- regimul de cabinet apare acolo unde executivul are puterea de<br />

decizie, exercitată pe baza respectării ConstituŃiei şi a legilor în vigoare.<br />

Guvernul elaborează proiectele de legi, ia hotărâri de guvern, primul ministru<br />

deŃine o mare putere în mâinile sale încât în anumite situaŃii poate dizolva<br />

camera reprezentanŃior. Dar cabinetul este supus controlului democratic din<br />

partea opoziŃiei, a parlamentului, a presei;<br />

- regimul monarhic limitat, în cadrul căruia şeful statului este regele<br />

ereditar dar puterea acestuia este limitată de un parlament rezultat din<br />

sufragiu universal. Când între cele două puteri se formează raporturi<br />

echilibrate, monarhia va deveni dualistă. ConŃinutul concret al acestor<br />

raporturi diferă de la Ńară la Ńară, de la etapă la etapă. Parlamentul devine<br />

instituŃia care adoptă legile iar regele urmează să-şi asume puterea executivă;<br />

- statul partidocratic, în cadrul căruia partidul politic care a câştigat<br />

alegerile va impune guvernului realizarea programului, a directivelor sale.<br />

Guvernul consultă periodic conducerea de partid, fiind, totodată, controlat de<br />

parlament. OpoziŃia şi presa au un rol însemnat în viaŃa politică, în regăsirea<br />

echilibrului de interese la scară socială globală. Rolul parlamentului este mai<br />

scăzut într-un astfel de regim, deoarece programele guvernamentale depind<br />

în mai mare măsură de hotărârile partidului victorios în alegerile generale.<br />

Conducerea acestuia stabileşte linia de conduită a guvernului.<br />

- regimul dictatorial constă în exercitarea unei dominaŃii totale la<br />

scara societăŃii globale prin fuziunea puterilor ce sunt angajate<br />

monodirecŃional în realizarea unei strategii politice cu obiective precise,<br />

riguros ierarhizate.<br />

Chiar dacă în structura statului rolurile sunt specializate formal-juridic,<br />

ierarhizate funcŃional, lăsându-se aparenŃa existenŃei mai multor puteri etatice,<br />

ca în cazul statului socialist, în fond întregul sistem de organe ale statului este<br />

articulat în jurul pivotului său-puterea executivă. În aceste condiŃii Legislativul<br />

devine o fabrică de reguli general - obligatorii, iniŃiate şi impuse prin<br />

constrângeri de către Executiv. Şeful executivului este, în fapt, şeful statului,<br />

având o putere hiperpersonalizată, adesea amplificată până în zona<br />

paranormalului de cumularea mai multor funcŃii în stat şi, mai ales, a unor<br />

funcŃii extrastatale (de pildă, aceea de şef al partidului unic, al unei organizaŃii<br />

de tipul Frontului NaŃional Unic etc.). Regimul politic dictatorial este, în<br />

principiu, un regim autoritar, instituit şi menŃinut prin constrângeri, prin<br />

valorificarea masivă a deŃinerii monopolului asupra mijloacelor de represiune<br />

în relaŃiile cu societatea civilă.<br />

- regimurile mixte sunt cele mai răspândite, fiind rezultate din<br />

combinarea unor elemente aparŃinând tipurilor de regimuri caracterizate<br />

anterior, în special regimurilor parlamentar clasic şi prezidenŃial. Fiecare Ńară<br />

are o construcŃie statală specifică, unică, iar modul concret de funcŃionare a<br />

instituŃiei statale în ansamblul ei este dependent de o serie de factori cauzali şi<br />

condiŃionali (politici, economici, demografici, sociali, culturali, spirituali,<br />

ecologici), astfel încât practica etatică poartă marca acestora, fiind de fiecare<br />

dată originală, adesea unică şi imprevizibilă.<br />

200


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

Un alt criteriu după care statele se deosebesc este forma de<br />

guvernământ. În funcŃie de numărul de persoane care exercită puterea<br />

suverană în stat (una singură, un grup restrâns sau majoritatea corpului de<br />

cetăŃeni) rezultă trei tipuri principale de state: monocraŃia, oligarhia şi<br />

democraŃia.<br />

MonocraŃia (din gr. monos – singur şi kratos – autoritate) constă în<br />

exercitarea autorităŃii publice de către o singură persoană (cel care deŃine<br />

puterea supremă în stat a fost denumit faraon, rege, împărat, prinŃ, consul,<br />

“preşedinte” etc.). În funcŃie de modul de legitimare a puterii titularului<br />

suveranităŃii, monocraŃiile au avut diferite variante: 1. Monarhiile de drept<br />

divin, în cadrul cărora puterile conducătorului sunt considerate de provenienŃă<br />

divină; 2. AutocraŃiile (sunt legitimate prin susŃinerea ideii că puterile<br />

conducătorului îi aparŃin acestuia în exclusivitate); 3. Cezarismul democratic<br />

(puterile conducătorului sunt justificate prin faptul că ar emana din popor). În<br />

diferite situaŃii istorice statul monocratic s-a transformat în tiranie, în<br />

totalitarism (statele lui Hitler, Stalin, Mao, Franco, Ceauşescu etc.). Pe fondul<br />

dezvoltării economice, sociale şi culturale specifice ultimului secol, sub<br />

impulsul informatizării societăŃii, al dezvoltării comunicaŃiilor prin satelit, al<br />

ultimei revoluŃii ştiinŃifice şi tehnologice, monocraŃiile şi-au diminuat raŃiunile<br />

de existenŃă, devenind tot mai rare.<br />

Oligarhia (din gr. oligos – puŃin numeros şi arche – comandant)<br />

constă în exercitarea autorităŃii publice de un număr restrâns de persoane,<br />

fără ca acest grup conducător să aibă delegaŃie din partea naŃiunii, a corpului<br />

electoral. Constituirea grupului conducător se face altfel decât prin alegeri<br />

democratice, pe baza unor criterii prestabilite - poate în funcŃie de avere<br />

(plutocraŃie), poate prin apartenenŃa ereditară la o categorie socială<br />

(aristocraŃie), poate în funcŃie de vârstă (gerontocraŃie) etc. Guvernarea<br />

oligarhică se exprimă în monopolizarea puterii de către o minoritate-fapt care,<br />

în zilele noastre, a intrat în contradicŃie cu tabla de valori general-umane, cu<br />

tendinŃele de informatizare şi globalizare ale societăŃii şi cu spiritul democratic.<br />

DemocraŃia, dacă ar fi să recunoaştem formula lui Abraham Lincoln –<br />

un clasic preşedinte al S.U.A., este “guvernarea poporului de către popor şi<br />

pentru popor”. DemocraŃia este o stare de conştiinŃă şi de cultură politică,<br />

conform cărora puterea trebuie să aparŃină ansamblului cetăŃenilor şi este, în<br />

acelaşi timp, o practică politică, un tip de stat unde domneşte voinŃa poporului<br />

sau voinŃa majorităŃii.<br />

În lumea contemporană crezul democratic a devenit tot mai extins,<br />

pornindu-se de la concepŃiile politice din secolul al XVIII-lea care au reglat<br />

experienŃa britanică a construcŃiei tipului de stat liberal, revoluŃiile americană şi<br />

franceză, urmate de adoptarea marilor constituŃii specifice statelor<br />

democratice. Astfel, democraŃiile care au intrat pe scena istoriei au fost, în<br />

esenŃa lor, liberale; ele au promovat drepturile omului şi ale cetăŃeanului,<br />

pluralismul politic, universalizarea dreptului de vot, a celorlalte drepturi politice,<br />

implicit a dreptului de contestare. Statele democratice au fost în aşa fel<br />

construite încât în exercitarea dominaŃiei să fie garantate drepturile naturale<br />

ale omului, libertatea şi egalitatea de drept, solidaritatea şi pacea sociale,<br />

201


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

echilibrul între drepturile şi obligaŃiile agenŃilor acŃiunii sociale. Organizarea<br />

statului a fost concepută mai mult ca un mod de limitare a puterii în raport cu<br />

cetăŃeanul decât ca un mod de exercitare a ei. Valorile centrale ale statului<br />

democratic izvorăsc chiar din art.1 al “DeclaraŃiei drepturilor omului şi ale<br />

cetăŃeanului” din 26 august 1789 : “Oameni se nasc liberi şi rămân liberi şi<br />

egali de drept”. Guvernarea poporului de către popor se bazează pe faptul că<br />

fiecărui cetăŃean îi este recunoscută vocaŃia şi capacitatea de a participa la<br />

guvernarea colectivităŃii; guvernământul rezultă din alegeri generale şi rămâne<br />

răspunzător în faŃa electoratului, reprezentativitatea guvernanŃilor este<br />

transparentă, poate fi testată, poporul poate să reînnoiască oricând<br />

guvernanŃii săi.<br />

În democraŃie poporul se poate exprima în diferite modalităŃi:<br />

democraŃia directă (viabilă în comunităŃile mici, la nivelul unor organe locale<br />

ale statului-atunci când este posibilă participarea tuturor cetăŃenilor la luarea<br />

unor decizii, la adoptarea unor norme cu putere de lege etc.); la nivel<br />

macropolitic este mai frecventă democraŃia semidirectă, în cadrul căreia<br />

poporul împarte puterea cu reprezentanŃii desemnaŃi chiar de el (referendum,<br />

plebiscit, dezbaterea publică a unor proiecte de legi etc.); democraŃia<br />

reprezentativă, atunci când poporul suveran desemnează reprezentanŃii care<br />

vor acŃiona în numele şi în locul lui. În exercitarea acesteia au o mare<br />

importanŃă tehnicile de control asupra activităŃii guvernanŃilor, astfel încât şi<br />

aceştia să respecte legile existente, să exercite puterea nu în nume personal,<br />

ci în spiritul legilor, să nu substituie voinŃei poporului voinŃa lor particulară.<br />

Deşi nu vom găsi două state democratice identice, deşi<br />

democraŃia funcŃionează cu fisuri, sincope, defazări etc., ea se impune cu tot<br />

mai multă forŃă în dezvoltarea politică globală contemporană. Aceasta întrucât<br />

conŃine în sine suficiente resurse pentru a se putea adapta aspiraŃiilor,<br />

aşteptărilor unor categorii tot mai largi de cetăŃeni.<br />

4. Tipuri de investire a personalului guvernant;<br />

parlamentul<br />

Pentru a putea funcŃiona eficient, organele statului au nevoie de<br />

oameni formaŃi, specializaŃi, de profesionişti ai politicii şi de o mulŃime de<br />

funcŃionari care-i deservesc conform status-urilor şi rolurilor existente. În<br />

aparatul de stat sunt posturi ce necesită pregătire universitară şi<br />

postuniversitară, absolvirea unor colegii, studii medii etc., rezultând o<br />

birocraŃie neomogenă. Dar deasupra acesteia se situează personalul politic<br />

investit cu atributele de putere. Investirea acestuia pe posturi se realizează<br />

prin mecanisme uneori complicate care, de regulă, combină organizarea<br />

alegerilor generale cu cooptarea, numirea, promovarea, organizarea de<br />

concursuri pentru ocuparea de posturi etc.<br />

Mai puŃin acceptate de opinia publică sunt procedurile nedemocratice<br />

de ocupare a posturilor în conducerea unui stat - procedee mai rar întâlnite în<br />

statele democratice. Legitimarea elitei guvernante prin astfel de tehnici de<br />

202


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

selecŃie şi de investire a personalului nu este uşor de acceptat de către<br />

cetăŃenii care au o cultură politică funcŃională. Moştenirea puterii pe cale<br />

ereditară (cazul monarhilor sau a adunărilor ereditare - Camera Lorzilor în<br />

Anglia, Curtea Pairilor în timpul RestauraŃiei din FranŃa) sunt modalităŃi de<br />

legitimare tot mai puŃin invocate în epoca noastră. De fapt, majoritatea<br />

monarhiilor contemporane au un rol aproape simbolic - regii "domnesc dar nu<br />

guvernează". Clasa politică investită cu exercitarea efectivă a puterii este<br />

eligibilă în toate statele democratice.<br />

Dezvoltarea vieŃii politice contemporane valorifică dinplin investirea<br />

personalului guvernant prin intermediul scrutinului general. În toate Ńările cu<br />

tradiŃii democratice alegerile sunt calea legitimă de încredinŃare a exerciŃiului<br />

puterii. Luptele electorale sunt momente cheie în edificarea structurii statale<br />

democratice, iar legile electorale care le reglementează sunt produse<br />

esenŃiale ale gândirii politice europene din epoca modernă. Dreptul de vot<br />

universal se corelează cu valorile politice - filosofice ale revoluŃiei franceze<br />

exprimate în lozinca: "libertate, egalitate, fraternitate", cu filosofia drepturilor<br />

omului şi ale cetăŃeanului. În jurul acestora s-a ridicat o întreagă suită de<br />

probleme care au antrenat numeroase dispute între liberali şi socialişti, între<br />

extremele eşichierului politic. Indiferent de disputele ideologice, alegerile au<br />

devenit o practică acceptabilă pe temeiul recunoaşterii voinŃei majorităŃii ca<br />

bază a validării rezultatelor alegerilor şi, pe această cale, a însăşi legitimităŃii<br />

puterii instaurate în stat.<br />

Punerea în aplicare a dreptului de vot a avut o evoluŃie de la sufragiul<br />

restrâns (cum era şi în România, în a doua jumătate a secolului trecut,<br />

restricŃionat de cens) la cel universal, îmbinând formele de alegere directă şi<br />

indirectă a personalului guvernant; au evoluat către o reprezentare<br />

proporŃională a voinŃei electoratului, care presupune ca votul fiecărui cetăŃean<br />

să fie egal cu al oricărui altuia în condiŃiile respectării secretului votului. În<br />

Ńările cu vechi tradiŃii democratice toate momentele campaniei electorale şi ale<br />

exercitării dreptului de vot sunt riguros supravegheate de reprezentanŃii tuturor<br />

forŃelor politice aflate în competiŃie.<br />

În secolul nostru s-au impus două tipuri de sisteme electorale:<br />

a) sistemul electoral cu reprezentare proporŃională, care asigură<br />

reprezentarea tuturor forŃelor politice, minorităŃilor, grupurilor de opinie din<br />

fiecare circumscripŃie electorală, corespunzător voturilor obŃinute;<br />

b) sistemul electoral majoritar, în care este considerat învingător<br />

acela care obŃine numărul cel mai mare de voturi. În acest caz poate să apară<br />

următoarea situaŃie: candidatul unui partid nepopular va obŃine 29% din<br />

sufragii, care este prea puŃin în comparaŃie cu totalitatea voturilor celorlalŃi<br />

candidaŃi ai altor partide, care dacă ar fi prevăzut astfel de rezultate s-ar fi<br />

coalizat pentru obŃinerea majorităŃii absolute. În unele Ńări se organizează<br />

două tururi de scrutin: la primul tur sunt declaraŃi învingători acei candidaŃi<br />

care au obŃinut majoritatea absolută (adică jumătate plus unu din numărul<br />

total al celor cu drept de vot) iar la al doilea tur de scrutin va fi suficientă<br />

majoritatea simplă. Dezavantajul acestui sistem electoral este acela că multe<br />

forŃe politice, grupuri minoritare, neobŃinând suficiente voturi, nu vor accede la<br />

203


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

a fi reprezentate în forul politic. Pornind de la o astfel de situaŃie, cei care<br />

elaborează proiectul legii electorale, apoi cei care o vor adopta, vor trebui să<br />

aducă corecturi unui astfel de sistem electoral.<br />

Cei aleşi urmează să reprezinte interesele alegătorilor într-una din<br />

alternativele posibile: conform mandatului imperativ - ceea ce înseamnă că<br />

reprezentantul trebuie să exprime cu fidelitate voinŃa alegătorilor şi, în cealaltă<br />

alternativă, conform mandatului reprezentativ - adică reprezentantul va da<br />

expresie voinŃei naŃiunii din care el face parte împreună cu alegătorii săi<br />

conform teoriei suveranităŃii naŃionale.<br />

Sistemele electorale sunt nu numai modalităŃi de selecŃie şi investire a<br />

personalului politic în statele democratice, ci şi factori importanŃi care<br />

influenŃează şi orientează dezvoltarea vieŃii politice în ansamblul ei.<br />

Rezultatele cele mai importante ale alegerilor sunt concretizate în<br />

alcătuirea parlamentului şi în selectarea preşedintelui - şeful statului.<br />

Parlamentul, în statele democratice, constituie principala instituŃie a puterii, a<br />

cărei importantă misiune este adoptarea legilor. Ca adunare a aleşilor<br />

poporului, parlamentul poate avea o structură unicamerală sau bicamerală.<br />

În România parlamentul este bicameral: Camera DeputaŃilor şi camera<br />

superioară - Senatul. Ca în toate statele democratice, aleşii din cele două<br />

camere (cu unele excepŃii) sunt oamenii unor partide. Ei au fost selectaŃi,<br />

propuşi şi susŃinuŃi în campania electorală ca şi candidaŃi ai partidelor din care<br />

provin.<br />

Ca instituŃie de bază în viaŃa statului, parlamentul exercită mai multe<br />

funcŃii printre care cele mai importane sunt:<br />

a) funcŃia de reprezentare a principalelor curente politice din<br />

societate, a opŃiunilor esenŃiale privind dezvoltarea globală a societăŃii. În<br />

acest sens, pentru a nu pierde legătura cu electoratul, cu societatea,<br />

parlamentul îşi poate crea instituŃii specializate care au menirea de a cerceta<br />

viaŃa socială, problemele noi apărute, să organizeze comisii parlamentare,<br />

contacte cu publicul, întâlniri cu electorii, să creeze posturi pentru specialişti şi<br />

consilieri ai parlamentarilor, şefilor de comisii etc. Contactul viu cu realitatea<br />

socială este o condiŃie a realizării eficiente a unei bune reprezentări a voinŃei<br />

naŃionale în procesul de elaborare şi adoptare de noi legi, de amendare a<br />

legilor erodate;<br />

b) funcŃia de legiferare sau de adoptare a legilor. Proiectele de legi,<br />

iniŃiativele legislative pot veni de la comisii parlamentare, de la un grup<br />

parlamentar, de la guvern, ministere, sindicate etc. Elaborarea unei legi<br />

parcurge un drum, o procedură complexă diferită de la un stat la altul. Într-o<br />

primă fază preparlamentară este conceput şi redactat un proiect de lege;<br />

acesta va fi supus apoi spre examinare unei comisii de experŃi care vor putea<br />

face corecturi şi îşi vor da avizul. Într-o altă fază, cea parlamentară, proiectul<br />

de lege va fi studiat de o comisie parlamentară, amendat şi avizat pentru a fi<br />

discutat în parlament. Urmează apoi dezbaterea în camere articol cu articol,<br />

supunerea la vot în şedinŃe publice. Articolele de lege sunt adoptate cu<br />

majoritatea relativă (simplă) de voturi, dar pot să apară unele situaŃii care<br />

impun recursul la majoritatea absolută.<br />

204


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

În faza post - parlamentară legea va fi publicată, aplicată, respectată.<br />

c) funcŃia de a asigura o bună selectare a personalului<br />

guvernamental, de a aproba guvernul şi de a exercita un control politic<br />

asupra activităŃii acestuia, a celorlalte puteri din stat. Parlamentul îşi dă votul<br />

de investitură noului guvern şi aprobă programul de guvernare, conferindu-le<br />

în acest mod autoritatea necesară. Parlamentul va putea, uneori, să retragă<br />

sprijinul său faŃă de executiv şi atunci va introduce în dezbatere publică o<br />

moŃiune de cenzură. Toate acestea se desfăşoară în deplin acord cu<br />

prevederile ConstituŃiei.<br />

În literatura politologică contemporană apar frecvent poziŃii ideologice<br />

care încearcă să promoveze teza declinului parlamentarismului în favoarea<br />

unei conduceri tehnocratice exercitată de specialişti, de instituŃii specializate<br />

pe domenii, numite şi controlate de guvern. Se invocă argumente potrivit<br />

cărora s-a produs un transfer de competenŃe de la parlament către comisiile<br />

de specialişti, că tot mai multe şi mai importante probleme pot fi soluŃionate nu<br />

în parlament, ci în afara acestuia, că parlamentarii, pentru a putea face faŃă<br />

rolurilor lor, trebuie să beneficieze de serviciile unui număr foarte mare de<br />

specialişti, guvernul trebuie să-şi lărgească foarte mult competenŃele şi să<br />

poată emite diverse decrete care să completeze şi să concretizeze legile, că<br />

în ultimele decenii doar 15-20% din totalul legilor adoptate au rezultat din<br />

iniŃiative ale parlamentelor etc. Se preconizează astfel noi raporturi între<br />

organele statului de drept prin care să se asigure o eficienŃă sporită activităŃii<br />

celui mai important agent politic contemporan, un nou echilibru intern<br />

(cratopolitic) şi un nou echilibru social global.<br />

5. Statul, puterea politică şi sistemul juridic<br />

Fără îndoială, conceptul de putere politică deŃine o poziŃie centrală<br />

în politologie, dar are funcŃii explicative şi în sociologia dreptului, pentru că<br />

sistemul juridic este o emanaŃie a puterii, este finalitate, mijloc şi referenŃial ale<br />

acŃiunii statale de creare, menŃinere, dezvoltare sau schimbare a unei ordini<br />

sociale.<br />

Cu siguranŃă, noŃiunea de putere este foarte veche; în fond, istoria<br />

conceptului a fost corelativă celor de stat, de guvernare, drept etc. Gânditori<br />

importanŃi (Platon, Aristotel, Toma, Machiavelli, Hobbes, Locke, Montesquieu,<br />

Rousseau, Marx, Weber, etc.) au utilizat sensuri diferite ale acestui termen. J.<br />

Locke chiar definea puterea politică ca fiind “dreptul de a legifera, de a<br />

condamna la moarte şi, în consecinŃă, de a aplica sancŃiuni majore”. Ulterior,<br />

au fost formulate sute de definiŃii logice ale puterii, care au scos în evidenŃă<br />

alte note specifice, au fost făcute corelaŃii logice ale noŃiunii de putere cu<br />

noŃiuni suprapuse şi conexe: autoritate publică, influenŃă, control etc.;<br />

totodată, au fost efectuate studii sociologice şi psihologice asupra relaŃiilor de<br />

putere în diferite sociogrupuri. Robert Dahl a semnalat existenŃa a 14 mii de<br />

forme de manifestare a puterii. Deasupra acestor forme concrete el a elaborat<br />

o definiŃie de referinŃă a puterii, ca raport între agenŃii acŃiunii sociale, prin care<br />

205


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

unul dintre ei îi constrânge pe alŃii să acŃioneze altfel decât ar fi făcut-o fără<br />

aceasta. În fond puterea este expresia unor relaŃii asimetrice între doi agenŃi,<br />

egali de drept, dar diferiŃi ca nivel intelectual, abilitate, avere, prestigiu,<br />

aptitudini, performanŃe în acŃiune etc. Sub această conotaŃie puterea poate fi<br />

observată în orice grup social (în familie, în şcoală, în întreprindere, în partid,<br />

în biserică etc.). Întrucât puterea stă la originea coeziunii, echilibrului<br />

sociogrupului, a bunei funcŃionări a relaŃiilor dintre membrii grupului şi a<br />

relaŃiilor sale externe, în societăŃile contemporane structurile de putere sunt<br />

instituŃionalizate, sunt reglate de norme generale (legi) şi de norme specifice<br />

(regulamente proprii, statute etc.). Acestea protejează grupul de virtuale<br />

conflicte, de aspiraŃia membrilor săi de a-şi mări autonomia, de o posibilă<br />

disoluŃie.<br />

Mijloacele de exercitare a puterii sunt extrem de diverse:<br />

constrângerea, recompensele, pedepsele, presiunile fizice sau morale,<br />

persuasiunea, manipularea, corupŃia etc. După A. Etzioni, instrumentele de<br />

exercitare a puterii sunt fie fizice, fie materiale, fie simbolice. De aici poate fi<br />

dedusă o clasificare a puterii: puterea este fie coercitivă (de exemplu, forŃele<br />

militare), fie persuasivă (de exemplu, propaganda), fie utilitară (de exemplu,<br />

sancŃiunile economice). Aplicarea puterii poate fi într-una dintre cele trei<br />

variante anterioare sau poate rezulta din diversele lor combinări. 36<br />

Puterea generală a unei colectivităŃi umane poate să aibă diferite<br />

specii: puterea politică, puterea religioasă, puterea economică, puterea<br />

informaŃională, puterea spirituală, puterea militară etc. Specificul puterii<br />

politice constă în aceea că deciziile şi eforturile sale de persuadare vizează<br />

societatea globală; ea exercită controlul şi reglementarea ansamblului relaŃiilor<br />

sociale, fără a fi necesar a aduce atingere intereselor individului. În acest<br />

sens, într-un dicŃionar de politologie este consemnat faptul că “puterea politică<br />

asigură controlul şi regularizarea ansamblului relaŃiilor sociale. Intervenind în<br />

numele normelor, credinŃelor şi valorilor împărtăşite în comun, ea păstrează o<br />

coeziune minimală între membrii unei societăŃi îmbibate de relaŃii conflictuale.<br />

Puterea politică este un grad de dominare recunoscut, acceptat şi respectat,<br />

adică este legitimă. Însă, în funcŃie de societate, ea va fi mai mult sau mai<br />

puŃin diferenŃiată, centralizată şi instituŃionalizată.” 37<br />

ExistenŃa statului, ca agent al acŃiunii politice, este condiŃionată de<br />

teritoriul şi de populaŃia sa, este determinată de elementul său esenŃial, care<br />

constă în acŃiunile personalului de decizie, execuŃie şi control (guvernanŃilor).<br />

Acest element al statului este desemnat prin termenul fie de “putere de stat”,<br />

fie cel de “autoritate publică”. Evident, este vorba de o putere politică-aceasta<br />

fiind capacitatea guvernanŃilor, a organelor statului de a lua, pe calea unor<br />

manifestări de voinŃă unilaterale şi în afara oricărei subordonări faŃa de vreo<br />

autoritate superioară sau concurentă, măsuri obligatorii, susceptibile de a fi<br />

impuse respectului general cu ajutorul forŃei de constrângere care a fost<br />

36 Vezi A. Etzioni, “The Active Society”, New York, The Free Press, 1968, p.350-386<br />

37 Dominique Chagnollaud, “DicŃionar al vieŃii ploitice şi sociale”, Edit. ALL, Buc., 1999,<br />

p.139<br />

206


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

constituită în acest scop. 38 Puterea politică este exercitată de agenŃi<br />

specializaŃi din cadrul statului, înŃeles ca instituŃie a instituŃiilor. Statul are<br />

capacitatea şi monopolul de a adopta legile, de a lua deciziile constrângătoare<br />

pentru toŃi, de a arbitra în mod public litigiile, de a exercita puterea de coerciŃie<br />

legitimă. Statul dispune şi de o administraŃie prin care normele existente sunt<br />

aplicate şi respectate.<br />

În esenŃă, puterea semnifică disponibilităŃile, capacitatrea unui agent<br />

politic de automobilizare, de organizare şi influenŃare a altor agenŃi politici şi<br />

sociali, a opiniei publice în sensul de a-şi atinge cu o eficienŃă cât mai mare,<br />

într-un timp cât mai scurt, programul sau strategia politică. Acestea sunt<br />

valabile şi pentru stat ca instituŃie a puterii, ca principal agent politic de pe un<br />

teritoriu delimitat prin graniŃe. Puterea unui stat, din punctul de vedere al<br />

cuprinderii şi intensităŃii, este dependentă de o serie de factori, cum sunt<br />

nivelul de dezvoltare economică, tipul de cultură politică-juridică, mentalul<br />

colectiv, volumul de resurse politice aflate la dispoziŃia organelor statului, a<br />

autorităŃii publice, tipul de legitimitate, suportul popular şi politic, dar mai ales<br />

ştiinŃa şi capacitatea de a converti resursele politice în instrumente politice<br />

operaŃionale menite să conducă la realizarea cu eforturi minime şi cu<br />

performanŃe politice-juridice maxime obiectivele asumate. Îndărătul tuturor<br />

acestor condiŃionări se situează capacitatea managerială a autorităŃii<br />

statale, împreună cu a sistemului politic, al cărei axă este statul. O astfel de<br />

capacitate poate fi evaluată după criteriile eficienŃei acŃiunii sociale în genere.<br />

Din acest punct de vedere, există mari diferenŃe între state. Am putea avea în<br />

vedere, prin comparaŃie, statele din Europa de Est care s-au debarasat de<br />

comunism şi vom putea constata mărirea decalajelor dintre ele sau apariŃia unor<br />

decalaje noi datorate instituirii şi funcŃionării noilor puteri. În cazul României,<br />

vidul de putere, contestarea legitimităŃii noii puteri aflate în curs de instalare<br />

după evenimentele din decembrie 1989, minusurile autorităŃii publice împreună<br />

cu nepregătirea în managementul politic a noii clase politice, explică, în bună<br />

măsură, rămânerile în urmă faŃă de celelalte Ńări foste comuniste. O astfel de<br />

experienŃă dramatică şi extrem de costisitoare, pe toate planurile vieŃii sociale,<br />

constituie o mare lecŃie pentru istorie. ObŃinerea unei eficienŃe maxime în<br />

practica politică presupune, înainte de toate, stăpânirea ştiinŃelor politice şi<br />

juridice, o cultură socio-umanistă temeinică, o experienŃă amplă obŃinută în<br />

practica politică – adică un profesionalism în domeniu.<br />

Pentru a se asigura o bună funcŃionare a puterii, pentru a se preveni<br />

abuzul de putere, pentru a fi prevenite virtuale primejdii pentru individ,<br />

emanate din exerciŃiul puterii, în statele democratice puterea a ajuns la un<br />

grad ridicat de instituŃionalizare, Ńinută astfel sub controlul societăŃii civile,<br />

asigurându-se respectarea principiului transparenŃei. Puterea politică nu<br />

aparŃine oamenilor care au cucerit-o, care o exercită, ci instituŃiilor politice.<br />

Oamenii, de îndată ce sunt încadraŃi pe posturi (ca senatori, preşedinte,<br />

prefect, primar, ministru etc.), vor acŃiona în acord cu competenŃa bine<br />

precizată şi delimitată juridic. Pentru a face faŃă solicitărilor în creştere,<br />

38 Vezi T. Drăganu, “Drept constituŃional şi instituŃii politice”, Vol.I, Lumina Lex, p.203<br />

207


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

puterea politică a statelor contemporane s-a specializat, a fost supusă unui<br />

proces de diviziune. Aceasta nu numai pentru a spori eficienŃa diferitelor<br />

organe ale statului, ci şi pentru a fi respectat principiul “puterea opreşte<br />

puterea”. S-a confirmat astfel celebra teorie a lui Montesquieu a “guvernării<br />

moderate”, fapt posibil în condiŃiile multiplicării instanŃelor de decizie statală, a<br />

adâncirii diviziunii puterii conform funcŃiilor specifice: de legiferare, de punere<br />

în practică, de arbitrare a litigiilor, de apărare, de asigurare a liniştii publice şi a<br />

securităŃii cetăŃeanului, de reglare a integrării în societatea globală etc. În<br />

acest fel puterea vine să servească mai bine cetăŃeanul, ea se adaptează<br />

aspiraŃiilor generale ale societăŃii civile construindu-şi un echilibru prin<br />

moderare, între subputerile ei specializate. Tehnicile de guvernare<br />

moderată, care se practică în democraŃiile avansate, sunt complementare<br />

regulii constituŃionale a separării puterilor. În democraŃiile avansate operaŃia<br />

de identificare a deŃinătorilor puterii politice nu este simplă. Adesea instanŃele<br />

oficiale ale puterii au o influenŃă redusă, uneori amplificată de actori periferici<br />

ai luării deciziilor, de acŃiunile contraputerilor (partide din opoziŃie, presa,<br />

sindicate, grupuri de presiune, opinia publică etc.), care pot interveni prin<br />

utilizarea mijloacelor lor de influenŃare, reuşind adesea să determine puterea<br />

politică instituŃionalizată să negocieze, să modifice o lege, să renunŃe la o<br />

decizie, să retragă un proiect etc. Aşadar, puterea în statele democratice este<br />

profund divizată; la împărŃirea, exercitarea şi influenŃarea deciziilor ei participă<br />

o multitudine de instituŃii, de agenŃi informali, de contraputeri. Dar atomizarea<br />

puterii se subordonează principiului unităŃii, coerenŃei, eficienŃei şi echilibrului<br />

specific funcŃionării sale.<br />

Orice colectivitate umană posedă un minimum de organizare şi<br />

conducere care implică puterea, adică dominaŃia unor oameni de către alŃii.<br />

Puterea este expresia unor raporturi interumane asimetrice (de dominaŃie -<br />

supunere, comandă - ascultare, guvernanŃi - guvernaŃi, decizie - execuŃie etc.)<br />

care conduc la apariŃia unor ierarhii sociale, funcŃionale şi valorice. Puterea<br />

politică ne apare ca o realitate socială concretizată în abilitatea de a controla<br />

conduitele altora, în supunerea majorităŃii membrilor dintr-o comunitate unei<br />

elite diriguitoare.<br />

Puterea politică vizează relaŃiile de organizare şi conducere generală<br />

a unei comunităŃi, care, antrenează toŃi membrii societăŃii, straturile sociale,<br />

clasele, naŃiunea, poporul, în efortul conştient pentru realizarea unui program<br />

de organizare a societăŃii, de satisfacere a nevoilor individuale şi comunitare,<br />

de atingere a unei prosperităŃi, de evitare a acŃiunii factorilor de dezordine.<br />

Urmare a unei abordări istorice, vom putea conchide că formele<br />

puterii au evoluat de la cele preetatice la cele etatice, de la puterea difuză<br />

la puterile specializate, reglate de norme juridice. Perioada modernă şi<br />

cea contemporană reprezintă paşi extrem de importanŃi în creşterea<br />

procesului de raŃionalizare, logicizare şi eficientizare a puterii sociale în<br />

general, a puterii etatice în special. Aceasta se datorează creşterii gradului de<br />

instituŃionalizare a puterii politice şi a extinderii forŃelor sociale preocupate de a<br />

obŃine o legitimare cât mai consistentă, adică o acceptare a puterii în mediile<br />

sociale cele mai largi-fapt ce a necesitat eforturi conştiente şi perseverente de<br />

208


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

a adapta puterea politică valorilor esenŃiale ale comunităŃii umane în întregul<br />

ei, de a o aduce în serviciul intereselor generale, a DreptăŃii sociale şi a<br />

Binelui general.<br />

În zilele noastre puterea etatică deŃine un indice ridicat de<br />

instituŃionalizare a organelor componente, a tipurilor de acŃiuni la care este<br />

chemată să recurgă, să le iniŃieze sau să le realizeze efectiv, a status-urilor şi<br />

rolurilor reprezentanŃilor şi guvernanŃilor, a posturilor birocratice din aparatul<br />

de stat. Puterea politică specifică sistemelor democratice a devenit minuŃios<br />

instituŃionalizată, reglată de reguli juridice în exercitarea tuturor funcŃiilor ei, pe<br />

toate palierele ierarhice, de la nivelul central până la nivelele locale, adică este<br />

completată de autoritatea publică. Statul, ca voinŃă de a crea o ordine şi un<br />

echilibru, de a realiza practic o concepŃie a dreptăŃii în societatea de pe un<br />

teritoriu dat, ca putere de a mobiliza resursele în vederea realizării prosperităŃii<br />

generale şi a Binelui public, ca putere de comandă, de dominare în vederea<br />

garantării securităŃii atât a indivizilor cât şi a societăŃii pe care o gestionează,<br />

reprezintă el însuşi o ordine juridică, o reŃea de instituŃii centralizate şi<br />

coerente în funcŃionarea lor, un mod de existenŃă juridică a comunităŃii umane<br />

(popor, naŃiune, comunităŃi entice, religioase etc.) de pe un teritoriu<br />

determinat. Pentru oamenii puterii, pentru organizaŃiile şi sociogrupurile<br />

existente în societate, reŃeaua de instituŃii statale şi sistemul de reguli juridice<br />

reprezintă standarde obligatorii menite să le orienteze şi încadreze<br />

comportamentele concrete, fiind respectate prin forŃa de constrângere a<br />

statului. Astfel, puterea politică este completată de ceea ce se numeşte<br />

autoritate publică.<br />

Autoritatea publică este, în fond, forma oficială sub care se<br />

organizează şi funcŃionează puterea politică, este dată de sistemul de organe<br />

(instituŃii) ce alcătuiesc edificiul statal, fiecare organ având un status bine<br />

precizat şi definit juridic, o competenŃă în numele cărora este îndreptăŃit să<br />

emită acte obligatorii, să controleze, să ia decizii susceptibile de a fi duse la<br />

îndeplinire prin recurgere la forŃa de constrângere. Având autoritate publică,<br />

oricare organ al statului se diferenŃiază de orice alte puteri extrastatale<br />

(puterea economică, puterea religioasă, puterea unui partid politic, puterea<br />

sindicatelor, puterea opiniei publice etc.). autoritatea publică a oricărui organ<br />

al statului, începând de la cele centrale până la consiliul şi primarul dintr-o<br />

comună sau până la judecătoria dintr-un oraş, îşi au legitimitatea într-un<br />

sistem de norme juridice având ca obiect exercitarea puterii politice. Oamenii<br />

care au ajuns pe posturi de reprezentare a puterii (în Parlament, consilii etc.)<br />

şi de guvernare sunt investiŃi cu autoritatea de a converti deciziile politice în<br />

decizii statale, urmând apoi ca acestea să fie impuse prin recurgerea la<br />

mijloacele aflate la dispoziŃia autorităŃii publice, implicit la forŃa de<br />

constrângere, astfel încât să fie atinse scopurile politice programate pentru o<br />

etapă dată.<br />

Pentru a avea eficienŃă, puterea politică trebuie să fie legitimă, să îşi<br />

fi institutionalizat relaŃiile sale. Astfel, istoriceşte, au fost create instituŃii tot mai<br />

complexe, diversificate, funcŃionale şi specializate în exercitarea puterii: statul<br />

- cu toată reŃeaua de organe, partidele politice etc.<br />

209


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

În vederea atingerii obiectivelor, a realizării efective a programului şi<br />

ordinii socio - economice dezirabile - puterea politică, prin organele<br />

specializate, modelează sistemul juridic şi, în primul rând, sistemul<br />

normativ, legile promovate şi aplicate de un aparat juridic. Rezultă faptul că<br />

sistemul juridic şi viaŃa politică a unei societăŃi sunt puternic conexate.<br />

FuncŃionarea lor optimă este condiŃionată de intensitatea şi extensiunea în<br />

timp a legitimităŃii. Legitimitatea puterii, a regimului ei, a normelor adoptate<br />

constau în capacitatea lor de a se face acceptate de majoritate la scară<br />

socială. Cu cât este mai larg acceptată şi susŃinută în societatea globală de<br />

agenŃii politici, de partide - în principal, cu atât legitimitatea puterii este mai<br />

consistentă şi eficienŃa aplicării dreptului va fi mai mare. O astfel de putere are<br />

mare capacitate de a-şi exprima programatic opŃiunile politice - juridice, de a<br />

modela sistemul normativ - juridic, de a aplica legea - fapt oglindit de<br />

conceptul de autoritate.<br />

După Max Weber, legitimitatea constă în convingerea că ordinea<br />

socială dată este acceptată, întemeiată şi că autoritatea are drept conŃinut<br />

exercitarea dominaŃiei legitime într-o colectivitate. Conducerea, guvernarea,<br />

autoritatea pot avea fie o bază legal - raŃională, fie tradiŃională, fie<br />

charismatică.<br />

Clasificarea autorităŃii, după Max Weber:<br />

Tipul Bazele Exemple<br />

Obiceiurile, mentalităŃile, Monarhia,<br />

TradiŃional tradiŃiile şi modul împământenit Republica islamică<br />

de a face un anumit lucru<br />

Ataşament intens faŃă de lider şi MulŃi lideri revoluŃionari<br />

Carismatic faŃă de mesajul transmis de (Lenin, Fidel Castro,<br />

acesta<br />

Mao, Gorbaciov etc.)<br />

Legal -<br />

raŃional<br />

Reguli, proceduri şi domnia legii<br />

– funcŃia, nu persoana<br />

210<br />

BirocraŃia – Comisia<br />

Europeană<br />

Întemeierea legal - raŃională a guvernării şi autorităŃii consistă în<br />

corpul de reglementări legale, puternic raŃionalizate, bine organizate logic.<br />

Exercitarea autorităŃii presupune un aparat birocratic în cadrul căruia<br />

persoanele ocupă posturile pe baza criteriilor de competenŃă. BirocraŃia<br />

statelor moderne, considera Max Weber, înfăptuieşte o conducere legal -<br />

raŃională, se sprijină pe principiul competenŃei autorităŃii, ordonat prin legi şi<br />

reglementări administrative. Nivelurile de autoritate şi funcŃiile sunt ierarhizate<br />

într-un sistem coerent de dominaŃie şi subordonare, în care gradele<br />

superioare exercită controlul asupra celor inferioare. ViaŃa privată a<br />

persoanelor care ocupă posturi în structura birocratică trebuie să fie total<br />

despărŃită de cea publică.<br />

Întemeierea tradiŃională a conducerii şi autorităŃii consistă în<br />

respectarea obiceiurilor, tradiŃiilor, manifestând, din această cauză, opacitate<br />

în raport cu noul, cu inovaŃiile sociale. Puterea ajunge, adesea, la acte


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

arbitrare, adoptă decizii dependente de conjunctură. GraniŃele dintre public şi<br />

privat nu sunt precizate. Singurele limitări ale puterii provin din tradiŃie<br />

(aspecte evidente în cazul patriarhatului, sultanatului, gerontocraŃiei etc.).<br />

Întemeierea charismatică a conducerii şi autorităŃii rezidă în<br />

recunoaşterea de către cei conduşi a calităŃilor, a puterii şefului, consimŃind la<br />

o modalitate de supunere - alta decât cea democratică. Şeful charismatic<br />

deŃine o putere absolută şi acŃionează în numele binelui comun pe care el<br />

poate să-l procure pentru colectivitate, în virtutea scopurilor nobile cu care se<br />

identifică.<br />

Aceste trei tipuri de putere şi de autoritate nu sunt, într-o societate<br />

dată, stabile, veşnice. Dimpotrivă, timpul, evoluŃia socială le erodează şi<br />

determină, în acelaşi timp, transformarea lor una într-alta.<br />

Aşadar, puterea politică este expresia unor raporturi sociale care<br />

impun funcŃia de organizare şi conducere, concretizându-se, în esenŃă, în<br />

activitatea statală. Ca raport dintre conducători şi conduşi, dintre guvernaŃi şi<br />

guvernanŃi, puterea dezvoltă mecanisme în care, direct sau indirect, sunt<br />

cuprinşi toŃi membrii societăŃii. Statul, ca instituŃie fundamentală, face posibilă<br />

existenŃa puterii ca exerciŃiu al dominaŃiei pe un anumit teritoriu a unei<br />

populaŃii de către un grup (elită) de indivizi. Statul dispune de o forŃă legală de<br />

constrângere a membrilor săi individuali şi colectivi, afirmându-şi o anumită<br />

personalitate morală. DeŃinând puterea juridică de supremă instanŃă, statul<br />

edictează şi aplică legile, recurge la mijloace de persuasiune (convingere) sau<br />

de constrângere (poliŃie, armată, aparat judiciar).<br />

În fond, statul, aşa cum crede Ph. Parini, exercită două categorii de<br />

competenŃe: a) organizează societatea sa, reglementează comportamentele<br />

cetăŃenilor prin legi, cărora toŃi trebuie să le acorde supunere, asigură<br />

respectarea prescripŃiilor imperative; b) garantează sănătatea societăŃii şi<br />

mobilizează premisele pentru progresul acesteia. Ori, acestea devin fapte<br />

sociale prin valorificarea sistemului juridic care condiŃionează înăbuşirea<br />

entropiei, afirmarea ordinii socio - economice dezirabile, a raŃionalităŃii şi<br />

eficienŃei acŃiunilor agenŃilor sociali, politici, juridici, economici etc. Dreptul este<br />

o condiŃie sine qua non a raŃionalităŃii vieŃii sociale şi reuşeşte, în acest sens,<br />

cu atât mai mult cu cât puterea politică este legitimă.<br />

*<br />

* *<br />

Niciodată politica, statul şi dreptul nu au fost mai prezente, mai<br />

active şi puternice decât în secolul XX. De aici a rezultat sporirea volumului de<br />

preocupări, de la cele gazetăreşti până la cele ce vizează metafizica puterii, de<br />

la cele observaŃional - empirice până la cele ştiinŃifice, politologice, de la cele<br />

care le neagă, considerându-le efemere, până la cele care le acceptă,<br />

axându-se pe investigaŃii specifice demersului pozitiv.<br />

Dintr-o parte, Nietzsche vedea în statul de pretutindeni o maşină rece<br />

de domesticire a mulŃimilor prin înăbuşirea vieŃii, a voinŃei, un monstru<br />

mincinos şi uzurpator. În lucrarea sa intitulată "Aşa grăit-a Zarathustra" scria<br />

211


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

că "În anumite locuri din lume există încă gloate şi turme, dar nu la noi, o, fraŃii<br />

mei. La noi nu-s decât Statele. Statul? Ce-nseamnă el? Hai, deschideŃi-vă<br />

urechile, căci vreau să vă vorbesc despre cum mor popoarele. Statul este cel<br />

mai nesimŃitor dintre nesimŃitorii monştri. NesimŃitor, chiar şi când minte şi iată<br />

ce minciună îi scapă din gură: "Eu statul, eu sunt poporul". Minciună! Statul<br />

este un dresor al turmelor. Indiferent dacă este autoritar sau liberal -<br />

democratic, statul îşi conservă natura - aceea de administrator al unor mase<br />

degradate, desăvârşind în forme moderne o operă de domesticire a mulŃimilor<br />

începută cu secole în urmă de creştinism, dispunând de o putere care<br />

nivelează şi abrutizează. Oriunde în lume politica se reduce la un ansamblu<br />

de manipulări; ea girează societatea existentă reuşind să anihileze forŃele<br />

creatoare, să raŃionalizeze viaŃa, să egalizeze oamenii după un model unic, să<br />

instaleze libertăŃi pur formale, aparente - de a alege între scopuri şi obiecte<br />

interşanjabile. Acestea sunt valabile atât pentru democraŃie, cât şi pentru<br />

dictatură. Socialismul, de pildă, ca moştenitor al despotismului, urmăreşte o<br />

plenitudine a forŃelor statului, conducând la aneantizarea voinŃei individului.<br />

Dintr-o altă parte, emană demersuri teoretice, justificări şi încercări de<br />

a construi noi paradigme referitoare la caracterul ineluctabil al statului ca<br />

garant al drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃeanului, ca expresie a<br />

voinŃei şi sufletului naŃional, ca o şansă a emancipării universale şi a păcii<br />

internaŃionale, ca principal mijloc de raŃionalizare a devenirii societăŃii şi ca<br />

instrument de dezvoltare a tehnostructurilor şi infosferei. AderenŃii la această<br />

orientare se opresc mai puŃin asupra preŃului care trebuie plătit de cetăŃean<br />

pentru ca statul să-şi poată exercita efectiv o astfel de menire, asupra<br />

volumului de renunŃări şi de sacrificii acceptabile.<br />

Se ridică atunci probleme majore printre care: pe cine să credem? Să<br />

fie statul o maşină de domesticire a mulŃimilor şi de raŃionalizare a acŃiunii<br />

sociale? Să fie un Leviathan care asigură sub protecŃia sa şi a legilor fuziunea<br />

tuturor cetăŃenilor în sânul naŃiunii? Să fie un laborator de cercetare, căutări şi<br />

de creaŃie a civilizaŃiei de mâine? Să fie un garant al drepturilor omului şi ale<br />

cetăŃeanului? Sau nu sunt puse bine astfel de întrebări... Şi iarăşi trebuie să<br />

ne întoarcem la întrebarea iniŃială "Ce este politica? "<br />

D. ELITELE, LIDERII, MASELE POPULARE – AGENłI AI PRACTICII<br />

POLITICE<br />

Toate societăŃile contemporane ne oferă fapte reale, oricând<br />

constatabile, în privinŃa raporturilor dintre cei care conduc şi cei conduşi, dintre<br />

guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre cei care exercită puterea şi cei care i se supun,<br />

dintre cei care decid şi cei care execută, cei care controlează şi cei controlaŃi.<br />

De asemenea, în cadrul marilor diviziuni ale muncii sociale (agricultură,<br />

industrie, servicii, administraŃie, armată, învăŃământ, religie, etc.) status-urile<br />

sunt dispuse ierarhic, piramidal – la vârf locurile fiind ocupate de cei mai<br />

capabili, de cei care au promovat probele de selecŃie socială, de marile<br />

personalităŃi ale domeniului. Mari personalităŃi, mari conducători, iniŃiatori ai<br />

212


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

unor procese socio-politice istorice, coordonatori ai unor procese politice<br />

sociale de anvergură istorică s-au format şi au activat şi în viaŃa politică (regi,<br />

împăraŃi, preşedinŃi, principi, domnitori, miniştri, şefi de partide, etc.). În acest<br />

context, problemele care pot fi ridicate, suscitând încă un viu interes, sunt:<br />

Dacă în epoca noastră aceste concepte mai au acoperire în realitate? Dacă<br />

personalităŃile politice, clasa (elita) politică şi masele populare sunt agenŃi ai<br />

practicii politice? Care sunt funcŃiile acestora? În ce constă menirea istorică a<br />

liderilor, a marilor personalităŃi politice? Dar a maselor populare?<br />

1. Elitele politice şi personalităŃile<br />

Încă în antichitate a fost sesizată şi teoretizată împărŃirea societăŃii în<br />

clase sociale, straturi, pături, categorii, caste, etc., făcându-se observaŃia că<br />

ar exista un segment social care-i include pe cei mai apŃi, pe cei care ar<br />

avea astfel legitimitate deplină pentru a conduce. După Platon, de pildă, cei<br />

cărora le-ar trebui acordată guvernarea sunt înŃelepŃii cetăŃii (filosofii), mai<br />

târziu – gânditorii creştini susŃineau că politica ar trebui făcută de marii preoŃi,<br />

de acele personalităŃi înzestrate cu har divin, unse de Dumnezeu pentru a<br />

înfăptui pe Pământ un stat după chipul şi asemănarea celui divin; peste alte<br />

câteva secole, în epoca modernă, s-a crezut că politica trebuie făcută de cei<br />

luminaŃi, de cei care au demonstrat calităŃi naturale de conducători în<br />

competiŃiile şi procesele vieŃii politice, etc. Aşa au proliferat concepŃiile elitare<br />

într-un număr impresionant de versiuni. Conform acestora, istoria a fost<br />

croită, realizată, reglată de elitele sociale care reprezintă calitatea, în timp ce<br />

celelalte segmente sociale, în expresie generică - masele populare, sunt<br />

cantitatea, contând pentru dezvoltarea socială doar ca număr. După Fr.<br />

Nietzsche, mersul evenimentelor, schimbările istorice au fost hotărâte de cei<br />

mari (aristocraŃi, nobili, eroi, etc.) şi puternici, de cei înzestraŃi cu voinŃa de<br />

putere, ceilalŃi oameni constituie mulŃimile amorfe, difuze, incapabile de<br />

acŃiune istorică. Masele sunt o copie difuză a oamenilor mari, pot semnifica<br />

rezistenŃa pe care trebuie s-o înfrunte cei puternici, aptitudinea cea mai<br />

importantă a mulŃimilor fiind aceea de a-i urma pe cei puternici, de a se<br />

supune, de a se exprima ca instrument al celor mari. Un număr mic de<br />

oameni supradotaŃi, cei care ştiu ce vor, afirma şi filosoful J. Dewey, duc<br />

’’gloata’’ după ei. După V. I. Lenin, chiar clasa conducătoare are o<br />

’’avangardă’’; I.V. Stalin a conceput şi clădit efectiv în cadrul acesteia din urmă<br />

o ’’nomenclatură’’, un ’’aparat’’ iar înăuntrul aparatului un mic cerc dirigent al<br />

marilor conducători. Şi aşa a luat fiinŃă unul dintre cele mai colosale imperii pe<br />

care le-a cunoscut omenirea, teoria elitelor fiind fructificată din plin. O<br />

concepŃie similară şi o evoluŃie asemănătoare au avut-o şi politica nazistă,<br />

fascistă, celelalte imperii care s-au perindat în istorie.<br />

Dar elita politică a fost nu numai obiectul reflecŃiilor filosofice, ci şi al<br />

unor demersuri sociologice, pozitive. Aşa, de pildă, sociologul italian Vilfredo<br />

Pareto (în lucrarea ’’Traité de sociologie générale’’, Payot, Paris, 1919), a dat<br />

expresiei elită socială un conŃinut sociologic. După el, în orice societate<br />

213


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

există elite specifice, aflate la vârf, şi mase, aflate la bază. În sens larg, elita<br />

semnifică toŃi cei care reuşesc să obŃină cele mai bune performanŃe, indiferent<br />

de domeniu (elita medicală, elita managerială, elita croitorilor, a arhitecŃilor,<br />

etc.). În sens restrâns, elita politică îi cuprinde pe cei care, graŃie isteŃimii,<br />

vicleniei, artei lor, au reuşit să acapareze puterea; istoria este opera acestei<br />

elite politice. În exerciŃiul lor, elitele suportă o uzură, le slăbeşte forŃa.<br />

Împotriva lor se ridică mişcări sociale animate de credinŃe colective ce duc la<br />

primenirea personalului. Istoria este un cimitir de aristocraŃi, susŃinea Pareto,<br />

în care s-ar putea descoperi circulaŃia elitelor. Pentru ca elita să rămână<br />

viguroasă, ar fi necesară înnoirea ei programată cu noi conducători,<br />

păstrându-se caracterul deschis al acesteia. Dacă acceptă reînnoirea,<br />

aristocraŃii se vor menŃine. Oricum mişcările contestatare, revoluŃionare, cele<br />

care ameninŃă stabilitatea regimului, impun o reînnoire a elitei. Cei aflaŃi la<br />

putere au în faŃă două soluŃii: ori să elimine ameninŃările revoluŃionare, ori să<br />

le integreze. Cea mai bună cale este integrarea abilă, progresivă a forŃelor<br />

ascendente care vor da vigoare elitei guvernante.<br />

Un alt reprezentant al ’’şcolii elitiste italiene’’ a fost Gaetano Mosca.<br />

În lucrarea sa ’’Elementi di scienza politica’’, Mosca a demostrat caracterul<br />

inegalitar al tuturor societăŃilor în care cei ce domnesc compun o clasă<br />

politică; aceasta acaparează şi exercită puterea, justificându-şi rolul istoric cu<br />

ajutorul ideologiei. Clasa politică, în concepŃia lui Mosca, are o sferă mai largă<br />

de cuprindere decât elita politică definită de Pareto, întrucât ea include o<br />

diversitate mai mare de tehnicieni recrutaŃi după criterii de competenŃă<br />

meritocratice, alcătuind o minoritate care exercită puterea în societate; prin<br />

legăturile dintre ei, iese în evidenŃă coeziunea de grup, unitatea de concepŃie<br />

şi de acŃiune.<br />

În acelaşi spirit, D. Easton şi K. Deutsch considerau clasa politică<br />

drept depozitara ştiinŃei şi artei guvernării concretizată în ’’atribuirea autoritară<br />

a valorilor’’ în societate, ea exercită în mod autoritar ’’dominaŃia legitimă’’.<br />

Programul şi activitatea clasei politice nu poate fi nici conservator, nici<br />

revoluŃionar, nici de stânga, nici de dreapta, ci complet dezideologizate şi<br />

dezindividualizate, încât rolul ei să fie de a gestiona pe bază de calcule şi<br />

informaŃie ştiinŃifică.<br />

Numeroşi alŃi sociologi şi politologi au semnalat caracterul extrem de<br />

complex al structurii elitei (W. Mills, J. Porter, R. Aron, R. Dahl, etc.). Într-o<br />

societate pluralistă, marcată de competiŃie, conflicte, grupuri de interese,<br />

există în fapt mai multe elite: economică, politică, tehnocratică, charismatică,<br />

artistică, ideologică, simbolică, în lumea sportului, militară, în administraŃie,<br />

etc. – elite care au funcŃii esenŃiale în societatea respectivă.<br />

Rezultă din cele prezentate ideea că noŃiunea de elită este foarte<br />

complexă, cu o sferă greu de delimitat, având un nucleu mai uşor de<br />

identificat şi o ’’margine’’ destul de difuză care lasă loc unor multiple<br />

interpretări polisemantice. Etimologic, termenul de elită provine din latinescul<br />

eligere = a alege, fiind utilizat la începutul epocii moderne cu sensul de<br />

minoritate socială care îi include pe cei înzestraŃi, talentaŃi, abili, etc.<br />

214


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

Este clar că noŃiunea de elită socială are o sferă mult mai largă decât<br />

cea de elită politică. Aceasta din urmă îi include pe toŃi cei care prin efortul şi<br />

inventivitatea sau creaŃia lor au realizat performanŃe în viaŃa politică, în<br />

cucerirea, exercitarea, influenŃarea puterii. Cei cuprinşi în elita politică se<br />

detaşează de cei din nonelită nu numai prin trăsături puternice de<br />

personalitate care gravitează în jurul unei dominante caracteriale – voinŃa şi<br />

plăcerea de a conduce, ci mai ales prin note esenŃiale cum sunt: rezultatele<br />

remarcabile în activităŃile politice; merite personale recunoscute,<br />

instituŃionalizate; status superior în organizarea politică ocupat prin<br />

competenŃă; cultură politică – civică suficientă pentru a fi demonstrat<br />

capacitate superioară de a accede şi a utiliza eficient mijloacele acŃiunii<br />

politice, etc. Cu toate acestea, operaŃia de a delimita riguros membrii elitei<br />

politice de neaparŃinătorii la aceasta este o operaŃie dificilă, relativă în oricare<br />

dintre societăŃile politice contemporane. Aceasta pentru că, după ce a fost<br />

definitivat un nucleu asupra căruia nu se lasă loc multor discuŃii şi contestaŃii,<br />

se alunecă spre margine, în timp ce creşte riscul de a face omisiuni sau de a<br />

introduce în sfera de cuprindere persoane care nu merită. În plus, datorită<br />

dezvoltării exponenŃiale a culturii politice, la această răspântie dintre milenii,<br />

practica politică demonstrează că oricare mare personalitate politică a putut fi<br />

substituită şi, în unele cazuri, s-au făcut liste cu candidaŃii la înlocuire mult mai<br />

capabili. De multe ori, noii veniŃi provin din afara elitelor existente şi pot<br />

demonstra superioritate în prestaŃiile de preşedinŃi, şefi de guvern, miniştri,<br />

deputaŃi,etc. Aşadar, graniŃele între elită şi nonelită sunt fluide, labile, sunt<br />

permeabile, mai ales în regimurile democratice, ambelor sensuri: atât<br />

intrărilor, cât şi ieşirilor.<br />

Elitele politice sunt un produs social – istoric, cultural, educaŃional în<br />

esenŃă, răspunzând unor nevoi specializate pe care le au organizaŃiile politice,<br />

instituŃiile, mişcările politice şi sociale. Creşterea gradului de ordine, de<br />

raŃionalitate şi de eficienŃă în acŃiunile întreprinse de acestea este condiŃionată<br />

de producerea de lideri, de formarea şi afirmarea unor conducători,<br />

personalităŃi politice şi, în final, de constituirea unei elite politice, rezultate<br />

natural, organic din viaŃa organizaŃiilor şi instituŃiilor politice.<br />

Personalul elitei politice nu este omogen. Clasa politică nu poate fi<br />

comparată cu o clasă de elevi, chiar dacă aceasta ar fi constituită din<br />

performeri la discipline de învăŃământ diferite. Aceasta pentru că înăuntrul<br />

clasei politice, status-urile, funcŃiile, specializările sunt foarte diferite<br />

calitativ, cu competenŃe şi responsabilităŃi diferite. DiferenŃelor de status li<br />

se adaugă cele de cultură politică, de mod de reprezentare, mod de recrutare<br />

(prin alegeri sau cooptare, prin numire), de cumul de funcŃii (în partid, în<br />

organul statal, etc.), de sex, provenienŃă etnică, caracterul obştesc şi<br />

profesional al rolului prestat, modul de răspuns la aşteptările segmentului<br />

social căruia îi este destinată prestaŃia, etc.<br />

Dacă este atât de eterogenă, elita politică este un agent al acŃiunii<br />

politice? Răspunsul trebuie nuanŃat. Elita poate fi concepută ca un spaŃiu al<br />

confruntărilor, tensiunilor, negocierilor, medierilor, compromisurilor<br />

pentru a găsi soluŃii sau a se accepta iniŃiative venite din partea unor<br />

215


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

segmente ale ei (preşedinte, guvern, comisie parlamentară, comitet, grup<br />

director, lider de partid, etc.). Divizarea şi subdivizarea elitei pe astfel de<br />

probleme (cei pro, cei contra, cei neutri, cei cu o nouă alternativă), care poate<br />

fi binară sau multilaterală, face mai delicată calitatea de agent al practicii<br />

politice. În orice caz, cei care îşi dau votul şi sunt majoritari sunt autorii actului<br />

politic respectiv. Dar aceasta nu exclude statutul de agent politic al opoziŃiei<br />

sau al neutrilor sau al independenŃilor etc. Sunt însă şi situaŃii, chiar în<br />

regimurile politice pluraliste, când se realizează consensul în luarea unei<br />

decizii de interes naŃional, când se atinge pragul unanimităŃii în adoptarea<br />

unei legi. În această situaŃie, elita politică în întregul ei este un agent politic<br />

supus aceleiaşi finalităŃi, animat de un interes general, acceptând aceleaşi<br />

mijloace, realizând unitatea de voinŃă în funcŃie de scopul dat.<br />

Privită însă în funcŃionarea ei, în evoluŃia ei istorică, elita politică se<br />

compune din segmente diferite, legate prin multiple fire, chemate să dea<br />

răspuns la necesităŃi de colaborare, asociere, pe de o parte, dar şi la impulsuri<br />

care generează încordare, tensiuni, opoziŃii, confruntări, pe de altă parte. Toate<br />

acestea reliefează unitatea ei, pe fundalul diversităŃii, care constituie un<br />

garant pentru exercitarea dominaŃiei asupra maselor, asupra celor guvernaŃi.<br />

Reuşitele de ansamblu ale elitei politice, calitatea răspunsurilor pe<br />

care aceasta le dă aşteptărilor celor care i-au dat investitura, sunt dependente<br />

de mecanismele de selecŃie şi promovare a personalului guvernant, a<br />

membrilor clasei politice. Dată fiind importanŃa deosebită a funcŃionării optime<br />

a acestor mecanisme, menite să-i selecteze, să-i promoveze, să-i investească<br />

sau să-i elimine, după caz, pe cei care trebuie, pentru funcŃionarea<br />

democraŃiei, pentru a asigura eficienŃa activităŃii de guvernare, pentru<br />

satisfacerea tot mai bună a nevoilor în creştere, în condiŃiile existenŃei unor<br />

resurse limitate, toate societăŃile politice contemporane îşi perfecŃionează,<br />

protejează aceste mecanisme, urmând astfel să-şi protejeze propria fiinŃă<br />

naŃională, istoria şi să-şi sporească gradul de raŃionalitate în raporturile dintre<br />

guvernanŃi şi guvernaŃi. InstanŃele de control social au o activitate laborioasă<br />

în acest sens în toate regimurile democratice, urmând adesea să intervină cu<br />

corecturile care se impun pentru a preveni promovarea, cooptarea sau<br />

alegerea celor care nu merită sau pentru a-i destitui pe cei care nu au avut<br />

prestaŃii la înălŃimea status-ului ocupat (ineficienŃă, hiperpersonalizarea rolului,<br />

corupŃie, comportamente aberante, comportament profesional rutinier, etc.).<br />

Principiul larg acceptat în mediul specialiştilor dar şi în opinia publică<br />

privind operaŃiunile de selecŃie a personalului clasei politice este acela al<br />

îmbinării jocului liber al competiŃiilor politice - la care participă partidele în<br />

primul plan – care produce în mod natural lideri viguroşi, capabili şi care-şi<br />

fac recunoscută personalitatea prin intermediul mijloacelor de comunicare în<br />

masă, care însă trebuie completat, corectat, prin promovarea, numirea de<br />

tehnicieni şi de profesionişti ai politicii (absolvenŃi ai unor facultăŃi, studii<br />

post-unversitare deschise specializărilor legate de viaŃa socio-politică: ştiinŃe<br />

politice, drept internaŃional, diplomaŃie, administraŃie, economie, etc.). Statele<br />

democratice contemporane, în special cele de mare performanŃă politică şi<br />

economică, au aplicat cu cea mai mare responsabilitate acest principiu. Clasa<br />

216


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

politică a acestor societăŃi reprezintă o emanaŃie democratică a societăŃii<br />

civile; membrii acesteia rămân pe posturi atâta timp cât se dovedesc capabili<br />

(demonstrând în permanenŃă rezultate) să satisfacă nevoile celor care i-au<br />

ales sau i-au investit. Trăsătura dominantă a clasei politice este caracterul ei<br />

deschis, permeabil, fiind prezentă mobilitatea în plan orizontal dar şi vertical.<br />

Status-urile sunt bine definite şi rolurile prestate lasă loc transparenŃei, astfel<br />

incât instanŃele de control social să nu dea greş în evaluările pe care le fac în<br />

proiectarea măsurilor pe care le solicită. Nivelul de instruire, cultura politică şi<br />

experienŃa organizaŃională acumulată de personalul politic sunt net superioare<br />

celor ale cetăŃenilor pe care-i reprezintă, pe care-i deservesc. Marea<br />

majoritate a personalului din organele puterii de stat, chiar dacă a rezultat din<br />

alegeri, posedă licenŃe universitare. O tot mai însemnată parte a clasei politice<br />

se compune din profesionişti (oameni cu licenŃă universitară legată de<br />

domeniu, care trăiesc din şi pentru politică), dar şi lor li se aplică principiul<br />

competenŃei reevaluate periodic, în condiŃiile competiŃiei pentru ocuparea<br />

posturilor, de unde reiese că epoca amatorismului în politica acestor Ńări se<br />

află spre sfârşit. Membrii elitei politice care deŃin posturi în organismul statal<br />

îşi identifică existenŃa profesională cu cerinŃele statului, cu regulile, lăsând la o<br />

parte interesele electorale, aşteptările categoriei sociale pe care au<br />

reprezentat-o ideologic în partid, ceea ce reprezintă o condiŃie obligatorie<br />

pentru funcŃionarea unui stat de drept, a statului democratic. Deşi clasa<br />

politică este orientată de un pluralism axiologic, ea are perfectă unitate în a-şi<br />

adapta comportamentele profesionale legilor, regulilor şi uzanŃelor consacrate.<br />

2. Masele populare<br />

Ideea de mase populare a avut o largă răspândire în discursul politic<br />

tradiŃional, în marile ideologii şi filozofii clasice, fiind utilizată în scopuri<br />

preponderent demagogice, în interes politic, pentru a justifica un anumit tip de<br />

politică sau pentru a construi o anumită variantă de legitimitate.<br />

Cei care s-au referit la mase, au încercat să definească termenul sau<br />

să opereze cu el, au fost nevoiŃi să-l delimiteze de personalităŃi, conducători,<br />

elită; adesea, aceste concepte au fost contrapuse, masele reprezentând<br />

mulŃimile, marea parte a populaŃiei structurată în nonelită. Cum această<br />

realitate socială, culturală, spirituală, demografică, biologică este extrem de<br />

complexă, de diferenŃiată calitativ, de divizată profesional, social, etc.,<br />

conceptului i-au fost atribuite diverse semnificaŃii şi sensuri, unele diametral<br />

opuse. Masele, au spus unii, sunt cantitatea, ’’gloata’’ amorfă şi inertă,<br />

mulŃimea dominată de instinct şi lipsită de conştiinŃă a istoriei, o adunătură<br />

care trebuie disciplinată etc., fiind caracterizate prin iraŃionalitate, imitaŃie<br />

oarbă, lipsă de iniŃiativă, cruzime, lipsă de capacitate creativă, sugestibilitate<br />

colectivă, comportament imprevizibil. Karl Jaspers, de pildă, susŃinea că<br />

’’masa nu cunoaşte ierarhie; ea este inconştientă, uniformă, cantitativă, fără tip<br />

şi fără tradiŃie, amorfă, vidă….’’ sau Gabriel Marcel afirma că ’’masele sunt<br />

217


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

umanul redus; ele reprezintă o degradare a umanului’’ 39 . În timp ce alŃii au<br />

identificat masele cu poporul conceput ca principal factor al progresului social.<br />

Aşa, de pildă, marxismul defineşte masele populare ca fiind acea parte a<br />

societăŃii care prin activitatea sa realizează efectiv cerinŃele dezvoltării sociale,<br />

asigură progresul în epoca istorică respectivă. Nucleul maselor îl constituie în<br />

oricare societate producătorii bunurilor materiale, cărora li se asociază<br />

celelalte categorii interesate în progresul social, ajungându-se ca în societatea<br />

comunistă să se formeze un popor muncitor unitar ce-i va cuprinde pe toŃi<br />

membrii societăŃii. În toate epocile, masele populare sunt făuritoarele istoriei,<br />

sunt forŃele hotărâtoare ale progresului în toate sferele vieŃii sociale: în<br />

producŃia bunurilor materiale, în domeniul vieŃii social – politice, în cultură, în<br />

cunoaştere, în sfera moralei.<br />

Înăuntrul celor două tipuri de discursuri sunt nenumărate poziŃii<br />

particulare. Care este, de fapt adevărul? Masele sunt o simplă ’’gloată’’ care<br />

trebuie să fie trezită, conştientizată, cultivată şi pusă în mişcare de elite sau<br />

ele sunt cu totul altceva, adevăratele creatoare conştiente ale istoriei? La o<br />

astfel de întrebare răspunsul trebuie construit în funcŃie de achiziŃiile<br />

sociologiei. Investigarea realităŃii socio-politice, a raporturilor dintre personalul<br />

guvernant şi societatea civilă, cu mijloacele cercetării sociologice, cu metodele<br />

ştiinŃelor pozitive elimină atitudinile generatoare de teorii asemănătoare celor<br />

anterior prezentate: una, care ipostaziază elita în factor unic de creaŃie<br />

istorică, de înfăptuire a progresului, capabilă de responsabilitate în acest sens<br />

pe care o contrapune celeilalte părŃi a societăŃii, considerate pasive tocmai<br />

pentru a sublinia capacitaŃile supramedii ale elitei; cealaltă, care susŃine<br />

caracterul unitar al întregului popor, cvasiomogen, nerămânând loc pentru o<br />

elită care să funcŃioneze oarecum deasupra. Nici una dintre aceste poziŃii nu<br />

reflectă realităŃile politice-sociale contemporane, nu corespund valorilor în<br />

care cred tot mai mulŃi oameni la această răspântie dintre milenii: drepturile<br />

omului, justiŃia socială, pluralismul, promovarea oamenilor în funcŃie de<br />

performanŃele realizate, etc. Ele au fost elaborate şi puse în circulaŃie în<br />

scopuri politice conservatoare, pentru a justifica elitele aristocratice, ereditatea<br />

politică, diferite variante de totalitarism, de conducere despotică, tiranică, în<br />

scopul de a întemeia un cult al personalităŃii, etc.<br />

O abordare frontală a existenŃei reale a unui popor, a unei societăŃi<br />

civile, a realităŃii aşa-numită ’’mase populare’’, ne lasă impresia unui întreg<br />

social neomogen, diferenŃiat în categorii, straturi, subdiviziuni ale muncii<br />

sociale, profesii, nivele de cunoaştere şi cultură, orientări valorice religioase,<br />

filosofice, cu dominante în mentalul colectiv diferite în plan teritorial sau social,<br />

cu tipuri de status-uri dispuse ierarhic, cuprinse în diferite organizaŃii, instituŃii<br />

între care reŃeaua de conexiuni este extrem de diversificată şi de deasă în<br />

societăŃile contemporane, mai ales în cele puternic dezvoltate economic şi<br />

politic. În timpurile străvechi sau în societăŃile tradiŃionale, pe vremea lui<br />

Zarathustra, să zicem, a lui Iisus Hristos, a lui Cicero, Cezar, etc. mulŃimile<br />

care se adunau în jurul acestora, pentru a-i asculta şi urma, nu cuprindeau tot<br />

39 Gabriel Marcel, ’’Les Hommes contre l’humain’’, Paris, 1951, p. 12.<br />

218


PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE<br />

poporul, erau dimpotrivă părŃi infime ale acestuia. Eroarea cea mai mare în<br />

plan conceptual a discursului tradiŃional despre raporturile elită - mase constă<br />

în extrapolarea însuşirilor grupului adunat în jurul unei personalităŃi şi<br />

atribuirea lor celor absenŃi care, de regulă, au compus o imensă majoritate.<br />

Este adevărat că şi în zilele noastre şefii de state, şefii de guverne etc. au<br />

parte de străzi pline, dar aici vin să aplaude sau să conteste un număr relativ<br />

mic de cetăŃeni din totalul populaŃiei. De aceea, atât liderii, cât şi doctrinarii<br />

partidelor politice sau comentatorii politici sunt prudenŃi când operează cu<br />

categoria de mase populare.<br />

Pe fondul ridicării gradului general de cunoaştere, a dezvoltării culturii<br />

politice în special, masele populare în marea lor parte se exprimă prin<br />

intermediul instrumentelor societăŃii civile care-i include pe toŃi indivizii în<br />

calitatea lor de cetăŃeni, organizaŃiile şi agenŃii economici, organizaŃiile socioprofesionale,<br />

de creaŃie, de comunicare în masă, neangajate politic. Toate<br />

acestea desfăşoară, iniŃiază noi activităŃi, respectând legile, regulile, urmând<br />

să-şi satisfacă nevoile şi aspiraŃiile, să-şi realizeze drepturile şi obligaŃiile fără<br />

a accepta îngrădiri, intervenŃii – altele decât cele consacrate în legi, din partea<br />

societăŃii politice.<br />

Datorită dezvoltării culturii politice a participării democratice, a<br />

civismului, instituŃiile şi organizaŃiile societăŃii civile au crescut într-un ritm<br />

exponenŃial în acest secol, facilitând o satisfacere ordonată, raŃionalizată a<br />

nevoilor, garantând drepturile şi libertăŃile oamenilor, ale agenŃilor acŃiunilor<br />

sociale dar şi îndeplinirea obligaŃiilor legale. Cultura politică a cetăŃenilor a<br />

devenit un factor esenŃial al participării directe la treburile obşteşti, a unui<br />

număr tot mai mare de oameni, o premisă a creşterii gradului de<br />

responsabilitate pentru destinele colectivităŃii în întregul ei, a produs motivaŃia<br />

pentru tot mai mulŃi cetăŃeni de a participa la activităŃi în cadrul societăŃii<br />

politice, exprimând opŃiuni politice, sau pentru a participa la acŃiunile<br />

organizaŃiilor specializate în controlul civic al puterii. În acest fel societatea<br />

civilă produce mijloace tot mai eficiente care au menirea de a limita<br />

eventualele tendinŃe ale puterii politice de a-şi subordona societatea civilă, aşa<br />

cum se întâmplă în regiunile totalitare. Toate aceste instituŃii, organizaŃii<br />

alcătuiesc puterea civilă, care se exprimă în cadrul curentelor de opinie<br />

publică, în campaniile electorale, cu ocazia referendumului etc. În astfel<br />

de sensuri masele populare reprezintă un agent politic.<br />

Mergând însă mai în concret, voinŃa populară este divizată în toate<br />

societăŃile democratice, rezultând grupuri de interese, asociaŃii, mişcări,<br />

organizaŃii concurente. Pentru a-i satisface trebuinŃele şi aspiraŃiile specifice,<br />

calea potrivită o constituie nu conflictele, tensiunile, ci negocierile,<br />

compromisurile, medierile, toleranŃa, dialogul. În aceste competiŃii se<br />

formează personalităŃi ale societăŃii civile, care pentru a-şi duce până la capăt<br />

acŃiunile iniŃiate, se vor vedea puse în situaŃia să intre în raporturi cu cei care<br />

deŃin puterea politică. Prin urmare, între societatea civilă şi societatea<br />

politică, între guvernanŃi şi guvernaŃi funcŃionează raporturi complexe de<br />

interdependenŃă, de comunicare, de transfer de interese prin care societatea<br />

politică este solicitată să dea răspunsurile adecvate, să presteze serviciile<br />

219


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

potrivite în raport cu aşteptările cetăŃenilor, agenŃilor acŃiunii sociale,<br />

organizaŃiilor şi instituŃiilor societăŃii civile. În acelaşi timp, sistemul politic<br />

urmăreşte să-şi creeze, să-şi dezvolte o susŃinere suficientă în societatea<br />

civilă, pentru a se dovedi capabil să-şi realizeze prestaŃiile pe care aceasta le<br />

aşteaptă.<br />

Puternica participare a maselor la prăbuşirea, prin implozie, a<br />

comunismului, a totalitarismului, s-a produs prin distrugerea maşinii statale şi<br />

a ordinii de drept existente în Europa de Est până la sfârşitul secolului XX,<br />

creându-se o stare de derută şi de dezordine socio-juridică generalizată.<br />

Reclădirea unei noi societăŃi, a economiei de piaŃă, a democraŃiei constituie un<br />

drum lung ce presupune coagularea şi funcŃionarea unor instituŃii ale societăŃii<br />

civile, dezvoltarea acestora, a culturii politice a participării responsabile a<br />

cetăŃenilor la soluŃionarea treburilor publice, la luarea deciziilor. Ori, acest fapt<br />

nu poate fi atins brusc, ci gradual, pe măsură ce statul de drept îşi va intra în<br />

atribuŃii. În deceniul parcurs de la evenimentele din decembrie1989 s-au<br />

format diverse grupări, instituŃii, organizaŃii, sindicate, asociaŃii patronale,<br />

uniuni de creaŃie, ligi, fundaŃii, etc. reprezentând un mediu al viitoarei societăŃi<br />

civile. EvoluŃia viitoare a statului de drept, a democraŃiei sunt esenŃialmente<br />

dependente de dezvoltarea societăŃii civile. DemocraŃie fără cadrul legal<br />

rezultat din mecanismele parlamentare, fără un echilibru între drepturi şi<br />

obligaŃii valabil pentru toate persoanele fizice şi juridice, fără o responsabilitate<br />

civică aplicată de cetăŃeni, nu poate să existe. Iar societatea politică, chiar<br />

dacă posedă o relativă autonomie, constituie o expresie a nivelului de<br />

dezvoltarea a societăŃii civile, aşa după cum calitatea clasei politice e o<br />

expresie a calităŃii celor guvernaŃi. Conducătorii unei ’’cetăŃi’’ provin din acelaşi<br />

’’aluat’’ precum întreaga societate din care ei fac parte. CredinŃa mai veche că<br />

o societate produce conducătorii pe care şi-i merită are substanŃa ei din acest<br />

punct de vedere.<br />

220


IX. REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE<br />

DEMOCRATICE<br />

Legitimitatea liderilor politici, a reprezentanŃilor în organele puterii de<br />

stat, a celor selectaŃi în funcŃii monocratice etc. este supusă contestaŃiilor,<br />

tacite sau manifeste, în întreaga evoluŃie a unui regim democratic, oricare ar fi<br />

el. Legea obiectivă a democraŃiei este ca autoritatea puterii să emane din<br />

voinŃa majoritară. Prin urmare, pragul dintre majoritate şi minoritate în privinŃa<br />

evaluării unei puteri (implicit a ConstituŃiei, a legilor organice) reprezintă<br />

pragul democraŃiei. EsenŃa sistemelor politice democratice constă în<br />

capacitatea lor de a controla acest prag, de a-şi perfecŃiona mecanismele<br />

astfel încât dimensiunile minorităŃii să fie cât mai mici ca urmare a „asimilării”<br />

sau a integrării libere a unei părŃi a acesteia în majoritate. În unele perioade<br />

istorice poate avea loc însă un proces politic de sens contrar – acela de<br />

restrângere a majorităŃii până când aceasta scade sub pragul democraŃiei<br />

transformându-se astfel în minoritate. În această situaŃie noii majorităŃi îi sunt<br />

necesare a fi validate public şi oficial aspiraŃiile şi proiectele legitime. În<br />

sistemele democratice calea principală de control al evoluŃiei pragului<br />

democraŃiei, de selectare a personalului reprezentativ şi de guvernare, de<br />

preluare şi de exercitare a puterii politice o constituie alegerile.<br />

1. Alegerile<br />

Alegerile sunt proceduri instituŃionalizate prin care urmează a fi selectaŃi<br />

şi desemnaŃi reprezentanŃii într-o organizaŃie, în general, implicit într-un sistem<br />

politic, în mod special. Astfel de proceduri implică votarea.Ca procedură de<br />

selecŃie a reprezentanŃilor, votarea a apărut încă în Grecia Antică, unde o<br />

adunare democratică putea să o utilizeze pentru a decide în privinŃa soartei<br />

unui individ (a-l ostraciza sau nu) sau pentru a lua o decizie în funcŃie de<br />

propunerile făcute unei adunări cetăŃeneşti. DiscuŃii privind procedurile de<br />

votare au avut loc în Senatul Roman din perioada lui Plinius cel Tânăr (sec. II<br />

e.n.), dar primele proceduri de votare bine cunoscute sunt cele din Evul<br />

Mediu, fiind practicate în cadrul unor ordine călugăreşti (care trebuiau să-şi<br />

aleagă reprezentanŃii lor oficiali) şi în oraşele – republici italiene (cea mai<br />

cunoscută procedură de votare era în VeneŃia fiind legată de alegerea<br />

dogelui). Apoi, în epoca modernă, urmare a aportului gânditorilor iluminişti,<br />

cum au fost Rousseau, Condorcet etc., problema alegerii reprezentanŃilor, a<br />

guvernanŃilor a devenit o preocupare principală în teoria democraŃiei. Primele<br />

ConstituŃii democratice din SUA şi FranŃa au valorificat aceste idei prin<br />

înglobarea unor reguli de votare. După ce s-au generalizat alegerile în cadrul<br />

sistemelor politice democratice, după ce votul a devenit universal, începând


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

cu secolul al XX-lea au apărut diverse probleme pentru specialişti vizând<br />

tipurile de reprezentare, sistemele electorale, procedurile de votare,<br />

comportamentul de vot în electoratele de masă, votarea în cadrul grupului<br />

care alcătuieşte legislativul, organizarea campaniilor electorale, prevenirea<br />

fraudelor electorale, selecŃia primară a candidaŃilor şi selecŃia funcŃionarilor<br />

superiori de reprezentare în stat şi de guvernare etc. Astăzi, în literatura de<br />

specialitate, lista de întrebări cu răspunsuri relative, parŃiale este încă extinsă;<br />

continuarea cercetărilor este motivată de imperfecŃiunile şi neîmplinirile<br />

rezultate din bilanŃul oricărei campanii electorale şi, mai ales, de dorinŃa de a<br />

îngrădi manifestările de corupŃie, maşinaŃiunile politice practicate la nivelul<br />

partidelor politice.<br />

Ceea ce reprezintă astăzi o constantă în toate regimurile democratice<br />

este organizarea periodică de alegeri libere şi concurenŃiale. „Alegerile<br />

libere, după cum scria Gianfranco Pasquino, Ńinute la date prestabilite,<br />

prevăzute din punct de vedere constituŃional cu posibilitatea participării<br />

extinse a tuturor cetăŃenilor şi cu criterii de excludere limitate numai la vârstă,<br />

construiesc, menŃin, susŃin şi fac să funcŃioneze toate regimurile<br />

democratice” 1 . Reproducerea periodică a alegerilor reglate de legea<br />

electorală, gradul de corectitudine, de oficializare a desfăşurării lor<br />

configurează o trăsătură marcantă pentru democraŃia unui sistem politic,<br />

pentru nivelul real de exercitare a drepturilor cetăŃeneşti (de a alege şi de a fi<br />

ales, de a accede la putere, libertatea de opinie, de asociere, de organizare<br />

etc. ).<br />

Alegerile pot juca rolul de barometru al democraŃiei, de a identifica<br />

pragul democraŃiei doar dacă sunt libere şi concurenŃiale, adică dacă votul<br />

este democratic (fiind exercitat printr-o participare politică masivă a<br />

cetăŃenilor sau se înregistrează un absenteism nesemnificativ la alegeri) şi se<br />

garantează o echitate în desfăşurarea campaniei electorale.<br />

În ceea ce priveşte votul democratic, acesta posedă următoarele<br />

trăsături:<br />

a) Universalitatea, ceea ce presupune că toŃi cetăŃenii au dreptul de<br />

vot dacă se înscriu în limitările constituŃionale. În cazul cetăŃenilor români, îşi<br />

exercită dreptul de vot toŃi cei care au împlinit 18 ani, sunt în deplinătatea<br />

facultăŃilor intelectuale (adică nu suferă de boli psihice care le-ar putea afecta<br />

capacitatea de decizie) şi nu au pierdut dreptul legal de a participa la alegeri<br />

(ca urmare a unei condamnări ce a inclus în pedeapsă pierderea drepturilor<br />

electorale). Nu peste tot, în istoria regimurilor democratice, votului i-a fost<br />

recunoscută universalitatea; adesea, dreptul de vot a fost condiŃionat de<br />

avere, nivel de instruire, de rasă sau de sex. Astfel, votul cenzitar practicat în<br />

România înaintea perioadei comuniste presupunea obligaŃia de a plăti un<br />

impozit numit „census”.<br />

b) Votul liber exprimat, adică lipsit de orice constrângere, dă<br />

posibilitatea oricărui cetăŃean de a decide de sine stătător, în mod autonom,<br />

1 Gianfronco Pasquino, “Curs de ŞtiinŃă politică”, Insitutul European, Iaşi, 2002, op. 114<br />

222


REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE<br />

dacă în ziua alegerilor va vota sau nu şi îi garantează că este ilegal ca cineva<br />

să încerce să-l influenŃeze în timp ce votează.<br />

c) Egalitatea votului (adică fiecare vot contează la fel de mult ca<br />

oricare altul) presupune că oricare votant, indiferent de naŃionalitate, religie,<br />

profesie, sex, rasă, etc., are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceleaşi<br />

instituŃii a statului (fie de la nivel central, fie local), vot care are aceeaşi<br />

semnificaŃie şi importanŃă pentru oricare cetăŃean. Totodată, votul unui<br />

cetăŃean are o semnificaŃie identică cu votul oricărui alt cetăŃean în ceea ce<br />

priveşte efectul asupra împărŃirii puterii politice, respectiv a funcŃiilor şi<br />

responsabilităŃilor.<br />

d) Votul direct (adică votul să ducă nemijlocit la alegerea candidaŃilor<br />

sau la atribuirea unor locuri în Parlament partidelor) presupune că alegătorii<br />

participă direct la vot, nu prin delegaŃi sau reprezentanŃi, exprimându-şi astfel<br />

fie acordul, fie dezacordul în privinŃa candidaŃilor propuşi.<br />

e) Votul secret (adică exprimat fără a fi văzut sau sancŃionat de<br />

cineva) presupune că cetăŃeanul votant îşi exprimă liber decizia cu privire la<br />

candidaŃii propuşi, fără ca această manifestare să fie cunoscută de altcineva.<br />

Având astfel de caracteristici votul urmează a fi depus conform unei<br />

proceduri reglate de Legea electorală. Aceasta mai conŃine procedurile de<br />

stabilire a rezultatului votării, felul în care se desfăşoară campania electorală,<br />

rolul birourilor electorale. Cea mai mare parte a regimurilor democratice au în<br />

vedere garantarea unei echităŃi în desfăşurarea campaniilor electorale prin<br />

realizarea unei anumite egalităŃi între concurenŃi, indiferent dacă sunt partide,<br />

coaliŃii sau candidaŃi independenŃi. În acest sens, legislaŃia prevede alocarea<br />

de fonduri bugetare echitabile competitorilor, impunerea unor limite<br />

cheltuielilor electorale, asigurarea unui acces egal la utilizarea<br />

mijloacelor de informare în masă, în special a televiziunii. Aşadar, pentru a<br />

descuraja competitorii care ar putea fi avantajaŃi de excedentul de resurse<br />

financiare şi de posibilităŃile sporite de acces la televiziune şi la alte mijloace<br />

de informare a maselor – fenomene ce ar putea da un caracter neloial şi<br />

nedemocratic campaniei electorale, legislaŃia electorală a regimurilor<br />

democratice face precizări cu privire la suma de bani pe care fiecare partid şi<br />

fiecare candidat o pot cheltui pentru a câştiga votanŃi şi reglementează<br />

modalităŃile de acces la propaganda prin televiziune, radio şi presa scrisă.<br />

Astfel, alegerile libere şi concurenŃiale, bazate pe egalitatea dintre competitori,<br />

pe participarea neîngrădită a cetăŃenilor la vot, reprezintă cel mai important<br />

mijloc pentru exprimarea voinŃei şi opŃiunilor politice ale alegătorilor, pentru<br />

desemnarea reprezentanŃilor şi guvernanŃilor.<br />

2. Alegerile şi selecŃia candidaŃilor<br />

Din momentul în care partidele politice au ajuns să domine politica<br />

electorală, cea mai importantă preocupare a lor a devenit selecŃia<br />

candidaŃilor. Cei investiŃi să se preocupe de selecŃia candidaŃilor alcătuiesc<br />

selectoratul. Dintru început acesta va trebui să-şi formeze o imagine exactă<br />

223


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

despre preferinŃele votanŃilor, despre curentele de opinie publică în privinŃa<br />

calităŃilor personale ale candidaŃilor şi a orientării partidelor. Există perioade în<br />

care votanŃii sunt interesaŃi cu predilecŃie de calitatea partidelor (sunt<br />

predispuşi să aleagă un partid cu lista de candidaŃi stabilită) sau perioade în<br />

care cetăŃenii pun pe primul plan calităŃile personale ale candidaŃilor,<br />

solicitând vot nominal. În multe regimuri politice se îmbină votul uninominal cu<br />

cel al listelor de candidaŃi ierarhizaŃi şi propuşi de partide sau coaliŃii.<br />

În cadrul sistemelor politice europene partidele politice sunt<br />

responsabile pentru selectarea candidaŃilor lor în spaŃiul electoral naŃional şi<br />

local; partidele politice sunt autoarele selecŃiei candidaŃilor. Pentru alegerile<br />

locale, selectoratul poate cuprinde toŃi membrii partidului din spaŃiul electoral<br />

local sau numai anumite grupuri de delegaŃi competenŃi, împuterniciŃi să facă<br />

o selecŃie a candidaŃilor după criteriile şi regulile partidului. Legătura dintre<br />

candidaŃi şi organizaŃia politică va funcŃiona în întreaga campanie electorală<br />

iar dacă cel selectat va fi ales, legătura politică de comunicare şi de susŃinere<br />

reciprocă va fi mai funcŃională. În SUA, pe lângă modelul european,<br />

funcŃionează de la sfârşitul secolului al XIX – lea şi un sistem de alegeri<br />

primare, care au luat fiinŃă pentru a limita manevrele din cadrul conducerii<br />

partidelor, adesea generatoare de corupŃie. Alegerea primară a candidaŃilor<br />

nu Ńine numai de partid ci în primul rând de electorat, fie electoratul în general,<br />

fie electoratul partidului. Sarcina alegerilor primare este de a stabili candidaŃii<br />

pentru cele două camere ale Congresului şi pentru alegerile prezidenŃiale.<br />

După desemnarea candidaŃilor prin alegerile primare, partidele politice vor<br />

trebui să accepte rezultatele şi să acŃioneze politic în consecinŃă.<br />

Un alt aspect al formării şi selecŃiei personalului politic pentru funcŃiile<br />

monocratice îl constituie selecŃia conducerii din cadrul organizaŃiilor politice.<br />

Problema pusă în interiorul partidelor politice din acest punct de vedere<br />

vizează ce mijloace de selecŃie ar trebui folosite pentru a-l identifica pe cel<br />

mai capabil şi mai potrivit pentru a deveni lider, fie prin numire, fie prin alegeri.<br />

În literatura de specialitate au fost distinse cinci tipuri obişnuite ale<br />

procesului de selectare a liderilor. 2 Astfel sunt:<br />

1. Selectarea de către o singură persoană, fapt care poate avea loc<br />

atunci când un şef ce se retrage îşi numeşte succesorul sau atunci când un<br />

partid este creat de către o persoană rămasă în umbră spre a-i servi ca<br />

instrument de promovare a propriilor interese sau credinŃe politice.<br />

2. Selectarea de către un grup de elită al partidului, într-un cadru<br />

organizat, fie prin vot, fie prin consens evident. Acest procedeu de selectare a<br />

liderului era răspândit în partidele de notabilităŃi, în formaŃiuni politice<br />

centralizate, ghidate de valori şi atitudini elitiste.<br />

3. Selectarea de către grupul de parlamentari ai partidului pornind de<br />

la considerentul că este absolut firesc ca liderul grupului parlamentar al unui<br />

partid să-şi găsească o constantă susŃinere din partea a însuşi acestui grup.<br />

2 Vezi “Oxford DicŃionar de politică”, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, pp. 403-405<br />

224


REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE<br />

4. SelecŃia de către conferinŃa partidului, desfăşurată în ordinea<br />

curentă sau convocată în mod special. La conferinŃă (congres, convenŃie)<br />

participă delegaŃi aleşi de către organizaŃiile din întregul partid.<br />

5. SelecŃia prin votul tuturor membrilor de partid, care este tipul cel<br />

mai democratic de selecŃie a şefilor s-a impus în acele partide care se<br />

bazează pe aportul membrilor individuali sau care au o tradiŃie în promovarea<br />

metodelor directe de selecŃie.<br />

Aceste metode pot fi utilizate în diferite combinaŃii dependente de<br />

decizia partidului. Ceea ce s-a adăugat acestor metode în SUA, după anul<br />

1970, o constituie valorificarea alegerilor primare de la nivelul unor state<br />

federate în care poate vota oricine, indiferent de afilierea la un partid sau altul.<br />

Astfel, selecŃia liderilor are o bază nu numai în masa membrilor de partid, ci şi<br />

într-un segment al electoratului, al societăŃii civile.<br />

După ce candidaŃii au fost selectaŃi urmează să fie puse în aplicare<br />

formulele pentru desfăşurarea efectivă a alegerilor. În general, pentru a obŃine<br />

o funcŃie eligibilă se poate recurge la alegerea populară directă (cetăŃenii<br />

stabilesc prin participare directă la vot care este persoana sau care este lista<br />

de candidaŃi pentru funcŃiile existente) şi alegerea indirectă, în cadrul unei<br />

adunări din timp instituită, care s-a constituit probabil în urma unor alegeri<br />

directe. Cel care câştigă alegerile trebuie să fi obŃinut fie acordul majorităŃii<br />

relative, fie acordul majorităŃii relative cu limită minimă (în procente) stabilită<br />

de lege, fie majoritatea absolută, fie să iasă câştigător în turul dublu cu balotaj<br />

(de asemenea, cu o majoritate absolută). Astăzi, în regimurile democratice,<br />

sistemele utilizate pentru alegerea reprezentanŃilor în adunările reprezentative<br />

(parlamente, consilii locale), a preşedintelui, a primarilor sunt foarte variate.<br />

3. Tipuri de sisteme electorale<br />

În regimurile democratice există mai multe tipuri de sisteme<br />

electorale, clasificate în funcŃie de felul în care sunt repartizate voturile către<br />

candidaŃi, după cum urmează:<br />

1. Scrutin majoritar cu un singur tur (pluralitar) în circumscripŃii<br />

uninominale. Acest sistem electoral are la bază principiul: candidatul care<br />

obŃine cele mai multe voturi este declarat ales. CetăŃenii acordă votul unei<br />

singure persoane dintre candidaŃii propuşi. În cazul în care scrutinul este<br />

majoritar plurinominal cetăŃenii votează liste de candidaŃi propuse de partide.<br />

Alegătorul poate fi pus în două situaŃii: fie votează o listă cu ordonarea<br />

candidaŃilor aşa cum a fost stabilită de partid, fie are posibilitatea de a indica<br />

ordinea preferată a candidaŃilor înscrişi pe listă (alegătorul face clasamentul<br />

propriu pe lista oferită de partid).<br />

Numărul de candidaŃi şi de liste prezentate într-o circumscripŃie<br />

electorală depinde de numărul de partide şi de organizarea sistemului de<br />

partide. De regulă, numărul de candidaŃi este mai mare decât numărul<br />

partidelor şi aceasta nu numai pentru faptul că apar candidaturi independente<br />

de partide. În acele regimuri politice democratice ajunse la maturitate, unde<br />

225


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

sistemul de partide este bine consolidat, numărul de candidaŃi este mai redus<br />

şi cvasistabilizat. Comportamentul electoral al candidaŃilor şi al partidelor, în<br />

întreaga campanie electorală, va fi adaptat specificului sistemului electoral cu<br />

un singur tur, constrângerilor şi oportunităŃilor specifice acestui sistem, ştiut<br />

fiind că va ieşi câştigător cel care obŃine majoritatea simplă sau majoritatea<br />

simplă cu limită prestabilită (un procent minim obligatoriu din totalul voturilor<br />

valide).<br />

Efectele scrutinului majoritar cu un singur tur asupra numărului de<br />

partide pot fi exprimate prin legea sociologică formulată de M. Duverger prin<br />

constatarea unei suprapuneri aproape generale între scrutinul majoritar<br />

cu un singur tur şi bipartidism. AdepŃii acestui sistem scot în evidenŃă<br />

avantajele rezultate din simplitatea şi claritatea alegerii făcute de votanŃi: un<br />

candidat, un partid, un guvern. De aici rezultă şansele de a obŃine eficienŃă<br />

sporită în actele de guvernare. Criticii scot în evidenŃă deficienŃele acestui<br />

sistem în ceea ce priveşte asigurarea reprezentării proporŃionale. Astfel, un<br />

partid puternic poate ajunge în situaŃia de a fi subreprezentat în parlament<br />

sau un partid care obŃine mai multe voturi decât altul să câştige de fapt mai<br />

puŃine locuri în adunarea reprezentativă.<br />

2. Scrutinul majoritar cu două tururi (scrutin de balotaj) presupune<br />

prezentarea cetăŃenilor la urne în două momente succesive. În urma primului<br />

tur sunt declaraŃi aleşi candidaŃii care au obŃinut majoritatea absolută (adică<br />

cel puŃin 51 %) din totalul voturilor exprimate. Dacă nu a fost obŃinută<br />

majoritatea absolută a sufragiilor se organizează al doilea tur de scrutin, cel<br />

mai adesea la interval de două săptămâni. Cu alte cuvinte, în primul tur de<br />

scrutin alegătorii votează cu inima, adică vor vota „pentru” candidatul şi<br />

partidul preferat, în timp ce în al doilea tur de scrutin ei votează cu raŃiunea,<br />

acordă un vot strategic sau votează „contra” candidatului care nu le place.<br />

Problema pusă în legătură cu acest sistem electoral este cea a<br />

criteriului după care să fie admişi candidaŃii la al doilea tur. În istoria alegerilor<br />

pot fi distinse turul dublu deschis şi turul dublu închis. În primul caz, în<br />

fond, se reiau alegerile din primul tur, lăsându-se libertate partidelor de a face<br />

amendamente, inclusiv de a schimba candidaŃii, de a se retrage din anumite<br />

circumscripŃii etc. În noua situaŃie, alegătorii vor fi în măsură să evalueze mai<br />

bine consecinŃele votului lor luând în calcul împărŃirea voturilor în urma<br />

primului tur. Ei vor depune un vot strategic de această dată.<br />

Dublul tur închis constă în limitarea accesului în turul doi a primilor doi<br />

candidaŃi clasaŃi anterior (balotaj). Pentru a-şi mări sorŃii de reuşită, partidele<br />

politice se văd constrânse să facă alianŃe electorale. Partidele mici, partidele<br />

extremiste care nu găsesc aliaŃi puternici, vor rămâne nereprezentate,<br />

marginalizate. Adesea, pe arcul politic stânga – dreapta, devine extrem de<br />

important un partid mic, aflat în situaŃia de a fi disputat de două partide spre a-<br />

l avea ca aliat, pentru a obŃine certitudinea câştigării alegerilor. Un astfel de<br />

rol l-a avut UDMR, în cazul României, care a ştiut să exploateze poziŃia sa în<br />

sistemul de partide. Pentru alegători, în cazul balotajului, spectrul de opŃiuni<br />

este redus şi bine definit.<br />

226


REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE<br />

O altă limitare a accesului în turul doi al alegerilor pentru Parlament o<br />

reprezintă pragurile procentuale prestabilite. Astfel, în FranŃa au fost<br />

experimentate praguri de 5 %, apoi de 10 % dintre cetăŃenii cu drept de vot, în<br />

final fiind stabilit, în 1976, pragul electoral de 12,5 % pentru a accede în al<br />

doilea tur de scrutin. Cu cât pragul de acces în turul doi este mai ridicat, cu<br />

atât fenomenul de nereprezentativitate în rândul partidelor mici, a partidelor<br />

care nu şi-au găsit aliaŃi, va fi mai amplu; acestea nu vor obŃine locuri în<br />

Parlament. Un prag mai mare amplifică motivaŃia şi eforturile partidelor<br />

politice de a realiza alianŃe pentru a accede în turul doi şi a câştiga alegerile.<br />

M. Duverger formulase o lege sociologică generală, încă în anul 1961,<br />

conform căreia „scrutinul majoritar cu balotaj duce către un sistem de partide<br />

multiple, flexibile, dependente şi relativ stabile.”<br />

AdepŃii acestui sistem electoral au evidenŃiat avantajele, printre care<br />

acelea că partidele au posibilitatea în primul tur să-şi măsoare forŃele, să-şi<br />

evalueze performanŃele în teritoriu, sprijinul electoral şi să conceapă<br />

organizarea unor coaliŃii durabile. Turul dublu oferă garanŃii pentru formarea<br />

cu operativitate a unei majorităŃi parlamentare şi a guvernului. Criticii acestui<br />

sistem au scos în evidenŃă lacunele în funcŃionarea reprezentativităŃii. Pe de<br />

altă parte, segmente întregi ale societăŃii (în special, cele care constituie baza<br />

extremismului) rămân nereprezentate în Parlament şi, pe de altă parte,<br />

majoritatea este suprareprezentată. Fiind cunoscute avantajele şi<br />

dezavantajele acestor sisteme electorale, în legile electorale ale statelor<br />

europene au fost introduse amendamente menite să diminueze la maximum<br />

dezavantajele şi să stimuleze comportamentele participativ-democratice ale<br />

cetăŃenilor în campania electorală.<br />

3. Sisteme de reprezentare proporŃională (scrutin proporŃional),<br />

care acordă fiecărei formaŃiuni politice competitoare un număr de mandate<br />

proporŃional cu importanŃa sa reală în ansamblul vieŃii politice dintr-o Ńară.<br />

Astfel, numărul de locuri câştigate de candidaŃii unui partid pentru Parlament<br />

este direct proporŃional cu numărul de voturi acordate de cetăŃeni.<br />

Efectul principal al folosirii în timp a cestui tip de scrutin îl constituie<br />

multiplicarea numărului de partide sau fragmentarea sistemului parlamentar<br />

de partide. Pentru a preveni şi a evita o asemenea fragmentare, experŃii în<br />

sociologia electorală recurg la trei instrumente 3 : dimensionarea<br />

circumscripŃiilor electorale (ştiut fiind că cu cât numărul de circumscripŃii este<br />

mai mic, cu atât efectul de reprezentativitate este mai afectat, fiind frânată<br />

fragmentarea sistemului de partide), stabilirea clauzelor de excludere sau a<br />

pragurilor de departajare, numărul parlamentarilor ce urmează să fie aleşi<br />

(sau mărimea adunării elective). În general, scrutinul proporŃional, pentru a se<br />

evita destrămarea sistemului de partide, pentru a opri fragmentarea corpului<br />

electoral, prevede clauze (sau praguri) de excludere, fixate în termeni<br />

procentuali : de exemplu, 3 % în Spania şi Grecia – la scară naŃională, 5 % în<br />

Germania şi România, etc. Cu cât pragul de excludere este mai ridicat cu atât<br />

vor fi mai avantajate partidele mari; în timp, sistemul de partide se va reduce<br />

3 Vezi G. Pasquino, op. cit., pp. 134-142<br />

227


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

la câteva mai eficiente, reprezentative şi importante, cu şanse de a alterna la<br />

guvernare după un model apropiat de cel bipartidist. La fel, dacă numărul<br />

parlamentarilor va fi mai mic, atunci proporŃionalitatea în planul reprezentării<br />

partidelor va fi mai mică; partidele mici au şanse foarte mici de a prinde locuri<br />

în Parlament.<br />

Cu alte cuvinte, un prag mare de excludere, o circumscripŃie<br />

electorală mică, o adunare electivă mică, vor frâna sau vor opri fragmentarea<br />

corpului electoral şi a parlamentului, vor facilita creşterea eficienŃei guvernării.<br />

Criticii acestui tip de scrutin invocă ideea că sistemul electoral proporŃional<br />

amplifică entropia în societate (unii l-au considerat drept cauză a căderii<br />

Republicii de la Weimar), că generează fragmentarea Parlamentului şi , deci,<br />

face dificilă formarea guvernelor de coaliŃie relativ omogene şi stabile, crează<br />

factori cu acŃiune negativă asupra eficienŃei guvernării. AdepŃii acestui tip de<br />

scrutin scot în evidenŃă legătura organică dintre sistemul electoral<br />

proporŃional, multipartidism şi democraŃie , faptul că el oferă reprezentare şi<br />

minorităŃilor, că obŃine cel mai mare efect de reprezentativitate pentru toate<br />

categoriile de interese şi de opinii politice.<br />

4. Sistemele electorale mixte sunt acelea care îmbină scrutinul<br />

majoritar cu cel de reprezentare proporŃională în cele mai diverse feluri,<br />

rezultând o mare varietate de sisteme mixte: unele cu dominantă majoritară şi<br />

altele cu dominantă proporŃională. Astfel de sisteme pot fi întâlnite în Italia,<br />

Japonia, Ungaria, Noua Zeelandă etc. Aşa, de pildă, în Ungaria cei 386 de<br />

parlamentari, care compun Parlamentul ungar, sunt aleşi astfel : 176 în<br />

circumscripŃii uninominale cu sistem majoritar în două tururi, 152 urmează a fi<br />

aleşi de pe listele propuse de către partidele politice în circumscripŃii regionale<br />

cu scrutin proporŃional pe liste şi în 58 vor fi aleşi de pe listele naŃionale ale<br />

partidelor într-o circumscripŃie naŃională. Practicarea repetată a acestui tip de<br />

scrutin a condus la maturizarea vieŃii politice, a democraŃiei, la afirmarea a 6<br />

partide importante, apte să se confrunte în speranŃa alternării la putere şi să<br />

formeze guverne pragmatice, eficiente.<br />

Analiza sistemelor electorale ne conduce spre concluzia că oricare<br />

dintre ele ar pute fi perfecŃionat, amendat. Reformarea unui sistem electoral<br />

depinde de înŃelepciunea, de maturitatea clasei politice. Instrumentele de<br />

optimizare pot fi utilizate în scop de manipulare, dar şi în interesul comunitar –<br />

acela de a ameliora viaŃa partidelor, competiŃia loială, de a asigura<br />

transparenŃa funcŃionării sistemului electoral, spre a garanta o mai mare<br />

capacitate de control asupra puterii din partea electoratului. Un sistem<br />

electoral neutru şi funcŃional este motivant pentru participarea cetăŃenilor la<br />

vot. Dacă şi campania electorală se va desfăşura în limitele respectului<br />

acordat principiilor concurenŃei loiale, atunci motivaŃia participării cetăŃeneşti<br />

va dobândi accente în plus.<br />

* *<br />

*<br />

228


REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE<br />

Sistemul electoral din România este unul de reprezentare<br />

proporŃională. Cele două camere ale Parlamentului (Senatul şi Camera<br />

DeputaŃilor) şi Preşedintele sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi<br />

liber exprimat. Oricare alegător are dreptul la un vot pentru alegerea<br />

Preşedintelui, un vot pentru alegerea Senatului şi un vot pentru alegerea<br />

Camerei DeputaŃilor.<br />

În alegerile prezidenŃiale se organizează două tururi de scrutin .<br />

Dacă în urma primului tur nici unul dintre candidaŃi nu a întrunit majoritatea de<br />

voturi (51%) ale alegătorilor înscrişi pe listele electorale, se va organiza al<br />

doilea tur de scrutin, la care vor participa primii doi candidaŃi stabiliŃi în<br />

ordinea numărului de voturi obŃinute în primul tur. Candidatul ce va obŃine cel<br />

mai mare număr de voturi va fi declarat învingător şi va fi investit pe postul de<br />

Preşedinte.<br />

Pentru alegerea Parlamentului, partidele politice propun candidaŃi<br />

proprii într-o ordine aşternută pe lista de partid. Până la scrutinul din anul<br />

2004 votanŃii au făcut alegerile nu în funcŃie de preferinŃele lor pentru un<br />

candidat sau altul, ci şi-au dat votul pentru o anumită listă de partid. DiscuŃiile<br />

care s-au purtat de ani de zile conduc în prezent către formarea unui curent<br />

de opinie majoritar, orientat spre reformarea sistemului electoral din România,<br />

în sensul de a se trece la votul uninominal, cel puŃin pentru una din camerele<br />

Parlamentului.<br />

În alegerile locale , Consiliile Locale, Consiliile JudeŃene, Consiliul<br />

General al Municipiului Bucureşti şi primarii se aleg prin vot universal, egal,<br />

direct, secret şi liber exprimat. Viceprimarii se aleg de către Consiliile Locale.<br />

Membrii consiliilor locale şi judeŃene sunt aleşi pe circumscripŃii electorale,<br />

prin vot exprimat pe baza scrutinului de listă, în timp ce primarii de la toate<br />

nivelele se aleg prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal.<br />

Organigrama alegerilor reprezentanŃilor în organele locale şi centrale ale<br />

statului poate fi în felul următor:<br />

Nivel central Guvern Parlament Preşedinte<br />

Nivel<br />

subnaŃional 2<br />

(judeŃean)<br />

Consiliu<br />

JudeŃean Prefect<br />

Nivel<br />

subnaŃional<br />

1<br />

(local)<br />

Consiliu<br />

Local<br />

Primar<br />

Alegeri locale<br />

CetăŃeni<br />

Alegeri generale<br />

229


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Odată aleşi, reprezentanŃii şi guvernanŃii vor continua să întreŃină<br />

legături cu votanŃii, cu cetăŃenii - fapt dependent de o anumită filosofie a<br />

democraŃiei. Problema care vizează conŃinutul legăturii dintre votanŃi şi aleşii<br />

lor într-o democraŃie este aceea dacă reprezentanŃii şi guvernanŃii trebuie<br />

consideraŃi a fi nişte delegaŃi cu atribuŃii bine precizate printr-un fel de<br />

contract public cu cetăŃenii sau mai bine ar fi să fie consideraŃi ca nişte<br />

mandatari suficient de înŃelepŃi şi de capabili să ia decizii în numele<br />

alegătorilor. În primul caz, reprezentantul – delegat va trebui să Ńină o legătură<br />

permanentă cu circumscripŃia pe care o reprezintă, pentru a recepta<br />

problemele apărute în vederea soluŃionării lor, corespunzător voinŃei<br />

cetăŃenilor din circumscripŃie sau pentru a da socoteală de felul în care a fost<br />

realizat contractul prestabilit. Adesea, deciziile reprezentanŃilor ajung în stare<br />

de blocaj din cauza neintegrării lor în spiritul naŃional, adică în politica globală<br />

datorată hiperextensiei interselor locale. În al doilea caz, al reprezentantului<br />

cu mandat în alb, legăturii constante cu cetăŃenii îi este contrapusă calitatea<br />

de savant al politicii, de personalitate competentă, predispusă la o<br />

neîntreruptă documentare, astfel încât circumscripŃia electorală să fie<br />

reprezentată în deplin acord cu valorile politice şi juridice ale întregii<br />

comunităŃi. Adesea reprezentanŃii manifestă o atitudine elitară, opusă primului<br />

tip, şi exprimă comportamente ce ajung frecvent în zona populismului.<br />

ModalităŃi de participare a cetăŃenilor la politica locală:<br />

Drepturi prevăzute în constituŃie<br />

Alte căi de participare<br />

cetăŃenească prevăzute prin lege<br />

ModalităŃi de participare<br />

voluntară la treburile publice<br />

Colaborări organizate<br />

- alegerea conducerii locale<br />

- dreptul de întrunire şi asociere<br />

- colaborarea partidelor la<br />

adoptarea deciziilor politice<br />

locale<br />

- referendum local<br />

- apeluri cetăŃeneşti<br />

- propuneri civice<br />

- audienŃe<br />

- dreptul la obiecŃii şi reclamaŃii<br />

- activitate de informare<br />

- consultări publice<br />

- foruri cetăŃeneşti<br />

- consilii ale cetăŃenilor<br />

- împuterniciri şi funcŃii onorifice<br />

- iniŃiative cetăŃeneşti<br />

- aportul partidelor politice (prin<br />

dezbatere politică)<br />

- experŃi şi colaboratori externi pe<br />

domenii<br />

- reprezentanŃi ai comunităŃilor<br />

regionale, locale, comunale.<br />

230


REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE<br />

Cu siguranŃă, în cazul României, conŃinutul reprezentării este puternic<br />

intermediat de relaŃia dintre majoritatea aleşilor şi partidul care i-a propus.<br />

ReprezentanŃii şi guvernanŃii reprezintă în mod direct partidul din care provin,<br />

exprimă un crez politic, o doctrină, un program, o strategie politică pentru care<br />

au obŃinut voturile necesare. Dacă avem în vedere situaŃiile noi ce intervin pe<br />

parcursul unui mandat de patru ani, paşii concreŃi pe care guvernul trebuie săi<br />

facă pentru a-şi realiza strategia, deciziile ce urmează a fi urmate în<br />

probleme de politică externă, atunci cetăŃenii n-au cum să mizeze decât pe<br />

competenŃa reprezentanŃilor, pe acordarea unui mandat „în alb”, pe investirea<br />

guvernului cu libertatea de a acŃiona după cum crede de cuviinŃă în opera de<br />

realizare a programului general, precizat de la bun început. Dar chiar şi atunci<br />

când a acŃionat după o procedură elitară, fructificându-şi la maximum<br />

competenŃa politică, nici un partid politic nu a lăsat neexploatată, pe cât a fost<br />

posibil, atitudinea populistă.<br />

Principalul efect al tipului de reprezentare îl constituie sancŃiunea<br />

acordată de electorat la viitoarele alegeri. CetăŃeanul poate adopta una<br />

dintre alternativele sancŃionatorii : menŃinerea opŃiunii politice (acordarea unui<br />

vot conservator), acordarea unui vot negativ formaŃiunii politice care l-a<br />

dezamăgit (prin acordarea votului său unei alte organizaŃii politice), refuzul de<br />

a participa la vot (absenteismul electoral). Ultima alternativă are diverse<br />

raŃiuni: fie subreprezentarea intereselor votanŃilor, prin producerea unui<br />

contrast între promisiunile electorale şi realizările practice, fie faptul că<br />

cetăŃeanul nu poate întrevedea existenŃa unei relaŃii între interesele sale şi<br />

activitatea partidului pentru care şi-a dat votul, fie că cetăŃeanul este<br />

nemulŃumit şi lipsit de încredere în privinŃa partidelor aflate în opoziŃie - ca<br />

virtuală alternativă la putere, fie că cetăŃeanul rămâne imun la „imboldurile<br />

educative ” exercitate asupra sa din diferite părŃi în perioada campaniei<br />

electorale.<br />

Dimensiunile mari ale absenteismului la vot (rata de participare la<br />

alegeri mică) exprimă, aşadar, câteva tendinŃe ale opiniei publice: - existenŃa<br />

unor insatisfacŃii mari şi cuprinzătoare în mediul cetăŃenesc generate de<br />

neperformanŃele politicii guvernului; - netransparenŃa, lipsa de informare<br />

curentă, corectă şi completă a cetăŃenilor de către reprezentanŃi şi guvern în<br />

privinŃa consecinŃelor pe termen lung a deciziilor luate; - eşecurile educaŃiei<br />

politice – civice gestionate de Putere şi de sistemul de partide. Dar, în esenŃă,<br />

electoratul mai degrabă se autosancŃionează pe sine prin autoeliminare din<br />

zona reprezentării. Ori, un astfel de fenomen vine să pună sub semnul<br />

întrebării democraŃia ca regim politic. Ce fel de democraŃie este aceea în<br />

perimetrul căreia la stabilirea politicii participă doar un segment submajoritar?<br />

Ce vrea, în fond, marea majoritate? – iată doar două întrebări care rămân nu<br />

doar criptice. Răspunsuri la astfel de întrebări, puse în anumite momente ale<br />

istoriei, nu s-au lăsat niciodată prea mult aşteptate.<br />

Conduita electorală a cetăŃenilor din România, în perioada de după<br />

1990, ca şi din celelalte Ńări din Europa de Est, a confirmat câteva regularităŃi<br />

statistice de felul următor: participarea mai amplă la vot din partea bărbaŃilor<br />

în raport cu femeile, a persoanelor de vârstă medie decât a celor în vârstă, a<br />

231


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

celor cu avere mai mare şi cu venituri mai mari decât a celor săraci, a celor cu<br />

studii superioare şi medii faŃă de cei necalificaŃi şi cu un nivel redus de<br />

instruire, agricultorii legaŃi de economia de piaŃă faŃă de cei aparŃinători<br />

economiei închise naturale, personalul ocupat faŃă de cel neocupat (casnice,<br />

persoane în căutarea unei slujbe, etc.), catolicii şi protestanŃii în raport cu<br />

ortodocşii, ateii în raport cu credincioşii; votul tinerilor este orientat spre<br />

reformă, spre schimbare cât mai rapidă; votul bătrânilor şi femeilor este<br />

orientat în mai mare măsură decât al tinerilor şi bărbaŃilor spre conservarea<br />

sistemului, a regimului politic, a status – quo - ului etc. Cunoaşterea unor<br />

astfel de tendinŃe reprezintă premisa pentru stabilirea unor programe de<br />

educaŃie politică şi civică menite să dezvolte conduita activă, participativă a<br />

cetăŃenilor, să formeze acel climat social şi uman care să elimine orice<br />

discriminări, să favorizeze afirmarea deplină a drepturilor şi obligaŃiilor omului<br />

şi ale cetăŃeanului. Să nu uităm că în câteva Ńări obligativitatea cetăŃenilor de<br />

a vota este statuată în lege.<br />

232


X. CULTURA POLITICĂ<br />

1. Ce este cultura politică?<br />

Conceptul de cultură este polisemantic; în literatura de specialitate<br />

există o mare diversitate de sensuri şi semnificaŃii atribuite acestui termen<br />

care au fost enunŃate în definiŃii felurite: nominale, genetice, structurale,<br />

funcŃionale, istorice, psihologice, ostensive, normative etc. În lucrarea sa<br />

“Sociodynamique de la culture” – 1967, Abraham A. Moles semnala existenŃa<br />

a peste 250 de definiŃii. Iar dacă am avea în vedere diferite segmente ale<br />

culturii de ansamblu a societăŃii, diferite subcomponente sau momente<br />

istorice ale morfologiei culturii, atunci numărul definiŃiilor, descrierilor şi<br />

nuanŃelor ar tinde să se amplifice în mod exponenŃial.<br />

În limbajul cotidian se discută, adesea, pe firul aplicaŃiilor unor<br />

expresii precum: om cult, cultură înaltă, cultură de masă, cultură medie,<br />

cultură populară, cultură de elită, cultură clasică, cultură modernă, cultură<br />

politică, cultură universală etc. Toate acestea ne repun în situaŃia să ne<br />

întrebăm ce este de fapt cultura? Cu siguranŃă sensul modern al conceptului<br />

de cultură a fost utilizat pentru prima oară de către Edward B. Tylor şi a fost<br />

definit în lucrarea “Primitive culture” – Londra, 1871: “Cuvântul cultură sau<br />

civilizaŃie, în sensul său etnografic cel mai răspândit, desemnează acel tot<br />

complex ce cuprinde ştiinŃele, credinŃele, artele, morala, legile, obiceiurile şi<br />

celelalte aptitudini şi deprinderi dobândite de om, ca membru al societăŃii.”<br />

Astfel înŃeleasă, cultura constituie un rezultat al dezvoltării mentale, spirituale<br />

şi organizaŃionale a societăŃii. În acelaşi secol, termenul de cultură a fost<br />

corelat, până la identificare, cu cel de civilizaŃie. A. Comte, de pildă, considera<br />

că civilizaŃia constă în dezvoltarea spiritului uman, în dezvoltarea acŃiunii<br />

omului asupra naturii care este, de fapt, consecinŃa directă a dezvoltării<br />

spiritului. Ulterior, O. Spengler avea să susŃină că civilizaŃia constituie destinul<br />

inevitabil al unei culturi, reprezintă stadiul cel mai exterior şi mai artificial la<br />

care poate ajunge specia umană. Pornind de la astfel de conotaŃii, în secolul<br />

nostru s-a operat amplu cu expresiile “cultură materială” şi “cultură spirituală”,<br />

“cultură explicită” şi “cultură implicită” (valori spirituale, atitudini, idealuri,<br />

simboluri etc.), “cultură reală” şi “cultură ideală”, “subcultură” şi<br />

“contracultură”, transmitere culturală, aculturaŃie etc.<br />

Indiferent de tipul de discurs referitor la cultură, în subsidiar toŃi<br />

sociologii sunt de acord asupra câtorva note definitorii ale conceptului. Astfel,<br />

idei de genul: cultura este un produs socio-istoric care dă măsura omului, prin<br />

cultură omul se deosebeşte de toate celelalte specii ale biosferei, cultura<br />

cuprinde toate achiziŃiile agenŃilor acŃiunii sociale rezultate din creaŃie, cultura<br />

este tot ceea ce este învăŃat în cursul vieŃii sociale şi transmis din generaŃie în<br />

generaŃie, este moştenirea învăŃată şi socialmente transmisă etc., întrunesc<br />

acordul antropologilor, sociologilor, umaniştilor. Astăzi este evident pentru toŃi


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

cei care studiază societatea şi istoria ei că orice comunitate umană, orice<br />

agent al practicii sociale (individ, întreprindere, partid politic, stat, elită<br />

politică etc.) posedă o cultură specifică, concretă, care influenŃează,<br />

determină dezvoltarea totală a membrilor componenŃi. La naştere, oricare<br />

individ uman găseşte o cultură gata constituită (modele, tipare, paradigme,<br />

coduri, simboluri, obiceiuri, tradiŃii, norme, mentalităŃi, valori). Omul va asimila,<br />

va dobândi umanitatea pe măsură ce va deveni un subiect cultural, pe<br />

măsură ce-şi va interioriza valorile culturale. Aceasta se obŃine prin educaŃie,<br />

autoeducaŃie, prin acŃiunea factorilor de socializare. Prin transmitere culturală<br />

(sau, prin ceea ce Ralph Linton numea, “ereditatea socială a membrilor unei<br />

societăŃi”) fiinŃele omeneşti s-au transformat în specia dominantă pe Pământ.<br />

Într-un astfel de sistem de referinŃă cultura politică deŃine locul ei specific şi<br />

joacă un rol privilegiat.<br />

Expresia cultură politică a fost introdusă în politologie în ultima<br />

jumătate de secol, mai ales în preocupările cercetătorilor americani. Desigur,<br />

au existat termeni generici care acopereau aceeaşi realitate cu multe secole<br />

înainte de apariŃia acestei expresii, termeni utilizaŃi într-un discurs<br />

enciclopedic, cu o conotaŃie contemplativă sau metafizică. Dar de această<br />

dată expresia a fost astfel definită (de pe poziŃiile filosofiei pragmatice) încât<br />

să poată fi utilizată pentru a compara sistemele şi regimurile politice<br />

contemporane, pentru a desprinde tendinŃe, reguli şi mecanisme de<br />

intervenŃie în viaŃa politică, în sensul adâncirii democraŃiei, a sporirii eficienŃei<br />

activităŃilor de guvernare, de gestiune a afacerilor publice. Primele studii<br />

empirice, sociologice au fost dedicate culturii politice a democraŃiei şi<br />

structurilor, proceselor sociale care o susŃin. Gabriel A. Almond şi Bingham G.<br />

Powell, în 1966, scriau: “Cultura politică este un model de atitudini intelectuale<br />

şi de orientări faŃă de politică, manifestate în rândul membrilor unui sistem<br />

politic. Ea este un domeniu subiectiv care stă la baza acŃiunilor politice şi care<br />

le conferă importanŃă. Astfel de orientări individuale cuprind câteva elemente:<br />

orientări cognitive, exacte sau mai puŃin exacte, pe tema subiectelor şi<br />

convingerilor politice; orientări emoŃionale, sentimentul ataşării, angajării,<br />

respingerii în raport cu subiectele politice şi orientări estimative, aprecieri şi<br />

opinii pe tema unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea<br />

unor standarde apreciative privind subiectele şi evenimentele politice” 1 . Cu<br />

alte cuvinte, cultura politică reprezintă întreaga reŃea de orientări, atitudini,<br />

convingeri şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic. În<br />

acelaşi spirit, Lucian W. Pye concepea cultura politică drept un set de credinŃe<br />

şi atitudini care dau sens vieŃii politice şi care oferă regulile menite să regleze<br />

comportamentul politic. Ea cuprinde atât idealurile politice, cât şi normele cu<br />

care se operează în politică. La fel, politologul englez Al. Ball considera că, în<br />

ansamblul ei, cultura politică se compune din atitudini, credinŃe, emoŃii şi<br />

valori ale realităŃii legate de viaŃa politică. Iar francezul Y. Schemeil preferă<br />

expresia “culturi politice”, care ar sugera pluralismul cultural, pentru că în<br />

1 G. A. Almand, B. G. Powell, “Comparative Politics. A Developmental Approach”, Boston,<br />

1966, p.50.<br />

234


235<br />

CULTURA POLITICĂ<br />

realitate nu există o cultură politică unică; pot însă exista note comune ale<br />

acestor multiple culturi politice: atitudinea faŃă de sistemul politic, credinŃele şi<br />

semnificaŃiile politice pertinente pentru o colectivitate.<br />

Toate aceste definiŃii ale culturii politice au ca numitor comun faptul<br />

că înfăŃişează predilect dimensiunea subiectivă a practicii politice, se referă<br />

explicit la dimensiunile psihologice ale politicului care sunt, în esenŃă, trei:<br />

cognitivă (cunoştinŃe, explicaŃii, interpretări, anticipări referitoare la<br />

evenimentele politice interne şi externe); afectivă sau emoŃională (exprimată<br />

în afecte, disponibilităŃi afective, sentimente, pasiuni etc.), care au un rol<br />

evident în formarea atitudinilor, a crezului politic, şi dimensiunea evaluativă,<br />

exprimată în judecăŃile de valoare cu referire la evenimentele şi procesele<br />

politice, în funcŃie de scara de valori la care individul a aderat. Evident, aceste<br />

trei dimensiuni ale culturii politice sunt corelate sistemic şi funcŃional rezultând<br />

trei stări de spirit ale populaŃiei în raport cu politicul: aprobare, apatie şi<br />

alienare. În funcŃie de modelul în care se combină elementele cognitive ale<br />

culturii politice cu cele afective şi evaluative rezultă, după G. Almond şi<br />

Sidney Verba, următoarele tipuri de cultură politică:<br />

a) Cultura politică parohială (locală sau provincială) specifică societă-<br />

Ńilor tradiŃionale, comunităŃilor care nu conştientizează importanŃa problemelor de<br />

interes naŃional şi mondial şi nu au interese pentru valorile şi mecanismul<br />

sistemului politic naŃional. Adică, este cultura politică a satului, a etniei, a regiunii<br />

unde biserica, şcoala şi primăria sunt instituŃiile de referinŃă. CunoştinŃele,<br />

sentimentele şi judecăŃile de valoare sunt orientate spre aceste structuri locale.<br />

b) Cultura politică de supunere (de subordonare) corespunde unor<br />

comunităŃi reglate de valori naŃionale. În cadrul societăŃilor respective, agenŃii<br />

acŃiunii politice sunt conştienŃi de existenŃa sistemului politic, dar se<br />

mulŃumesc cu o atitudine de pasivitate în privinŃa participării la viaŃa politică, la<br />

luarea deciziilor. Aceasta pentru că ei cred că sistemul politic este astfel clădit<br />

încât le va fi protejată viaŃa şi personalitatea, fără a-şi exprima iniŃiative şi<br />

cerinŃe în raport cu autoritatea de stat. Adică, sistemul va funcŃiona bine,<br />

avantajele vor fi bune pentru toŃi cetăŃenii, dacă vor respecta deciziile şi<br />

regulile corespunzător unei etici a supunerii.<br />

c) Cultura politică participativă, care corespunde sistemelor<br />

democratice, este rezultatul proceselor educaŃionale dezvoltate şi al unui grad<br />

înalt de organizare, reflectând şi experienŃele politico-sociale specifice Ńărilor<br />

democratice. CetăŃenii posedă un ansamblu de mijloace subiective şi de<br />

abilităŃi, de priceperi şi deprinderi de a le utiliza raŃional, în scopul de a<br />

influenŃa luarea deciziilor, desfăşurarea evenimentelor politice, reprezentarea<br />

sau de a opri acele decizii administrative care le-ar afecta negativ interesele.<br />

Aceste tipuri de culturi politice coexistă în societăŃile contemporane,<br />

se combină, se influenŃează reciproc, fuzionează ori se împletesc în rândul<br />

indivizilor care formează comunitatea politică a Ńării respective. Astfel, de<br />

pildă, cetăŃeanul unei societăŃi politice participative nu este orientat doar spre<br />

participarea activă în politică, el este în acelaşi timp supus legilor şi autorităŃii<br />

şi este un membru al unui grup cu o cultură parohială. Orientările politice ale<br />

unui individ conŃin în grade diferite elemente ale culturii parohiale, de


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

supunere şi participative. La fel orice cultură politică particulară cuprinde<br />

aceleaşi trei tipuri de elemente, combinate în proporŃii specifice fiecăreia.<br />

G. Almand şi S. Verba au întreprins o cercetare amplă între 1958-1963<br />

în cinci Ńări: S.U.A., Anglia, Italia, Germania şi Mexic, pe un eşantion de 1000<br />

de subiecŃi, anchetaŃi în fiecare Ńară. Scopul cercetării a fost de a descoperi<br />

fundamentele culturale ale democraŃiei. Considerând gradul de participare<br />

(exprimat în performanŃe practice) a cetăŃenilor la funcŃionarea unui sistem<br />

democratic ca valoare centrală a culturii politice şi civice, Almand şi Verba au<br />

măsurat nivelul de cultură politică în fiecare din cele cinci Ńări cu ajutorul<br />

următorilor indicatori: volumul de cunoştinŃe politice; componenta civică;<br />

modalităŃile acŃiunii politice; aprecierea sistemului politic. Concluziile la care au<br />

ajuns în acel timp au fost: numai S.U.A. şi Anglia realizaseră gradul necesar de<br />

corelare între structurile primare ale societăŃii (familii, comunităŃi locale etc.) şi<br />

structurile politice naŃionale care oferă funcŃionalitate culturii participative<br />

democratice. Italia şi Mexicul ar avea o cultură parohială; Germania - una de<br />

supunere. În societăŃile unde există o ruptură între atitudinile politice şi cele<br />

sociale apare fie o cultură politică de alienare (Italia), fie de supunere<br />

(Germania), fie o cultură politică contestatară (Mexicul). Aşadar, cultura politică<br />

are un impact asupra sistemului politic din care ea face parte. Există o cultură<br />

politică democratică – un pattern al atitudinilor politice care sprijină<br />

stabilitatea democratică, modernizarea politică, în sensul creşterii eficienŃei<br />

activităŃilor de guvernare. CetăŃeanul aparŃinător unei democraŃii posedă o<br />

cultură raŃional - activă, adică există aşteptarea ca el să fie activ în politică, că<br />

este ghidat de raŃiune, nu de emoŃii, în abordarea politicii, că este bine informat<br />

şi că deciziile sale sunt întemeiate pe calcul atent, pe corelarea intereselor<br />

individuale cu cele ale colectivităŃii, pe etica responsabilităŃii. Atâta vreme cât<br />

cetăŃenii nu acŃionează la standardele culturii raŃional-active, democraŃia se află<br />

în eşec. Nivelul scăzut de cultură politică, subinformarea, apatia, pasivitatea<br />

cetăŃeanului constituie indicii pentru o democraŃie slabă.<br />

Celor trei tipuri de cultură li se adaugă, sub imboldul mijloacelor<br />

audio-vizuale – scria R.G. Schwartzenberg, cultura politică “de spectacol”<br />

care este dăunătoare într-un alt fel decât cultura de supunere. Dacă aceasta<br />

din urmă asigură dominaŃia mărturisită şi admite violenŃa deschisă, “cultura de<br />

spectacol nu este decât simulare, artificiu, parodie. Este reprezentarea<br />

înşelătoare a democraŃiei, simulacrul culturii de participare. Individul se crede<br />

liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, când în realitate nu<br />

este decât un spectator, păcălit, amăgit de “jocul politicii”, pe fundalul micilor<br />

ecrane şi după perdelele cabinelor de vot” 2 . Astfel, cultura de spectacol vine<br />

să înlocuiască în mod insidios cultura de participare, iar spectacolul politic<br />

înlocuieşte democraŃia, fiind readusă la ordinea zilei problema înstrăinării<br />

politice a omului chiar în societăŃile democratice.<br />

* *<br />

*<br />

2 R.G. Schwartzenberg, “Statul spectacol”, Ed. Scripta, Bucureşti, 1995, p.243-244.<br />

236


237<br />

CULTURA POLITICĂ<br />

Într-o altă perspectivă – cea praxiologică, cultura politică aparŃine<br />

subiecŃilor acŃiunii politice, celor care în mod direct sau indirect fac politică, se<br />

raportează la viaŃa politică fie în calitate de conducători, fie de conduşi, cu<br />

specificarea că în societăŃile democratice cele două status-uri (conducător,<br />

condus) sunt cumulate de majoritatea cetăŃenilor. Cultura politică este o<br />

realitate prezentă în toate societăŃile organizate după criterii politice, fiind<br />

rezultatul eforturilor cumulative ale generaŃiilor ce s-au succedat în istorie de a<br />

înfăptui o ordine socială în care viaŃa indivizilor să fie posibilă, să fie<br />

garantată, în care să se asigure premisele necesare bunei funcŃionări a<br />

întregului corp social (popor, naŃiune, colectivitate umană), progresului social<br />

şi dezvoltării personalităŃii membrilor corpului social.<br />

Fiind o componentă a ansamblului culturii unei societăŃi, cultura<br />

politică are aceleaşi componente structurale, dar care gravitează în jurul<br />

valorilor politice şi care ghidează desfăşurarea acŃiunii politice, funcŃionarea<br />

sistemului politic al societăŃii. Pentru că există o diversitate imensă de<br />

colectivităŃi umane organizate politic şi o varietate impresionantă de agenŃi<br />

politici concreŃi, rezultă un pluralism al culturilor politice. Îndărătul<br />

elementelor concrete, specifice ale culturii agenŃilor individuali ai practicii<br />

politice pot fi depistate elemente comune, generale şi esenŃiale ale culturii<br />

politice care sunt corelate funcŃional într-un model. Elementele acestuia<br />

sunt:<br />

a) Cognitive, prin care agentul acŃiunii reflectă, înŃelege, îşi explică<br />

faptele politice, universul politico-social, posibilităŃile şi oportunităŃile<br />

participării sale la practica politică. CunoştinŃele politice, stocul de informaŃie<br />

politică-juridică existente în societate şi mai ales în experienŃa agentului<br />

acŃiunii politice au fost interiorizate sub formă de achiziŃii operaŃionale,<br />

constituind atât o resursă, cât şi un mijloc al practicii politice, care fac posibilă<br />

o acŃiune conştientă, raŃională, responsabilă şi eficientă. Alături de informaŃie<br />

politică operaŃională, în toate culturile contemporane există şi cunoştinŃe,<br />

informaŃii contemplative, speculative, situate undeva în fondul pasiv al<br />

cunoaşterii şi culturii politice. Nu este exclusă însă posibilitatea actualizării<br />

acestora, a transformării lor în instrumente operaŃionale favorabile sporirii<br />

raŃionalităŃii şi eficienŃei practicii politice în anumite conjuncturi sociale.<br />

b) Axiologice, prin care agenŃii acŃiunii politice (lideri politici, elita<br />

politică, partide, grupe de presiune, electoratul etc.) evaluează corespunzător<br />

unui anumit criteriu fapte, proceduri ale practicii politice, propriile performanŃe,<br />

le ierarhizează, stabilesc priorităŃi de acŃiune, determină utilitatea, sensul<br />

acŃiunilor, posibilităŃile de alianŃă politică etc. Toate aceste evaluări sunt<br />

esenŃiale pentru programarea acŃiunii, pentru elaborarea strategiei şi tacticii<br />

dar şi pentru corelarea “din mers” a propriilor acŃiuni, iniŃiate şi realizate de un<br />

agent politic sau altul.<br />

c) Creative, prin care agenŃii acŃiunii politice prelucrează datele<br />

cognitive, afective, motivaŃionale şi moral-voliŃionale pe care le posedă în<br />

experienŃă, construind, elaborând noi valori politice, rezolvând probleme<br />

aduse la ordinea zilei de fluxurile de evenimente sociale. Toate acestea<br />

implică eforturi creative, de adaptare, de construcŃie, de producere a noului;


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

creaŃia de valori politice constituind nucleul culturii politice, factorul care dă<br />

măsura succesului în acŃiune şi care predetermină anvergura, importanŃa<br />

istorică a acŃiunii politice întreprinse.<br />

d) Praxiologice, adică cele de întrebuinŃare în acŃiunea politică a<br />

valorilor ca: programe politice, strategii, tactici, idealuri politice, mijloace şi<br />

resurse politice, obiecte supuse transformărilor (care, aflate în conexiuni cu<br />

actele de guvernare, devin politizate), acte de legiferare, decizii, control etc.<br />

Toate componentele practicii politice sunt cuprinse în sfera culturii politice<br />

putând fi evaluate ca valori, pseudovalori şi antivalori. Unele Ńin de latura<br />

materială, altele de cea nematerială (ideală) a culturii - fiecare având funcŃii<br />

specifice, de neînlocuit, în practica politică, în realizarea obiectivelor politicii în<br />

genere.<br />

e) ComunicaŃionale, concretizate în transmiterea informaŃiei politice<br />

între cei doi poli ai vieŃii politice: guvernanŃii şi guvernaŃii, între societatea<br />

politică şi societatea civilă, între elita politică şi cetăŃean. Universul<br />

comunicaŃional a trecut mult în faŃa celorlalte mijloace ale practicii politice (ca<br />

sursă de eficienŃă, operativitate şi ca importanŃă) în secolul XX. De aici a<br />

rezultat un interes sporit al tuturor guvernelor pentru a-l perfecŃiona. Nici o<br />

politică nu este posibilă fără comunicare; cu atât mai mult sistemul politic<br />

democratic. Modernizarea sistemelor de comunicare s-a dovedit a fi necesară<br />

şi din nevoia dezvoltării vieŃii politice, a realizării transferului de modele<br />

politice prin învăŃare, imitaŃie, educaŃie, prin acŃiunea diferiŃilor factori de<br />

socializare politică - procese desfăşurate în interiorul aceleiaşi comunităŃi<br />

umane sau între colectivităŃi diferite.<br />

Toate aceste elemente sunt corelate organic într-un sistem<br />

funcŃional al culturii politice centrat pe o tablă de valori politice specifice<br />

fiecărei societăŃi. Valorile politice dominante sunt promovate şi propagate de<br />

cei care se află la putere. Într-un sistem politic pot fi la “vârf” valorile liberale,<br />

într-altul valorile social-democraŃiei, într-altul valorile democrat-creştine etc.<br />

Aceasta scoate în evidenŃă rolul ideologiilor ca părŃi constitutive ale culturii<br />

politice. Dar cultura politică a unei societăŃi trebuie evaluată nu după<br />

conŃinutul ideologiei în primul rând (într-o astfel de ipostază, politologul ar fi<br />

pus în situaŃia să caracterizeze culturi atât de diferite în termeni superlativi), ci<br />

după performanŃele practicii politice mai ales, după volumul de bine, de<br />

dreptate, de bunăstare, de fericire, de adevăr aduse oamenilor de un sistem<br />

politic concret. Aceasta, pentru că elementele culturii politice participă direct<br />

sau indirect într-o reŃea de circuite ce compun practica politică globală. Un<br />

element disparat al culturii politice, chiar dacă are o calitate individuală<br />

perfectă, el va fi lipsit de valoare dacă acŃiunea politică ce-l integrează nu va<br />

produce roadele socialmente aşteptate, dorite. Din acest punct de vedere,<br />

cultura politică a unei societăŃi are elemente pasive (“moarte”) şi active,<br />

elemente latente şi manifeste, elemente “parazitare” (‘’pseudo-valori”) şi<br />

elemente funcŃionale, elemente lucrative şi inhibitive, elemente propulsorii şi<br />

frenatoare etc.<br />

Cultura politică, parte a culturii de ansamblu a societăŃii, a fost şi va<br />

rămâne o variabilă dependentă de progresul general al comunităŃilor umane.<br />

238


CULTURA POLITICĂ<br />

Ea este supusă transformărilor, implicit dezvoltării şi modernizării. Într-un<br />

astfel de proces istoric ea şi-a demonstrat rolul ambivalent: cultura politică,<br />

dezvoltându-se, pe de o parte favorizează creşterea gradului de liberate<br />

umană iar, pe de altă parte, limitează libertatea oamenilor. Cultura politică<br />

măreşte libertatea, pentru că permite elaborarea unor opŃiuni mai temeinic<br />

fundamentate, permite alegerea în cadrul unei oferte raŃionale de variante<br />

acceptabile, favorizează participarea la viaŃa politică prin prisma anticipării<br />

efectelor pe termen lung. Totodată, cultura politică eliberează cetăŃeanul de<br />

efortul de a reinventa mereu mecanismele participării la viaŃa politică,<br />

realizării controlului asupra activităŃii organelor de decizie, contestării unor<br />

acte politice etc., pentru că acestea pot fi asigurate prin învăŃare socială , prin<br />

socializare politică, generând timp liber necesar pentru explorări şi creaŃie. În<br />

acelaşi timp, dezvoltarea culturii limitează libertatea cetăŃeanului pentru că<br />

oamenii nu sunt liberi să facă tot ce vor. Legile, actele normative, ca invenŃii<br />

ale culturii juridice, îi împiedică pe cetăŃeni să se angajeze în anumite feluri de<br />

acŃiuni (de exemplu: să înfiinŃeze un partid fascist, să ia cu asalt clădirea<br />

primăriei sau a guvernului sau să nu-şi plătească impozitele) şi le impun să<br />

acŃioneze într-un anumit fel sau la anumite standarde. Dar cultura politică<br />

limitează inegal (funcŃie de apartenenŃa la o clasă, nivelul de avere, sex,<br />

status profesional etc.).<br />

2. Diversitatea culturilor politice<br />

Pluralismul culturilor politice se exprimă atât la scară planetară, prin<br />

diferenŃele între societăŃile politice, între sistemele şi regimurile politice şi<br />

popoare, cât şi în cadrul uneia şi aceleiaşi societăŃi.<br />

În ce priveşte diversitatea culturilor politice între societăŃi, au fost<br />

prezentate rapoarte, în special de către antropologi, care au evidenŃiat o<br />

diversitate culturală apreciabilă, vizând aspectele materiale ale culturii politice,<br />

organizarea relaŃiilor între membrii societăŃii, valorile, normele, obiceiurile,<br />

moravurile şi tabuurile politice, simbolistica politică, organizarea administrativteritorială<br />

etc. EvidenŃierea diferenŃelor între culturile politice a făcut apel la<br />

unele criterii: valorile dominante în sistemul politic (cultura politică<br />

americană, de pildă, şi toate culturile democratice consideră fiinŃa umană, ca<br />

individualitate, drept valoare supremă, respectul pentru drepturile omului este<br />

axioma oricărui program politic, în timp ce în regimurile comuniste, în cele de<br />

comandă în general, au prioritate colectivul, interesul general şi nu<br />

personalitatea individului); orânduirea economică, în funcŃie de care s-au<br />

format culturi politice capitaliste, socialiste, mixte; nivelul de dezvoltare<br />

redat, printre altele, de Produsul Intern Brut pe locuitor, în funcŃie de care se<br />

discută despre cultura politică din societăŃile dezvoltate, mediu dezvoltate,<br />

subdezvoltate, în curs de dezvoltare; criteriile istorice, geografice sau al<br />

climei, în funcŃie de care s-a discutat despre cultura politică a Ńărilor insulare<br />

şi a celor continentale, a Ńărilor cu climă caldă, temperată şi rece, a Ńărilor cu<br />

tradiŃii statale milenare şi a celor cu o istorie a vieŃii politice mai scurtă, a<br />

239


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Ńărilor dominate colonial de FranŃa spre deosebire de cele dominate de Marea<br />

Britanie sau Portugalia. Uneori a fost valorificată împărŃirea mai veche a<br />

culturilor în apolinice şi dionisiace. Astfel cultura dionisiacă politică ar da<br />

curs dezlănŃuirii imaginaŃiei, activităŃilor frenetice, pasiunilor participative,<br />

sensibilităŃii exagerate, pe când cea apolinică pune accent pe sobrietatea<br />

raŃională, pe calculul logic, discreŃie, moderaŃie, respectarea mecanică a<br />

legilor, pe primatul colectivităŃii în raport cu individul.<br />

Diversitatea culturilor politice ale comunităŃilor umane vine să<br />

demonstreze puterea de inovaŃie a omului, a elitelor politice dar şi flexibilitatea<br />

şi variabilitatea instituŃiilor, organizaŃiilor politico-juridice. Aşa cum culturile<br />

politice ale diferitelor societăŃi variază în spaŃiu şi timp, tot astfel segmentele<br />

sociale componente ale unei societăŃi date pot produce varietate în<br />

structurarea politică, mai cu seamă în epoca modernă şi contemporană, luând<br />

naştere cultura politică a regimului şi cultura politică a opoziŃiei, cultura<br />

politică a stângii (care se raportează cu predilecŃie la următoarele valori:<br />

egalitate, justiŃie socială, echitate, solidaritate, progres, sensul laic al vieŃii<br />

umane, republicanism, stat puternic, protecŃie socială necondiŃionată etc.),<br />

cultura politică a dreptei (care se orientează după o altă grilă de valori:<br />

primatul individului în raport cu colectivitatea, drepturile omului, apărarea<br />

proprietăŃii, ordine socială bazată pe lege, promovarea elitelor formate în mod<br />

firesc, credinŃă în Dumnezeu, conservatorism, anticomunism), cultura politică<br />

liberală, democrat-creştină, comunistă, naŃionalistă, conservatoare, ecologistă<br />

etc. Pentru a desemna această varietate a culturii politice dinăuntrul unei<br />

societăŃi a fost introdus termenul de subcultură politică.<br />

Subculturile politice pot avea ca suport o clasă socială, o etnie, o<br />

grupare religioasă etc. care, prin reacŃie la procesul de omologare şi<br />

generalizare a valorilor politice oficiale, îşi edifică propriile lor sisteme de<br />

valori care reprezintă o sublimare a nevoilor, atitudinilor şi stilului lor de viaŃă<br />

la nivelul vieŃii comunitare. Subculturile politice rezumă concepŃia despre lume<br />

şi viaŃă a unor colectivităŃi cvasiînchise. După cum arată V. Măgureanu, “ele<br />

nu se opun valorilor oficiale, nu le contestă, dar instituie un fel de paralelism<br />

între valorile grupului, practicate şi recunoscute de membrii săi, şi valorile<br />

oficiale, de stat, care au relevanŃă pentru comunităŃile respective doar în<br />

cazurile care privesc interesul general sau naŃional” 3 . În orice caz, o<br />

subcultură politică are o matrice, un tipar ce conferă colectivităŃii şi<br />

organizaŃiei ei politice o identitate, o personalitate. Identitatea unei subculturi<br />

politice se poate baza pe moştenirea sa etnică (cultura promovată de Partidul<br />

Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe condiŃia sa economică (cultura politică a<br />

aristocraŃiei, a săracilor din ghetou, cea promovată de partidul clasei de mijloc<br />

etc.), pe apartenenŃa la o provincie (cultura politică promovată de Partidul<br />

Moldovenilor, cultura politică transilvană din secolul al XVIII-lea, a łării<br />

Bascilor etc.) şi la o istorie (invocată frecvent în discursul liderilor, mai ales).<br />

Subcultura politică posedă o limbă distinctă, o simbolistică<br />

specifică (sigle, steaguri, steme, ceremonii, portrete ale liderilor, culori,<br />

3 V. Măgureanu, “Studii de sociologie politică”, Ed. Albatros, Bucureşti, 1997, p.334.<br />

240


241<br />

CULTURA POLITICĂ<br />

imnuri, uniforme, mituri, lozinci, formule de salut, forme distincte de comunicare,<br />

menite să întărească sentimentele de identitate şi să protejeze această<br />

comunicare de persoanele din afara organizaŃiei şi comunităŃii politice<br />

respective).<br />

În acelaşi timp, pe lângă subculturile politice, pot fiinŃa contraculturi<br />

care au drept conŃinut contestarea făŃişă, uneori vehementă a practicii politice<br />

oficiale, a valorilor dominante în societate, propunând adesea schimbări<br />

instituŃionale radicale. Aşa sunt culturile politice extremiste (ultranaŃionalismul,<br />

extrema dreaptă, mişcarea neonazistă din Germania, Ku Klux Klan-ul în<br />

Statele Unite ale Americii, FrăŃia Musulmană în Egipt etc.). Toate aceste<br />

formaŃiuni şi-au dezvoltat propriile lor tipare culturale, exprimate prin idei,<br />

valori, norme şi stiluri de acŃiune, care le pun în opoziŃie cu culturile propriilor<br />

lor societăŃi. Desigur, manifestarea contraculturilor politice în largul lor are<br />

limitări care sunt oficiale şi foarte puternice în regimurile totalitare (în astfel de<br />

sisteme politice contraculturile sunt scoase în afara legii, purtătorii şi agenŃii<br />

lor intră frecvent în raporturi cu organele represive ale statului, contraculturile<br />

sunt reduse la tăcere sau se manifestă în forme latente). În regimurile<br />

democratice contraculturile politice au un larg spaŃiu de exprimare, ştiut fiind<br />

faptul că statul de drept îşi face datoria şi că, totodată, există forme de<br />

toleranŃă şi chiar de respect faŃă de stilurile culturale care pot părea nefireşti,<br />

deplasate.<br />

Mozaicul creat de existenŃa şi competiŃia culturilor politice poate fi<br />

considerat un factor de progres al societăŃii politice. O parte a forŃelor politice<br />

conştientizează şi stimulează prin mijloace practice această realitate. Statele<br />

Unite, FranŃa etc., deseori, au considerat că diversitatea culturii lor politice<br />

vine să le îmbunătăŃească imaginea în lume, să le sporească puterea (dar nu<br />

toŃi cetăŃenii acestor state sunt de această părere). Pe de altă parte, unele<br />

state (nici un stat dictatorial nu face excepŃie) cred că diversitatea<br />

subculturilor politice vine să slăbească cultura politică oficială, să inhibe<br />

realizarea funcŃiilor acesteia. De aceea nu le încurajează sau, deseori, sunt<br />

interzise oficial.<br />

ConvieŃuirea în aceeaşi societate a mai multor culturi politice (fie<br />

subculturi, contraculturi) sugerează existenŃa unor mari dificultăŃi pentru cei<br />

care doresc să le ierarhizeze sau să opteze pentru “cea mai bună”, să decidă<br />

care este “rea”. Aşadar, există un relativism al culturilor politice (valoarea<br />

practică supremă a oportuniştilor), conform căruia oricare dintre culturi<br />

exercită un rol distinct, are funcŃii în configuraŃia de ansamblu a culturii<br />

societăŃii, îşi absoarbe seva din cultura ansamblului social. Ideea de<br />

relativitate nu trebuie dusă până la cinism sau să se considere că în<br />

societatea politică orice este permis, că nu există câteva standarde absolute<br />

(de pildă, respectarea dreptului la viaŃă, combaterea rasismului etc.).<br />

Adoptarea poziŃiei relativismului cultural îi încurajează pe cetăŃeni să<br />

privească mai obiectiv societatea în care trăiesc, stilurile culturale existente,<br />

prin raportare la propriul lor potenŃial.<br />

Cultura politică se exprimă prin acŃiunile agenŃilor politici. Seriile de<br />

acŃiuni politice istorice valorifică în mod coerent întreaga cultură stăpânită de


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

agenŃii politici, cu predilecŃie cultura politică, rezultând diferite stiluri de<br />

acŃiune politică. Stilul politic (fie al unui lider, fie al unui partid sau grup de<br />

presiune) exteriorizează idealurile, valorile, proiectele şi normele la care<br />

agentul politic aderă, dând o anumită personalitate şi putere de influenŃă<br />

acestuia. Stilul unui agent politic este cultura lui în acŃiune, este civilizaŃia<br />

politică.<br />

3. Ideologiile, componente vectoriale şi dinamogene<br />

ale culturii politice<br />

Ideologiile au făcut parte integrantă din cultura politică, din cultura<br />

umanităŃii în general, din momentul în care a apărut conştiinŃa socială.<br />

Ideologiile au constat în seturi de credinŃe şi atitudini, de valori, norme şi<br />

reprezentări colective justificate prin raŃionamente, teoretizări, construcŃii<br />

doctrinare mai mult sau mai puŃin reuşite din punct de vedere logic şi ştiinŃific.<br />

Ideologiile au fost şi sunt diferite: religioase, economice, politice, juridice,<br />

morale, filosofice, estetice etc. Toate au ca numitor comun faptul că îşi propun<br />

să reflecte un segment de realitate, din care autorii ideilor şi reprezentărilor<br />

fac ei înşişi parte, prin prisma poziŃiei, a atitudinilor, intereselor şi tradiŃiilor lor;<br />

ideologiile încearcă să ofere un sentiment de siguranŃă agenŃilor acŃiunii<br />

sociale în efortul lor de a-şi elabora o conştiinŃă de sine, de a intra în posesia<br />

unor standarde de explicare coerentă a locului şi rolului lor în societate, de a<br />

formula interpretări şi justificări ale propriilor fapte şi ale relaŃiilor cu alŃi agenŃi,<br />

având credinŃa că acestea au o legitimare chiar în virtuŃile ideologiei<br />

promovate.<br />

Conceptul de ideologie a dobândit un înŃeles particular în gândirea lui<br />

Marx şi Engels. În accepŃia iniŃială dată de aceştia, ideologia ar constitui o<br />

reflectare iluzorie, mistificată, alienată a evoluŃiei sociale, ar fi o conştiinŃă<br />

falsă referitoare la raporturile oamenilor cu natura, la raporturile dintre oameni<br />

în acelaşi timp, determinată de interesul de clasă şi de limitele istorice ale<br />

epocii în care acŃionează agenŃii sociali. Ulterior, conotaŃia conceptului de<br />

ideologie a fost extinsă, în sensul că ea ar consta în totalitatea ideilor şi<br />

concepŃiilor care reflectă, într-o formă mai mult sau mai puŃin sistematizată,<br />

interesele şi aspiraŃiile membrilor unei clase sau ale unei pături sociale,<br />

determinate de condiŃiile obiective ale existenŃei acestora, şi care serveşte la<br />

justificarea, la consolidarea sau la schimbarea relaŃiilor sociale, în menŃinerea<br />

sau crearea cărora clasa respectivă este interesată. 4 În consens cu această<br />

conotaŃie, într-o carte recentă, se afirmă că “o ideologie este un set<br />

sistematizat şi relativ ierarhizat de opinii… termenul de “doctrine” este mai<br />

adesea preferat celui de “ideologii”, căruia i se atribuie o conotaŃie exclusiv<br />

negativă... De fapt ideologia este mai generală decât o doctrină, fiind un mod<br />

universalist de a interpreta realitatea, din care derivă interpretarea realităŃii<br />

politice. Din această perspectivă, se consideră că există doar trei ideologii<br />

4 Vezi “DicŃionar de filosofie”, E.P., Bucureşti, 1978, p.342-343<br />

242


CULTURA POLITICĂ<br />

politice fundamentale-conservatorismul, socialismul şi liberalismul, restul fiind<br />

derivate şi combinate teoretice sau istorice ale lor”. 5 Într-o astfel de<br />

accepŃiune, ideologiile sunt create de intelectuali cu vocaŃie doctrinară,<br />

“avocaŃială” (în sensul că au abilitatea de a apăra interesele particulare, că<br />

ştiu să construiască un discurs dependent de identitatea unei colectivităŃi<br />

particulare); ele conŃin un grad de corespondenŃă cu realitatea la care se<br />

referă dar şi reflectări, justificări, evaluări inadecvate, incoerente, false,<br />

neştiinŃifice. Aceleaşi aspecte sunt valabile pentru judecăŃile de valoare<br />

conŃinute de orice ideologie (judecăŃile de valoare exprimă opŃiunile, dorinŃele<br />

agentului acŃiunii, exprimă atitudinea sa faŃă de alŃi agenŃi sociali etc.);<br />

acestea pot avea o întemeiere sau o raŃiune suficientă foarte diferită,<br />

mergându-se până la evaluări dintre cele mai aberante. Modul cum se<br />

combină judecăŃile de existenŃă cu cele de valoare, proporŃiile dintre<br />

reflectarea adecvată şi inadecvată a realităŃii, dintre adevăr şi fals diferă de la<br />

o ideologie la alta.<br />

O variantă particulară a conceptului de ideologie o constituie<br />

ideologiile politice. Acestea exprimă într-un plan teoretic-justificativ, prin<br />

raportare la anumite valori şi norme cu conotaŃii particulare, atitudinile,<br />

interesele, sentimentele şi voinŃa agenŃilor politici, a grupurilor sociale pe care<br />

aceştia le reprezintă, faŃă de starea, evoluŃia şi perspectivele societăŃii<br />

globale, faŃă de raporturile de putere şi de dominare. Ideologiile politice sunt,<br />

deci, o componentă a conştiinŃei de sine a agenŃilor politici, având o funcŃie de<br />

direcŃionare, de reglare, de ordonare a comportamentului politic, sunt cele<br />

care oferă repere axiologice, proiecte generale privind evoluŃia omului şi a<br />

societăŃii, pentru a modela elaborarea programelor, strategiilor şi tacticilor<br />

agenŃilor politici.<br />

Aşadar, ideologiile politice sunt dependente de acŃiunea politică, se<br />

integrează în viaŃa agenŃilor politici, ca vectori ai luptelor politice, propunând<br />

introducerea unei noi ordini socio-economice, a unui nou sens în viaŃa politică<br />

şi socială. Din această perspectivă, ele fie că propun şi descriu o ordine<br />

socială dezirabilă, fie că vor aduce justificări unor interese şi proiecte de<br />

realizare a lor, fie că vor condamna ideile şi practicile agenŃilor politici<br />

concurenŃi, în special ale celor aflaŃi la polul opus. Ideologiile politice sunt<br />

promovate atât de reprezentanŃii puterii, ca discursuri justificative ale puterii<br />

exercitate de ei, cât şi de reprezentanŃii opoziŃiei, ca discursuri care optează<br />

pentru o nouă ordine politică şi care critică distructiv ordinea existentă,<br />

practicile politice-juridice de susŃinere a acesteia. Prin urmare, orice ideologie<br />

politică va conŃine atitudini şi opŃiuni “pro” şi “contra”, va avea în sine o<br />

elaborare teoretică de tip constructiv-justificativ şi o alta de tip distructiv-critic.<br />

Ideologiile politice sunt, deci, în acelaşi timp, nu numai “discursuri” ale<br />

puterii sau împotriva puterii, ci şi resurse, instrumente, “arme” ale<br />

practicii politice.<br />

Ca veritabile ghiduri de acŃiune colectivă, ideologiile politice “descriu<br />

ordinea socială, o condamnă sau o justifică. În acest sens, ele se înrudesc cu<br />

5 Alina Mungiu-Pippidi, “Doctrine politice”, Polirom, Iaşi, 1998, p.9<br />

243


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

naraŃiunile privitoare la origine, cu miturile societăŃilor tradiŃionale. Însă,<br />

diferind de mit, ideologiile politice iau forma unei argumentaŃii demonstrative<br />

ce vizează stabilirea necesităŃii ordinii politice sau caracterul ineluctabil al<br />

evoluŃiei sale. Ele sunt fiicele naturale ale societăŃii industriale şi<br />

postindustriale, în care prevalează modul ştiinŃific de gândire. Totuşi, ele se<br />

diferenŃiază net de ştiinŃă. Ideologiile nu acceptă răsturnarea “argumentelor”<br />

lor, bazate pe un progres al cunoaşterii. Ele constituie sisteme de gândire<br />

închise şi fixate, ce nu se adresează doar raŃiunii oamenilor, ci şi afectivităŃii<br />

lor”. 6<br />

Din cele prezentate anterior reiese faptul că ideologiile politice sunt<br />

modalităŃi preştiinŃifice de reflectare a vieŃii sociale - modalităŃi prin care<br />

grupurile sociale, colectivităŃile umane ajung la o conştiinŃă de sine mai mult<br />

sau mai puŃin deformatoare a realităŃii, conŃinând în anumite proporŃii<br />

elemente de gândire sincretică, primitivă, infantilă, exprimate sub forma<br />

mitului, a construcŃiilor imaginare, a elementelor de falsă cunoaştere. Cu toate<br />

aceste “vicii”, în multe cazuri ideologiile politice au promovat valori generalumane;<br />

propagarea lor în mediul mulŃimilor, al societăŃii civile a condus la<br />

întărirea consensului, a coeziunii sociale, a comunităŃii politice. Ideologiile<br />

politice care au intrat în vogă, pe fundalul adâncirii clivajelor sociale, al unor<br />

procese de restructurare istorică a societăŃii (prin revoluŃii, războaie, mari<br />

reforme etc.), au servit ca platforme pentru legitimarea fie a unei practici<br />

politice istorice, fie a închegări unor alianŃe politice, fie a unei puteri politice,<br />

fie a înlăturării unui regim politic.<br />

Doctrinele politice de astăzi sunt numeroase: liberală, socialdemocrată,<br />

socialistă, creştin-democrată, ecologistă, conservatoare,<br />

naŃionalistă, comunistă, feministă, etc. Din cadrul celor nominalizate s-au<br />

desprins diferite variante, dizidenŃe, doctrine “hibrizi” (provenite din<br />

combinarea a două sau a mai multora). Pe acest fond, ideologiile politice au<br />

fost clasificate în: ideologii de stânga, de centru şi de dreapta;<br />

conservatoare, reformiste şi revoluŃionare; regaliste şi republicane;<br />

materialiste şi idealiste; sclavagiste, feudale, capitaliste, comuniste;<br />

tradiŃionale, moderne şi postmoderne; individualiste şi colectiviste etc. O<br />

clasificare recentă (cea a lui Guido Dericks) are drept criteriu distincŃia dintre<br />

comunitate şi societate-proces istoric ce s-a afirmat cu putere începând din<br />

secolul al XIX-lea. În acest sens, doctrinele politice care justifică interesele<br />

unor comunităŃi umane particulare, aflate în concurenŃă cu altele, sunt cele de<br />

tipul: naŃionalismului, conservatorismului, cele ecologice, iar cele care<br />

pledează pentru o societate a universalului, pentru construcŃia europeană şi<br />

reglarea globală a relaŃiilor internaŃionale sunt liberalismul şi socialdemocraŃia.<br />

În fond, acestea sunt şi cele mai puternice crezuri politice,<br />

curente de opinie şi ideologii politice contemporane. Iată de ce, într-un capitol<br />

anterior, am creionat identitatea acestor ideologii.<br />

6 D. Chagnollaud, “DicŃionar al vieŃii politice şi sociale”, Ed. ALL, 1999, p.72<br />

244


CULTURA POLITICĂ<br />

4. Socializarea şi aculturaŃia politice<br />

Când vine pe lume, fiinŃa umană începe să-şi pună în valoare<br />

potenŃialul social pe care-l are, angajându-se într-un proces continuu de<br />

interacŃiune cu semenii, învăŃând, lărgindu-şi experienŃa cognitivă şi socială,<br />

folosindu-şi o gamă diversificată de deprinderi ce îi permit o participare activă<br />

în societate. Acest proces important de învăŃare de noi şi noi roluri sociale de<br />

către individ, prin care el îşi dezvoltă o identitate şi se manifestă ca membru<br />

activ al societăŃii, este numit socializare.<br />

În ultimele decenii au fost date numeroase definiŃii procesului de<br />

socializare (din perspectivă psihologică, sociologică, a sociologiei devianŃei,<br />

culturologiei, teoriei cognitive, interacŃiunii simbolice). Cei mai mulŃi autori<br />

consideră socializarea ca un proces ontogenetic, stadial, constând în<br />

totalitatea influenŃelor formativ-educative exercitate de diferitele grupuri<br />

sociale asupra indivizilor ce intră în componenŃa lor. Prin acest proces<br />

indivizii asimilează limba, valorile, obiceiurile, tradiŃiile, deprinderile, atitudinile,<br />

normele, regulile de comportament specifice grupului social din care ei fac<br />

parte. Dezvoltarea normală a fiinŃei umane reclamă contacte interindividuale,<br />

ocazii de a vedea, a auzi şi învăŃa de la semeni, apropierea şi comuniunea cu<br />

alte fiinŃe umane. InfluenŃele formative, educative, modelatoare provin din<br />

partea unor agenŃi formali şi informali, se produc în mod voit sau în mod<br />

spontan, generând pentru personalitatea în curs de dezvoltare mecanisme de<br />

asimilare, alegere, învăŃare, de adaptare, integrare, de conformare sau<br />

neconformare la cerinŃele mediului social, politico-juridic şi moral.<br />

Primele instanŃe de socializare, implicit politică, sunt familia (cea mai<br />

importantă), şcoala şi biserica, grupul de vârstă, mass-media; urmează apoi<br />

cercurile de prieteni, colectivul de muncă, armata, instituŃiile frecventate,<br />

partizanatul etc. După sociologul Norman Goodman “singurul factor cu adevărat<br />

important în socializare este familia. Familia este prima şi cea mai continuă lume<br />

socială pentru sugar şi copil. În familie se stabilesc primele şi cele mai durabile<br />

relaŃii intime. Capacitatea comunicativă, în primul rând prin învăŃarea limbii, are<br />

loc iniŃial în familie. Tot în familie, sugarul şi copilul fac cunoştinŃă cu elementele<br />

cheie ale culturii … familia asigură identitatea socială iniŃială a copilului în raport<br />

cu rasa, religia, clasa socială şi genul. Şansele generale în viaŃă, sănătatea,<br />

longevitatea, gradul de educaŃie şi tipul de ocupaŃie sunt puternic influenŃate de<br />

familia în care copilul se naşte” 7 . Dar mediul familial va determina socializarea<br />

copilului întotdeauna împreună cu ceilalŃi factori.<br />

O mare parte a cercetătorilor americani au ajuns la concluzia că<br />

integrarea indivizilor în grupurile, colectivităŃile sociale este rezultatul a trei<br />

factori:<br />

a) însuşirea, interiorizarea normelor juridice şi morale, a modelelor de<br />

comportament şi valorilor;<br />

7 N. Goodman, “Introducere în sociologie”, Editura Lider, Bucureşti, p.120.<br />

245


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

b) individul devine conştient de faptul că posibilităŃile sale de alegere<br />

în ce priveşte rolurile asumabile sunt limitate;<br />

c) fiinŃa umană dobândeşte conştiinŃa responsabilităŃii, referitor la<br />

modul în care respectă normele etico-juridice, în virtutea căreia evită<br />

sancŃiunile punitive ce succed în mod firesc încălcarea normelor şi doreşte, în<br />

acelaşi timp, să obŃină mai mult prestigiu, aprecieri pozitive în urma<br />

conformării la modelul etico-juridic oferit de societate.<br />

În procesul socializării individului, controlul social va conduce la<br />

acceptarea şi interiorizarea valorilor, scopurilor, normelor, obiceiurilor şi<br />

mentalităŃilor colectivităŃii, controlul social se transformă treptat în autocontrol,<br />

în acŃiune liberă a indivizilor care vor reproduce, adesea în mod creator,<br />

modelul cultural-normativ al societăŃii. În esenŃă, socializarea are ca efect<br />

crearea de personalităŃi conformiste, care vor manifesta comportamente<br />

previzibile, integrate în sistemul social. Dar, socializarea este un produs<br />

dinamic, deschis, nelipsit de implicaŃii ambivalente, pentru că individul nu se<br />

va mărgini la o învăŃare mecanică a conformităŃii în raport cu valorile şi<br />

normele colectivităŃii, nu se va integra linear în cerinŃele acesteia, ci va învăŃa<br />

să compare, să aleagă, să conteste, să respingă anumite modele din oferta<br />

societăŃii. De aceea, R. Linton, E. Sapir, A. Kardiner etc. au înlocuit termenul<br />

de socializare cu cel de aculturaŃie, accentuând asupra importanŃei asimilării<br />

valorilor şi scopurilor, a modelelor culturale.<br />

Socializarea politică este o faŃetă a socializării de ansamblu a<br />

individului, a asimilării culturii societăŃii, având o specificitate în ansamblul<br />

proceselor socializatoare, prin faptul că ea va conduce în final la formarea<br />

acelor aptitudini ale fiinŃei umane care, în calitatea ei de cetăŃean, îi va<br />

permite să facă distincŃie între societatea civilă şi societatea politică, să<br />

înŃeleagă şi să evalueze faptele politice, să formuleze opŃiuni politice şi să<br />

participe la rezolvarea treburilor politice, corespunzător status-urilor şi rolurilor<br />

pe care le-a asimilat. Socializarea politică este un proces complex, multifazic<br />

de formare şi dezvoltare a culturii politice a individului, de însuşire de către<br />

acesta a unor roluri care-l fac capabil de a participa la viaŃa politică.<br />

Socializarea politică, ca socializarea în genere, nu este un proces de<br />

“dresură socio-politică”, nu constă într-o simplă recepŃie şi acceptare pasivă a<br />

elementelor de cultură politică-juridică transmise de către generaŃiile mature,<br />

ci angajează o amplă modelare a personalităŃii, susŃinute eforturi de învăŃare<br />

socială pe tot traseul vieŃii individuale, având ca produs observabil<br />

comportamentul politic-civic, participarea fiinŃei umane la viaŃa politică. Ea nu<br />

se rezumă la acumularea de cunoştinŃe, informaŃii politice, nici la formarea<br />

unor capacităŃi de valorizare a faptelor politice şi de orientare în spaŃiul politic,<br />

ci în mult mai mare măsură constituie un exerciŃiu de practicare a unor<br />

comportamente politice, participative, de exteriorizare a personalităŃii prin<br />

atitudini de acceptare sau neacceptare a unor decizii politice, prin formularea<br />

de opŃiuni, prin operaŃiuni de propagare activă a elementelor culturii politice în<br />

favoarea valorilor pe care se axează personalitatea, de participare directă la<br />

activităŃi de conducere etc.<br />

246


CULTURA POLITICĂ<br />

Schematic, concepŃia liberală şi cea radicală despre socializarea<br />

politică se prezintă astfel 8 :<br />

ConcepŃia<br />

liberală<br />

ConcepŃia<br />

radicală<br />

De la cine la<br />

cine<br />

De la o<br />

generaŃie la<br />

alta<br />

De la clasa<br />

dominantă la<br />

clasa<br />

subordonată<br />

Principala<br />

instituŃie<br />

Perioada de<br />

timp în care se<br />

desfăşoară cu<br />

precădere<br />

Cum ?<br />

Familia Copilăria Neplanificată<br />

(de la sine)<br />

Mass – media<br />

Vărsta adultă şi<br />

copilăria<br />

Premeditat<br />

Procesul de socializare politică începe chiar din perioada copilăriei, în<br />

cadrul unor grupări formale şi informale (familie, grădiniŃă, grupul de vârstă,<br />

mass-media, cercul de prieteni, Biserica etc.), având un puternic suport<br />

afectiv. Psihopedagogii au reuşit să determine momentul când debutează<br />

socializarea politico-juridică: vârsta de 5-6 ani, când capătă contur unele<br />

procese de bază din structura personalităŃii. În copilărie au loc socializarea<br />

de bază (sau primară) la care se adaugă, în perioada maturităŃii, socializarea<br />

politică continuă, condiŃionată de asumarea de către adult a unor noi<br />

iniŃiative, roluri prin care îşi va concretiza statutul de cetăŃean. ConŃinutul<br />

socializării diferă în funcŃie de stadiul ontogenetic, de profilul, scopurile şi<br />

valorile grupurilor traversate de fiinŃa umană. Copilul este socializat într-un<br />

cadru profund afectiv (familia) iar adultul în medii, de regulă, interesate, cu<br />

viaŃă axată pe valori, scopuri şi norme specifice. Adultul va recepta şi va<br />

asimila cultura politică a grupului (a clasei sociale din care face parte, a<br />

colectivităŃii, comunităŃii etc.), prin raportare la cultura politică oficială, la<br />

valorile instituŃiilor dominante în societate.<br />

Socializarea continuă (numită, de o parte a sociologilor, secundară)<br />

sau socializarea politică a adulŃilor vizează procesele prin care cetăŃenii îşi<br />

asumă noi roluri politice sau care se intersectează cu viaŃa politică, asociate<br />

cu asimilarea elementelor corespunzătoare de cultură politică, cu<br />

destructurări ale unor atitudini politice, reorientarea personalităŃii spre noi<br />

valori politice. Cauzele principale ale resocializării politice pot acŃiona<br />

dinăuntrul personalităŃii (deziluzii politice, pierderea speranŃei, contradicŃia<br />

dintre aşteptările iniŃiale şi performanŃele regimului politic, sentimentul<br />

datoriei, trebuinŃa de prestigiu social etc.) sau pot fi constrângeri exterioare:<br />

schimbarea regimului politic, intrarea în şomaj, schimbarea statutului<br />

profesional, pensionarea, apariŃia unor legi care afectează profund interesele<br />

cetăŃeanului etc. Procesul de socializare politică a adulŃilor este sinuos,<br />

8 Vezi Alina Mungiu – Pippidi, „Introducere în politologie”, Polirom, Iaşi, 2000, p. 161<br />

247


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

contradictoriu, personalizat, conŃine adesea drame personale cauzate de<br />

dificultăŃile schimbării unor convingeri şi atitudini politice, a restructurării<br />

propriei ierarhii de valori politice etc. Noile achiziŃii ale culturii politice pot intra<br />

în conflict cu vechile valori şi norme, resocializarea făcându-se cu un grad de<br />

dificultate direct proporŃional cu vârsta.<br />

Socializarea politică, în bună măsură, coincide cu educaŃia politică<br />

în sens larg (exercitată de familie, şcoală, universitate, mass-media, de alŃi<br />

factori educaŃionali), dar are o sferă mai largă prin aportul şi al altor instituŃii<br />

(organizaŃii politice, economice, juridice, religioase etc.) sau factori cu<br />

influenŃă spontană, aleatoare. O parte a instituŃiilor politice crează posibilităŃi,<br />

în special pentru membrii lor, în vederea pregătirii pentru rolul pe care-l vor<br />

practica ulterior, pentru viitoare posturi în lumea elitei politice, fapt denumit<br />

socializare anticipată sau presocializare.<br />

În funcŃie de gradul de conformitate cu valorile sistemului politic şi de<br />

aportul la inovaŃia politică-juridică, socializarea mai poate fi pozitivă sau<br />

negativă. Socializarea politică pozitivă presupune, în esenŃă, conformarea<br />

la valorile sistemului, la modelul etico-politic oficial, manifestarea de către<br />

cetăŃean a unei conduite creative, inovatoare înăuntrul sistemului şi nu<br />

împotriva lui. Pe când socializarea politică negativă constă în asimilarea<br />

unei astfel de culturi politice care va conduce la marginalizarea persoanelor<br />

respective în raport cu cultura politică oficială, la dezvoltarea unei<br />

contraculturi orientate de valori opuse sistemului politico-juridic existent (de<br />

exemplu: socializarea realizată în cadrul grupurilor protestatare, a mişcărilor<br />

de dizidenŃi politici, a formaŃiunilor opuse politicii regimului etc.).<br />

Din punctul de vedere al modului în care se face, socializarea politică<br />

poate fi latentă (informală) şi manifestă (instituŃionalizată, formală);<br />

conştientă şi inconştientă; cognitivă, afectivă, atitudinală, voliŃională şi<br />

creatoare. Aceste variante de socializare pot intra în diverse combinaŃii în<br />

cadrul complexului proces de aculturaŃie politică – proces rezultat din<br />

contactele, interferenŃele dintre două sau mai multe culturi politice. AculturaŃia<br />

politică este totalitatea modificărilor intervenite în tiparele culturale originare,<br />

atunci când grupuri de persoane cu culturi politice diferite intră în contact pe<br />

termen lung. Culturile politice care intră în contacte vor suporta modificări<br />

intrinseci, reelaborări, schimburi reciproce, împrumuturi, ajustări etc. Aşa, de<br />

pildă, cu ocazia invaziilor, cuceririlor coloniale, migraŃiei internaŃionale au loc<br />

totdeauna forme de aculturaŃie politică, fără ca o cultură politică să reuşească<br />

a se impune total celeilalte, chiar dacă inegalităŃile, amplitudinile, diferenŃele<br />

axiologice dintre ele sunt foarte evidente. O socializare politică-juridică<br />

impusă au realizat-o spaniolii în teritorii din America Centrală şi de Sud pe<br />

care le-au cucerit, introducând un control politic, juridic şi religios însoŃit de<br />

utilizarea forŃei, urmat apoi de impunerea modelului politic şi normativ emanat<br />

din civilizaŃia iberică, de resocilizarea politică. În toate cazurile, colonizarea a<br />

introdus cultura politică a metropolei, modelul juridic, economic al acesteia,<br />

făcând treptat ilegale normele, regulile tradiŃionale de conduită. Dar<br />

resocializarea îi afectează deopotrivă şi pe invadatori care, adesea, sunt puşi<br />

în situaŃia să-şi revizuiască atitudinile , să recunoască valoarea unor elemente<br />

248


249<br />

CULTURA POLITICĂ<br />

ale culturii politice a celor invadaŃi etc. Uneori, aculturaŃia politică determină<br />

un anumit tip de socializare care poate evolua între două axe: integrare<br />

culturală, care face ca elementele culturii străine să fie încorporate în<br />

sistemul politic-social indigen, corespunzător matricii culturale a acestuia, şi<br />

asimilarea, ca proces invers de adoptare a valorilor şi normelor politicojuridice<br />

însoŃită de eliminarea tradiŃiilor, mentalităŃilor indigene.<br />

În ultimul deceniu, după căderea comunismului în Europa de Est, se<br />

pune cu acuitate problema formării şi dezvoltării unei culturi politice specifice<br />

democraŃiei, bine acordată valorilor universale, care să faciliteze participarea<br />

activă, responsabilă a cetăŃeanului la viaŃa politică. Schimbările radicale în<br />

sistemul şi regimul politic după 1989, adoptarea unei noi constelaŃii de valori<br />

politice impune necesitatea resocializării politice a cetăŃeanului – proces<br />

deosebit de complex, de sinuos şi încărcat cu adevărate drame subiective,<br />

urmate nu întotdeauna de rezultate socialmente acceptabile. Într-un astfel de<br />

proces revine în actualitate mai vechea problemă şi teorie a “formelor fără<br />

fond”, construită în cultura românească de către Titu Maiorescu. El sesizase<br />

discordanŃa dintre instituŃiile politice, codurile juridice, iniŃiativele de reformare<br />

a organizării politice-statale introduse în România în a doua jumătate a<br />

secolului trecut şi structura economică, socială, tradiŃiile, obiceiurile şi fondul<br />

sufletesc al poporului. Viciul cel mai mare al politicienilor de atunci era crezul<br />

lor nerealist că formele copiate din Europa Occidentală, bogată şi civilizată, se<br />

potrivesc şi vor fi productive în spaŃiul românesc. Dar, în realitate, susŃinea T.<br />

Maiorescu, acestea sunt producŃii moarte, pretenŃii fără fundament, forme<br />

care nu au premise suficient de maturizate în cultura şi viaŃa economică<br />

naŃională. Oare problema nu se pune la fel şi astăzi? Suntem pregătiŃi “să<br />

intrăm în Europa”? Crearea instituŃiilor specifice democraŃiei, în primul rând<br />

adoptarea unei ConstituŃii democratice, difuzarea ideologiei specifice statului<br />

de drept etc. sunt condiŃii suficiente? Oare, mentalul colectiv, atitudinile,<br />

deprinderile şi obişnuinŃele formate pe parcursul mai multor decenii de viaŃă<br />

politică totalitară vor putea fi înlocuite peste noapte? Preluarea concepŃiilor<br />

politice, a instituŃiilor occidentale va putea fi suportată şi efectiv realizată<br />

(implicit în planul atitudinilor şi comportamentelor politice) de către întregul<br />

popor sau numai de elite?<br />

Astfel de probleme emană din practica tranziŃiei României spre<br />

economia de piaŃă şi o democraŃie matură care demonstrează că instituŃiile,<br />

legile, ConstituŃia, oricât de bine concepute au fost ele, prin ele însele, nu sunt<br />

suficiente pentru ca statul de drept să devină o realitate sau ca economia de<br />

piaŃă să devină o sursă de progres şi de bogăŃie. Atâta vreme cât legiferările,<br />

practicile guvernamentale, instituŃiile create vor rămâne exterioare vieŃii<br />

practice a majorităŃii cetăŃenilor, câtă vreme cetăŃenii vor rămâne indiferenŃi,<br />

apatici la schimbările reformatoare, teoria maioresciană îşi va păstra<br />

actualitatea, adică performanŃele regimului politic nu vor fi cele aşteptate de<br />

societatea civilă. Rezultă de aici cât de importantă este resocializarea politică<br />

a cetăŃenilor, generalizarea culturii politice-civice potrivită realităŃilor concrete<br />

din România, constituirea unor atitudini politice active, raŃionale care<br />

antrenează responsabilitatea cetăŃeanului de rând. Dar, formarea unei culturi


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

politice a participării la nivelul omului obişnuit este o chestiune de timp, uneori<br />

de generaŃii; este, în primul rând, un rezultat sigur al pedagogiei politice, al<br />

educaŃiei civice. EducaŃia politică, realizată cu aportul diferitelor instituŃii de<br />

socializare, poate grăbi procesul de reformă, poate realiza corelaŃia necesară<br />

între instituŃionalizarea politico-juridică şi fondul sufletesc, mentalul colectiv,<br />

facilitând astfel eficienŃa funcŃionării unui sistem politic democratic.<br />

250


XI. SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ<br />

1. Schimbare socială şi dezvoltare politică<br />

Oricare societate umană a cunoscut şi va cunoaşte diferite schimbări<br />

care pot duce la acumulări cantitative (consolidare, maturizare), la perioade<br />

de progres (schimbări structurale, care generează o mai bună funcŃionare şi<br />

creşterea performanŃelor societăŃii respective), de stagnare (menŃinerea<br />

echilibrului structural al societăŃii date, care implică diverse energii necesare<br />

stagnării. Aşa, de pildă, pacea implică o mulŃime imensă de acŃiuni pentru a fi<br />

menŃinută, reprodusă; numărul şi amploarea acestor eforturi vor fi mult mai<br />

mari dacă pacea va trebui reconstruită şi aceasta pornind de la o situaŃie<br />

internaŃională beligenă), de involuŃie (declin, regres, decădere). Sursa<br />

schimbării unei societăŃi este acŃiunea umană de orice fel (economică,<br />

politică, ecologică, religioasă, culturală, etc.). În funcŃie de specificul acŃiunilor<br />

concrete şi de naşterea seriilor de acŃiuni istorice, vor rezulta diverse tipuri de<br />

schimbare: schimbare economică, schimbare politică, schimbare juridică,<br />

schimbare morală, schimbare ecologică, schimbare culturală,<br />

schimbarea instituŃiilor, etc. Toate acestea sunt rezultatul acŃiunilor,<br />

mişcărilor sociale ale unor agenŃi colectivi şi individuali, care pot exterioriza<br />

comportamente de acceptare a valorilor, scopurilor şi normelor existente în<br />

societate sau, dimpotrivă, se pot angaja în acte de protest şi contestatare,<br />

urmărind să impună schimbări, variabile ca amplitudine şi după consecinŃele<br />

lor, în organizarea socio - economică şi politică, recurgând la mijloacele<br />

instituŃionalizate, dar, mai ales, neinstituŃionalizate la care îşi crează acces.<br />

În funcŃie de durata şi profunzimea transformărilor, schimbările în<br />

societate, în istorie, sunt cuprinse pe o paletă diversificată, între acumulări<br />

graduale, insesizabile şi revoluŃiile violente, explozive. Astfel, printre<br />

mişcările şi schimbările cele mai puŃin evidente (într-o perioadă istorică scurtă)<br />

sunt cele evolutive, care le-ar putea cuprinde pe cele spontane<br />

(neintenŃionate, inconştiente), de tipul derivei sociale, acestea au o lungă<br />

durată; de exemplu, procesul de populare umană a planetei Pământ - proces<br />

ce a generat noi şi noi probleme pentru care au fost necesare soluŃii privind<br />

sedentarismul, coexistenŃa populaŃiilor orientate de valori şi culturi diferite,<br />

etc.) şi pe cele intenŃionate, instituŃionalizate de tipul reformelor sociale (cum<br />

este şi cea actuală în Ńările post - comuniste, care se confruntă cu tranziŃia de<br />

la socialism, caracterizat prin economia de comandă şi totalitarism politic, la<br />

societatea pluralistă, bazată pe acumularea individuală şi socială de capital,<br />

pe economia de piaŃă şi democraŃie în plan politic). Pe de altă parte, mişcările<br />

radicale pot avea loc la nivel global (macrosocial), desfăşurându-se sub forma<br />

revoluŃiilor socio - politice. Schimbarea prin revoluŃie întrerupe evoluŃia<br />

globală a societăŃii, ea desemnează o criză structurală ce afectează evoluŃia


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

lentă a economiei, societăŃii, instituŃiilor, culturii, orientărilor valorice<br />

dominante. RevoluŃia pune în discuŃie, în primul rând, problema legitimităŃii<br />

valorilor, normelor şi structurilor socio - economice existente până atunci, pe<br />

care o rezolvă prin schimbări radicale ale acestora începând cu înlocuirea<br />

regimului politic, a vechiului sistem de drept, a clasei politice cu altele<br />

convenabile forŃelor revoluŃionare. Dacă revoluŃia evoluează conform unor<br />

cauze prevalent endogene, în sensul că noile instituŃii corespund logicii istoriei<br />

societăŃii respective, în mod firesc reaşezarea societăŃii, a valorilor şi culturii ei<br />

va genera performanŃele aşteptate. Dar, aşa cum s-a întâmplat şi în istoria<br />

secolului XX, unele revoluŃii au urmărit introducerea prin forŃă a unui model<br />

politico - juridic străin, ineficient ancorat în realităŃile şi tradiŃiile naŃionale<br />

(revoluŃia socialistă în Rusia, importul modelului comunist în România şi în<br />

alte Ńări, fără a avea un suport social suficient de larg, etc.) - fapt care a<br />

generat menŃinerea unor tensiuni latente sau manifeste între sistemul politic şi<br />

societatea civilă pe perioade mari de timp.<br />

La nivel microsocial pot avea loc mutaŃii care, de asemenea, sunt<br />

schimbări bruşte (o nouă tehnică, invenŃie sau inovaŃie care va revoluŃiona un<br />

domeniu, o subdiviziune a muncii sociale), cu implicaŃii pe perioade mari de<br />

timp pentru dezvoltarea socială şi politică.<br />

Dezvoltarea sociopolitică este un concept mult mai complex,<br />

incluzându-l în conŃinutul lui pe acela de schimbare socială sau de schimbare<br />

politică, cu dimensiuni atât cantitative, cât şi calitative mai ales. Dimensiunile<br />

calitative vizează prioritar realizarea progresivă a modernităŃii - concept ce<br />

desemnează o perioadă din istoria umanităŃii, cu ansamblul proceselor<br />

înnoitoare ce o caracterizează. Unii teoreticieni localizează această perioadă<br />

în secolul al XVI – lea, care a deschis o nouă epocă, reînnodând legăturile cu<br />

civilizaŃia şi cultura AntichităŃii; alŃii au înclinat să coreleze începuturile<br />

modernităŃii cu elaborarea şi propagarea filosofiei contractualiste, a drepturilor<br />

şi libertăŃilor naturale ale omului; alŃii, cu apariŃia filosofiei Luminilor şi a<br />

industrializării. În privinŃa factorilor care au produs modernitatea, teoriile<br />

sunt împărŃite, în sensul că unii (de exemplu: A. Comte) consideră epoca<br />

modernă ca produs al ştiinŃei mai ales; alŃii (Saint - Simon) au văzut, ca factori<br />

decisivi, industrializarea şi urbanizarea; alŃii (Tocqueville) - egalizarea<br />

condiŃiilor sociale şi democraŃia; alŃii (K. Marx, de pildă) - capitalismul, iar Max<br />

Weber - raŃionalizarea şi eficienŃa. În realitate, acŃiunile acestor factori sunt<br />

complementare. Schimbarea socio-politică este o rezultantă a acŃiunii<br />

combinate a mai multor factori: demografici (ritmul de creştere a populaŃiei,<br />

durata medie a vieŃii, fenomenul de ‘’îmbătrânire’’ a unei naŃiuni, migraŃia<br />

internaŃională a forŃei de muncă, schimbarea compoziŃiei de vârstă şi pe sexe<br />

etc.), procesele culturale (descoperiri, invenŃii, revoluŃia ştiinŃifică - tehnică din<br />

zilele noastre, definirea valorilor culturale, explozia mass - media, creşterea<br />

duratei şcolarizării obligatorii, constituirea infosferei), schimbările în structura<br />

socială (evoluŃia diferitelor forme de inegalitate socială, tensiunile dintre<br />

clasele şi grupările sociale, deosebirile dintre grupurile etnice, religioase,<br />

rasiale, contrastele de avere, etc.), acŃiunea umană individuală şi colectivă,<br />

schimbări semnificative ale mediului geografic (secătuirea unor resurse,<br />

252


SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ<br />

oportunităŃile oferite de descoperirea şi exploatarea unor bogăŃii naturale,<br />

modificările climatice, etc), factori axiologici (schimbări survenite în orientarea<br />

valorică, în ierarhia de valori ale societăŃii).<br />

În secolul XX, datorită creşterii rolului politicului în viaŃa socială, a fost<br />

pusă tot mai frecvent problema dezvoltării şi modernizării politice. Aceasta<br />

şi din dorinŃa clasei politice de a avea un model explicativ necesar scopurilor<br />

practice. Astăzi problema modernizării, a sporirii raŃionalităŃii şi eficienŃei<br />

practicii politice se pune în toate statele: fostele state socialiste se află în plină<br />

reformă instituŃional - politică; Ńările lumii a III - a îşi caută şi urmează o cale<br />

proprie de dezvoltare politică; statele dezvoltate - fără excepŃie - urmăresc<br />

schimbări atât în raporturile interne, cât şi în cele externe, în funcŃie de<br />

problemele specifice cu care se confruntă. Toate acestea ne dau dreptul să<br />

fim de acord cu Daniel Seiler care era convins că problema dezvoltării politice<br />

ar trebui să constituie Ńinta finală a cercetărilor în politologie.<br />

ImportanŃa practică a studiilor privind dezvoltarea politică a fost<br />

resimŃită cu acuitate în primul rând în statele decolonizate, aflate pe drumul<br />

propriei afirmări, ca naŃiuni independente, apoi, în toate statele ajunse în<br />

diferite forme de criză. În astfel de situaŃii, punctul de referinŃă l-a constituit<br />

statele dezvoltate, regimurile politice stabile şi eficiente. Au luat fiinŃă, în<br />

consecinŃă, după cel de-al doilea război mondial, cercetări sociologice<br />

comparative ale practicilor politice caracteristice unor regimuri diferite, nivele<br />

de dezvoltare economice diferite, culturi diferite. Cel care a selectat şi a stabilit<br />

primul criteriile gradului de dezvoltare politică a fost Lucian Pye. Aceste<br />

criterii sunt următoarele:<br />

a) diferenŃierea structurală a vieŃii politice din cadrul unei societăŃi;<br />

b) capacitatea de inovare, mobilizare şi supravieŃuire a sistemului<br />

politic;<br />

c) tendinŃa de afirmare a egalităŃii sociale dintre cetăŃeni.<br />

În virtutea acestor criterii diferenŃele dintre state, dintre sistemele<br />

politice subdezvoltate şi cele dezvoltate rezidă, în primul rând, în gradul de<br />

diferenŃiere a funcŃiilor şi de specializare a componentelor sistemului politic. În<br />

societăŃile nedezvoltate politic diferenŃierea structurală a sistemului este<br />

redusă, specializarea în realizarea funcŃiilor de asemenea, adică un număr<br />

redus de cetăŃeni exercită toate funcŃiile sistemului (o oligarhie, o castă<br />

dirigentă, o nomenclatură, etc). Pe când într-un sistem politic dezvoltat există<br />

o diviziune a muncii, gradul de specializare în exercitarea rolurilor politice este<br />

ridicat. Structurile sunt mai numeroase şi diferenŃiate; cu cât sunt mai<br />

specializate, cu atât cooperarea lor în ansamblu este mai necesară, controlul<br />

reciproc funcŃionând mai bine.<br />

Totodată, un sistem politic este cu atât mai dezvoltat cu cât este mai<br />

capabil să anticipeze schimbările economice - sociale interne şi internaŃionale<br />

sau să recepteze noul din mediul social, să intuiască situaŃiile puŃin probabile<br />

pentru a produce acele schimbări şi perfecŃionări lăuntrice prin care să<br />

demonstreze eficienŃă în reglarea societăŃii. EficienŃa sistemului politic<br />

depinde şi de capacitatea sa de a atrage, de a produce şi utiliza resursele de<br />

care dispune pentru a-şi atinge scopurile (a produce şi a adopta cele mai<br />

253


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

potrivite programe politice şi decizii, a modela opinia publică, a coordona<br />

activităŃile, a întreŃine şi întări ordinea publică, a efectua controlul şi a exercita<br />

constrângerile legitime), de capacitatea de supravieŃuire, prin formarea culturii<br />

civice favorabile menŃinerii sale, prin socializarea politică (realizată de<br />

instituŃiile de învăŃământ, mass - media, academii, biserică, armată, partide<br />

politice). De asemenea, nivelul dezvoltării politice este dat de gradul de<br />

afirmare a egalităŃii sociale dintre cetăŃeni - fapt ce se exprimă prin<br />

participarea la activităŃile politice, prin cultura politică de participant. Cu cât un<br />

sistem politic este mai dezvoltat, cu atât conştiinŃa şi cultura participării sunt<br />

mai active, principiul liberal al eligilibilităŃii personalului politic cu status-uri mai<br />

importante va funcŃiona mai bine, recrutarea specialiştilor pentru posturile<br />

publice se va face după competenŃă şi merite, iar statul de drept va funcŃiona<br />

la parametrii deziderabili - democraŃia dovedindu-se a fi un fapt social.<br />

Dimpotrivă, în Ńările lumii a treia aceste trăsături ale vieŃii politice lipsesc sau<br />

se manifestă anemic: tendinŃa dominantă este aceea de concentrare a<br />

autorităŃii în mâinile unui singur partid sau a unui lider charismatic, de<br />

exercitare a dominaŃiei de către o oligarhie sau aceea de personalizare a<br />

puterii. Se afirmă astfel un fel de paternalism generator de înstrăinare a<br />

maselor de viaŃa politică; gândirea unică, conceperea programului politic fiind<br />

apanajul conducătorului, al cercului oligarhic. Societatea civilă devine aici o<br />

masă de manevră, o stare amorfă asupra căreia va opera birocraŃia statală,<br />

condusă de cercul oligarhiei.<br />

Cei mai mulŃi politologi au abordat dezvoltarea şi modernizarea<br />

politică în strânsă legătură cu dezvoltarea generală a societăŃii, mai ales a<br />

economiei. Din acest punct de vedere, S. Huntington sublinia ideea că rata<br />

instituŃionalizării politice trebuie să reflecte schimbările şi progresele socioeconomice<br />

sau, în secolul trecut, Titu Maiorescu susŃinea că formele<br />

(instituŃiile politice-juridice) trebuie armonizate cu fondul (structurile<br />

economice, obiceiurile, tradiŃiile şi mentalităŃile naŃionale) sau, în acelaşi secol,<br />

K. Marx elaborase legea interacŃiunii dintre baza economică şi suprastructură,<br />

în care aportul decisiv aparŃine primei. Într-o astfel de perspectivă mai largă,<br />

modernizarea politică presupune: adâncirea diviziunii muncii prestate în<br />

sfera vieŃii politice (ceea ce implică profesionalizare, specializare, raŃionalizare<br />

şi eficienŃă sporită); exercitarea autorităŃii politice după criterii raŃionale active<br />

(ceea ce presupune o dispunere ierarhică a status-urilor care să ofere un<br />

coeficient optim de autonomie în plan local, dar să asigure, în acelaşi timp, o<br />

centralizare suficientă la nivel naŃional, să funcŃioneze cât mai bine şi<br />

transparent sistemele de comunicare înăuntrul vieŃii politice dar şi între<br />

societatea politică şi societatea civilă); dezvoltarea culturii politice - civice -<br />

fapt care va produce o creştere a gradului de participare la viaŃa politică a<br />

cetăŃenilor; realizarea unei rate a instituŃionalizării politice - juridice cât mai<br />

bine adaptată dezvoltării generale a societăŃii; perfecŃionarea democraŃiei<br />

(ceea ce va garanta dezvoltarea liberă a personalităŃii şi exprimarea liberă a<br />

individului, pluralismul politic, competiŃia, caracterul constituŃional al alegerii<br />

guvernanŃilor şi al actelor de guvernare, supremaŃia legii); menŃinerea în<br />

254


SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ<br />

funcŃiune a capacităŃilor necesare pentru a asigura pacea internă şi cea<br />

mondială.<br />

În final, ar trebui subliniat faptul că nu există un model unic, o<br />

direcŃie certă, universal valabilă a dezvoltării politice. Nu pot fi acceptate<br />

standarde necesare şi suficiente, nici un prag obligatoriu de trecut pentru ca o<br />

anumită societate politică să fie considerată dezvoltată. Modernizarea politică<br />

nu poate fi o operaŃie ‘’prin transplant’’, n-ar trebui să fie o operă de import sau<br />

de export, dacă, într-adevăr, se doreşte ca ea să reuşească, să obŃină<br />

performanŃe fireşti. Dezvoltarea politică este rodul eforturilor interne,<br />

‘’naturale’’, istorice ale fiecărui popor, ale clasei politice; fiecare Ńară îşi caută<br />

calea proprie spre a-şi realiza idealul politic, spre a realiza o ordine socioeconomică<br />

şi politică adecvată valorilor ei, tipului propriu de dreptate.<br />

Căutarea şi realizarea identităŃii naŃionale are şi o faŃetă politică. Dar, în<br />

contextul adâncirii interdependenŃelor dintre statele - naŃiuni, programul de<br />

modernizare politică, cu valorile care-l ghidează, constituie un rezultat al<br />

experienŃei istorice acumulate, al obiceiurilor şi tradiŃiilor, al specificului<br />

naŃional, pe de o parte, şi al experienŃei omenirii în ansamblul ei, al valorilor<br />

universale, pe de altă parte.<br />

2. Mişcările sociale şi cadrul legal<br />

Mişcările sociale sunt modalitatea principală de producere a<br />

schimbărilor, a dezvoltării sistemelor sociale. O mişcare socială constă în<br />

participarea unui număr mare de indivizi, caracterizaŃi prin aderenŃă la valori<br />

comune, prin comportamente similare, prin cooperarea lor în funcŃie de un scop<br />

comun, folosind metode adecvate, la transformarea activă a vieŃii sociale, a<br />

ordinii de drept existente. Mişcarea socială pune în practică o ideologie, o<br />

concepŃie despre ordinea socială şi juridică, impune un nou sistem de valori,<br />

schimbă relaŃiile economice, sociale, insituŃionale, inclusiv dreptul.<br />

Mecanismul declanşării unei mişcări sociale (răscoală, insurecŃie,<br />

reformă, revoluŃie etc.) este deosebit de complex şi nu se produce după o<br />

anumită schemă explicativă, are o configuraŃie individualizată, datorată<br />

condiŃiilor concrete de spaŃiu şi timp în care se desfăşoară. La baza apariŃiei<br />

unei mişcări sociale (este şi cazul evenimentelor din decembrie 1989 din<br />

România) se află o situaŃie socio-economică şi politică-juridică complexă, în<br />

cadrul căreia un număr relativ mare de oameni nu au posibilitatea să-şi<br />

satisfacă unele nevoi şi aspiraŃii fundamentale. Nesatisfacerea acestor nevoi<br />

şi aspiraŃii produce nemulŃumiri, frustrare, o psihoză şi o nelinişte colectivă,<br />

propagate prin contacte informale între tot mai mulŃi oameni. ContradicŃiile<br />

economice, raŃionalizarea consumului unor bunuri, numeroasele îngrădiri ale<br />

personalităŃii, sistemul politic-juridic rigid, pietrificat şi conservator al unei vieŃi<br />

social-economice ineficiente, disproporŃionarea raportului dintre drepturile şi<br />

obligaŃiile individului în favoarea obligaŃiilor şi servituŃilor faŃă de sistem au<br />

generat valori şi aspiraŃii contrare, o mişcare socială de împotrivire, de<br />

schimbare a orânduirii, implicit a legilor care au clădit-o.<br />

255


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

Sociologul polonez Jan Szczepański descrie mecanismul afirmării<br />

unei mişcări sociale astfel: "Apare deci o stare de nelinişte socială, care se<br />

manifestă prin conduite deviante de la normele curente, deci contacte<br />

intensificate, adunări înfierbântate ale cercurilor sociale, discuŃii despre starea<br />

de lucruri existentă, căutarea unor aspecte tot mai noi ale acestei stări de<br />

lucruri şi definirea lor ca insuportabile, răspândirea de zvonuri, stabilirea<br />

responsabilităŃii pentru starea de lucruri existentă, acuzarea diferitelor<br />

persoane şi plângeri la adresa făptaşilor reali sau imaginari ale acestei stări,<br />

ori a oamenilor care o menŃin. Starea de nelinişte poate cuprinde colectivităŃi<br />

mai mari sau mai mici, anumite categorii profesionale, care se simt private în<br />

mod deosebit, categorii de vârstă, colectivităŃi teritoriale, pături sau întregi<br />

clase sociale" 1 . O serie de distinşi sociologi au divizat mişcările sociale în mai<br />

multe tipuri: A. Mişcările protestatare; B. Mişcările reformatoare; C. Mişcările<br />

revoluŃionare; D. Mişcările regresive; E. Mişcările utopice.<br />

A. Mişcările protestatare sunt prezente în toate timpurile, cuprinzând<br />

uneori pături largi ale populaŃiei, alteori categorii socio-profesionale, alteori<br />

categorii de vâstă - în special tineretul. Ele s-au răspândit şi diversificat<br />

enorm de mult în ultimele decenii sub forma mişcărilor studenŃeşti, de<br />

renaştere religioasă, de emancipare morală, mişcări de promovare a unor noi<br />

valori estetice în lumea artelor, mişcări feministe etc. Toate aceste mişcări se<br />

formează în jurul unei personalităŃi marcante - liderul, şi exprimă<br />

nemulŃumirea, dezacordul şi protestul faŃă de anumite valori, instituŃii, procese<br />

sociale. Protestul se exprimă, de obicei, prin elemente ale Ńinutei vestimentare<br />

şi capilare, prin comportamente excentrice, în dezacord cu normele morale,<br />

cu modelele cotidiene, prin schimbarea conduitei verbale, a deprinderilor etc.<br />

care se transmit prin contaminare emoŃională.<br />

Deşi nu urmăresc să schimbe orânduirea socio-economică, nici<br />

măcar să reformeze sistemul politic-juridic, mişcările protestatare pot fi<br />

iniŃiatoarele unor noi sisteme de valori, noi modalităŃi de exprimare în artă, noi<br />

modele de conduită, de afirmare şi generalizare a unor ideologii noi etc.<br />

În general, codurile normative sunt puŃin receptive la mişcările<br />

protestatare. Raportarea dinamicii sistemului juridic la astfel de mişcări se<br />

face, de regulă, prin intermediul organelor puterii statale. În funcŃie de felul în<br />

care acestea percep sensul mişcării contestatare se va recurge la înnoirea<br />

legii sau, dimpotrivă, la limitarea acŃiunilor de protest.<br />

B. Mişcările reformatoare sunt mai profunde, desfăşurându-se în<br />

cadrul ordinii sociale şi juridice stabilite, şi constau în introducerea unor<br />

schimbări economice, sociale, politice, culturale, religioase, morale, juridice,<br />

pe cale legislativă sau prin schimbarea unor instituŃii, astfel încât să se<br />

optimizeze viaŃa colectivităŃii. Ideologii şi conducătorii reformelor au libertate<br />

de exprimare şi de acŃiune, de folosire a mijloacelor de comunicare în masă<br />

pentru a realiza programul de reformă. Ei, acceptând, în mare, ordinea<br />

socială, caută să producă schimbări limitate în anumite domenii, promovează<br />

decizii moderate în cadrul sistemului politic - juridic existent.<br />

1 J. Szczepański, "NoŃiuni elementare de sociologie", E.S., Bucureşti, 1972, p.422.<br />

256


SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ<br />

Mişcările reformatoare se desfăşoară gradual, parcurgând câteva<br />

faze nu întotdeauna bine delimitate: a) reforma se originează într-o stare de<br />

nemulŃumire a unor cercuri sociale, datorată nesatisfacerii unor trebuinŃe<br />

primare; b) atitudinea de nemulŃumire faŃă de unele aspecte ale ordinii socioeconomice,<br />

ale modelului juridic corespunzător acesteia, se manifestă în<br />

psihicul colectivităŃii prin discuŃii spontane, agitaŃie, eforturi de a găsi soluŃii<br />

concretizate în viziuni, proiecte referitoare la o nouă ordine socio-juridică, prin<br />

care să se excludă cauzele nemulŃumirilor; c) treptat se formează cercuri<br />

neformale, se impun personalităŃi, lideri, conducători, care incearcă să-şi<br />

impună proiectele lor, se cristalizează o ideologie raportată critic la ordinea de<br />

drept existentă şi care pledează pentru un proiect de schimbare socială; d)<br />

grupurile neformale se organizează, se configurează şi se sudează o structură<br />

organizaŃională a mişcării spre a deveni aptă să realizeze programul de<br />

reformă. Nucleul organizaŃiei se compune din ideologi, lideri, tehnicieni ai<br />

organizării, activişti, specialişti în ‘’imagine’’, care ştiu să asigure eficienŃa<br />

activităŃii întreprinse; e) activitatea efectivă de realizare a programului de<br />

reformă, în cadrul căreia organele mişcării, instituŃiile create vor folosi<br />

membrii organizaŃiei pentru atingerea scopurilor. În acest proces, sistemul<br />

dreptului va fi amendat; vor fi înlăturate acele norme juridice care reglementau<br />

şi apărau ordinea socio-economică generatoare de contradicŃii, disfuncŃii şi<br />

vor fi create noi reglementări juridice corespunzătoare proiectului de reformă;<br />

f) dacă reforma va reuşi, organele si organizaŃia se vor consolida, treptat<br />

acestea din nou se vor osifica, închista, birocratiza, vor ajunge să funcŃioneze<br />

"în gol", fără a mai şti cum să răspundă solicitărilor noi ale vieŃii socio-politice,<br />

manifestând rigiditate, răspunsuri închistate în raport cu cerinŃele dinamicii<br />

sociale. Devine astfel necesară schimbarea lor de către o nouă mişcare<br />

reformatoare.<br />

Se poate observa faptul că dreptul, pe parcursul proceselor de<br />

reformă, exercită iniŃial o funcŃie conservatoare, fiind un instrument al<br />

deŃinătorilor puterii politice. După ce sistemul juridic trece sub controlul forŃelor<br />

reformatoare, acesta, prin schimbările intrinseci care survin, va exercita o<br />

funcŃie dinamizatoare pozitivă în raport cu dinamica ordinii socio-economice şi<br />

cultural-spirituale.<br />

C. Mişcările revoluŃionare cuprind acŃiuni sociale de mare<br />

anvergură, având ca obiect transformarea calitativă a vieŃii sociale, prin care<br />

se realizează înlocuirea unui sistem social-economic şi cultural cu un altul<br />

convenabil forŃelor socio-politice ce înfăptuiesc revoluŃia. Acestea, pentru a<br />

realiza programul de schimbare structurală, trebuie să cucerească puterea<br />

politică, să înlăture sistemul politic-juridic existent odată cu elita guvernantă şi<br />

apoi să clădească o nouă lege, o nouă ordine politică, economică, socială,<br />

culturală, spirituală şi ecologică.<br />

RevoluŃiile se deosebesc de reforme prin scop şi metode.<br />

Reformatorii îşi desfăşoară activitatea în cadrul ordinii sociale existente, în<br />

acord cu cadrul legal, normativ, urmărind nu înlăturarea ordinii sociale<br />

existente, ci doar aducerea unor amendamente organizării statale, economice<br />

etc. Ori, revoluŃionarii nu-şi pot desfăşura în mod liber activitatea, pentru că ei<br />

257


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

se opun în mod frontal legii, ordinii sociale; ei vor schimbarea radicală a<br />

aparatului statal, a întregii societăŃi. Realizarea strategiei şi tacticii<br />

revoluŃionare presupune, deci, recurgerea la forŃă, mobilizarea unei energii<br />

sociale mult mai mari decât în cazul reformei, prezenŃa unor conducători şi a<br />

unor reŃele organizaŃionale mult mai cuprinzătoare şi mai eficiente astfel încât<br />

să poată demola, inclusiv prin mijloace violente, aparatul statal respectiv,<br />

apărător al vechii ordini, iar apoi să reconstruiască ordinea instituŃională a<br />

societăŃii, înainte de toate a unui stat corespunzător.<br />

În cadrul mişcărilor revoluŃionare iese, deci, în prim plan aspectul<br />

politic-juridic, deoarece schimbarea structurilor socio-economice, culturale,<br />

ecologice etc. nu este posibilă fără stăpânirea aparatului statal, fără edificarea<br />

unui nou sistem de drept în acord cu care să se producă schimbarea globală<br />

a societăŃii. Orientarea ideologică a programului revoluŃiei poate fi situată fie în<br />

stânga, fie în dreapta eşichierului politic.<br />

Analizând şi studiind comparativ revoluŃiile sociale victorioase, o parte<br />

a sociologilor şi istoricilor au desprins câteva faze tipice în desfăşurarea<br />

acestora: a) în perioada de criză revoluŃionară, manifestată prin mari<br />

nemulŃumiri, proteste exprimate de cercuri tot mai numeroase şi largi, care nu<br />

găsesc soluŃii pentru a-şi satisface nevoi vitale în cadrul ordinii de drept<br />

existente; b) extinderea nemulŃumirilor şi în unele cercuri ale intelectualităŃii,<br />

armatei şi oamenilor politici. Intelectualii încearcă să explice cauzele<br />

tensiunilor şi mecanismul prin care ar putea fi instalată o nouă ordine socială<br />

şi statală, creând astfel ideologia revoluŃionară; c) ideile revoluŃionare câştigă<br />

aderenŃi tot mai numeroşi, care se organizează; totodată, se afirmă<br />

personalităŃi puternice (de tipul vizionarilor, profeŃilor, apostolilor,<br />

organizatorilor luminaŃi şi lucizi, liderilor charismatici etc.) şi se încheagă un<br />

program de acŃiune revoluŃionară; d) organizaŃia politică a mişcării<br />

revoluŃionare va folosi metodele potrivite pentru a uni şi folosi toate masele<br />

nemulŃumiŃilor pentru a declanşa revoluŃia; e) izbucnirea bruscă a revoluŃiei,<br />

înlăturarea de la putere a celor care domină şi apără orânduirea socioeconomică<br />

existentă şi trecerea la înfăptuirea programului de schimbare,<br />

începând cu reclădirea unui sistem politic-juridic; f) în numeroase revoluŃii<br />

victorioase a ajuns la putere aripa moderată a forŃelor revoluŃionare (în cazul<br />

revoluŃiei franceze, ruse etc.), care şi-au propus să realizeze programul<br />

revoluŃionar prin reforme treptate (forŃele politice guvernante, după revoluŃia<br />

din decembrie 1989 din România, au adoptat o strategie similară); g) aripa<br />

extremistă a forŃelor revoluŃionare se teme că, în acest fel, revoluŃia nu va<br />

reuşi, că se va declanşa contrarevoluŃia pe care moderaŃii nu o vor putea<br />

bloca şi anihila. Ca urmare, extremiştii se vor mobiliza pentru cucerirea puterii;<br />

h) este posibilă preluarea puterii de către extremişti, care recurg la teroare,<br />

violenŃă pentru a realiza programul revoluŃionar cât mai rapid şi pentru a<br />

preveni declanşarea contrarevoluŃiei; i) încetarea valului de represiuni şi<br />

teroare, fie ca urmare a victoriei depline a revoluŃiei, fie a reinstalării vechii<br />

ordini.<br />

Evident, strategia şi desfăşurarea concret-istorică a fiecărei revoluŃii<br />

conŃin elemente unice, irepetabile. Prin urmare, fazele din succesiunea de mai<br />

258


SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ<br />

sus nu sunt ordonate în aceeaşi structură în fiecare caz în parte; totodată, pot<br />

lipsi unele, pot să apară altele inedite. Generalul, în procesele de schimbare,<br />

implică în mod necesar individualul şi particularul. EsenŃial rămâne faptul că<br />

miza cea mare a forŃelor revoluŃionare, a celor care cuceresc puterea politică<br />

o constituie deŃinerea legitimităŃii şi exercitarea dreptului de a face şi a<br />

aplica dreptul (un sistem juridic) în consonanŃă cu voinŃa şi aspiraŃiile lor<br />

politice. Dreptul devine astfel un factor fundamental al schimbării şi<br />

progresului.<br />

D. Mişcările regresive au ca scop, după profesorul american<br />

Norman Goodman, ‘’rezistenŃa la schimbarea socială şi revenirea societăŃii la<br />

o stare anterioară. Ele vor să întoarcă înapoi ceasul progresului’’ 2 . În sfera<br />

acestora pot fi incluse, de exemplu, mişcările fundamentaliste islamice sau<br />

mişcarea din S.U.A., denumită ‘’majoritatea morală’’.<br />

E. Mişcările utopice au un proiect de restructurare radicală a<br />

societăŃii, de clădire a unei ordini socio-politice perfecte, agreabile, dorită de<br />

către toŃi membrii cetăŃii, pentru că întruchipează dreptatea în plenitudinea ei.<br />

Dar acestor mişcări le lipseşte un program, o strategie şi tactica aferentă<br />

pentru a realiza proiectul. Calea generală admisă pentru a se ajunge la<br />

modelul dorit este persuasiunea, angajarea din convingere a tuturor oamenilor<br />

în realizarea proiectului de societate şi de om. Din start, ele exclud recurgerea<br />

la mijloace violente.<br />

Trebuie subliniat faptul că fiecare mişcare socio-politică, prin<br />

specificul ei, este un proces unic cu elemente irepetabile. Aceasta nu i-a<br />

împiedicat pe cei care le-au studiat să desprindă etape comune în<br />

desfăşurarea unor diverse mişcări politice - etape ce compun cicluri istorice.<br />

Astfel, după sociologii Blumer şi Tilly, prima etapă este apariŃia mişcării ca<br />

reacŃie la nevoi neîmplinite, în care creşte gradul de nemulŃumire şi numărul<br />

nemulŃumiŃilor. În rândurile acestora se constituie un mic grup de activişti care<br />

identifică problema şi se mobilizează pentru schimbare. În etapa a doua, ca<br />

rezultat al propagandei, creşte numărul celor interesaŃi de rezultatele<br />

schimbării, ei se unesc, se asociază, se organizează, se adoptă programul şi<br />

mijloacele, se crează noi organizaŃii, care se afiliază aceluiaşi plan, sub o<br />

conducere centralizată. În a treia etapă, mişcarea dobândeşte toate<br />

caracteristicile unei organizaŃii birocratice (statut, norme clare, roluri<br />

specializate, structură ierarhică de conducere, etc.). În ultima etapă, mişcarea<br />

intră în declin din diverse cauze: fie că şi-a atins scopurile, fie că organul de<br />

conducere a fost determinat de putere şă-şi schimbe orientarea (corupere,<br />

cooptare, etc.), fie pentru că apar sciziuni care conduc la slăbirea şi disoluŃia<br />

mişcării, fie datorită suprimării ei de către cei aflaŃi la putere, fie din cauza<br />

pierderii suportului social al mişcării, fie din cauza unor costuri economice,<br />

sociale şi morale prea mari, fie din cauza birocratizării exagerate şi a rutinei<br />

care duce la pierderea speranŃei şi motivaŃiilor iniŃiale.<br />

2 N. Goodman, ‘’Introducere în sociologie’’, Ed. Lider, Bucureşti, p. 436.<br />

259


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

3. Sistemul juridic - factor de influenŃare a dezvoltării sociale<br />

În cadrul mişcării revoluŃionare sistemul dreptului va cunoaşte<br />

transformări radicale. În mod firesc, revoluŃionarii vor dori o nouă constituŃie,<br />

noi principii şi coduri normative, care să dea expresie juridică voinŃei şi<br />

programului lor, cadrului legal necesar pentru instalarea noii ordini sociale.<br />

RevoluŃionarii aspiră nu numai la înlăturarea normelor juridice vechi, ci şi a<br />

altor instituŃii cu funcŃii în elaborarea, aplicarea, respectarea legilor,<br />

procedurilor, a sistemelor de sancŃiuni etc., astfel încât schimbările introduse<br />

să fie permanentizate sub forma unor legi obligatorii.<br />

Din punct de vedere sociologic, legea este un ansamblu de norme, de<br />

sancŃiuni instituŃionalizate, obligatorii, care reglează conduita indivizilor, micro şi<br />

macrogrupurilor sociale organizate. Suveranitatea legii, respectarea şi aplicarea<br />

acesteia se bazează pe mecanisme psiho-sociale complexe, în cadrul cărora îşi<br />

aduc aportul acŃiunea autorităŃilor statale, informarea juridică a cetăŃenilor şi<br />

organizaŃiilor, persuasiunea, îndemnul, ameninŃarea, sancŃionarea, folosirea<br />

violenŃei legitime etc. În funcŃie de conŃinutul legii, de natura sistemului juridic, de<br />

gradul său de adaptare la cerinŃele dinamicii sociale, modelul juridic al unei<br />

societăŃi poate fi un factor de progres, de stagnare sau regres.<br />

Legea este un factor de regres, de frânare a dezvoltării sociale<br />

atunci când este stăpânită şi aplicată de forŃe politice conservatoare,<br />

retrograde. În acestă situaŃie legea Ńine sub protecŃie instituŃii învechite,<br />

ineficiente, o ordine socială generatoare de tensiuni şi nemulŃumiri. Elita<br />

guvernantă utilizează legea pentru a înăbuşi mişcările revoluŃionare, pentru a-i<br />

persecuta pe inovatori, pe cei care găsesc soluŃii alternative la sistemul social<br />

desuet, anacronic. Istoria societăŃii, a instituŃiilor politice-statale evidenŃiază cu<br />

prisosinŃă existenŃa frecventă a unor perioade în care legea şi oamenii ei au<br />

fost un instrument al represiunii mişcărilor novatoare, prin folosirea violenŃei, a<br />

constrângerii fizice, un mijloc pentru a asigura conformarea faŃă de instituŃii<br />

care frânează dezvoltarea socială. De aceea, mişcările de schimbare socială,<br />

în primul rând revoluŃiile, efectuează schimbări ale sistemului juridic.<br />

Există, deci, perioade când legea se dovedeşte a fi un factor ce se<br />

opune schimbării progresiste, ce frânează reformele. În general, legea apare<br />

ca un factor de conformism, de supunere, ca un instrument esenŃial al<br />

controlului social şi al reprimării conduitelor deviante, a<br />

comportamentelor ce periclitează coeziunea şi securitatea colectivităŃilor. Dar<br />

au existat, în acelaşi timp, legiuitori care au formulat şi adoptat în aşa fel<br />

normele juridice încât cei care vor să producă schimbări, să introducă inovaŃii<br />

sociale, organizatorice, să poată să găsească în sistemul dreptului protecŃie şi<br />

siguranŃă. Este cazul oamenilor de geniu, ideologilor vizionari, a liderilor politici<br />

etc., care produc valori convenabile - la început numai unei părŃi a populaŃiei,<br />

nu şi guvernanŃilor, existând şanse reale ca la acestea să adere treptat cercuri<br />

sociale tot mai largi. LegislaŃiile care au luat în considerare acest principiu au<br />

constituit un factor de progres social.<br />

Legea influenŃează benefic progresul, mai ales prin faptul că ea<br />

defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale, determinând<br />

260


SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ<br />

clădirea ordinii şi evitarea anarhiei, sancŃionând conduitele ostile ordinii şi<br />

coeziunii colectivităŃilor. Totodată, legea stabileşte limitele de toleranŃă pentru<br />

conduitele sociale deviante de la norme. Dar legea dobândeşte eficienŃă, este<br />

respectată şi aplicată cu uşurinŃă dacă va fi recunoscută de bună voie de către<br />

toŃi cetăŃenii (sau de majoritate) şi de toate instituŃiile. Aceasta depinde de<br />

concordanŃa legii cu interesul şi voinŃa generale, cu obiceiurile şi tradiŃiile<br />

colectivităŃii, de modelele de acŃiune consacrate prin forŃa tradiŃiilor. Într-un<br />

astfel de context, sentinŃele judecătoreşti au un grad înalt de executare, sunt<br />

susŃinute de colectivitate şi sunt un indicator pentru eficienŃa organizatorică a<br />

statului; sentimentele de justiŃie socială, de securitate, de garanŃie a libertăŃii<br />

de acŃiune a individului sunt bine asigurate - fapt care va influenŃa pozitiv<br />

creşterea gradului de raŃionalitate şi de ordine în acŃiunile sociale.<br />

Dar, dinamica sistemului juridic este dependentă nu numai funcŃional,<br />

ci, în bună parte, şi genealogic de natura sistemului politic, a puterii. Aceasta<br />

posedă o anumită capacitate de inovare, de adaptare la cerinŃele noi venite<br />

din sfera societăŃii civile, de mobilizare a resurselor politice pentru a-şi atinge<br />

scopurile, de socializare politică, subordonată sistemului de valori după care<br />

se ghidează. Ori, toate cele amintite se vor răsfrânge asupra conŃinutului<br />

transformărilor produse în cadrul sistemului de norme juridice, îşi vor lăsa<br />

amprentele asupra exercitării rolului dreptului în societate, asupra ordinii ce va<br />

lua fiinŃă în cadrul societăŃii civile. Însă relativa autonomie a subsistemelor<br />

politic şi juridic, în cadrul strânselor conexiuni dintre ele, evoluează, în<br />

regimurile democratice contemporane, în direcŃia promovării şi respectării<br />

principiului separaŃiei puterilor în stat – considerat, de mai bine de două secole<br />

încoace, ca fiind unul dintre pilonii edificiului democraŃiilor moderne şi<br />

contemporane. Un astfel de stat conŃine premise solide, care pot facilita<br />

participarea amplă a grupurilor sociale la viaŃa politică, la luarea celor mai<br />

importante decizii şi la aplicarea lor. Totodată, este capabil să raŃionalizeze<br />

autoritatea, să-şi specializeze funcŃiile pentru a-şi spori operativitatea şi<br />

eficienŃa în acŃiunile întreprinse la scară socială globală.<br />

4. Problema dezvoltării politice a statelor aflate în tranziŃie<br />

TranziŃia a devenit o problemă şi un program politic pentru multe Ńări.<br />

Obiectivele şi conŃinutul tranziŃiei sunt mult diferite de la o Ńară la alta. Chiar<br />

dacă aşa stau lucrurile, pot fi intuite câteva tipuri de tranziŃie: tranziŃia<br />

propusă de guverne aparŃinând unor Ńări din lumea a treia; tranziŃia practicată<br />

în unele Ńări avansate economic, care vizează perfecŃionări limitate la sfera<br />

sistemului politic; tranziŃia care a angajat o serie de state europene, orientată<br />

în direcŃia restructurărilor monetare, financiare, fiscale, bugetare, instituŃionale<br />

etc., impuse de integrarea europeană; tranziŃia limitată la sfera vieŃii<br />

economice, realizată de acelaşi tip de regim politic (de exemplu, în China şi<br />

Vietnam) etc. O tranziŃie de alt tip se produce în Ńările post – comuniste, unde<br />

au loc, după anul 1989, profunde restructurări la nivelul sistemului social<br />

global axate pe demolarea sistemului economic hipercentralizat, cu mecanism<br />

261


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

de planificare şi de comandă şi construirea unei economii de piaŃă, însoŃită de<br />

un proces de profundă democratizare a vieŃii politice, de edificare a statului de<br />

drept, ca o condiŃie necesară reuşitei tranziŃiei în ansamblul ei.<br />

În toate Ńările, cei care fac programul reformei şi conduc procesele<br />

practice de ducere a lui la îndeplinire, se raportează la situaŃia ce urmează a fi<br />

depăşită (la ceea ce este considerat învechit, ineficient, indezirabil) şi la<br />

modelul de societate politică ce urmează a fi înfăptuit practic. Politologii şi-au<br />

adus un aport teoretic pentru a servi un astfel de scop practic prin<br />

evidenŃierea diferenŃelor, a avantajelor şi dezavantajelor existente între<br />

societăŃile tradiŃionale şi cele moderne (în înŃelesul actual). Astfel, câteva<br />

dintre cele mai importante deosebiri dintre societăŃile tradiŃionale<br />

(premoderne) şi cele moderne sunt:<br />

INDICATORII<br />

NIVELELE ATINSE<br />

ÎN SOCIETĂłILE ÎN SOCIETĂłILE<br />

PREMODERNE<br />

1. Dezvoltarea economică, Până la 500 - 600<br />

exprimată în P.I.B. pe locuitor de dolari pe locuitor<br />

2. Urbanizarea Scăzută Ridicată<br />

3. Gradul de instrucŃie realizat<br />

prin învăŃământul obligatoriu Redus Înalt<br />

4. Consumul de calorii, de Redus<br />

Înalt<br />

proteine<br />

5. Inegalitatea şi contrastele<br />

sociale<br />

Înalte<br />

6. Mobilitatea socială Scăzută Înaltă<br />

7. Nivelul de dezvoltare a<br />

culturii politico – civice, a<br />

262<br />

MODERNE<br />

Peste 3000 de<br />

dolari pe locuitor<br />

Temperate<br />

simŃului responsabilităŃii Scăzut<br />

Avansat<br />

civice<br />

8. ÎnclinaŃia spre superstiŃii,<br />

spre fatalism şi pasivitate Înaltă Scăzută<br />

9. Nivelul de dezvoltare a<br />

instituŃiilor politice, gradul de<br />

diferenŃiere şi specializare a<br />

rolurilor politice<br />

Scăzut<br />

Înalt<br />

10. Respectul acordat legilor,<br />

procedurilor raŃionale şi legale<br />

în luarea deciziilor politice Diminuat Înalt<br />

11. EficienŃa controlului<br />

exercitat de societatea civilă<br />

asupra instituŃiilor puterii Redusă Mare<br />

12. Cultura participării la viaŃa<br />

politică şi gradul de<br />

participare a cetăŃenilor<br />

Reduse<br />

Dezvoltate


SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ<br />

Aşadar, parcurgerea a noi trepte de modernizare înseamnă<br />

dezvoltarea structurii economice, care promovează productivitatea, eficienŃa,<br />

inovaŃiile, noile tehnologii, cu efecte ample asupra tuturor tipurilor de pieŃe,<br />

asupra infrastructurii, asupra întregii civilizaŃii. În acest proces se amplifică<br />

rolul guvernământului, al sistemului politic în ansamblu în defavoarea<br />

instituŃiilor religioase, legăturilor de rudenie. TradiŃia este înlocuită tot mai mult<br />

de ştiinŃă şi raŃiune. ÎnvăŃământul naŃional devine un factor esenŃial al<br />

dezvoltării şi modernizării, implicit al procesului de socializare politică – juridică<br />

a noilor generaŃii. Tinerii de astăzi din Ńările dezvoltate sunt mai temeinic<br />

motivaŃi să se ocupe de propria realizare a personalităŃii lor, să abandoneze<br />

etica hedonistă pentru a atinge obiectivele personale pe termen lung, au un<br />

sentiment mai pronunŃat al responsabilităŃii civice şi o dezvoltată deschidere<br />

spre muncă. Prin contrast, tinerii din Ńările lumii a treia, adesea, adoptă<br />

atitudini fataliste, crezând că nu-şi pot controla propria voinŃă, sunt mai<br />

orientaŃi spre plăcerile prezente, cultura participării la viaŃa politică are o<br />

semnificaŃie mai redusă, există o rezistenŃă la activităŃile care presupun risc<br />

economic, iniŃiative şi inovaŃii.<br />

Această ‘’logică’’ a dezvoltării politice este pusă în practică şi în Ńările<br />

care au abandonat totalitarismul comunist şi s-au angajat într-un proces istoric<br />

de trecere la economia de piaŃă şi de democratizare. În Ńările post – comuniste<br />

a început un foarte complex şi contradictoriu proces de restructurare<br />

profundă a întregului sistem social, definit cu ajutorul expresiilor ‘’tranziŃie<br />

la economia de piaŃă’’, ‘’înfăptuirea reformei’’, edificarea ‘’statului de drept’’,<br />

‘’democratizarea sistemului politic’’. Nucleul acestui proces istoric, de trecere<br />

de la o societate comunistă la o societate organizată pe baze capitaliste, îl<br />

constituie făurirea economiei de piaŃă, corelată structural şi firesc cu<br />

democraŃia.<br />

Reforma actuală din România vizează înlăturarea monopolului<br />

proprietăŃii de stat în economie şi promovarea pluralităŃii formelor de<br />

proprietate (privată, publică, mixtă) caracteristice economiei concurenŃiale, de<br />

piaŃă; înlocuirea reglării centralizate de către stat, a mecanismului de<br />

comandă, de dirijare a economiei şi societăŃii cu reglarea de către piaŃă, în<br />

condiŃii de concurenŃă, a activităŃii agenŃilor economici, a performanŃelor şi a<br />

falimentelor; crearea cadrului legislativ care să garanteze libera iniŃiativă,<br />

libertatea de acŃiune a agenŃilor economici; descentralizarea conducerii vieŃii<br />

economice şi sociale concomitent cu încurajarea autonomiei locale, a<br />

iniŃiativelor; modernizarea, raŃionalizarea, sporirea eficienŃei activităŃilor<br />

economice pe baza mecanismelor pieŃei – piaŃa eliminându-i pe acei agenŃi<br />

economici care nu fac faŃă competiŃiei prin costuri, calitate, ofertă elastică,<br />

preŃuri, etc.; realizarea unui sistem de protecŃie socială a şomerilor şi a tuturor<br />

celor afectaŃi negativ de transformările produse în economie. Dar acest amplu<br />

proces de profunde restructurări economice realizează o ruptură evidentă cu<br />

trecutul şi antrenează schimbări la fel de mari la nivelul instituŃiilor sociale şi,<br />

în primul rând, a instituŃiilor politice – juridice, la nivelul structurii sociale, al<br />

mentalităŃilor şi, implicit, al culturii civice. Dificultatea cea mai mare constă în<br />

faptul că el se aplică unei populaŃii care, în mare parte, nu este pregătită să–l<br />

263


INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII<br />

întâmpine, să-l accepte, să-l asimileze şi să-l reproducă. De aceea, durata<br />

acestui proces istoric al tranziŃiei va depinde nu atât de procesul formal al<br />

reformei constituŃionale, nici de ‘’producŃia’’ de legi specifice economiei de<br />

piaŃă şi statului de drept, nici de rata instituŃionalizării politice, cât mai ales de<br />

gradul de reuşită a reformei economiei reale, de închegare a societăŃii civile şi<br />

de schimbare a mentalităŃilor, care să devină motivante pentru libera<br />

întreprindere, pentru participarea raŃională şi activă a cetăŃeanului la<br />

rezolvarea problemelor cetăŃii.<br />

Drumul spre libertate, spre bogăŃie, spre o democraŃie matură, în<br />

care drepturile omului se vor a fi cu adevărat garantate, se dovedeşte a fi<br />

plin de obstacole, diferite de la o Ńară la alta, de piedici venite din diverse<br />

părŃi ale societăŃii (de la cei animaŃi încă de nostalgie pentru vechiul regim, de<br />

la cei care nu sunt dispuşi să accepte costurile sociale considerate prea mari,<br />

de la cei ce compun un mare segment social care aşteaptă din partea statului<br />

să presteze aceleaşi servicii tipice pentru statul totalitar, de la cei orientaŃi de<br />

atitudini naŃionaliste – considerând că tranziŃia le aduce frustrări din acest<br />

punct de vedere, de la cei ghidaŃi de ideologiile extremei stângi sau extremei<br />

drepte, etc.). Dar cei care doresc cu adevărat instituirea practică a dreptăŃii,<br />

afirmarea marilor valori ale omului: Adevărul, Binele, Libertatea, Dreptatea,<br />

BogăŃia, etc., într-o societate care să dea garanŃii pentru dezvoltarea şi<br />

exprimarea liberă a personalităŃii fiecăruia, pentru dezvoltarea efectivă a<br />

democraŃiei, sunt dispuşi să accepte constrângerile impuse de sinuosul drum<br />

al Reformei, al tranziŃiei spre economia de piaŃă, cu suprastructura sa politică:<br />

instituŃiile specifice statului de drept.<br />

264

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!