CUPRINS

CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE 5
I. POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU 9
1. Ce este politologia? 9
2. ConotaŃii ale conceptului de politică 14
3. O definire praxiologică a politicii 19
4. Puterea 27
5. Autoritatea 36
6. FuncŃiile politologiei 41
II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE 45
1. Tipuri de cercetare în politologie 45
2. Sursele şi metodele cercetărilor în politologie 48
3. Programul cercetării în politologie 59
III. AGENłII ACłIUNII POLITICE 63
1. Conceptul de agent (forŃă) politic 63
2. Clasificarea agenŃilor politici 66
3. NoŃiunea de conduită politică 67
4. Organizarea subiectivităŃii agenŃilor politici 68
5. Latura direcŃională a subiectivităŃii agenŃilor politici 68
6. Latura dinamogen - energetică a subiectivităŃii politice 76
7. Atitudinile şi voinŃa politică 80
IV. RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACTIUNII POLITICE 85
1. NoŃiunile de resurse şi instrumente politice 85
2. Caracterul istoric şi partizan al mijloacelor politice 86
3. Mijloacele contemporane ale acŃiunii politice 87
4. RepartiŃia mijloacelor acŃiunii politice în societate 99
5. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politice
în acŃiune 100
a) Conceptul de tactică 100
b) Pricipii ale eficienŃei tacticii agenŃilor politici 101
V. OBIECTUL ACTIUNII POLITICE 103
1. NoŃiunea de obiect al acŃiunii politice 103
2. Obiectul acŃiunii politice în literatura politologică 103
3. Obiectul acŃiunii politice, dintr-o perspectivă praxiologică 106

VI. CADRUL SAU SITUAłIA DE DESFĂŞURARE A ACłIUNII POLITICE 109
1. SituaŃia socială şi situaŃia politică 109
2. Structura situaŃiei acŃiunii politice 110
3. CondiŃionarea geografică a acŃiunii politice 112
4. CondiŃionarea demografică a acŃiunii politice 116
VII. PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALISTĂ ÎN ŞTIINłA POLITICII 121
1. Sistemul politic şi funcŃiile sale 121
2. Regimurile politice 129
VIII. PRINCIPALII AGENłI AI SISTEMELOR DE ACłIUNI POLITICE
CONTEMPORANE 133
A. PARTIDELE POLITICE 133
1. NoŃiunea de partid politic 133
2. Originea partidelor politice 138
3. Diversitatea partidelor şi clasificarea lor 142
4. FuncŃiile partidelor politice 148
5. Numărul şi sistemele de partide 150
a) Factorii care determină numărul de partide 150
b) Sistemele bipartidiste şi multipartidiste 152
c) Sistemele monopartidiste 154
B. GRUPURILE DE PRESIUNE - COMPONENTE ALE
SISTEMELOR POLITICE CONTEMPORANE 157
1. Rolul grupurilor de presiune; modelul societăŃii poliarhice 159
2. Mijloacele folosite de grupurile de presiune pentru realizarea
scopurilor 161
C. STATUL - INSTITUTIE A PUTERII 164
1. Caracterizarea generală a statului 164
2. Suveranitatea şi independenŃa statului 179
3. Legitimitatea statului şi tipurile de state 191
4. Tipuri de investire a personalului guvernant; parlamentul 202
5. Statul, puterea politică şi sistemul juridic 205
D. ELITELE, LIDERII, MASELE POPULARE - AGENłI AI
PRACTICII POLITICE 212
1. Elitele politice şi personalităŃile 213
2. Masele populare 217
IX. REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE
DEMOCRATICE 221
1. Alegerile 221
2. Alegerile şi selecŃia candidaŃilor 223
3. Tipuri de sisteme electorale 225
276

X. CULTURA POLITICĂ 233
1. Ce este cultura politică? 233
2. Diversitatea culturilor politice 239
3. Ideologiile, componente vectoriale şi dinamogene ale
culturii politice 242
4. Socializarea şi aculturaŃia politice 245
XI. SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ 251
1. Schimbare socială şi dezvoltare politică 251
2. Mişcările sociale şi cadrul legal 255
A. Mişcările protestatare 256
B. Mişcările reformatoare 256
C. Mişcările revoluŃionare 257
D. Mişcările regresive 259
E. Mişcările utopice 259
3. Sistemul juridic - factor de influenŃare a dezvoltării sociale 260
4. Problema dezvoltării politice a statelor aflate în tranziŃie 261
The author's note 265
Note de l'auteur 267
BIBLIOGRAFIE 269
CUPRINS 275
277

I. POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
1. Ce este politologia?
Politologia are ca obiect de cercetare viaŃa politică, propunându-şi
să studieze şi să explice natura şi esenŃa politicului, geneza şi dinamica lui,
locul şi funcŃiile politicii în colectivităŃile umane. Scopul politologilor este acela
de a desprinde legile vieŃii politice, de a explica mecanismul de funcŃionare a
politicului, cauzele care determină schimbările sistemelor politice pentru a
găsi metode, căi, direcŃii de acŃiune în sensul sporirii eficienŃei practicii politice
atât la scara societăŃii globale, cât şi la nivelul subunităŃilor acesteia, a
perfecŃionării conducerii societăŃii, a creării unei ordini sociale care să-i
mulŃumească pe cât mai mulŃi oameni.
Primele idei, explicaŃii referitoare la fenomenele politice au apărut
odată cu statul şi dreptul, cu raporturile dintre conducători şi conduşi. La
început, în cadrul ordinii sociojuridice de tip sclavagist, astfel de cunoştinŃe
erau fragmentare şi înglobate în scrieri cu caracter religios, literar, filosofic,
istoric, etc. Începând cu Herodot, Platon şi Aristotel o serie de gânditori şi-au
focalizat reflecŃiile şi căutările asupra puterii politice şi, în special, asupra
statului, crescând de la un secol la altul gradul de specializare a cunoaşterii şi
a cercetărilor. Ca ştiinŃă socială pozitivă, cu un corp de explicaŃii, legi, ipoteze,
tehnici de testare a adevărurilor specifice, cu un limbaj specializat, cu Ńinte
pragmatice evidente, politologia s-a dezvoltat în ultima jumătate de secol.
Termenul de politologie, provenit din cuvintele greceşti ’’polis’’ = cetate, stat
şi ’’logos’’ = ştiinŃă, se pare că a fost introdus prin deceniul al VI-lea al
secolului XX de către germanul Eugen Fischer Bailing şi francezul André
Thérive pentru a folosi un sinonim al expresiei “ştiinŃă a politicii”, cu sensul de
ştiinŃă despre stat, despre guvernarea colectivităŃilor umane, despre
exercitarea puterii pentru a crea o ordine socioeconomică cât mai bine
adaptată nevoilor şi aspiraŃiilor oamenilor.
Preluând şi valorificând, în tot mai mare măsură, metodele şi
procedeele de cercetare care au dat bune rezultate în sociologie, psihologie,
pedagogie, cibernetică sau teoria comunicării, politologia a devenit o reflecŃie
sistematică, esenŃializată şi coerentă asupra organizării politice a societăŃilor
contemporane, lăsându-şi concluziile expuse oricând spre a fi testate sub
aspectul valorii lor de adevăr şi de utilitate. În acest fel investigaŃiile din
domeniul politologiei au condus la extinderea volumului de informaŃii veridice
referitoare la puterea politică, instituŃiile politice, agenŃii politici şi practicile lor,
relaŃiile politice, societatea civilă în raport cu societatea politică şi cu elitele
politice, valorile şi cultura politice, tipurile de regimuri şi tehnicile de
guvernare, dezvoltarea şi progresul politice, tradiŃia şi modernitatea în
funcŃionarea sistemelor politice etc. Prin urmare, politologia oferă astăzi un
cuantum de informaŃii ştiinŃifice utile perfecŃionării activităŃilor de guvernare,

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
adâncirii democraŃiei, funcŃionării statului de drept prin raportare la
standardele de performanŃe politice existente în democraŃiile avansate,
prevenirii şi eradicării conflictelor sociale şi, nu în ultimul rând, asigurării
ordinii şi disciplinei tuturor categoriilor de agenŃi ai practicii sociale
corespunzător criteriilor de legitimitate, constituŃionalitate şi legalitate.
Delimitarea obiectului de studiu al politologiei nu a rămas în afara
disputelor. Acestea au fost marcate de modul în care era definită şi înŃeleasă
politica însăşi. O linie de gândire a considerat politologia ca fiind ştiinŃa
statului, a guvernării. AderenŃii la acest punct de vedere au fost, în cea mai
mare parte, jurişti. Ei au invocat printre argumente etimologia termenului
politologie (polis = stat, cetate). Prin urmare, statul, mecanismele de acŃiune
ale organelor statului, menite să creeze ordinea şi coeziunea, justiŃia şi pacea
socială dezirabile, ar trebui să constituie obiectul ştiinŃei politice (Aristotel,
Bodin, Machiavelli, Montesquieu, Kelsen, M. Djuvara etc.). Dar acestei poziŃii i
s-au adus critici emanate din caracterul ei restrictiv: ea a limitat politica la una
dintre modalităŃile posibile de organizare a societăŃilor umane, întrucât există
societăŃi care trăiesc fără stat, dar nici una nu funcŃionează fără politică. În
fond, viaŃa politică a societăŃii are o extindere mult mai mare decât perimetrul
activităŃilor organelor statului.
O a doua linie de gândire a considerat că obiectul politologiei îl
constituie exercitarea puterii, respectiv modurile de a o cuceri, a-i realiza
funcŃiile, a o conserva, apăra şi întări (H. Lasswell, W. Robson, R. Aron, G.
Burdeau, M. Duverger, C.J. Friedrich etc.). În acest sens, politologia studiază
relaŃiile dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre conducători şi conduşi, modul în
care se constituie elitele politice, natura, fundamentele, obiectivele şi efectele
puterii în societate. După G. Burdeau, obiectul politologiei constă în
cunoaşterea universului politic care gravitează în jurul puterii politice. Un
asemenea punct de vedere se dovedeşte a fi prea larg, el tinzând să dilueze
politica în multitudinea de relaŃii sociale. Sub acest aspect putem fi de acord
cu M. Hastings, care scria că “puterea nu este caracteristică doar relaŃiei
politice. Ea trimite la alte situaŃii-familie , şcoală, întreprindere-unde există, şi
aici o putere, dar care nu poate fi calificată drept politică” 1 .
Evident, cele două linii de abordare a obiectului ştiinŃei politice
au un caracter fie prea restrictiv, fie prea extensiv (facem abstracŃie de
faptul că, în numeroase cazuri, autorii şi-au propus, în mod deliberat, să
abordeze politicul doar dintr-o perspectivă bine conturată reuşind astfel să
realizeze contribuŃii preŃioase la dezvoltarea acestei ştiinŃe): una constrânge
nepermis obiectul acŃiunii politice, cealaltă îl diluează sau caută manifestări de
viaŃă politică acolo unde ele nu există. Ca reacŃie la aceste situaŃii au apărut
poziŃii intermediare, nuanŃate, de analiză a structurii şi dinamicii vieŃii politice
în toată complexitatea ei. În astfel de analize şi căutări demersul inter şi
multidisciplinar a devenit o necesitate metodologică de care depinde
profunzimea explicaŃiilor privind geneza, structura, funcŃiile, dezvoltarea şi
perspectivele politicului în societate, legile vieŃii politice, posibilităŃile de
1 Michel Hastings, “Abordarea ştiinŃei politice”, Institutul European, 2000, p.5
10

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
intervenŃie a specialiştilor, a guvernanŃilor pentru a ameliora mecanismele de
funcŃionare a sistemului politic sau pentru a spori eficienŃa practicii politice
contemporane.
Cum obiectul politologiei este o realitate socioumană extrem de
complexă, acesta va fi studiat pe diferite nivele şi din unghiuri de vedere
diferite. Astfel au apărut diferite ştiinŃe limitrofe sau ştiinŃe politice
specializate, care se preocupă de aprofundarea cunoaşterii unei singure
componente a vieŃii politice sau care prelungesc aria de preocupări ale
politologiei. Procesul de diferenŃiere, de specializare a cunoaşterii şi cercetării
realităŃii politice a avut o evoluŃie sinuoasă. Astfel, în SUA, evoluŃia ştiinŃelor
politice a inclus şi dreptul constituŃional sau dreptul administrativ. În schimb, în
Europa studierea vieŃii politice a intrat, mai întâi, în aria de preocupări a
juriştilor, filosofilor, sociologilor. În FranŃa, de pildă, studiul instituŃiilor politice a
fost atelat dreptului constituŃional. În ultima jumătate de secol s-au afirmat
progresiv mai multe ştiinŃe care studiază elemente ale structurii şi dinamicii
vieŃii politice:
- sociologia politică studiază natura şi esenŃa socială a politicului,
interacŃiunile acestuia cu celelalte componente (subsisteme ale societăŃii),
dovedindu-se a fi o sociologie de ramură care face joncŃiunea între sociologia
generală şi ştiinŃa politică; cele două ştiinŃe sunt complementare, întrucât au
obiectul de cercetare comun dar diferă unghiul de abordare. Politologia
urmăreşte să descopere geneza, structura, dinamica vieŃii politice, în timp ce
sociologia politică pune accentul pe conexiunile sistemului politic cu
societatea;
- ştiinŃa politicilor publice – ansamblu de preocupări descriptive,
explicative şi prescriptive privind diferitele aspecte ale guvernării şi
rezultatelor acesteia. Ca ramură a cunoaşterii, disciplina politici publice a luat
fiinŃă după al doilea război mondial fiind parte integrantă a eforturilor de
reformare a sectorului public în genere. O politică publică vizează trei
aspecte conectate între ele: identificarea problemei de rezolvat, stabilirea
strategiei şi a etapelor de atins pentru rezolvarea problemei prin prisma
interesului public şi selectarea mijloacelor necesare pornind de la resursele
existente. Prin urmare, această ştiinŃă oferă guvernului repere bine
întemeiate, un ghid de acŃiune pentru soluŃionarea problemelor publice cu
care se confruntă. Fiind o sursă de inspiraŃie pentru deciziile funcŃionarilor
guvernamentali, ştiinŃa politicilor publice reprezintă, în democraŃiile
contemporane, o şansă sporită pentru cetăŃeni de a-şi exercita controlul
asupra guvernanŃilor.
- stasiologia–ştiinŃa partidelor politice; ea îşi propune să studieze
apariŃia, evoluŃia, funcŃiile şi perspectivele partidelor politice, fiind preocupată
şi de sistemele mono, bi şi multipartidiste, de raporturile dintre acestea şi
organismul statal sau celelalte instituŃii politice;
- polemologia – ştiinŃa despre războaie şi arta de a le preveni;
- irenologia – ştiinŃa păcii, a construirii şi menŃinerii acesteia;
- statologia–ştiinŃa despre stat; ea studiază apariŃia, dezvoltarea,
funcŃiile şi perspectivele istorice ale statului ca principal agent politic,
11

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
evidenŃiind tipurile de state, de regimuri politice şi mecanismele de creare a
ordinii sociale dezirabile;
- ştiinŃa comportamentului electoral;
- psihologia politică - ramură a psihologiei sociale care studiază
manifestările psihice ale conduitei agenŃilor politici;
- ştiinŃa relaŃiilor politice internaŃionale;
- filosofia politică – ramură a filosofiei care abordează politicul ca
realitate socială globală din perspectiva importanŃei sale pentru om, a
semnificaŃiilor sale axiologice. De pe poziŃia unei concepŃii generale despre
om, societate şi istorie, filosofia politică abordează valorile politice, cultura
politică, progresul politic, criteriile de eficienŃă ale practicii politice globale,
perspectivele îndepărtate ale omului şi politicii, constituindu-se într-o
conştiinŃă critică, lucidă, cu funcŃii metodologice pentru ştiinŃele politice;
- antropologia politică, ca ramură a antropologiei sociale, studiază
comparativ societăŃile arhaice, primitive, nonpolitice şi pe cele în care, treptat,
politicul a luat fiinŃă, cele politizate – fapt care a condus la o mai bună
înŃelegere a genezei, structurii şi dezvoltării politicului. Astăzi, cercetările de
antropologie politică sunt extinse asupra sistemelor, regimurilor politice,
direcŃiilor de evoluŃie a politicului din societăŃile actuale şi de viitor;
- ştiinŃa administraŃiei – studiază activitatea organelor administraŃiei
centrale şi locale cu scopul de a formula principii de organizare raŃională şi
eficientă a acestora, de a stabili metodele şi procedeele de perfecŃionare a
instituŃiilor administrative;
- geopolitica – ştiinŃa conexiunilor dintre politică şi geografie;
- istoria politică – cercetează evoluŃia politicului în istoria societăŃii,
fie la o colectivitate, fie la un popor, fie la nivelul unei arii culturale, geografice
sau chiar la nivel mondial;
- istoria doctrinelor politice, ş.a.
Pentru că aceste ştiinŃe reflectă un domeniu extrem de complex, de
diversificat şi dinamic, cu componente calitativ distincte, dar în ansamblul lui
fiind guvernat de aceleaşi legi şi definit prin caracteristici generale, valabile
pentru elementele sale constitutive, trebuie subliniat faptul că între ştiinŃele de
mai sus există conexiuni, suprapuneri de conŃinut, continuităŃi, dependenŃe
reciproce. De aceea, luate împreună, compun sistemul ştiinŃelor politice.
În ansamblul acestui sistem, politologia are o arie problematică şi
tematică ce vizează:
− structura şi esenŃa politicului;
− agenŃii politici şi practica lor socială;
− resursele, mijloacele şi programele politice;
− societatea civilă, agenŃii politici şi puterea politică;
− statul şi societatea politică; regimurile politice;
− tipuri de mecanisme politice contemporane şi rolul
ideologiilor;
− comportamentele politice şi formarea elitei politice; menirea
acesteia;
− interacŃiunile sistemului politic naŃional cu mediul internaŃional;
12

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
− probleme ale dezvoltării şi progresului politic, etc.
Desigur, sfera de preocupări şi de soluŃii ale politologiei a fost
dependentă de epocă, de aria culturală de provenienŃă a autorului, de
personalitatea acestuia. Astfel, în 1957, autorii Reinhard Bendix şi Seymour
Martin Lipset abordau în opera lor probleme precum:
− birocraŃia şi administraŃia publică;
− studii comparative de structuri politice şi sociale;
− sisteme politice naŃionale;
− puterea legislativă;
− planificarea;
− elitele politice şi probleme de leadership;
− partidele politice;
− grupurile de presiune;
− factori psihologici şi apartenenŃe politice;
− opinia publică, propaganda şi rolul mijloacelor de
comunicare în masă;
− politica regimurilor din Ńările subdezvoltate;
− modele de politică regională;
− stratificarea socială şi aderenŃa politică;
− campanii electorale şi comportamentul electoral.
În 1994, Dominique Colas încorpora în discursul său o tematică nu
foarte diferită: partidele politice, alegerile, luarea deciziilor politice, elitele
politice (clasa politică), funcŃionarea administraŃiei, statul ca instituŃie
fundamentală a puterii, politicile publice la nivel naŃional (asigurări sociale,
învăŃământ, sănătate, cultură), politicile publice la nivel internaŃional,
comportamentul politic, relaŃiile politice internaŃionale.
Având astfel de preocupări, politologii şi-au propus nu numai să
cunoască, să explice domeniul politic al vieŃii sociale, ci să desluşească
mecanismele care produc polarizarea maselor, tendinŃele dezvoltării politice,
să prevadă pentru a putea descoperi soluŃii potrivite la marile probleme pe
care le ridică economia, educaŃia, cultura, asistenŃa socială, armata, etc.
existente într-o societate. În acest fel, politologia, având funcŃii cognitiv –
teoretice, explicative, prospective, valorizatoare, vine să servească
terapeutica socială, să propună soluŃii şi să orienteze evoluŃia vieŃii politice,
perfecŃionarea activităŃii de stat, raŃionalizarea birocraŃiei, sporirea eficienŃei
practicii politice, adaptarea funcŃionării sistemului politic la cerinŃele omului,
armonizarea societăŃii politice cu interesele societăŃii civile, funcŃionarea
corectă a democraŃiei, mai buna deservire a cetăŃeanului.
În prezent, dată fiind creşterea rolului politicului în societate,
diversificarea interdependenŃelor dintre practica politică şi celelalte
componente ale sistemului social pe care aceasta le direcŃionează şi le
reglează, pornind şi de la constatarea că toate societăŃile contemporane care
au eliminat amatorismul din sfera luării deciziilor politice şi au promovat o
nouă clasă politică alcătuită din oameni competenŃi, din profesionişti ai
politicii, au obŃinut mari performanŃe economico – sociale, în conducerea şi
13

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
organizarea societăŃii, se poate observa o creştere generalizată a
intereselor, atât oficiale cât şi neoficiale, pentru dezvoltarea politologiei,
pentru promovarea cercetărilor teoretice şi empirice asupra faptelor politice,
pentru dezvoltarea culturii civice, a culturii politice activ – participative, ca o
condiŃie necesară a adâncirii democraŃiei. Aşa se explică proliferarea
publicaŃiilor aparŃinătoare acestui domeniu al cunoaşterii, crearea în
numeroase Ńări a unor institute de ştiinŃe politice, asociaŃii ale politologilor,
academii de ştiinŃe politice, facultăŃi de profil, organizarea de studii post –
universitare, de înalte studii politice, de congrese şi sesiuni ştiinŃifice, etc. Este
un fapt remarcabil existenŃa în mediul generaŃiilor tinere a unor motivaŃii
sporite în sensul de a-şi lărgi cultura politico – civică, pentru a-şi putea explica
fenomenele şi sensurile evenimentelor politico – sociale. Toate acestea
demonstrează că politologia, în ultimă instanŃă, îşi subordonează funcŃiile şi
întreaga ei menire unor Ńinte pragmatice esenŃiale: perfecŃionarea practicilor
de guvernare a societăŃii, astfel încât aşteptările societăŃii civile să fie cât mai
bine satisfăcute, şi dezvoltarea culturii politice – civice specifică democraŃiei.
2. ConotaŃii ale conceptului de politică
În istoria teoriilor politice au fost date numeroase definiŃii politicii, au
fost scoase în relief variate semnificaŃii şi sensuri, conturându-se, în ultimă
instanŃă, poziŃia socială, practică şi aderenŃa ideologică a autorului. Ne va
rămâne, atunci, la latitudine să aruncăm zarurile şi să alegem la întâmplare
una din aceste definiŃii? Nu! Nu, pentru că o definiŃie exprimă în modul cel mai
concentrat posibil concepŃia şi atitudinea omului de ştiinŃă (a politologului)
despre sistemul sau procesul definit. O definiŃie a politicii, dacă este logică -
adică completă, corectă şi adevărată, îşi va putea dezvălui rolul de axă a
investigaŃiei, de fir călăuzitor în ordonarea ideilor şi în formularea discursului
teoretic - explicativ în sfera politologiei.
Fără îndoială că politicii îi pot fi date diferite definiŃii logice (nominală,
genetică, structurală, funcŃionalistă etc.) – fapt, nu rareori, evidenŃiat de istoria
politologiei. Prezintă un interes, înainte de toate, efectuarea unei analize
comparative a numărului imens de semnificaŃii, de conotaŃii atribuite
termenului de politică de- a lungul veacurilor.
Încă din Antichitatea greacă termenul de politică era asociat celui de
"polis" = cetate, comunitate preocupată de viaŃa ei şi desfăşurată pe un
anumit teritoriu, direcŃionată în conformitate cu un sens, cu o perspectivă
acceptabilă majorităŃii cetăŃenilor. Politica ar îngloba în sfera ei ansamblul
activităŃilor iniŃiate şi realizate de stat sau care gravitează în jurul instituŃiei
statale, menite să asigure continuitatea, ordinea vieŃii comunitare, binele
general, o mai bună satisfacere a trebuinŃelor sociale.
Cei mai mulŃi gânditori au conceput politica în calitatea ei de
concepŃie şi artă a guvernării oamenilor, a colectivităŃilor umane şi statului.
Personalitatea, atitudinea faŃă de ordinea socială existentă, adeziunea
14

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
gânditorilor, a filosofilor la anumite valori culturale, religioase, filosofice,
juridice etc. şi-au lăsat amprenta asupra modului de definire, de concepere a
politicului. Astfel, de pildă, Democrit considera că nu există artă mai înaltă
decât cea politică; aceasta pentru că utilizează ca instrumente statul şi dreptul
în vederea temperării invidiei şi duşmăniilor dintre oameni. Arta politică este
cea care educă oamenii în spiritul îndatoririlor cetăŃeneşti şi al respectării
legilor statului. Sofiştii înŃelegeau politica drept o activitate de dominare a unei
părŃi a societăŃii de către o altă parte prin utilizarea puterii. Ei sunt primii care
au considerat politicul ca o expresie a intereselor unor grupuri sociale, ca o
modalitate de exercitare a puterii.
Unul dintre cei mai profunzi gânditori ai AntichităŃii eline, care a fost
Platon (vezi lucrările sale "Omul de stat", "Republica", "Legile", "Parmenide"),
compara politica cu arta pilotării unei corăbii, cu arta medicului sau a
păstorilor care, pe baza cunoaşterii perfecte a domeniului lor, reuşesc să
obŃină rezultatele dorite în cârmuire, în redarea vieŃii pacienŃilor şi, respectiv,
în păstoritul turmei. Platon a făcut distincŃie între tiranie şi politică. Tirania ar
consta în arta de a conduce oamenii prin utilizarea forŃei, în timp ce politica
este arta de a-i conduce pe oameni prin forŃa ideilor, prin mijloace persuasive,
utilizând ştiinŃa, înŃelepciunea, atrăgându-le consimŃământul. Societatea
trebuie guvernată de înŃelepciune; diletanŃii, neiniŃiaŃii nu au ce căuta în
politică. Politica ar fi, deci, apanajul unei elite, al clasei înŃelepŃilor, al
filosofilor. OpŃiunea profundă a lui Platon a fost pentru politica înŃeleasă ca
activitate de conducere a oamenilor pe baza respectării voinŃei lor libere -
politica fiind, simultan, o artă şi o ştiinŃă prin care colectivităŃile umane se lasă
conduse în numele unor valori superioare.
Elevul lui Platon - Aristotel din Stagira - considera politica, pornind
de la înŃelegerea omului ca zoon politikon, ca o activitate de organizare a
comunităŃii sociale în întregul ei în care indivizii trebuie să se integreze ca
cetăŃeni. Politica stabileşte constituŃia, configuraŃia statului care urmează să
normeze conduitele cetăŃenilor. Organizarea societăŃii face necesară
activitatea statală. În acest context, omul este necesarmente o fiinŃă politică
ce va fi încadrat într-unul din cele şase tipuri de guvernământ posibile:
monarhia, aristocraŃia, timocraŃia, tirania, oligarhia şi democraŃia. Aristotel,
considerat ca întemeietor al ştiinŃei politice, are meritul de a fi intuit ideea
separării puterilor în stat.
Mai târziu, Niccolo Machiavelli va înŃelege prin politică ansamblul de
activităŃi prezente într-o societate prin care se urmăreşte cucerirea,
exercitarea şi menŃinerea puterii de stat. Politica este făcută de toŃi factorii
care pot asigura stabilitatea şi eficienŃa puterii de stat, fiind implicat ansamblul
mijloacelor care ar putea duce la formarea unui stat italian puternic,
centralizat (vezi lucrările sale "Discursuri", "Principele"). După Machiavelli,
politica este o activitate autonomă care are principiile şi legile sale.
În lucrarea sa "Despre spiritul legilor", Montesquieu susŃinea că
politica este cea care priveşte organizarea statului şi, îndeosebi,
reglementarea raporturilor dintre guvernanŃi şi guvernaŃi. AlŃi ideologi ai
revoluŃiei franceze din 1789 considerau politica în sensul de artă prin care
15

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
oamenii vor fi apropiaŃi unii de alŃii spre a-şi făuri, prin eforturi comune,
fericirea lor mutuală, de "artă" menită să realizeze "binele societăŃii"
(Helvétius, d'Holbach etc.) sau ca ansamblu de activităŃi menite să garanteze
conservarea drepturilor omului (Condorcet), întărirea spiritului civic.
La noi în Ńară, întâiul mare gânditor cu preocupări sistematice şi
profunde în analiza politicului a fost Samuil Micu, în lucrarea intitulată
"ÎnvăŃătura politicească". El înŃelegea prin politică "ocârmuirea şi
îndreptarea Ńării şi a cetăŃii şi a obştei omeneşti... Drept aceea este
înŃelepciunea care învaŃă cum se cade a stăpâni şi a ocârmui cetatea, adică
obştea oamenilor, republica sau norodul" 2 .
Evantaiul de poziŃii teoretice - explicative referitoare la politică este
mult mai larg. Important rămâne faptul că în conceperea şi definirea politicii
s-au afirmat două mari tendinŃe: una, care consideră politica drept ansamblu
de activităŃi prin care sunt conduşi oamenii recurgându-se la violenŃă şi
constrângere, de cârmuire a comunităŃilor umane prin utilizarea violenŃei
legitime, de utilizare a puterii pentru a impune colectivităŃii un anumit mers, un
program strategic de urmat şi, o alta, care înŃelege politica drept activitate prin
care se crează un cadru legitim pentru manifestarea voinŃelor libere ale
cetăŃenilor, pentru realizarea binelui comun sau public (Aristotel). Aşa cum
rezultă din cele prezentate anterior, încă din Antichitate s-au distins două
opŃiuni în politică: una pentru aristocraŃie sau pentru dominaŃia unei elite
(Platon), alta pentru democraŃie ca formă de viaŃă politică la care să
participe toŃi oamenii cetăŃii.
Luând un reper din istoria doctrinelor şi ştiinŃei politice mai apropiat de
zilele noastre - analiza sistemică, de pildă, introdusă în politologie de către
David Easton şi Karl Deutsch, a ajuns la concluzia că politica - în special prin
intermediul statului – reprezintă un subsistem, este un fel de organism al cărui
rol se evidenŃiază în "distribuirea autoritară a valorilor" (D. Easton). FuncŃiile
politicii sunt asemănătoare artei de a pilota o corabie. A ghida o corabie
înseamnă a-i orienta comportamentul viitor cunoscând mediul, poziŃia pe care
o ocupă în raport cu acest mediu, puterea mecanismului, proprietăŃile bune şi
rele ale navei, multe informaŃii referitoare la istoria navigaŃiei. La fel şi politicul,
ca sistem - adică un ansamblu coerent de instanŃe guvernamentale - este
element al unui mediu (mediul social care încorporează diverse subsisteme)
din care primeşte diferite suporturi, impulsuri şi influenŃe şi căruia îi va
răspunde conform misiunii sale specifice de "distribuitor autoritar de valori" în
conformitate cu o concepŃie raŃională despre legitimitate. Sistemul politic,
deci, primeşte cereri şi susŃineri, adică inputs-uri, şi adoptă decizii, elaborează
acŃiuni de reglare a mersului societăŃii - adică produce outputs-uri.
O bună politică, precum activitatea unui pilot desăvârşit, reuşeşte să
selecteze, să favorizeze suporturile necesare şi, în acelaşi timp, să elaboreze
outputs-urile cele mai potrivite spre a acŃiona benefic asupra mediului social
pentru a-l modela în conformitate cu o finalitate şi în acord cu valorile generalumane.
Politica, deci, preia toate solicitările, "comenzile" mediului social, le
2 Samuil Micu, "Scrieri filosofice", E.S., Buc., 1966.
16

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
prelucrează şi le converteşte în decizii, în legi, în acte autoritare de reglare a
dinamicii sociale, de menŃinere a echilibrului, de integrare a comportamentelor
agenŃilor sociali în vederea realizării şi menŃinerii echilibrului social. Între
politică şi raŃionalitate există astfel o consonanŃă. Rolul ştiinŃelor este acela de
a servi ca instrumente în acŃiunea de alocare cât mai bine cumpănită a
valorilor în societate. Cei care fac politica vor fi profesionişti, oameni capabili
de o bună gestiune a averii naŃionale, vor alcătui o clasă politică
dezideologizată.
*
* *
Din perspectiva practicii politice vii, o definiŃie a politicii în general
este, dacă nu imposibilă, foarte dificilă şi, în orice caz, fără o valoare
operaŃională prea mare. Întreaga istorie a doctrinelor politice, a politologiei,
dar şi sensurile curente pe care le dau oamenii politici sau cetăŃenii de rând
termenilor politică, politic, politici, confirmă caracterul polisemic al acestora,
nota de subiectivitate dependentă de experienŃa personală, de aria culturală
din care face parte autorul definiŃiei, de epoca istorică. Aşa, de pildă,
termenul de politică poate viza, în mintea unora, o anumită componentă a
practicii politice (politica fiscală a guvernului, politica demografică, politica în
sfera infrastructurii sau a raporturilor ecologice, etc.); alteori, este vizată
orientarea ideologică şi programatică a unui agent, regim, elite, etc. (de
exemplu, guvernul X sau partidul Y este de orientare liberală sau duce o
politică socialistă, ori democrat – creştină, etc.); în alte situaŃii sunt avute în
vedere componentele teoretice – atitudinale care vizează viaŃa politică
(influenŃe politice, ideologii, programe politice, justificări sau argumentări pro
sau contra unor forŃe politice, etc.); un alt sens al termenului de politică este
de ‘’Ńintă’’ şi mod de acŃiune în relaŃiile internaŃionale (de exemplu: politica
expansionistă a statului X, politica de pace a guvernului, politica de agresiune
sau de tip conservator în relaŃiile internaŃionale, etc.); un alt sens vizează
produsul final al practicii politice la nivelul întregii colectivităŃi umane, a
unei naŃiuni, pe teritoriul unui stat (de pildă: politica de realizare a echilibrului
social, politica de înfăptuire a Reformei sau de realizare a consensului
naŃional, de protejare a interselor naŃionale, etc.); un alt sens se referă la
activităŃile de confruntare a candidaŃilor pentru putere; un alt sens vizează
spaŃiul social în care cetăŃenii aleg să se supună reglementărilor unei puteri
care deŃine suficiente mijloace politice (coerciŃia legitimă) pentru a putea
elimina sau preveni conflictele sociale (M. Weber); un alt sens vizează
procesul prin care un grup de oameni, cu interese şi aspiraŃii diferite,
avansează spre luarea unor decizii comune. Mărimea sociogrupului, care este
agentul practicii politice, poate varia de la microgrupuri (o familie etc.) până la
forme de comunitate mari (comunitate urbană, naŃiune, grupare etnică etc.)
sau la populaŃia unui continent, zone geopolitice, chiar a întregii planete
(desemnate prin sintagma „comunitatea internaŃională“) etc. Rezultă, deci, cât
de polisemic, de ambiguu este termenul de politică. Dar îndărătul accentelor
17

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
particulare ale definiŃiilor politicului putem întrevedea o notă comună-aceea că
întotdeauna noŃiunea de politică trimite la o virtuală ordine necesară
oamenilor pentru a alcătui o comuniune, pentru a trăi împreună.
Încercând să surprindă ce este esenŃial în astfel de sensuri, politologii
au atribuit termenului de politică semnificaŃia şi conotaŃia de activitate practică
de luare a deciziilor şi de ducere la îndeplinire a acestora – proces care
implică puterea de stat. Din acest punct de vedere, politica aspiră la o
fundamentare ştiinŃifică, în principal economică şi sociologică, la o justificare
filosofică, istorică, axiologică, etc. şi chiar religioasă. Oricum, este o practică
ce necesită tot mai multă experienŃă, abilitate, rafinament, creativitate,
inspiraŃie, curaj, asumarea unor riscuri de către cei care i se dedică – fapt ce
presupune o amplă cultură, nu în ultimul rând o fundamentare ştiinŃifică, adică
o competenŃă specială care ar putea implica talentul, tactul şi măiestria
profesioniştilor angajaŃi în efectuarea prestaŃiilor.
Există şi alte sensuri pentru termenul de politică: cel al sociologiei
generale, care are în vedere politicul ca subsistem al vieŃii sociale, conexat
printr-o multitudine de legături cu economicul, socialul, culturalul, etc. sau
întreaga realitate a vieŃii politice a societăŃii cu toate dimensiunile ei sau sensul
dat de filosofie care-şi propune să surprindă ceea ce este esenŃial şi general
în universul politic al epocilor istorice, care sunt valorile ce ghidează
dezvoltarea şi progresul politic al societăŃii, care sunt semnificaŃiile pentru om
ale marilor sisteme şi regimuri politice, ale orientărilor doctrinare şi programelor
politice etc. În acest context, definiŃia dată politicii de profesorul clujan Liviu
ZăpîrŃan ni se prezintă pe cât de inspirată, pe atât de elocventă: “politica este
ansamblul activităŃilor prin care se organizează şi se conduc oamenii şi relaŃiile
dintre ei ca participanŃi la viaŃa unei comunităŃi globale, felul în care se instituie
şi menŃine, prin intermediul puterii, o ordine interioară care statorniceşte şi
legalizează dominaŃia unor forŃe sociale. Astfel, din punct de vedere funcŃional,
politica este o parte a sistemului social global care exprimă “puterea societăŃii”,
iar din punct de vedere structural cuprinde relaŃiile politice dintre feluriŃii agenŃi
politici, instituŃiile politice şi spiritualitatea politică (în cadrul căreia distingem, pe
de o parte, ideile, concepŃiile, stările de spirit ale agenŃilor politici, dar şi cele
care exprimă un efort de teoretizare a politicii, de analiză a ei “din afară”, din
perspectiva filosofiei, ştiinŃei, sociologiei, axiologiei, praxiologiei etc.) 3 .”
Pentru practica politică nu prezintă valoare teoriile politice situate
"deasupra" claselor sociale, intereselor particulare ale colectivităŃilor umane;
la fel sunt doctrinele politice care se consideră neutre şi care-şi asumă
atributul eternităŃii şi absolutului. Din perspectiva practicii sociale, politica este,
în esenŃa ei, o activitate complexă, un ansamblu de interacŃiuni în spaŃiul
social şi de serii de acŃiuni în timp, care au o coerenŃă şi o logică istorică, fiind
iniŃiate şi realizate de agenŃi specifici: statul cu instituŃiile sale componente,
partidele politice, grupele de presiune, coaliŃiile de forŃe politice, elitele
politice, personalităŃi politice, naŃiuni etc. Având o astfel de convingere, am
putea accepta o alternativă de definire a politicii - cea praxiologică.
3 Liviu ZăpîrŃan, “Repere în ştiinŃa politicii”, Ed. FundaŃiei “Chemarea”, Iaşi, 1992, p.14-15
18

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
3. O definire praxiologică a politicii
Politica unui sistem social determinat este un domeniu al practicii
sociale şi un subsistem al comunităŃii, al unei colectivităŃi umane caracterizat
printr-o dinamică relativ autonomă în cadrul macrosistemului social, având
caracter concret - istoric şi de clasă, agenŃi (subiecŃi, forŃe) specifici care
desfăşoară o activitate de luptă, orientată fie de o strategie de înlăturare, fie
de conservare, fie de clădire a unei ordini social - economice, cultural -
spirituale prin folosirea puterii politice, a instrumentelor politice (statul, dreptul,
propaganda, mijloacele de informare în masă, banii, sisteme de informare
speciale etc.), adică a unor tactici, într-o situaŃie social - istorică concretă ce
Ńine de o anumită arie de competenŃă a forŃelor politice respective.
Evident pot fi formulate numeroase definiŃii acceptabile. Cea de mai
sus exprimă într-o manieră concentrată o concepŃie de ansamblu asupra
societăŃii, o viziune istorică - integralistă asupra dinamicii sociale care
articulează mai mult spiritul decât litera demersului teoretic prezent în această
lucrare. S-ar impune atunci o succintă analiză semantică a limbajului
cuprins în această definiŃie:
a) DefiniŃia se referă nu la politica "eternă", ci la politica unui sistem
social determinat. Sisteme sociale concret - istorice sunt cele de felul
următor: popoare, naŃiuni, clase sociale, sisteme economice, ecologice,
culturale, unităŃile teritorial - administrative, sisteme internaŃionale etc. Toate
acestea satisfac cerinŃele teoriei sistemelor, creată de către L. von Bertalanffy
şi dezvoltată, aplicată în sfera tuturor ştiinŃelor începând cu secolul XX,
inclusiv în politologie.
Sistemele sociale contemporane conŃin o practică politică (mulŃi
politologi discută ideea dacă poate să existe societate fără politică);
întotdeauna politica a fost şi va fi un element component al unui sistem social
şi nu un element marginal, ci unul central, servomotor, autodinamic, având o
structură şi o funcŃionare dependente de dezvoltarea macrosistemului.
b) DefiniŃia reliefează ideea că politica este un domeniu, o latură a
practicii sociale, o activitate transformatoare a realităŃilor demoeconomice şi
socioculturale obiective, fiind compusă din numeroase şi variate acŃiuni
concrete, ordonate în serii de acŃiuni - pe coordonatele timpului, şi încadrate
în interacŃiuni complexe, într-o ordine sau o structură - pe coordonatele
spaŃiului.
Practica politică se desfăşoară prin integrare organică în activităŃile
sociale, productive, ecologice, infrastructurale, culturale, spirituale etc. Se
ridică atunci întrebarea firescă referitoare la specificul politicii printre aceste
componente. Desigur, politica nu produce bunuri materiale, nu realizează
inovaŃii tehnice, nu formează oamenii pentru o profesie, ci, ca ansamblu de
acŃiuni organizate în vederea transformării vieŃii sociale şi, în primul rând, a
modelării structurii de proprietate, a raporturilor economice dintre subiecŃii
practicii sociale prin intermediul deciziilor statale concretizate în norme de
19

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
drept, ea vizează, înainte de toate, conducerea oamenilor, claselor sociale,
naŃiunilor şi diferitelor sisteme sociale de către clasa dominantă, elita politică -
stăpânitoare a mijloacelor de guvernare şi manipulare politică. Politica o fac
atât guvernanŃii, cât şi guvernaŃii. Fără competiŃia dintre aceste două
tabere, competiŃie motivată de interese deosebite, adesea contradictorii,
politica s-ar reduce la o simplă activitate profesională, la o subdiviziune a
muncii sociale, printre multe altele, în care lucrează funcŃionari, slujbaşi
competenŃi, fără ambiŃii, selectaŃi după criterii raŃionale prestabilite precum
medicii, inginerii, profesorii etc. Ori, viaŃa socială ne oferă un cu totul alt
spectacol.
Practica politică, în raport cu celelalte domenii ale practicii sociale,
este o metapractică determinată, în esenŃă, de complexele motivaŃionale ale
agenŃilor politici, de dispersia propietăŃii în structura economică, de modul
cum sunt alocate bunurile şi serviciile în societate, de accesul indivizilor şi
sociogrupurilor la standardele culturale, de civilizaŃie, care prin rolul ei este
cea care dă sens, direcŃionează, conduce, coordonează, reglează,
gestionează ansamblul practicii şi vieŃii sociale. Fiecare latură a practicii
politice (politica monetară, politica demografică, politica în sfera culturii,
politica internaŃională etc.), luată în parte, influenŃează realizarea obiectivelor
celorlalte componente ale vieŃii sociale.
Principalele acŃiuni şi serii de acŃiuni politice din lumea
contemporană sunt cele ale statelor, partidelor, coaliŃiilor (fie aflate la putere,
fie în opoziŃie), corpurilor electorale, grupelor de presiune, liderilor politici.
Practica politică poate avea fie un conŃinut profund contradictoriu, fie
unul unitar, coerent la nivel de comunitate. În Ńările dezvoltate, de pildă,
politica înfăptuită pe fondul unei creşteri economice şi prosperităŃi de pe urma
căreia beneficiază toŃi membrii societăŃii, competiŃiile pentru putere, nota
beligenă a politicii nu afectează grav buna coordonare, fluenŃa şi coerenŃa
politicii forŃelor aflate la guvernare. Nu acelaşi lucru se întâmplă în societăŃile
sărace sau în cele care traversează perioade de criză economică. Aici
tensiunile politice, hiatusurile, răsturnările de linie politică, dificultăŃile de a
realiza un program politic coerent sunt la ordinea zilei. Cazurile de armonie,
de coerenŃă perfectă în funcŃionarea politicului sunt rare: este cazul unor
comunităŃi mici, coezive. Alteori, caracterul unitar şi fluent al vieŃii politice este
o aparenŃă, fiind o rezultantă a mascării practicilor totalitare, dictatoriale.
c) DefiniŃia reliefează, totodată, faptul că politica este un subsistem
al vieŃii sociale, al unor macrosociogrupuri, cu o dinamică relativ autonomă.
Aceasta semnifică faptul că acŃiunile, interacŃiunile şi seriile de acŃiuni politice
sunt limitate, încadrate spaŃial de un sistem şi de o structură - fapt ce implică
ideea de organizare. Politică în afara organizării nu există.
Subsistemul acŃiunilor politice este puternic ierarhizat, centralizat,
posedând un aparat tehnic, o birocraŃie sau o elită politică ce gravitează în jurul
unor personalităŃi politice, lideri, antreprenori sau şefi politici. Aceasta provine din
nevoia facilitării circulaŃiei tot mai rapide a informaŃiilor utile luării deciziilor, a
nevoii de creştere a operativităŃii şi eficienŃei în luarea deciziilor, a executării
comenzilor, a efectuării rapoartelor etc. - atât pe verticală, cât şi pe orizontală.
20

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
Sistemul acŃiunilor politice este o variabilă istorică, dependentă de
dezvoltarea formaŃiunii sociale din care face parte, de viaŃa economică,
ecologică, culturală, spirituală, dar care, în acelaşi timp, prezintă o relativă
autonomie în virtutea căreia influenŃează şi uneori chiar determină apariŃia unor
mutaŃii în structura, funcŃionarea şi dinamica celorlalte subsisteme sociale.
d) DefiniŃia reliefează faptul că politica are un caracter concret - istoric
- ceea ce înseamnă că întotdeauna ea este o activitate a unui agent (forŃe,
subiect individual sau social al acŃiunii) politic în care se împletesc generalul
cu particularul şi individualul, universalul cu specificul, tradiŃia cu inovaŃia,
continuitatea şi discontinuitatea.
e) Caracterul partizan, de clasă, cu motivare specifică, este o notă
definitorie esenŃială a acestui concept. Prin geneza, locul şi rolul în societate,
prin structura, funcŃionarea, dezvoltarea, perspectivele de viitor ale ei - politica
a exprimat, a reprezentat şi a realizat, în planul suprastructurii, interesele,
atitudinile, valorile claselor sociale, ale unor grupuri sociale mari ai căror
membri au interese comune, aderă la aceleaşi valori de cultură, viaŃă
spirituală şi civilizaŃie, au status-uri apropiate în ierarhiile valorice ale
societăŃii, comportamente sociale şi dominante psihosociale direcŃionate
relativ unitar. Indiferent dacă o anume politică îşi va revendica sau nu
legitimitatea făcând apel la voinŃa poporului, la interesele naŃiunii, la binele
comunităŃii, la constituŃionalitate etc., în spatele oricăror justificări se situează,
ca factori dinamogeni reali, trebuinŃele, interesele, voinŃa, idealurile uneia
dintre clasele sociale sau colectivităŃile umane. În această perspectivă, atât în
democraŃie, cât şi sub dictatură, îşi păstrează pe deplin valabilitatea ideea
(leninistă) conform căreia oamenii au fost şi vor fi întotdeauna victimele
stupide ale înşelării şi ale autoînşelării în politică atâta timp cât nu vor învăŃa
să caute îndărătul fiecărei fraze, declaraŃii, făgăduieli cu caracter moral,
religios, politic sau social interese partizane sau ale unor grupări sociale
particulare.
f) Practica politică are ca subiecŃi şi realizatori materiali agenŃi de
acŃiune specifici (forŃe politice). Principalii agenŃi politici contemporani sunt
statele, partidele politice, grupurile de presiune (grupuri de interese), unele
organizaŃii obşteşti, personalităŃi (lideri politici), elitele politice, coaliŃiile politice
etc., care se sprijină pe o bază socială concret - istorică, sunt emanaŃii ale unor
voinŃe sociale (fie ale unei colectivităŃi umane, ale unei naŃiuni, ale unei clase
sociale, fie ale celor dominaŃi, fie ale celor care au ajuns să domine, să
guverneze).
g) DefiniŃia evidenŃiază faptul că orice politică este orientată de o
strategie. Strategiile politice sunt părŃi ale programelor politice care indică
direcŃiile şi sensul general, pe termen lung, ale activităŃii agenŃilor politici,
conŃinând priorităŃile, momentele hotărâtoare şi principalele etape ale luptelor
politice, precizarea poziŃiei faŃă de ordinea socială existentă, faŃă de alte forŃe
politice etc.
Cercetarea structurii şi dezvoltării sistemelor politice contemporane,
cunoaşterea aprofundată a acestora nu poate să ocolească abordarea
strategiilor agenŃilor de acŃiune fără a nu întâmpina obstacole. Analiza
21

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
programelor politice, prin raportarea acestora la realităŃile vizate de ele, la
istoria teoriei şi practicii agenŃilor respectivi, este în măsură să conducă la
descifrarea conŃinutului strategiei reale, la posibilitatea de a distinge ce este
realist de ce este utopic, propagandistic, ideologic în cadrul programului.
Dintr-o perspectivă praxiologică problema conturării şi precizării
strategiilor apare ca elementul cheie al oricărei politici. Pe când, dintr-o
perspectivă sociologică, pare a avea un rol mai însemnat nu intenŃiile,
scopurile, strategiile şi programele politice, ci gradul de organizare a
agentului, volumul de resurse şi instrumente politice de care el dispune,
puterea politică, locul şi rolul său în sistemul politico - social.
h) O conotaŃie a conceptului de politică este şi aceea că finalitatea ei
(strategia) constituie o sinteză a trei direcŃii de acŃiune integrate ierarhic, şi
anume: lupta pentru conservarea, supravieŃuirea sistemului social - economic
(a ordinii existente, a disciplinei sociale conforme ordinii de drept) în care
acŃionează agentul - adică latura conservativă a strategiei politice; lupta
împotriva vechiului, perimatului, a forŃelor politice adverse - adică latura
distructivă, negativă a strategiei; lupta pentru afirmarea noului, pentru
clădirea unei ordini social - economice şi culturale noi - latura inovatoare,
constructivă a strategiei. Aceste trei direcŃii se combină într-o mare
diversitate de forme concrete înlăuntrul strategiilor agenŃilor politici
contemporani - combinaŃii din care rezultă o pondere, o amplitudine şi o
intensitate, specifice fiecărui agent, a uneia dintre ele în raport cu celelalte
două. Astfel, la un agent politic poate să predomine, într-o etapă istorică dată,
lupta pentru conservarea şi supravieŃuirea sistemului - celelalte două direcŃii
fiindu-i subordonate - latura constructivă, creatoare putând fi neînsemnată. Se
naşte astfel conservatismul în practica politică. La alŃi agenŃi politici ar putea
să predomine lupta împotriva vechiului din cadrul vieŃii sociale, instituŃiilor,
mentalităŃilor, ordinii juridice - luând astfel fiinŃă "revoluŃionarismul" de dreapta
- puŃin creativ în practica socială dar care încearcă să întărească şi să extindă
caracteristici ale trecutului îndepărtat, să amplifice anumite structuri sociale,
organizaŃionale care au mai fiinŃat în istorie - toate acestea prin selecŃia,
încurajarea şi promovarea lor de către elita guvernantă.
Şi, în sfârşit, în al treilea rând, la ceilalŃi agenŃi politici ar putea să aibă
loc o urmărire prioritară a inovaŃiei sociale, a dimensiunii creative prin care se
va făuri o ordine social - economică nouă, un sistem social mai echilibrat, mai
echitabil, conservându-se cu discernământ critic - selectiv ceea ce este viabil,
progresist din cadrul sistemului social - politic şi juridic înlăturat. Se naşte
astfel politica revoluŃionară a stângii. Excesele stângii, ca şi orice alunecare
spre extremă a unui agent de pe oricare latură a eşichierului politic, pot da
naştere la dezechilibre macroeconomice, la tensionări sociale, la convulsiuni
politice - fapt care va legitima schimbarea strategiei politice, declanşarea unor
schimbări structurale în funcŃionarea sistemului politic. În astfel de situaŃii
istorice survin mutaŃii în sfera tablei de valori, a ierarhiilor valorice, în modul
de apreciere a ceea ce este învechit, inechitabil, nedrept, în ceea ce trebuie
făcut în politică şi în dezvoltarea socială.
22

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
Aceste trei linii strategice fundamentale, componente ale
programelor agenŃilor politici contemporani, sunt mai degrabă tipuri ideale
pentru că în viaŃa politică a societăŃilor contemporane există numeroşi agenŃi
cărora politologul nu le poate descifra cu uşurinŃă una dintre direcŃii sau nu le
poate încadra uşor în una dintre alternative. Aceasta înseamnă că viaŃa
politică este mai complexă, mai stufoasă, mai încărcată de neprevăzut decât
teoria care o reflectă, iar omul de ştiinŃă (politologul) trebuie să fie orientat de
o bună cumpănire a investigaŃiei teoretice aşa încât să penetreze în esenŃa
obiectului supus cercetărilor.
În viaŃa şi istoria aceluiaşi agent politic se schimbă poziŃia direcŃiilor şi
sensurilor programatice în structura ierarhiei. OpŃiunile şi programele politice
depind de conjuncturile sociale, de mutaŃiile survenite în dinamica socială. În
acest context, cunoaşterea semnificaŃiilor valorice ale strategiilor politice este
o premisă esenŃială pentru aprecierea, evaluarea practicii politice concrete,
pentru orientarea politologului dar şi a conducătorului politic, a liderului sau
participantului la viaŃa politică în puzderia - aparent haotică, de poziŃii,
orientări şi curente politice contemporane, este un cadru de referinŃă pentru
cercetarea şi evaluarea eficienŃei acŃiunii agenŃilor politici.
Strategiile politice concrete, vii, ca şi activitatea practică de realizare a
lor, au un caracter de clasă şi naŃional. Ele exprimă în modul cel mai
concentrat interesele vitale, voinŃa claselor sociale, a naŃiunilor, a
colectivităŃilor umane. De aceea, politologul va fi necesarmente şi un bun
sociolog. El nu va putea să se situeze pe o poziŃie neutrală, deasupra tuturor
strategiilor politice, invocând o echidistanŃare axiologică (deşi aceasta ar fi de
dorit), ci cu necesitate, indiferent dacă va reuşi să conştientizeze sau nu, el va
fi adeptul, simpatizantul sau servitorul uneia dintre cele trei strategii globale
sau a unui mod personal de combinare a lor în favoarea uneia.
i) În procesul de realizare a oricărei strategii, agenŃii politici se
angajează în competiŃie, în lupta care se va desfăşura pe mai multe planuri:
ideologic, politic, cultural, spiritual, economic. Caracterul de luptă al politicii,
întemeiată pe un suport social, constituie o trăsătură esenŃială. În procesul
luptelor politice se nasc relaŃiile de putere, de alianŃă, de autoritate, de
dominare - supunere, de comandă - ascultare, de evidenŃă şi control, dintre
conducători şi conduşi încadrate într-o ierarhie, o centralizare şi o disciplină
de care vor depinde, în mare parte, eficienŃa, operativitatea, gradul de reuşită
a întregii acŃiuni. Politica presupune tabere adverse, amici şi inamici,
învingători şi învinşi, dominaŃia învinşilor de către învingători. Întotdeauna
concepŃiile despre politică, modurile în care este înŃeleasă politica aparŃine
taberelor concrete aflate în luptă. Altfel spus, fiecare tabără politică, fiecare
coaliŃie sau partid posedă ideologia proprie - aflată în raporturi de adversitate
cu ideologia altor agenŃi politici.
Dar în politică lupta se corelează în mod organic cu construcŃia,
negarea vechiului cu afirmarea noului. De cele mai multe ori latura
conservativă se subordonează uneia dintre direcŃiile programatice care
privesc fie spre stânga, fie spre dreapta eşichierului politic. Atenuarea şi apoi
dispariŃia uneia dintre aceste direcŃii face ca politica să treacă în non-politică,
23

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
adică fie într-o activitate umanitară prin excelenŃă (autoconducerea coerentă,
fără opoziŃie, statul savant), fie în opusul acesteia (război, luptă din toate
forŃele pe viaŃă şi pe moarte).
Sub aspectul ei de luptă, politica se manifestă prin numeroase forme:
lupta electorală, conflictele dintre partide, lupta dintre opoziŃie şi putere, prin
greve politice, sabotaje, lovituri de stat, revoluŃii, contrarevoluŃii, conflicte
ideologice, războaie etc. Întotdeauna luptele politice concrete se raportează,
în mod direct sau indirect, la stat şi drept, la puterea oficială, urmărind fie mici
ameliorări, fie mutaŃii mai profunde în structura statului şi dreptului, fie
răsturnarea revoluŃionară a acestora în conformitate cu interesele
fundamentale, cu voinŃa forŃelor sociale reprezentate de agenŃii acŃiunii
politice. AgenŃii politici ai forŃelor sociale cu poziŃie dominantă în sistemul
economic urmăresc prin lupta lor întărirea, concentrarea şi realizarea puterii
oficiale, exproprierea sau anihilarea instrumentelor şi resurselor politice ale
agenŃilor din opoziŃie. AgenŃii politici ai claselor dominate, cârmuite, tind să
urmărească prin lupta lor sfărâmarea puterii oficiale pe cale violentă şi/sau
paşnică, legală şi/sau ilegală, să producă o expropriere a expropriatorilor de
mijloace politice şi apoi să le repartizeze echitabil (în funcŃie de modul
particular în care aceştia înŃeleg echitatea) la scara societăŃii. Dar astfel de
obiective se subordonează voinŃei politice a agenŃilor de a-şi realiza Ńelurile
finale, cele strategice. În general, lupta politică în care se angajează un agent
este "aureolată" de o ideologie şi direcŃionată de un program - cele cu care
agenŃii politici participă la alegeri sau cu care justifică un mod de cârmuire a
Ńării, o variantă de realizare a binelui general.
În majoritatea cazurilor, agenŃii politici îşi corelează lupta cu
construcŃia, cu afirmarea unei ordini juridice şi sociale noi, dar nu neapărat
superioare faŃă de ordinea existentă. Apar numeroase cazuri când lupta nu va
răzbi să afirme o nouă ordine, ca, de pildă, revoluŃiile şi războaiele pierdute,
învinşii luptei electorale etc. Biruitoare vor fi ideologia, etica, strategiile şi
programele agenŃilor politici învingători în numele cărora învinşii vor fi blamaŃi,
"condamnaŃi" şi "excomunicaŃi" din cetate, creându-se loc extinderii pe plan
social a intereselor şi voinŃei învingătorilor, a celor care au ajuns la putere.
Sub aspectul ei de construcŃie, de inovaŃie, integrare şi afirmare a
noului - politica este cea care Ńine evidenŃa, gestionează, programează,
coordonează, alocă, reglează şi controlează resursele umane, materiale,
culturale şi spirituale în scopul asigurării dezvoltării economice, a
colectivităŃilor umane, a unor elemente ale macrosistemului social.
j) În realizarea strategiilor şi programelor lor, agenŃii politici
valorifică resurse politice şi utilizează instrumente specifice politicului,
combinându-le într-o anumită tactică şi demonstrând o anumită putere.
NoŃiunea de putere politică are sensul şi semnificaŃia de organizare a
dominaŃiei, a forŃei şi violenŃei de către o anumită grupare socială în raport cu
alta, corespunzător unei concepŃii proprii despre legitimitate, care poate fi în
acord sau nu cu constituŃia - expresia oficială a legitimităŃii - în vederea
realizării strategiei şi, deci, a câştigării luptei.
24

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
Instrumentele politice sunt mijloace ale realizării activităŃii politice de
către un anumit agent, cum sunt banii, mijloacele de comunicare în masă,
ideologia, păstrarea secretului, dreptul etc.
Tactica este capacitatea şi abilitatea, ştiinŃa şi arta folosirii puterii şi
instrumentelor politice, a resurselor politice şi situaŃiei concrete a acŃiunii în
vederea realizării eficiente a strategiilor politice, a câştigării luptei, a depăşirii
obstacolelor ce apar în calea realizării Ńelului final.
k) În sfârşit, definiŃia scoate în relief faptul că agenŃii politici
acŃionează într-o situaŃie social-istorică pentru care au o competenŃă.
Elementele situaŃionale ale acŃiunii politice sunt de natură economică,
demogeografică, cultural-informaŃională, psihologică-spirituală, aparŃinătoare
unei civilizaŃii. Întreaga activitate a unei forŃe politice concret-istorice este, de
fapt, un proces viu de transformare a unui obiect (component al vieŃii sociale)
încadrat într-o situaŃie concretă. O astfel de notă definitorie vine să confere
conceptului de politică o anumită concretitudine şi supleŃe.
Aşadar, esenŃializând, am putea conclude că politica este o
componentă a practicii sociale iniŃiată de agenŃi specifici, călăuziŃi de strategii
proprii, de programe politice, care urmăresc să domine şi să conducă
oamenii, sociogrupurile, să guverneze macrosistemul social utilizând în acest
scop puterea, anumite instrumente specifice politicului, creând o ordine
socioeconomică şi cultural - spirituală convenabilă intereselor lor. Politica este
un element al sistemului social global, al subsistemelor sale, fiind
responsabilă de utilizarea puterii în vederea creării unei ordini interioare prin
legalizarea dominaŃiei unor forŃe sociale, de asigurarea continuităŃii vieŃii
comunitare, a creşterii capacităŃii acesteia de a-şi satisface trebuinŃele
crescânde şi în continuă diversificare printr-o raŃionalizare progresivă a tuturor
activităŃilor sociale. În sfera politicii se realizează de multe ori conlucrarea şi
cooperarea dintre oameni; de tot atâtea ori apar conflicte, lupte între tabere
adverse. În politică, după cum scria A. – P. Iliescu, „există şi consens (parŃial)
dar şi conflict; solidaritate, întrajutorare, dar şi competiŃie necruŃătoare.
Politica este şi coordonare, armonizare, dar şi efort de dominare, de
impunere, de exercitare a forŃei.“ 4
4 A. – P. Iliescu, „Introducere în politologie“, ALL, Bucureşti, 2002, p. 34
25

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Într-o perspectivă sinoptică acŃiunea politică ar putea fi reprezentată
schematic, ca structură, astfel:
SISTEM
POLITIC
Agent
politic
Idealuri politice
Programe
Strategii
Tactici
Valori politice
Norme
SITUAłIA INTERNĂ ŞI
INTERNAłIONALĂ
(politică, economică,
socială, culturală,
demografică, dreptul,
resursele politice etc.)
OBIECTUL
ACłIUNII
POLITICE
AUTOCONTROL
VALORIZARE
NOI DECIZII
PROGRAMARE
UN NOU CICLU DE
ACłIUNE
OBIECT TRANS-
FORMAT
(nivel de
performanŃă
politică)
REALIZARE:
- organizare
- conducere
- decizii
- execuŃie
- control
Rezultă din modelul prezentat faptul că politica este o procesualitate
compusă din acŃiuni concrete, încadrate într-o logică, într-o ordine, prin care
sociogrupurile (agenŃii politici) urmăresc realizarea propriilor programe politice
luând decizii curente. Arareori membrii sociogrupului sunt de acord, de la bun
început, în privinŃa unei decizii care trebuie luată. Mai frecvent se manifestă
diversitatea şi contrarietatea la nivelul intereselor şi opiniilor personale;
uneori, diferenŃele de atitudini se transformă în conflicte, care vizează
stabilirea programului de urmat şi mai ales realizarea lui. Într-o atare situaŃie
Ńinta supremă a politicii este restabilirea echilibrului, rezolvarea conflictului,
reclădirea consensului. Adoptarea programului politic, stabilirea strategiei,
luarea deciziilor politice curente sunt procese sociale extrem de complexe, la
nivelul macrogrupurilor în special, care presupun spirit diplomatic, stăpânirea
artei negocierilor, a persuasiunii, a mecanismelor psihosociale privind luarea
deciziilor, controlul şi evaluarea, a priceperilor şi abilităŃilor specifice tacticii
politice. De aceea, în societăŃile contemporane, mai cu seamă în cele
democratice, eficienŃa acŃiunii agenŃilor politici, a cetăŃenilor depinde nu numai
de volumul de cunoştinŃe exacte, riguroase din ştiinŃele socioumane, cât mai
ales de metodele, procedeele, abilităŃile de a utiliza resursele politice
existente în vederea atingerii scopurilor. Astfel de capacităŃi şi metode se
26

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
învaŃă din participarea la acŃiunea politică, din experienŃa achiziŃionată odată
cu socializarea politică – juridică a personalităŃii.
Foarte frecvent, practic în majoritatea sociogrupurilor, consensul şi
unanimitatea în luarea deciziilor sunt deziderate virtuale; apar frecvent
comportamente individuale şi de grup cu caracter deviant în raport cu
standardele juridice şi morale, cu valorile majorităŃii, cu strategiile politice
adoptate de majoritate. Adesea, indivizii şi grupurile deviante contestă
legitimitatea deciziilor şi programelor politice, implicit autoritatea celor care
organizează şi controlează realizarea acŃiunilor. În astfel de cazuri devine
necesară exercitarea puterii, a forŃei pentru a impune respectarea strategiei
şi deciziilor curente, a normelor juridice care reglează acŃiunea politică. Prima
sarcină a puterii este aceea de a preveni transformarea oricărui conflict
potenŃial într-unul violent, de a da garanŃii respectării drepturilor omului,
implicit în ceea ce priveşte securitatea individului.
4. Puterea
Puterea, după cei mai mulŃi autori, constituie miezul vieŃii politice –
fapt inutit şi studiat încă din antichitate. Bertrand Russell scria că „Puterea
este conceptul fundamental al ştiinŃelor sociale, în acelaşi sens în care
energia este conceptul fundamental al fizicii.“ 5 Ideile referitoare la putere sunt
la fel de vechi ca şi reflecŃiile asupra formelor de guvernământ, prefigurânduse
în concepŃiile formulate de Confucius, Platon, Aristotel sau în Codul lui
Manu, Codul lui Moise etc. Meritul cel mai important al gânditorilor clasici este
acela de a fi ridicat o serie de probleme referitoare la puterea politică: Ce
este puterea? Care este natura puterii? Cum ar putea fi comensurată
puterea? Cine deŃine şi exercită puterea? Care sunt formele, mecanismele de
exercitare a puterii? Cum ar putea fi mărită şi menŃinută puterea de către
titulari? Care sunt scopurile şi limitele puterii? Ce raporturi fireşti ar trebui să
funcŃioneze între putere şi legi? etc.
Meritul de a fi elaborat răspunsuri coerente, argumentate la astfel de
întrebări aparŃine gânditorilor moderni şi postmoderni. Astfel, de pildă, J.
Locke a înŃeles puterea politică în strânsă legătură cu statul, dreptul şi
legiferarea. EsenŃa puterii politice constă în dreptul de a legifera, de a
condamna la moarte, de a impune sancŃiuni. Puterea statului îşi asumă
misiunea de a face dreptate în viaŃa comunităŃii prin intermediul a trei instituŃii
componente: legislativul, care elaborează legile necesare pentru asigurarea
dreptăŃii; executivul, care va aplica legile, şi justiŃia, care va lua decizii
corective în raport cu comportamentele deviante faŃă de imperativele legilor.
Dreptatea se va realiza nu numai prin respectarea de către cetăŃeni a regulilor
stabile după care ei să trăiască, ci şi prin conformarea, în egală măsură, a
cârmuirii, a monarhului faŃă de legile fundamentale existente. J. Locke are
5 Bertrand Russell, „Idealurile politice. Puterea“, Editura Antaios, 2002, p. 92
27

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
meritul de a fi pus, în acest context, problema legitimităŃii sau îndreptăŃirii
puterii (a conducerii).
Există opinia că relevanŃa conceptului modern de putere ar putea fi
recunoscută în opera lui David Hume, unde politica este interpretată a fi mai
de grabă putere decât drept, adică, mai exact, puterea se exprimă prin
crearea de facto a dreptului. De aici provine conceptul modern de putere cu
următoarea conotaŃie: „capacitatea de a-i determina pe oameni (sau lucrurile)
să facă ceea ce altfel n-ar fi făcut“. 6 Într-un orizont teoretic mai larg, Hegel va
înŃelege puterea politică drept capacitate de organizare şi conducere în
vederea atingerii Binelui general al comunităŃii. Fiind emanată din voinŃa
colectivă, puterea politică este mijlocul prin care sunt elaborate şi impuse
legile, sunt iniŃiate şi organizate acele acŃiuni menite să satisfacă interesele
tuturor oamenilor. Puterea reprezintă astfel capacitatea de organizare şi
conducere în sensul atingerii Binelui general pentru comunitate în întregul ei.
O altă linie de gândire politică a pornit de la constatarea că istoria
vieŃii politice a omenirii este extrem de abundentă în ceea ce priveşte cazurile
în care voinŃa colectivă este neputincioasă în faŃa puterii. În acest spirit Fr.
Nietzsche era convins că ideile despre democraŃie, libertate, egalitate,
fraternitate, suveranitatea voinŃei populare, binele general sunt vorbe lipsite
de conŃinut îndărătul cărora domneşte voinŃa de putere, dominaŃia celor slabi
de către cei puternici, supremaŃia forŃei asupra regulilor, instinctul orb pentru
supremaŃie – ca lege a naturii umane. În astfel de condiŃii, puterea nu poate fi
un mijloc pentru realizarea Binelui general al comunităŃii, ci mai degrabă un
scop în sine. ObŃinerea puterii, exercitarea şi augmentarea ei este scopul
fundamental al omului politic, este resursa satisfacerii instinctului de
dominaŃie pe care îl posedă elita guvernantă, clasa conducătoare.
Studiind problematica puterii, B. Russell avea să definească puterea
drept “capacitate de a produce nişte efecte dorite. În acest fel....fiind daŃi doi
oameni care au intenŃii similare, dacă unul dintre ei reuşeşte să înfăptuiască
aceleaşi lucruri ca şi celălalt, şi încă altele în plus, atunci primul are mai multă
putere decât cel de-al doilea“. 7 Puterea are diferite forme, precum :
puterea sacerdotală, puterea regală, puterea brută, puterea revoluŃionară,
puterea opiniei, puterea economică. Lăsând să se subînŃeleagă importanŃa
precizării exacte a competenŃelor, a rolului puterii pentru destinul oamenilor şi
al umanităŃii în ansamblu, Bertrand Russell susŃinea că „lumea nu are nici o
şansă, afară de cazul în care puterea poate fi adusă sub control şi pusă în
serviciul întregii rase umane, al oamenilor albi, negri şi galbeni, fascişti,
comunişti sau democraŃi, şi nu al unui grup de tirani fanatici. Aceasta
deoarece ştiinŃa a făcut inevitabilă alternativa: toŃi trebuie să trăiască sau toŃi
trebuie să moară“. 8
AlŃi autori, apropiaŃi zilelor noastre, ne-au oferit definiŃii mai complexe
ale puterii. Astfel, R. Dahl, analizând relaŃia socială de putere, va construi o
definiŃie formală: „puterea lui A asupra lui B reprezintă capacitatea lui A de a-l
6 „Oxford DicŃionar de politică“, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, pp. 361-363
7 Op. cit. , p. 114
8 Idem, p. 111
28

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
face pe B să facă ceva ce n-ar fi făcut fără intervenŃia lui A.“ 9 EsenŃa relaŃiei
de putere constă în: a) A are efecte asupra opŃiunilor şi acŃiunilor lui B; b) A
are capacitatea de a schimba scopurile şi comportamentele lui B în funcŃie de
ceea ce-şi propune; c) A are capacitatea de a obŃine succes în nesocotirea
opoziŃiei lui B; d) relaŃia dintre A şi B este asimetrică, este de subordonare
unidirecŃionată astfel încât ceea ce face B constituie rezultatul inegalităŃii
dintre A şi B şi al influenŃei lui A. Din toate acestea reiese o trăsătură
esenŃială a puterii – aceea de a avea un conŃinut relaŃional şi asimetric.
Asimetria constă în diferenŃele de status şi de rol între cei doi poli ai relaŃiei
de putere: conducători şi conduşi, cei care domină şi cei care sunt supuşi,
cei care iau decizii şi executanŃi, cei care legiferează şi cei care se
conformează. FuncŃionarea relaŃiilor de putere diferă de la un regim politic la
altul (monarhie, aristocraŃie, oligarhie, democraŃie, poliarhie, timocraŃie, etc) în
diverse grade, pe o plajă a stilurilor de dominaŃie cuprinsă între totalitarism şi
democraŃie. Ceea ce este general în relaŃia de putere constă în caracterul
obligatoriu, imperativ al dispoziŃiilor puterii. Conformarea celor conduşi la
normele instituite de putere este asigurată cu ajutorul mijloacelor, a
instumentelor politice. Ori, puterea politică exercită monopolul asupra celor
mai multe şi eficiente resurse şi instrumente utilizate în vederea atingerii
obiectivelor stabilite, a menŃinerii ordinii sociale dezirabile, a asigurării
conformităŃii celor supuşi.
O perspectivă asupra puterii, afirmată în ultimele decenii, concepe
exerciŃiul şi natura puterii ca activitate de dominaŃie simbolică, ca
spectacol. 10 În cadrul acestei orientări, politica este considerată a fi o
activitate a unei elite ce-şi exercită dominaŃia în societate prin inermediul unor
mijloace simbolice, de comunicare, de formare a imaginii menite să cultive
ataşamentul, respectul, conformarea mulŃimilor. Societatea în ansamblul ei
este comparată cu o scenă pe care cetăŃenii joacă roluri specializate şi
standardizate.Elita politică, oamenii puterii exercită o dominaŃie simbolică,
desfăşoară activităŃi de monitorizare a semnificaŃiilor pentru a adapta
comunicarea, mesajele puterii către cetăŃeni astfel încât să fie întărită
loialitatea, conformismul acestora, să se formeze atitudini şi comportamente
convergente valorilor sistemului politic, să fie întărit consensul prin
generalizarea crezului ideologic etc. Într-un astfel de spirit, R.-G.
Schwartzenberg scria: „Ca şi spectacolul, politica îşi are maşiniştii ei, ca să
aşeze decorurile şi să pună la punct trucajele. Aceşti tehnicieni aparŃin unei
ramuri în plină dezvoltare: industria de a convinge, ca să nu spunem industria
spectacolului politic. Propaganda...pare legată de autoritarism şi de
totalitarism, pe scurt de un sistem politic non-concurenŃial. Aşa încât, după
1945, tehnicile dure ale propagandei predau ştafeta tehnicilor mai blânde ale
convingerii, cel puŃin în sistemele occidentale pluraliste.“ 11 Puterea îşi atinge
scopurile de a obŃine ordine şi disciplină socială, comportamente conformiste,
pacea socială, prin utilizarea mijloacelor predominant simbolice, inoculând
9 R. Dahl, „Modern Political Analysis“, Prentice – Hall, New - York, 1963
10 Vezi R. – G. Schwartzenberg, „Statul spectacol“, Scripta, Bucureşti, 1995.
11 Idem, p. 206
29

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
convingeri, cultivând credinŃe în valorile sistemului politic. Propagarea
informaŃiei politice prin mass-media, în special prin televiziune, regizarea
activităŃilor de dominaŃie simbolică a mulŃimilor exprimă esenŃa puterii politice,
sunt forme de manifestare a acesteia.
Nu este lipsit de interes să supunem analizei definiŃii de dicŃionar date
puterii şi definiŃii prezente în tratate de politologie. Astfel, puterea politică a
fost definită fie ca „fenomen social fundamental care constă în capacitatea de
a lua decizii şi a asigura îndeplinirea lor, prin utilizarea mijloacelor de
persuasiune şi constrângere“, 12 fie „capacitatea de a-i determina pe oameni
(sau lucrurile) să facă ceea ce n-ar fi făcut, 13 “ fie ca „...axul vieŃii politice a
societăŃii, elementul de legătură al întregului complex de structuri şi fenomene
sociale pe care le ordonează şi ierarhizează ...puterea politică include în sfera
ei de cuprindere, pe lângă puterea suverană a statului, nucleul, pivotul puterii
politice, partidele politice, alte organizaŃii politice, mijloacele de informare în
masă, opinia publică, etc., ceea ce îi conferă mijloacele economice, juridce,
politice şi ideologice prin care se exprimă capacitatea generalizată a factorului
politic de a lua decizii la nivelul întregului sistem social şi de a asigura
îndeplinirea lor prin activitatea suverană a statului şi prin mijloacele forŃei
publice“, 14 fie ca „subsistem al puterii sociale cu rol determinant în reglarea
şi funcŃionarea vieŃii sociale, ea reprezentând capacitatea unor grupuri de
oameni de a-şi expune voinŃa în organizarea şi conducerea de ansamblu a
societăŃii“ 15 etc. Toate aceste definiŃii surprind note esenŃiale ale conceptului
de putere politică, diferite şi complementare în acelaşi timp, scoŃând în
evidenŃă inerentele dificultăŃi în stabilirea sferei de cuprindere. Dacă vom intra
în aspectele mai concrete ale conceptului de putere politică, dacă ne vom
referi doar la formele acesteia, atunci vom putea constata cât de ambiguu şi
de eclectic este acest domeniu. Rămâne însă o certitudine, formulată de
profesorul Liviu ZăpârŃan astfel: „puterea este deopotrivă expresia unor
raporturi sociale care impun funcŃia de organizare şi conducere şi deci şi
posibilitatea nemijlocită de a o realiza. Acest lucru este esenŃial pentru a
înŃelege faptul că puterea politică apare în numeroase ipostaze, dintre care
cea instituŃionalizată în stat este cea mai importantă.“ 16
Revenind la bogăŃia de conŃinut a puterii politice, o serie de termeni
precum: forŃă, autoritate, dominaŃie, influenŃă, decizie, prestigiu, comandă,
manipulare, etc. vin să-i dezvăluie diversele faŃete, forme de exprimare. Printre
formele cele mai importante prin care puterea se impune sunt:
1. ForŃa, în sensul de capacitate de a exercita controlul eficient
asupra corpului oamenilor în mod direct sau folosind ca intermediar psihicul
acestora. Când oamenii se conformează datorită ameninŃării cu forŃa, ca
urmare a acŃiunii instituŃiilor coercitive ale statului (poliŃia, jandarmeria,
armata, penitenciarele, etc.), relaŃia dintre cine conduce şi cine execută este
12 „Mică Encicolpedie de Politologie“, E.S.E., Bucureşti, 1977, p. 373
13 „Oxford DicŃionar de politică“, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, p. 361
14 Alexe Andrieş, „Politologie sau ştiinŃă politică“, Editura CORINT, Bucureşti, 1997, p. 45
15 Marin Voiculescu, „Tratat de politologie“, Ed. Universitară, Bucureşti, 2002, p. 178
16 Liviu ZăpârŃan, „Repere în ştiinŃa politicii“, Editura FundaŃiei „Chemarea“, Iaşi, 1992, p. 114
30

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
de putere, în acest caz de contrângere. ForŃa stă la baza puterii unui stat şi,
invers, puterea simbolizează forŃa, poate oricând să o utilizeze în raport cu cei
ce încalcă principiile oridinii sociale, legile, dar nu se identifică cu ea. În
sistemele politice democratice, puterea este mai mult paşnică decât
belicoasă, ea arareori se exprimă explicit prin utilizarea forŃei brute. Într-o
societate concurenŃială şi pluralistă, puterea statului intră în raporturi cu forŃa
diferiŃilor agenŃi politici sau politizaŃi: a partidelor politice, opoziŃiei, grupurilor
de presiune, opiniei publice, presei etc. Dar în competiŃia acestor forŃe, cea
care se impune în situaŃiile când ordinea socio-politică este ameninŃată va fi
întotdeauna forŃa etatică; aceasta este cea mai eficientă, ea fiind exercitată de
profesionişti aparŃinători unor instituŃii specializate în acest sens, inclusiv în
utilizarea armelor, a violenŃei fizice.
În perioadele revoluŃionare, de conflict, în sistemele totalitare
exercitarea forŃei este cea care asigură stabilitatea şi coerenŃa sistemului
politic. Atribuirea unor astfel de virtuŃi forŃei ar putea conduce adesea la cultul
forŃei, ca principal factor de asigurare a ordinii şi unităŃii interne, a păcii pe
plan internaŃional. În realitate, utilizarea forŃei brute este forma primitivă a
puterii, eficientă doar pentru o clasă politică neinspirată, aflată în criză de
putere, incapabilă de a utiliza şi stăpâni ştiinŃa utilizării informaŃiei, a
cunoaşterii pentru atingerea obiectivelor. În general, utilizarea forŃei brute, a
violenŃei pentru a domina, a organiza şi conduce, este un indiciu al inculturii
politice, nepriceperii, diletantismului, slăbiciunii clasei politice.
2. Persuasiunea este o formă de acŃiune a puterii înŃelepte, stăpână
pe arta, pe metodele, procedeele şi tehnicile de a convinge, de a obŃine
consensul la scara societăŃii, de a crea o majoritate emanată din convergenŃa
atitudinilor membrilor comunităŃii. Persuasiunea presupune dialogul în relaŃia
pe putere, funcŃionarea feeb-back-ului, domnia constituŃionalismului, a legii în
genere, în relaŃiile de putere, relaŃii de parteneriat între anumite limite. Într-un
astfel de context, cel lipsit de putere are şanse să-l convingă pe cel puternic,
alegătorul îl poate convinge pe reprezentantul puterii. În societatea
informatizată şi tehnetronică arta persuasiunii nu mai este un apanaj al
intelectualilor; ea a devenit o variabilă dependentă de nivelul de cultură
politică şi civică participativă.
3. Persuasiunea este componenta de fond a influenŃei politice,
aceasta semnificând metodele uzilizate fie de o instituŃie, fie de un sociogrup
sau de o persoană pentru a acŃiona asupra altora cu scopul de a le modifica
atitudinile şi comportamentele faŃă de anticipările iniŃiale ale acestora. O serie
de politologi au identificat puterea politică cu influenŃa. Aşa, de pildă, H. D.
Lasswell considera că, în fond, studiul politicii reprezintă investigarea
influenŃei politice. InfluenŃa politică este utilizată în toate relaŃiile politice: dintre
putere şi opoziŃie, în lupta pentru a accede sau a se menŃine la putere, în
campaniile electorale, în relaŃiile dintre partide şi alegători, între cei care sunt
activi politic şi cei rămaşi în neutralitate, între lideri şi masa membrilor de
partid etc. Dar cea mai performantă variantă de influenŃă politică este cea
exercitată prin intermediul puterii politice. Mijloacele utilizate de aceasta sunt
nu numai psihologice, pedagogice, morale şi intelectuale, ci şi economice,
31

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
sociale, politice, etc. InfluenŃa ne apare astfel, precum sociologului Talcott
Parsons, ca un mecanism complex şi generalizat de convingere.
4. Controlul sau monitorizarea felului în care deciziile puterii sunt
puse în aplicare şi în care cei conduşi realizează conformarea cu valorile şi
normele juridice. Controlul reprezintă mijlocul prin care puterea cunoaşte nu
numai efectele propriilor sale decizii, ci şi ale celor care acŃionează
concurenŃial fie în mod loial, fie neloial. Prin control sunt descoperite forŃele
sociale, politice, economice care încearcă să destabilizeze sistemul politic,
componentele ilicite, antisociale, factorii cu acŃiune entropică, urmând să fie
întocmite programe politice, să fie luate măsuri de restabilire a ordinii
dezirabile. Monitorizării politice îi sunt asociate de către putere forme de
constrângere şi de prevenire: ameninŃări făŃişe sau tacite, demonstraŃii de
forŃă etc. În acelaşi timp, puterea acordă sancŃiuni pozitive celor cu
performanŃe de excepŃie, benefice pentru societate: premii în bani, promovări
pe posturi, distincŃii morale, indemnizaŃii viagere etc.
În zilele noastre controlul politic este cea mai importantă sursă de
obŃinere a acelor experienŃe şi cunoştinŃe menite să amplifice capacitatea
deŃinătorilor puterii de a utiliza cel mai eficient şi subtil instrument al practicii
politice, care este informaŃia.
5. Prestigiul reprezintă nu numai o trebuinŃă individuală (trebuinŃa de
prestigiu, de a avea „imagine“ care să trezească admiraŃia şi respectul
semenilor), ci şi o trebuinŃă psihosocială. În planul vieŃii politice oricare agent
aflat în competiŃie recurge la întregul repertoriu de mijloace, de metode şi
porcedee pentru a-şi ameliora imaginea sau pentru a-şi reconstrui o imagine
astfel încât să stârnească respectul, simpatiile, creşterea numărului de
simpatizanŃi şi alegători.
Prestigiul este unul dintre factorii care conduc la crearea de putere, la
creşterea acesteia. Prestigiul reprezintă o resursă pentru sporirea eficienŃei
acŃiunilor de influenŃare politică, un factor important pentru obŃinerea
consensului, a supunerii liber consimŃite de către un anumit titular de putere.
În viaŃa politică evoluŃia gradului de prestigiu are importanŃă pentru reuşitele
agenŃilor politici în cucerirea, păstrarea şi exercitarea puterii, pe de o parte, şi
individualizarea, personalizarea puterii, pe de altă parte. Nivelul de prestigiu
este inegal distribuit într-o organizaŃie politică sau într-un sistem politic;
aceasta din cauza accesului diferit şi inegal al oamenilor la utilizarea
resurselor şi instrumentelor politice, a diferenŃelor dintre indivizi în ceea ce
priveşte capacitatea şi abilitatea de a folosi resursele politice în scopul
acumulării de prestigiu. Este de presupus că persoanele aflate la vârful
ierarhiei în partid sau în stat deŃin mai mult prestigiu, o mai mare capacitate
de a influenŃa faŃă de persoanele aflate mai jos în ierarhie.
ImportanŃa prestigiului, ca fenomen asociat puterii, a fost intuită din
momentul în care societatea s-a divizat în conducători şi conduşi.
Conducătorii politici au încercat cu metode din ce în ce mai perfecŃionate să-şi
creeze o imagine proprie prin care să atragă şi să fixeze atenŃia publicului, a
celor conduşi, ştiind bine că acumularea de prestigiu se realizează pe calea
impunerii unei anumite imagini, a acelei imagini care este aşteptată, dorită de
32

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
public. Imaginea unui lider, imaginea unei clase politice sau a unui regim
politic oferă o anumită recunoaştere, crează o notorietate definită, stârneşte o
anumită seducŃie şi captează un anumit interes din partea publicului.
Imaginea şi gradul de prestigiu se asociază întotdeauna cu un program politic,
cu un nivel de competenŃă, de aptitudini şi talent politic atribuite
conducătorilor. De la Machiavelli şi Napoleon până azi, arta de a confecŃiona
„imagini“ pentru conducători, arta manipulării s-au perfecŃionat; au înregistrat
progresele cele mai mari datorită dezvoltării mass-media, în special a
televiziunii. Astăzi, datorită profesioniştilor în publicitate, în mass-media şi în
managementul campaniilor electorale, agenŃii politici, titularii puterii consumă
importante energii în scopul fabricării imaginilor care să-i avantajeze astfel
încât să li se mărească numărul de aderenŃi, simpatizanŃi şi alegători. O
componentă importantă a culturii politice funcŃionale a clasei politice
contemporane o constituie ştiinŃa şi arta de a acumula prestigiu, de a
confecŃiona şi propune o anumită „imagine“ şi, deci, de a manipula opinia
publică cu scopul de a obŃine atitudinile şi comportamentele dorite. Într-un
astfel de context, pentru profesioniştii manipulării mulŃimilor, adevărul şi
dreptatea contează prea puŃin; mai importantă devine arta de a înfrumuseŃa
realitatea, de a masca defectele şi neîmplinirile, de a exagera meritele, adică
de a valorifica machiajul, camuflarea, compoziŃia – precum în arta dramatică,
pentru a fabrica vedete politice. Este aici o artă, veche de când există politică,
prin care au fost valorificaŃi şi acei factori obiectivi generatori de prestigiu şi
de putere: aptitudinile şi talentul pentru managementul politic, nivelul şi tipul
de cultură politică a agentului, etapa de evoluŃie a agentului (dacă se află în
campania electorală, dacă este în ascensiune politică sau într-o etapă de
declin, de insuccese, dacă este în opoziŃie sau la putere, etc.). În general, arta
de a manipula, de a construi imagini, de a face poporul să creadă că el
guvernează cu adevărat, are şanse mai mari de reuşită în perioadele de
ascensiune istorică a agenŃilor politici. Perioadelor de insuccese în realizarea
programelor politice, de declin, de criză, le corespunde fenomenul obiectiv
de erodare şi alienare a puterii, de atenuare până la dispariŃia sau
transformarea în contrariu a prestigiului. Latura diabolică a puterii politice a
stârnit sentimente de ură, de oprobriu din partea publicului, comportamente
de nesupunere şi împotrivire.
*
* *
Abordând, în sinteză, concepŃiile despre putere, rezultă că acestea s-
au polarizat în jurul a două tendinŃe fundamentale: una, care consideră
omul ca fiinŃă egoistă, înzestrat prin natura lui cu calităŃi negative (homo
homini lupus est) iar societatea ca un teren al conflictelor de interese între
sociogrupuri, între clase sociale şi instituŃiile create de acestea. Cei care au
aderat la acest crez au văzut în putere o şansă ce se obŃine prin luptă cu
toate mijloacele, inclusiv prin violenŃă, prin utilizarea forŃei brute, etc.
33

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Puterea oferă câştigătorilor dreptul de a decide, de a domina, de a
controla întreaga societate, fiind instrumentul unei clase sociale, a unei
grupări socioumane, pentru a-şi satisface interesele, dominând, exploatând
celelalte clase sociale sau celelalte grupări ce compun societatea (Platon,
Toma d’Aquino, Hobbes, Marx, Nietzsche, Lenin, C. D. Gherea, Pătrăşcanu
etc.). Pentru aceştia politica este o luptă interesată, egoistă între tabere
adverse până cel puŃin atunci când una va ieşi deplin victorioasă, acaparând
puterea, şi va stabili acele aranjamente sociale, acea ordine globală care să
fie acceptată şi de către adversari.
Cealaltă, care consideră omul ca fiinŃă sociabilă (homo socius), zoon
politikon, ca fiinŃă capabilă să recunoască în fiecare dintre semeni o persoană
similară, dotată cu drepturi şi obligaŃii fundamentale egale iar societatea în
ansamblul ei nu constituie un spaŃiu al contradicŃiilor, ci mai degrabă al
cooperării, solidarităŃii sub ghidajul aderenŃei oamenilor la aceleaşi valori
politice şi juridice. Societatea funcŃionează ca un organism viu, ca un sistem
în care fiecare element îşi aduce acordul necesar şi specializat la economia
ansamblului (Aristotel, Hugo Grotius, J. Locke, Ch. De Montesquieu, J.- J.
Rousseau, H. Spencer, D. Gusti, E. SperanŃia, M.Djuvara, T. Parsons, etc.).
Din această perspectivă puterea politică emană din societate, este expresia
voinŃei generale a tuturor sau a majorităŃii (populare, naŃionale) de a dezvolta
cooperarea şi solidaritatea dintre oamenii atât de diferiŃi ca personalitate şi
dintre grupuri, fie ele concurente. Scopul puterii ia forma fie a Bineului
general, fie a DreptăŃii sociale, fie de realizare a interesului public, fie a
prosperităŃii generale şi păcii sociale, etc. Cu alte cuvinte, puterea este
responsabilă de pilotarea societăŃii globale, de menŃinerea ordinii şi armoniei
interne şi externe a comunităŃii umane, a societăŃii concret-istorice, de
realizarea dreptăŃii şi echităŃii.
În raport cu cele două tipuri de explicaŃii referitoare la fenomenul
puterii, marele politolog şi jurist M. Duverger a realizat sinteza lor, susŃinând
cu argumente suficiente ideea că puterea înseamnă, în acelaşi timp, şi luptă
şi activitate integratoare de menŃinere a ordinii. Redând metaforic esenŃa
puterii politice, pe care o considera ambivalentă, Duverger scria că
„Imaginea lui Janus, a zeităŃii cu două feŃe, este reprezentarea veritabilă a
puterii; ea exprimă în modul cel mai adânc realitatea politică. Statul, şi într-un
sens general puterea instituită într-o societate, este întotdeauna şi
pretutindeni în acelaşi timp, instrumentul de dominaŃie a unor clase asupra
altora, folosite de primele în scopul intereselor lor şi în detrimental celor din
urmă şi totodată instrumentul asigurării unei anumite ordini sociale, a unei
anumite integrări, a tuturor, în colectivitate, pentru binele comun.“ 17
Aşadar, puterea politică este una dintre elementele reŃelei puterilor
existente în societate (puterea economică, puterea culturală, puterea
spirituală, puterea militară, puterea informaŃională, etc.) specializată în
reglarea dinamicii vieŃii sociale, în sensul asigurării ordinii interne şi externe, a
coerenŃei tipurilor de activităŃi, astfel încât să fie pus în aplicare un anumit tip
17 M. Duverger, „Sociologie politique“, P.U.F., Paris, 1966, pp.27-28
34

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
de proiect privind dreptatea, echitatea, prosperitatea, atitudinea faŃă de
drepturile fundamentale ale omului. Sensul etimologic al cuvântului putere
(din. lat. potestas) anticipă conotaŃia actuală, semnificând „putere“,
„stăpânire“, capacitatea de a decide asupra altora în numele propriei voinŃe,
de a domina şi de a exercita autoritatea asupra altora.
Puterea politică dintr-o societate exprimă nivelul dezvoltării comunităŃii,
fiind rezultatul unor întinse acumulări realizate în istoria vieŃii politice,
cuprinzând întregul volum de resurse şi instrumente politice, întreaga „maşină“
instituŃională utilizată în competiŃia politică, în guvernare, în crearea şi
menŃinerea ordinii în societate. Fiecare agent politic posedă anumite aptitudini,
o anumită abilitate de conducere, de a–şi impune voinŃa, exprimând un nivel
concret al puterii pe care o posedă. Oricare partid politic, oricare grup de
presiune, lider, clasă politică, organizaŃie politică, forŃă socială politizată, opinia
publică, diferite organizaŃii internaŃionale, etc. exprimă o putere politică având
identitatea bine conturată. Dar instituŃia care deŃine monopolul în viaŃa politică şi
care exercită controlul, deŃinând capacitatea de intervenŃie asupra oricărei alteia
dintre celelalte puteri, este statul. Puterea statului este pivotală în sistemul
puterii politice şi sociale; ea se exercită la nivelul sistemului social global, fiind
garanŃia creşterii gradului de ordine în societate, de coerenŃă, raŃionalitate şi
eficienŃă a tuturor tipurilor de acŃiuni întreprinse în societate. DeŃinerea de
putere politică în stat dă şanse sporite agenŃilor politici să-şi realizeze
programele, să ducă la îndeplinire deciziile luate, să exercite controlul asupra
celorlalte forme de putere, să reprezinte societatea în întregul ei, să legifereze,
să guverneze şi să decidă în numele acesteia.
Puterea politică, înŃeleasă mai degrabă ca „maşină“, ca mijloc
specializat în dominare şi în crearea de ordine socială, poate fi utilizată în cele
mai diferite scopuri, în stiluri diferite rezultate din posibilităŃile infinite de
combinare, iararhizare şi întrebuinŃare a formelor ei. Aceasta va depinde nu
numai de cultura politică – civică a agenŃilor politici, a deŃinătorilor puterii în
stat, ci şi de cea a componentelor societăŃii civile. Vor rezulta astfel diferite
forme de activitate politică, de management politic şi , în ultima instanŃă, de
regimuri politice. Prin urmare, responsabilitatea politică reprezintă întotdeauna
o însuşire nu a puterii politice în sine, ci a celor care o deŃin şi o exercită, a
celor care o personalizează prin deciziile şi implicarea lor în exercitarea
dominaŃiei. Ori, metodele de dominaŃie, de conducere politică, de guvernare,
sunt combinate în diferite stiluri, pe o paletă amplă cuprinsă între cei doi poli:
democraŃia şi dictatura.
Pentru ca puterea politică să nu rămână sălbatică, spontană şi
imprevizibilă, pentru a fi utilizată raŃional şi după criterii de eficienŃă corespunzător
voinŃei societăŃii, după standarde şi reguli stabilite prin consens sau cu acordul
majorităŃii oamenilor, ea va trebui să fie legitimă, să îmbrace o formă
instituŃionalizată, să fie completată de autoritate.
35

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
5. Autoritatea
Puterea politică, în toate manifestările, pentru a nu fi brută, anarhică
sau sălbatică, îmbracă haina autorităŃii. Dezvoltarea vieŃii politice a dus la o din
ce în ce mai evidentă tendinŃă de complementaritate a celor două. Autoritatea
politică este puterea instituŃionalizată, puterea reglată de reguli juridice şi
întemeiată legal. Autoritatea politică este o însuşire a unui agent politic, în
primul rând a statului, care se exprimă înăuntrul şi prin respectul acordat
sistemului de drept. AgenŃii politici exercită puterea, participă la competiŃiile
politice, acŃionează ca învingători sau ca învinşi, formează puterea, o
amendează, iau deciziile, le aplică şi controlează evenimentele Ńinând seama
de regulile exstente, în primul rând de ConstituŃie. ÎnŃelegerea autorităŃii în acest
sens reprezintă pivotul statului de drept, al democraŃiei.
Autoritatea politică este asociată dreptului de a conduce, de a lua
decizii la scara comunităŃii. Ea există atunci când cei dominaŃi, când cetăŃenii
recunosc dreptul unui agent politic (partid, clasă politică, lideri, guvern, etc.)
de a stabili un program, de a lua o decizie, de a adopta şi impune un cod de
reguli, de a controla sau de a pedepsi pe cei care se abat de la reguli.
Autoritatea oricărui agent politic dintr-un stat de drept nu poate fi alta decât
cea conferită de norme juridice, în primul rând de dreptul constituŃional, de
uzanŃe, obiceiuri, valori general acceptate. Şi în politică situaŃia se prezintă ca
pe terenul de joc, unde autoritatea arbitrului îşi are sursa în cunoaşterea
perfectă a regulilor competiŃiei sportive şi asigurarea prin intervenŃii obiective,
atunci când este cazul şi de câte ori este cazul, a respectării de către jucători
a regulilor. Dar, spre deosebire de agenŃii sportivi, cei politici sunt responsabili
nu numai de respectarea regulilor în toate domeniile de activitate, ci şi de
modificarea sau crearea de reguli noi atunci când mersul obiectiv al societăŃii
necesită asemenea intervenŃii. Din acest punct de vedere puterea politică
apare ca un rezervor de iniŃiative, de acte creative, în timp ce autoritatea se
concentrează pe respectarea regulilor, menŃinerea ordinii, conservarea
structurilor care funcŃionează în societate.
Notele de conŃinut ale puterii şi ale autorităŃii politice pot fi mai bine
diferenŃiate şi puse în relief printr-o abordare comparativă: puterea este
asociată cu posibilitatea de a utiliza forŃa brută, violenŃa legitimă (sanŃiuni
negative, aplicarea de contrângeri materiale) sau nu, în timp ce autorităŃii
politice i se asociază legitimitatea, susŃinerea majoritară, consensul,
respectul principial pentru normele juridice. Deciziile şi actele puterii brute
inspiră teamă, frică, în timp ce deciziile puterii legitime (ale autorităŃii politice)
se bazează pe comunicare, convingere, pe crezul raŃional prezent la
majoritatea cetăŃenilor că ele sunt corespunzătoare legilor, a acelor legi care
au fost adoptate ca expresie a intereselor şi voinŃei generale. În consecinŃă,
autoritatea politică are drept miză ascultarea, conformarea cetăŃenilor în
absenŃa constrângerii faŃă de miza puterii politice care este gata oricând să
tragă la răspundere, să judece şi să pedepsească.
36

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
Termenul de autoritate politică, în sensul de putere legitimă, de
putere instituŃionalizată, oarecum domesticită şi controlată raŃional, este de
origine latină: auctoritas-mărire, amplificare, adică ceea ce vine să
întregească voinŃa oarbă printr-un adaos de raŃiune. La romani, auctoritas
semnifca o însuşire a senatului compus din senes (bătrâni), spre deosebire
de potestas (putere), care era atribuită poporului. În sens larg, deci autoritatea
ar conota acea însuşire a agentului politic de a –şi supune voinŃa înŃelepciunii
şi forŃa raŃiunii, de a-şi concepe şi desfăşura activitatea ca instituŃie, în acord
cu legile.
Raporturile dintre puterea brută şi autoritate sunt de o complexitate
extremă şi diferită în funcŃie de loc şi de timp. Puterea poate acŃiona în stiluri
diverse pe o plajă întinsă între cei doi poli: exercitarea violenŃei, a forŃei brute şi
acŃiunea puterii supusă legilor, cerinŃelor civilizaŃiei. Un agent politic poate să
acceadă la putere, să se menŃină la putere sau să transfere puterea către altul
pe aceeaşi paletă de stiluri. Astfel, de pildă, cineva poate cuceri puterea fie prin
victoria într-un război de cucerire, fie printr-o lovitură de stat armată şi
sângeroasă, fie pe cale ereditară, fie în urma unui război civil, fie pe calea
alegerilor, etc. Indiferent dacă puterea se exprimă în mod brutal sau într-un
mod legal, principala preocupare a titularilor puterii (a agenŃilor politici) a fost şi
va fi aceea de a defini autoritatea, de a o institui, de a o adecva regulilor
juridice, de a o legitima astfel încât Ńintele, programele vizate de putere să fie
acceptate de cât mai mulŃi oameni, deciziile luate să fie asimilate, acŃiunile
puterii să se încadreze în parametrii de eficienŃă maximă. ToŃi titularii puterii au
avut grijă de propria imagine în raport cu cei supuşi, nefiindu-le indiferent faptul
dacă supuşii au încredere în competenŃa conducătorilor, dacă se supun din
convingere raŃională, dacă recunosc dreptul conducătorilor de a efectua
controlul politic şi de a impune o ordine sau dacă supunerea se datorează
temerilor de pedeapsă şi nu recunoaşterii autorităŃii.
Dintotdeauna titularii puterii s-au raportat la societate ca parte
intrinsecă acesteia iniŃiind şi desfăşurând reŃele de conexiuni informaŃionale
(de comunicare propriu-zisă), educative (atragerea de aderenŃi, susŃinători,
simpatizanŃi, etc), de management politic, de mobilizare şi valorificare a
resurselor politice etc. Totodată, societatea, segmentele societăŃii civile au
progresat, de la secol la secol, în ceea ce priveşte capacitatea şi priceperea
de a exercita controlul asupra titularilor puterii pentru a se pune la adăpost de
posibilele abuzuri la care oamenii puterii ar putea recurge, astfel încât relaŃiile
dintre titularii puterii şi societate, în esenŃa lor de comunicare reglementată
juridic, pot fi schiŃate în felul următor:
TITULARII PUTERII
POLITICE
(statul, partidele
politice, liderii, clasa
politică etc.)
conducere, control,
dominaŃie politice
socializarea puterii
control social
SOCIETATEA
GLOBALĂ
(comunităŃi
umane,sociogrupuri,
etnii, organizaŃii ale
societăŃii civile etc.)
37

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
În cadrul acestor conexiuni dintre puterea politică şi societatea civilă
principala grijă şi preocupare a partidelor politice este aceea de a construi, de a
da un contur cât mai exact autorităŃii astfel încât să obŃină o acceptare cât mai
largă în mediile sociale, în segmentele sociale supuse actului de guvernare.
Aceasta pentru că în practica politică există o lege asemănătoare legilor din
ştiinŃele naturii: între gradul de legitimitate a puterii unui agent politic şi eficienŃa
activităŃii sale există o relaŃie direct proporŃională, adică o mai largă legitimitate
a puterii unui stat, de pildă, conduce la o corespunzătoare sporire a eficacităŃii
demersurilor sale politice pe plan intern şi extern sau viceversa. Conceptul de
legitimitate a puterii semnifică măsura în care oamenii acceptă, susŃin, se
supun puterii ca şi când ar fi o putere a lor şi, deci, se conformează motivaŃi
dispoziŃiilor ei. Putem astfel fi de acord cu M. Duverger, care considera că
„legitimitatea puterii nu este altceva decât faptul că ea este recunoscută ca
putere de către memebrii colectivităŃii sau, cel puŃin, de majoritatea lor. O putere
este legitimă dacă există un consens în privinŃa legitimităŃii ei...Singurul temei,
singura sursă a legitimităŃii unei puteri constă în faptul că ea este conformă
schemei de legitimitate definită de sistemul de valori şi de norme al colectivităŃii
în cadrul căreia se exercită.“ 18 łinta cea mai mare a unui agent politic este
aceea de a găsi răspunsul teoretic şi practic la problema: cum trebuie să
acŃionezi pentru a obŃine legitimitate la scara societăŃii globale sau, mai precis,
ca agent titular al puterii în stat?
Răspunsul la o asemenea întrebare a constituit un apanaj al filosofilor
aplecaŃi spre studiul vieŃii politico-juridice şi, în plan practic, al unor cercuri de
intelectuali situaŃi pe o orbită apropiată puterii, al unor oameni cu aptitudini în
domeniul argumentării şi artei de a convinge specializaŃi şi plătiŃi pentru a
construi o „imagine“ cât mai favorabilă puterii pentru a o legitima în văzul a cât
mai multor oameni. Astfel au apărut diferite doctrine ale legitimităŃii (fiecare
cu limitele istorice specifice, limite generate de interese particulare etc.), de la
cele teocratice (a regilor egipteni, mesopotamieni etc.), meritocratice (Platon), la
cele contractualiste (Hobbes), liberale (J. Locke), utilitariste (J. Bentham),
pozitiviste (A. Comte), comuniste (Marx, Lenin), social -democrate (Bernstein),
până la cele contemporane nouă, între care la loc de frunte se situează doctrina
politică ce fondează, cum anticipase savantul german Marx Weber, puterea
(autoritatea) legal-raŃională omniprezentă în statele de drept indiferent de
diferenŃierile interindividuale. În condiŃiile exercitării autorităŃii legal- raŃionale
supunerea nu are loc în faŃa şefilor, a persoanelor care deŃin posturi în stat, în
instituŃii ale puterii, ci faŃă de principii de drept, faŃă de regulile juridice. CetăŃenii
respectă legile nu din teamă, nu numai din sentimente de respect pentru tradiŃii,
pentru că aparŃin unei colectivităŃi particulare, ci în primul rând pentru că au
convingerea că într-o societate raŃională este necesar să existe legi şi ordine,
că într-un stat de drept legile, procedurile exprimă voinŃa majoritară, că acestea
pot fi schimbate doar în urma acelui consens conform căruia cei ajunşi la putere
prin sistemul alegerilor democratice au dreptul de a aduce perfecŃionări
instituŃiilor, legilor cărora şi ei va trebui să li se supună.
18 M. Duverger, „Sociologie de la politique“, Paris, P.U.F., 1973, pp. 165-181
38

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
În societăŃile democratice, în funcŃionarea organelor statului de drept
şi, în general, în fiinŃarea puterilor din cadrul societăŃilor post-moderne
legitimitatea exprimă:
1. Natura raporturilor dintre putere şi societate, adică în ce grad
societatea, instituŃiile societăŃii civile exercită controlul asupra instanŃelor
puterii politice şi reuşesc să-i tragă la răspundere pe acei oameni politici care
derapează de la imperativele legilor.
2. Gradul de acceptare de către cetăŃeni a deciziilor, a imperativelor
puterii politice şi mărimea segmentului din societatea civilă care apreciază că
puterea existentă este nelegitimă şi incită la nesupunere civică.
3. Interesul agenŃilor politici pentru cunoaşterea de sine, respectiv a
ariei de acŃiune a legitimităŃii lor prin raportare la evoluŃia celorlalŃi agenŃi de
pe scena politică. O astfel de perspectivă a cunoaşterii este posibilă datorită
aportului adus de metodele şi tehnicile moderne de sondare a opiniei publice
şi stă la baza elaborării strategiilor şi tacticilor agenŃilor politici.
4. RelaŃiile dintre puterea politică şi societatea din care face parte
continuă să ridice probleme în toate sistemele politice post-moderne,
contemporane. Cea mai importantă problemă este creată de posibilităŃile
inerente puterii de a derapa de la misiunile ei, de a se transforma într-o
putere alienată. Viciul ascuns al oricărei puteri politice constă în tendinŃa
potenŃială de a se reproduce la o scară tot mai mare, fapt care, dacă se va
obiectiva, va genera abuzul de putere, corupŃia de stat, putând evolua până la
dictatură în variante inedite faŃă de paleta de manifestări ce au avut loc de-a
lungul istoriei.
5. De la Confucius până la Tocqueville, de la Aristotel până la Fr. von
Hayek, marii gânditori politici şi filosofi ai dreptului au conştientizat faptul că
politica, fiind o afacere de interese, îi aduce frecvent pe autorii ei în situaŃia de
a încălca regulile, de a comite abuzul de putere. Montesquieu demonstrase
faptul că cu cât puterea are un grad mai mare de concentrare cu atât
libertăŃile oamenilor se vor diminua. Acolo unde puterile în stat nu sunt
separate, nu există libertate; există doar un regim despotic. Problema cea mai
importantă pentru societate este aceea de a împiedica acest rău, respectiv
„pentru a împiedica abuzul de putere, lucrurile trebuie astfel orânduite încât
puterea să îngrădească puterea“. 19 Pe o poziŃie similară se află Lordul Acton,
care formulase principiul: „Puterea tinde să corupă şi puterea absolută corupe
în mod absolut“.
Aşadar, problema aducerii sub control a puterii sau găsirea de
soluŃii practice la întrebarea cum ar putea fi limitată puterea pentru a preveni
abuzurile a constituit dintotdeauna o preocupare fundamentală pentru
societate, atât pentru guvernanŃi cât şi pentru guvernaŃi, atât în condiŃiile în
care scopurile societăŃii sunt bune, cât şi atunci când devin malefice.
Proiectele de organizare politică democratică lansate de J. Locke,
Montesquieu şi J. – J. Rousseau au înglobat principii menite să prevină
abuzurile puterii, între care: constituŃionalismul, divizarea şi supravegherea
19 Montesquieu, „Despre spiritul legilor“, vol. I-II, E.S., Bucureşti, 1964, XI, 4
39

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
reciprocă a puterilor, dispersarea puterilor centrale în sensul descentralizării,
promovarea drepturilor fundamentale ale omului. Chiar dacă statele
democtratice de până astăzi au pus în aplicare aceste principii, viaŃa a
demonstrat resursele nebănuite de inventivitate în sens malefic ale oamenilor
puterii, aşa încât toate formele de organizare statală, de insituŃionalizare şi
raŃionalizare a puterii s-au dovedit a fi imperfecte. DemocraŃia însăşi scapă de
sub control anumite manifestări ale puterii, lăsând loc apariŃiei de abuzuri, de
fapte de corupŃie. DemocraŃia nu este perfectă, dar este cea mai bună formă
de guvernare comparativ cu celelalte, întrucât este capabilă să prevină şi să
diminueze abuzurile. Evident că oamenii au preferat dintotdeauna să aleagă,
dintr-o mulŃime de rele, răul cel mai mic. EvoluŃia democraŃiilor occidentale
după al doilea război mondial a confirmat această evaluare. Astfel, principiilor
clasice de limitare a puterii, în primul rând de limitare a puterii de către
ConstituŃie şi celelalte legi, le-au fost adăugate noi limitări, noi procedee de
Ńinere sub control a puterii, printre care:
- construirea unei economii şi societăŃi policentrice, multidecizionale
în care sociogrupurile, organizaŃiile, instituŃiile îşi asumă
responsabilitatea, desfăşoară comportamente participative, relativ autonome,
Ńinând seama de echilibrul ansamblului social din care fac parte;
- în corelaŃie cu dezvoltarea culturii politice – civice s-a dezvoltat
pluralismul (diversificarea forŃelor politice active: partide, grupe de presiune,
organizaŃii politice, apariŃia de noi curente de opinie, de instituŃii de
reprezentare etc.) odată cu difuziunea puterii politice în societate;
- dispersia puterii politice, nu numai prin separarea puterilor în sens
clasic de putere legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi prin
ascensiunea sau apariŃia de noi puteri cu o influenŃă deosebită asupra vieŃii
politice (puterea presei, a sindicatelor, a bisericii catolice etc.) odată cu
descentralizarea , cu ascensiunea puterilor locale;
- proliferarea instituŃiilor şi mijloacelor de control social asupra
puterii politice (instituŃii ale societăŃii civile, organizaŃii nonguvernamentale,
asociaŃii cetăŃeneşti, organizaŃii internaŃionale, etc.);
- „civilizarea“ competiŃiei politice prin respectarea regulilor juridice
atât de către agenŃii politici aflaŃi la guvernare, cât şi de cei situaŃi în opoziŃie
astfel încât echilibrul politic şi social este rezultanta unor grupări, asocieri şi
competiŃii cu un grad sporit de loialitate;
- repartiŃia mai echitabilă (departe de a fi ideală) a resurselor şi
instrumentelor politice între conducători şi conduşi, între agenŃii politici etc.
– fapt care sporeşte şansele de reuşită în acŃiunile de control, de limitare a
puterii. În acest context dezvoltarea generalizată a culturii politice, a tehnicilor
de comunicare între titularii de putere, pe verticală şi pe orizontală, oferă
posibilităŃi imense de a asigura reuşita în cele mai diferite operaŃiuni de
limitare a puterii;
- selectarea şi promovarea liderilor, a reprezentanŃilor politici prin
tehnici democratice, prin alegeri reglate de Legea electorală, care conŃine
şi ea o serie de limitări aplicate oamenilor puterii (limitarea mandatului liderilor
40

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
politici, obligativitatea acestora de a organiza întâlniri cu segmentul social
reprezentat şi de a prezenta rapoarte de activitate, etc).
Toate aceste limitări au lăsat în urmă cu secole organizarea
monocentrică, exercitarea puterii de către un singur pol de putere, adică
monopolizarea dreptului de a lua decizii de către un singur centru de putere,
şi au condus la afirmarea a ceea ce R. Dahl numea poliarhie, a unei societăŃi
politice în care, mecanismele de limitare a puterii, de prevenire a arbitrariului
în deciziile agenŃilor politici au atins cea mai mare eficienŃă comparativ cu
celelalte tipuri de guvernare.
6. FuncŃiile politologiei
Asumându-şi calităŃile unei ştiinŃe socioumane maturizate, politologia
a intrat în posesia unui aparat conceptual explicativ şi predictiv consistent, a
unor legi şi adevăruri oricând verificabile după criteriile unui determinism
statistic-probabilist. Aflată într-o astfel de postură, ştiinŃa politicii exercită
câteva funcŃii corelate sistemic, care, în sinteză, ar putea fi prezentate astfel:
a) FuncŃia de cunoaştere, care este, în esenŃă, teoretică şi
explicativă, având ca obiect viaŃa politică a societăŃii, respectiv funcŃionarea
puterii, a raporturilor dintre conducători şi conduşi, a pivotului acestor
raporturi, care este statul. Demersul cognitiv în politologie constă în şiruri de
operaŃii de analiză, descriere, comparare, sinteză, esenŃializare, de
descoperire a structurilor profunde ale vieŃii politice, a legilor şi cauzelor care
reglează schimbările, a funcŃiilor politicului în societate, de anticipare a
direcŃiilor de evoluŃie şi dezvoltare a sistemului politic sau a unor componente
ale acestuia etc. Procesul de cercetare ştiinŃifică în politologie nu este unul de
natură pur pozitivă, aşa cum este cel din fiziologie, genetică sau microfizică,
ci, de regulă, este orientat de anumite standarde (scopuri, valori, norme
general acceptabile, obiceiuri şi tradiŃii specifice sociogrupurilor participante la
viaŃa politică).
În mod firesc cunoaşterea faptelor politice începe cu observaŃia
directă, cu acumularea unei experienŃe de simŃ comun, dar ea va evolua
obligatoriu spre surprinderea aspectelor esenŃiale, determinante, a legilor care
reglează practica şi viaŃa politică, a conexiunilor repetabile din cadrul
sistemelor politice. În acest sens, utilizarea metodelor de cercetare logică,
istorică, sistemică, funcŃionalistă, de analiză a “cazului”, comparativă etc. au
un aport de neînlocuit în efortul politologului de a elabora o teorie consistentă,
cu valoare operaŃională în planul larg al cunoaşterii care, totodată, să-şi
demonstreze utilitatea practică.
Pentru descrierea şi explicarea structurii şi dinamicii vieŃii politice, a
mecanismelor şi sensului schimbării sistemelor politice, cercetătorii au utilizat
noŃiuni şi categorii specifice politologiei, au recurs la diferite stiluri de
prezentare a rezultatelor la care au ajuns. În orice caz, explicaŃia în
politologie, chiar atunci când vizează fapte, evenimente concrete, reprezintă o
depăşire a simŃului comun, o negare a miturilor sau a demersurilor
41

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
speculative, metafizice din domeniu. În situaŃia în care între practica politică a
unor agenŃi şi mitologie (ideologii, credinŃe, speranŃe, vise, imaginarul politic)
se realizează raporturi de fuziune sau de integrare organică, cercetătorul va
supune explorărilor realitatea politică cu toate dimensiunile ei, va căuta soluŃii
la interogaŃiile privind geneza, construcŃia şi dezvoltarea acesteia. În fond,
faptul politic nu se lasă cunoscut prea uşor; îndărătul lui se află un adevărat
univers sociocultural datorită căruia el a apărut şi evoluează. Primejdia
simŃului comun, a diferitelor tipuri de prejudecăŃi sau atitudini, care inhibă
raŃiunea, vor putea fi depăşite dacă vom evolua în cunoaştere trecând dincolo
de aparenŃe, penetrând cu gândirea şi imaginaŃia în universul politic. Acesta
scapă, în mare parte, controlului observaŃional şi experimental, fiind mai
presus de experienŃa cotidiană.
b) FuncŃia evaluativă sau axiologică este dependentă de prima şi
constă în exprimarea atitudinii şi concepŃiei generale despre societate şi om a
politologului, a idealului său de viaŃă, a modelului de societate la care aderă,
în funcŃie de care discursul teoretic-explicativ din politologie va fi centrat nu
numai pe valorile general-umane, ci şi pe unele specifice aparŃinătoare
comunităŃii locale sau chiar personale, urmând a fi emise anumite judecăŃi de
valoare, a fi formulate opŃiuni, a fi stabilite priorităŃi pentru practica politică.
În demersul politologic nu poate fi evitată raportarea la standarde
(scopuri, valori, norme); formularea judecăŃilor de valoare ar trebui să fie o
consecinŃă transductivă a cunoaşterii veridice, a unui volum suficient de
informaŃie corectă despre realitatea politico-socială. În această situaŃie
consilierile făcute de politologi oamenilor de decizie politică, reprezentanŃilor
puterii, propunerile făcute de ei pentru ameliorarea actului de guvernare,
semnalarea direcŃiilor de evoluŃie a unor evenimente politice majore-cu
consecinŃele acestora, recomandările în privinŃa utilizării resurselor politice
sau în materie de strategie şi tactică politice pot fi considerate nu numai
oportune, ci demne de urmat pentru a se maximiza eficienŃa acŃiunii politice în
etapa dată. În acest caz, valorile diriguitoare în viaŃa politică presupun o
armonizare firească cu valorile etice, juridice, economice şi ecologice.
c) FuncŃia anticipativă sau de previziune este dependentă de
profunzimea cunoaşterii realităŃii politico-sociale şi de înŃelepciunea, de
inspiraŃia demersului axiologic. Cunoaşterea în politologie nu este un act
gratuit, ci unul menit să dea satisfacŃii intereselor, aspiraŃiilor oamenilor, ale
colectivităŃilor. Întrebări precum: Ce trebuie făcut pentru a asigura ordinea şi
pacea socială, binele public şi securitatea naŃională? Cum trebuie procedat
pentru a înlătura conflictele existente şi pentru a întări coeziunea comunităŃii?
Care sunt direcŃiile prioritare de urmat în economie şi societate pentru a se
ajunge la mulŃumirea a cât mai multor oameni? etc. sunt de importanŃă
cardinală pentru politicieni şi presupun construcŃii teoretice anticipative bine
fundamentate, realiste şi de mare responsabilitate. Acestea vor orienta
elaborarea programelor şi strategiilor politice, demersurile anticipative
ancorate în practica politică.
FuncŃia prospectivă vizează, deci, previziunea politică dependentă de
studii şi cercetări ştiinŃifice de amploare asupra tendinŃelor practicii politice,
42

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
ale vieŃii sociale naŃionale şi mondiale, asupra mutaŃiilor care ar putea surveni
în dinamica structurilor sociale. O astfel de funcŃie a dobândit noi cote de
apreciere în optica elitelor politice contemporane, astfel încât previziunile în
politică sunt pe cale de a fi recunoscute drept servicii sociale prestate de
politologi. Primii beneficiari sunt guvernanŃii, agenŃii practicii politice în
general.
d) FuncŃia aplicativă-militantă a politologiei constă în finalitatea
practică a acestei ştiinŃe prin oferirea unor modele teoretice-predictive care să
genereze ameliorarea practicii politice, a raporturilor dintre societatea politică
şi cea civilă. Deschiderile aplicative ale politologiei constau în formularea de
soluŃii la problemele puse de viaŃa politică, de guvernare, de administraŃie etc.
Aşa, de pildă, aspiraŃiile privind perfecŃionarea mecanismelor democraŃiei,
progresul reformei, întărirea statului de drept, afirmarea valorilor politice şi
morale specifice societăŃii româneşti sunt manifestări dependente de serviciile
politologilor.
Cu cât raporturile de complementaritate dintre ştiinŃa politică şi
acŃiunea politică vor funcŃiona mai armonios, cu atât vor conduce la
diminuarea spontaneităŃii, a subiectivismului şi ineficienŃei din sfera
conducerii politice. Elitele politice contemporane s-au îndepărtat mult de
amatorism şi de atitudini oportuniste; evident este vorba despre elitele
responsabile, ajunse la o înaltă competenŃă în ştiinŃa şi arta guvernării,
construite pe baza procedeelor de selecŃie democratică a personalului
guvernant. EficienŃa demonstrată de acestea în prestaŃiile politice vine să
confirme importanŃa ştiinŃei şi culturii politice pentru dezvoltarea societăŃii în
ansamblul ei.
e) FuncŃia formativă, educativă-aceea de a contribui la modelarea
politică-civică a cetăŃenilor, în special a tineretului, la socializarea politică a
personalităŃii, la influenŃarea benefică a opiniei publice, la formarea unei
culturi politice angajante, participative care-l scoate pe cetăŃean din sfera
neutralităŃii, a indiferenŃei faŃă de destinul politic al comunităŃii din care el face
parte.
În fond, omul matur-cetăŃeanul, ar putea avea un comportament
politic eficient dacă în cultura lui politică vor predomina informaŃiile,
cunoştiinŃele veridice-cele provenite implicit din politologie. Comportamentele
democratice ale cetăŃenilor, ale agenŃilor politici, nivelul progresului societăŃii
politice sunt dependente esenŃialmente de astfel de informaŃii. Între stilurile
diferitelor societăŃi democratice contemporane şi cultura lor politică, implicit
preŃuirea acordată ştiinŃei politice în cadrul acesteia, există conexiuni
funcŃionale, organice. Progresul practicii politice în societăŃile de azi şi de
mâine este esenŃialmente dependent de dezvoltarea ştiinŃei politice (dar nu
numai de aceasta!).
FuncŃiile prezentate anterior sunt interdependente, sunt faŃete ale
unui fond coerent de idei şi de principii. Prin urmare, realizarea uneia dintre
ele va antrena după sine punerea în lucru şi a celorlalte. Împreună, ele
justifică creşterea interesului public pentru dezvoltarea ştiinŃelor politice-fapt
ce a fost marcat de dezvoltarea activităŃilor editoriale în domeniu, de
43

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
organizarea de congrese ştiinŃifice ale asociaŃiilor naŃionale şi internaŃionale
ale politologilor, de apariŃia unor academii, facultăŃi, institute de cercetări
politologice şi, nu în ultimul rând, de creşterea interesului tinerilor pentru a se
forma într-o carieră legată de politologie sau pentru aprofundarea şi
extinderea lecturilor în domeniul ştiinŃelor politice.
44

II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
Dezvoltarea ştiinŃelor politice a fost şi va fi condiŃionată de calitatea şi
de extensiunea cercetării, implicit de metodele, procedeele şi tehnicile
întrebuinŃate de politologi în eforturile lor de a cunoaşte structura sistemului
politic, legile vieŃii politice, cauzele schimbării şi modernizării politice,
dimensiunile subiective ale faptelor politice, posibilităŃile de optimizare ale
practicii politice, ale guvernământului în mod special etc.
Cercetarea ştiinŃifică a domeniului politic al societăŃii se plasează la
originea îmbogăŃirii nu numai a conŃinuturilor teoretice, explicative şi predictive
ale acestei ramuri a cunoaşterii, ci şi a capacităŃilor de intervenŃie eficientă,
democratică în raporturile dintre conducători şi conduşi, dintre guvernanŃi şi
guvernaŃi, dintre societatea politică şi societatea civilă, astfel încât să se
consolideze echilibrul social, pacea şi ordinea din societate, să fie satisfăcute
mai raŃional nevoile personale ale cât mai multor oameni dar şi nevoile
sistemului socioeconomic şi cultural din care ei fac parte. Cu alte cuvinte,
cercetarea ştiinŃifică a realităŃii politice reprezintă factorul determinant al
ameliorărilor care ar trebui să survină în efectuarea conducerii politice a
societăŃii, în perfecŃionarea mijloacelor acŃiunii politice sau în sporirea
eficienŃei practicii politice fie la nivel macrosocial, fie la nivelul fiecărui agent
politic luat în parte (partid politic, grup de presiune, organ al structurii statale,
personalitate politică etc.). A devenit o certitudine faptul că rezultatele
cercetărilor în sfera politologiei sunt o condiŃie sine qua non a creşterii
competenŃei profesionale a celor angajaŃi să facă politică. În afara
stăpânirii ştiinŃelor politice orice carieră politică va fi guvernată de factori
subiectivi aleatori, de neprofesionalism, de “amatorism”, care ar putea
conduce evoluŃia socială spre mari primejdii.
1. Tipuri de cercetare în politologie
Descoperirea unor noi legi ale practicii politice, ale structurii şi
dinamicii vieŃii politice, desprinderea liniilor dominante din trecutul unor
societăŃi politice sau ale sensului dezvoltării lor în viitor, previziunea în viaŃa
politică sau promovarea inovaŃiei în sfera comunicării politice necesită
utilizarea unor metode, procedee şi tehnici de investigare ştiinŃifică a faptelor
politice, a realităŃii obiective din viaŃa politică dar şi a subiectivităŃii agenŃilor
politici, a mecanismelor subiective care fac posibile comportamentele politice.
Dar metodele, procedeele şi tehnicile de cercetare sunt înglobate de politolog
într-o strategie (un program) de cercetare ştiinŃifică, rezultând un anumit tip
individualizat de cercetare.
PosibilităŃile de întrebuinŃare, de combinare a metodelor, procedeelor
şi tehnicilor de cercetare ştiinŃifică, în scopul descoperirii de noi adevăruri în

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
universul politic, sunt foarte diferite. De aceea nu a fost lipsită de interes
clasificarea acestora, elaborarea unor tipologii. Astfel în funcŃie de scopul şi
de problematica abordată, a fost făcută o distincŃie între cercetarea
fundamentală (ştiinŃa politică pură) şi cercetarea politologică aplicată
(cea dictată de nevoi practice). Prima abordează probleme generale, teoretice
cu referire la politică; rezultatele acesteia pot viza structura şi dinamica
macrosistemelor politice, raporturile sistemului politic cu societatea, relaŃiile
internaŃionale, construcŃia europeană, edificarea păcii mondiale, legile şi
principiile acŃiunii politice, agenŃii practicii politice contemporane, tipurile de
regimuri politice, dinamica structurilor de putere, viitorul statului etc. Pe când
cercetarea aplicativă este subsumată scopului de a soluŃiona diferite
probleme concrete puse de practica politică, emanate din acŃiunile agenŃilor
politici (de pildă: perfecŃionarea mecanismelor de formare, selectare şi
promovare a personalului politic în ierarhia puterii, reaşezarea programului
politic, formularea tacticii celei mai potrivite, ameliorarea sistemului de
comunicare politică, promovarea inovaŃiei în planul logisticii acŃiunii politice
etc.).
După sfera obiectului supus investigaŃiilor ştiinŃifice, cercetarea în
ştiinŃele politice se poate desfăşura la nivel macropolitic şi la nivel
micropolitic. Primul nivel vizează sfera relaŃiilor internaŃionale, dintre
sistemul politic şi celelalte subsisteme ale vieŃii sociale, evoluŃia şi dezvoltarea
relaŃiilor de putere la scara societăŃii globale, funcŃionarea politicului în
societăŃile contemporane etc. iar cel de-al doilea vizează fapte politice
concrete, mecanismul luării deciziilor politice, relaŃiile interpersonale din
cadrul sociogrupurilor angajate politic, sondarea opiniilor politice,
comportamentul electoral, conduita şi relaŃiile liderilor politici etc.
Întrucât putem admite posibilitatea studierii ştiinŃifice nu numai a
faptelor politice actuale, ci şi a celor trecute sau a celor viitoare, vom putea
împărŃi cercetările din cadrul ştiinŃelor politice în directe şi indirecte. O mare
varietate de fapte politice pot fi explorate în mod direct prin metode şi
procedee specifice studierii nemijlocite, empirice, cum sunt: observaŃia
ştiinŃifică, experimentul sociologic, studiul de caz, sondajul de opinie,
convorbirea etc. Alte aspecte ale vieŃii politice sunt inaccesibile cunoaşterii
directe; acestea presupun utilizarea unor metode şi procedee specifice
cunoaşterii mediate, cum sunt: metoda istorică, metoda modelării şi simulării,
analiza cauzal-genetică, abordarea structurală şi funcŃionalistă, metoda logică
etc. Întrucât sistemul politic al oricărei societăŃi contemporane, al oricărei
naŃiuni, este de o complexitate deosebită şi se află foarte departe de
posibilităŃile cunoaşterii directe, de capacitatea omului de a-l percepe,
rezultatele cercetării în ştiinŃele politice sunt, în mare măsură, dependente de
raŃiune şi de imaginaŃie, sunt produse ale generalizărilor, adică elaborări şi
construcŃii teoretice. Pot fi însă detaşate, în planul literaturii de specialitate, şi
demersuri inductive, cercetări observaŃionale, implicit experimentale, care au
condus la generalizări empirice consistente, la producerea unor inovaŃii
aplicabile în mari acŃiuni politice contemporane fiind generatoare de eficienŃă
sporită, la găsirea de noi posibilităŃi alternative de valorificare a resurselor
46

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
politice, de creare a unor noi mijloace necesare acŃiunii politice-fie ale
agenŃilor politici aflaŃi la putere, fie ale celor situaŃi în opoziŃie, la descoperirea
unor relaŃii cauzale şi funcŃionale, a unor tendinŃe de dezvoltare etc. Acestea
vin să confirme faptul că demersul pur teoretic şi doctrinar trebuie să fie
susŃinut de cercetările empirice, directe ale faptelor politice, dacă se tinde
spre a oferi guvernanŃilor informaŃii corecte, suficiente şi oportune necesare
luării marilor decizii, perfecŃionării actului de conducere politică în general, a
relaŃiilor politice dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, corespunzătoare standardelor
societăŃilor democratice, în mod special.
Cercetările ştiinŃifice predilect inductive, legate de problemele
emanate din practica politică, sunt cele care aduc inovaŃii, ameliorări,
alternative de creştere a eficienŃei acŃiunilor politice contemporane. În acest
sens, tot mai multe guverne finanŃează cercetarea în sfera ştiinŃelor politice,
extinderea instituŃionalizării acesteia (au fost create academii de ştiinŃe
politice, asociaŃii ale politologilor, congrese de politologie, facultăŃi de ştiinŃe
politice, reviste de specialitate, programe de cercetare etc.).
În funcŃie de modul de explicare şi de interpretare a vieŃii politice s-a
făcut distincŃie între abordarea “obiectivă” şi cea “interpretativă”. Prima a
insistat pe promovarea acelor explicaŃii care se înscriu în zona exigenŃelor
specifice ştiinŃelor naturii (adevărul obiectiv al enunŃurilor şi descrierilor,
operarea cu judecăŃi, cu propoziŃii verificabile oricând din punctul de vedere al
adevărului etc.). Prin urmare, explicaŃia, teoretizările din politologie trebuie să
ia forma demonstraŃiilor, legilor, generalizărilor şi predicŃiilor din fizică, chimie
sau biologie, să se evite opŃiunile personale, judecăŃiile de valoare, astfel
încât să nu fie alterată obiectivitatea discursului. Pe această linie s-au înscris,
în ultimile decenii, abordările structuraliste, funcŃionaliste, analiza sistemică
sau cea operaŃională din politologie. Cea de-a doua a fost formulată in nuce
în cadrul curentului filosofic neokantian, apoi de către Max Weber, de
sociologia fenomenologică. În cadrul acestei orientări accentul a fost plasat
asupra specificului subiectiv al faptelor politice, pe analiza semnificaŃiilor
vehiculate de actorii politici. Deschiderile subiective, opŃiunile şi atitudinile
cercetătorilor sunt implicate inevitabil; opŃiunea politologului, formularea
judecăŃilor de valoare şi atitudinea obiectivă sunt complementare, sunt reglate
de etica savantului. Acest punct de vedere a câştigat tot mai mulŃi aderenŃi în
ultimul secol.
După criteriul complexităŃii faptelor politice studiate, cercetările
politologice pot fi mono, multi sau interdisciplinare. Întrucât realitatea politică a
devenit tot mai complexă din punct de vedere structural şi funcŃional-purtătoare
de noi virtuŃi şi subtilităŃi-obligatoriu de luat în considerare de către teoreticienii şi
practicienii care urmăresc să obŃină maximum de eficienŃă în profesiile lor, s-au
generalizat în ultimul secol cercetările multi şi interdisciplinare. Dar nu este exclus
faptul ca, în unele situaŃii concrete, cercetarea monodisciplinară să poată genera
anumite descoperiri, generalizări, interpretări sau inovaŃii care marchează
progresul acestei ramuri a cunoaşterii.
Desigur, tipurile de cercetare în politologie sunt interdependente, se
completează reciproc. Adesea s-a întâmplat ca faptele politice să fi fost
47

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
studiate individual, uneori în mod direct, alteori cercetătorul a recurs la terŃe
persoane specializate cu ajutorul cărora să recolteze datele primare.
ModalităŃile de cercetare au fost întrebuinŃate alternativ, în diferite forme de
combinare, după cum faptele studiate au fost considerate sub unul sau mai
multe unghiuri de vedere. Pe întregul traseu al cercetării se pune problema
partinităŃii şi responsabilităŃii politologului. RelaŃiile lui sociale îl vor
angaja fatalmente, îi vor ridica dileme cu caracter etic, îl cor conduce în
situaŃia să adopte şi să exprime o atitudine. În acest sens, putem fi de acord
cu profesorul clujan Achim Mihu, care scria că savantul trebuie “să evite a lua
partea unor forŃe sociale şi politice aflate în divergenŃă şi chiar în conflict cu
alte forŃe similare. El nu trebuie să schimbe prin prezenŃa lui realitatea şi,
eventual, să o tensioneze”. 1
2. Sursele şi metodele cercetărilor în politologie
Există o multitudine de surse ale cercetării din sfera ştiinŃelor politice.
Se detaşează, ca fiind cea mai importantă, viaŃa politică, practicile agenŃilor
politici ai societăŃilor contemporane. Acestea ridică probleme, în special
pentru guvernanŃi, ce impun căutarea soluŃiilor adecvate: unele vizează
diagnoza corectă a vieŃii politice, a rezultatelor acŃiunii politice; altele vizează
sensul dezvoltării sociale, programarea evoluŃiei “de mâine” a societăŃii şi
implicit a propriilor acŃiuni ale agenŃilor politici; altele urmăresc să depisteze
soluŃii de creştere a eficienŃei acŃiunilor politice sau să prevină conflicte etc.
Practica politică este nu numai o sursă a cercetării, ci şi un mijloc, un scop al
acesteia.
Alte izvoare ale cercetărilor din politologie pot fi: opere teoretice şi
experienŃe valoroase ale unor oameni politici, literatura politică şi politologică
în general, presa politică, istoria vieŃii politice, monografii politice, principalele
legi juridice şi alte produse ale regimurilor politice, materiale de arhivă, opinia
publică referitoare le deciziile şi la diferite evenimente politice, obiceiuri, tradiŃii
şi mentalităŃi politice, logistica acŃiunii politice, manifestările formale şi
informale din viaŃa agenŃilor politici etc.
EsenŃiale pentru descoperirea unor noi adevăruri ale cunoaşterii
politologice sunt metodele specifice de cercetare. Cunoaşterea şi utilizarea
acestora de către specialişti, dar şi de către oamenii politici de carieră,
reprezintă o componentă nucleică a culturii lor profesionale. Termenul de
metodă derivă din etimonul grecesc methodus (meta-după, spre şi odosdrum,
cale). Deci, metoda ar reprezenta calea de urmat în vederea realizării
unui scop. În universul politic se operează cu mai multe categorii de
metode: metode de investigare ştiinŃifică a realităŃii politice; metode de
conducere politică; metode de comunicare politică şi de influenŃare a opiniei
1 Achim Mihu, “Antropologie culturală”, Napoca Star, Cluj, 2000, p.43
48

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
publice etc. Aici ne interesează doar prima categorie de metode-cele care ne
vor conduce spre descoperirea şi validarea unor adevăruri în sfera ştiinŃelor
politice.
În utilizarea unei metode urmează a fi parcursă o suită de etape, de
secvenŃe, de operaŃii şi procedee; în desfăşurarea acestora sunt antrenate
tehnici de cercetare (set de instrumente specifice fiecărei metode) precum:
chestionarul, testul sociometric, itemi, tehnici de scalare, procedee statistice,
studiul documentelor din arhive, cartografierea, înregistrările audio-video,
recenzarea etc. Amplitudinea şi eficienŃa muncii de cercetare a faptelor
politice este puternic dependentă nu numai de performanŃele tehnice ale
instrumentarului întrebuinŃat cât, mai ales, de ştiinŃa, abilitatea şi arta
cercetătorilor de a le folosi, de a le integra în programe de cercetare, în
“logica” utilizării fiecărei metode. Am putea identifica diferite categorii de
metode de studiere a faptelor politice:
- Metode de descriere şi măsurare a aspectelor concrete ale
faptelor politice investigate prin care sunt colectate, înregistrate datele
referitoare la evenimente politice obiective. Cu cât cantitatea şi calitatea
acestor informaŃii primare vor fi mai mari, cu atât vom avea posibilităŃi sporite
de a pune un diagnostic corect asupra faptelor politice investigate şi vom
putea ajunge la inovaŃii, la ameliorări în planul acŃiunilor întreprinse de agenŃii
politici;
- Metode acŃional-experimentale prin care cercetătorul introduce
modificări în desfăşurarea faptului politic cu scopul de a-i cunoaşte noi
aspecte, de a înŃelege mecanismul de funcŃionare, tendinŃele de evoluŃie,
cauzele generatoare de schimbări, conexiunile intrinseci şi extrinseci etc.
InformaŃiile obŃinute vor deveni premise pentru inovaŃia politică, pentru
procurarea de noi instrumente ale acŃiunii politice, pentru perfecŃionarea
actului de conducere;
- Metode statistice-matematice, care, de regulă, sunt întrebuinŃate
în prelucrarea datelor acumulate.
Pentru colectarea datelor se folosesc ca principale metode:
observaŃia, experimentul sociopolitic, ancheta sociologică, studiul de caz,
metoda monografică, sondajul de opinie, testul sociometric, convorbirea,
studiul documentelor politice (a arhivelor), metoda istorică etc. Pentru
prelucrarea datelor acumulate pot fi folosite metode precum cele statistice,
reprezentările grafice, scalarea, metoda hermeneutică. Toate aceste metode
alcătuiesc un sistem, astfel încât în realizarea unui anumit tip de cercetare
utilizarea uneia dintre metode va antrena după sine folosirea şi a altora. Cu
cât faptul politic este mai complex, cu atât el se va preta unei cercetări
multidisciplinare prin valorificarea unui set de metode, procedee şi tehnici de
investigare.
În continuare vom prezenta sintetic principalele metode de
cercetare întrebuinŃate în politologie:
a) Metoda observaŃiei ştiinŃifice, considerată drept metodă clasică
de investigare directă a faptului politic, devenit obiect al cercetării, constă în
perceperea metodică, intenŃionată, în funcŃie de o ipoteză de lucru, a unui fapt
49

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
(eveniment) politic şi a contextului situaŃional în care acesta se derulează.
ObservaŃia are un caracter constatativ, de diagnoză, cu câteva variante
principale: observaŃia directă, care este centrată pe semnalarea
manifestărilor relevante, semnificative şi complete ale domeniului studiat,
urmată de înregistrarea obiectivă, riguroasă şi cât mai completă a
constatărilor; observaŃia indirectă, efectuată prin valorificarea unor observaŃii
anterioare, a unor poze, filme, a produselor televiziunii cu circuit închis, a
internetului etc.; observaŃia participativă, care presupune ca cercetătorul să
devină membru în grupul politic, să participe la realizarea activităŃilor acestuia
cu scopul de a le cunoaşte din interior, de a le reflecta nu numai pur cognitiv,
ci şi sub aspect afectiv, empatic şi atitudinal. Cercetătorul va reŃine însuşirile
relevante în funcŃie de programul cercetării-fapt care va necesita abilitate,
capacitate de adaptare, imaginaŃie sociologică, inspiraŃie, gândire divergentă,
discernământ critic.
Utilizării metodei observaŃiei îi sunt caracteristice câteva condiŃii şi
cerinŃe referitoare la modul de realizare: caracterul sistematic-fapt care
necesită stabilirea unui plan în care va fi prevăzut ce, unde şi cum vom
observa; fidelitatea observaŃiei-ceea ce înseamnă că faptele vor fi
percepute şi înregistrate aşa cum se petrec ele în realitate, fără nici un fel de
intervenŃie a cercetătorului, fără implicarea vreunei atitudini partizane a
acestuia; obiectivitatea cercetătorului va fi întărită dacă momentul şi scopul
observaŃiei nu vor fi cunoscute de cei supuşi investigaŃiei, dacă cei observaŃi
se vor manifesta cât mai natural; eforturile de observare vor fi prelungite
astfel încât să se ajungă la acumularea unui volum suficient de date
diversificate calitativ, care să permită extragerea unor concluzii relevante;
consemnarea datelor obŃinute într-un jurnal (protocol) de observaŃii,
înregistrarea lor pe video-casetă etc. Utilizarea acestei metode se va finaliza
cu prelucrarea datelor obŃinute în funcŃie de ipoteza de lucru adoptată,
ajungându-se la generalizări empirice, la clasificări, definiŃii, la anticiparea
unor relaŃii cauzale, la concretizarea investigaŃiilor teoretice, la testarea
practică a ipotezei de lucru etc.
În utilizarea metodei observaŃiei pot surveni unele constrângeri şi
limite: cercetătorul este dependent de faptul politic observat-adesea fiind
nevoit să aştepte mult timp până ce se va declanşa evenimentul de interes
pentru cercetare; rezultatele observaŃiei nu se pretează la cuantificare, la o
analiză cantitativă-ceea ce reprezintă o piedică în calea rigorii, a exactităŃii;
obiectul observaŃiei îl constituie manifestările exterioare, comportamentale ale
agenŃilor politici şi nu fondul, nu factorii subiectivi, intrinseci, responsabili de
deciziile politice, de reglarea comportamentelor observate. Depăşirea unor
astfel de limite ale observaŃiei este posibilă prin recurgerea la aportul
complementar al celorlalte metode de cercetare în politologie.
b) Experimentul este, în esenŃă, o observaŃie provocată şi repetată.
Mai concret, el constă în producerea intenŃionată, programată a unui
eveniment cu scopul de a-l studia, de a analiza efectele obŃinute.
Experimentul are trei elemente: 1.O ipoteză de lucru, care urmează să fie
verificată. 2.O variabilă independentă-factorul introdus din afară. 3.Analiza şi
50

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
măsurarea rezultatelor, care implică observarea şi prelucrarea datelor despre
variabila dependentă. Pot fi distinse diferite tipuri de experimente în practica
politică: de constatare, de creaŃie, de verificare, individuale sau colective,
experimente naturale.
Dacă în sfera cercetărilor din ştiinŃele naturii experimentul este
metoda cea mai importantă, în ştiinŃele socio-umaniste aria de întrebuinŃare a
acestei metode este restrânsă. Metoda experimentului implică un cuantum de
artificii care, dacă vor distona cu firescul, vor putea invalida rezultatele întregii
cercetări. De aceea există unele rezerve în utilizarea acestei metode în
cercetările politologice (dificultatea distincŃiei între firesc şi artificial,
asigurarea reprezentativităŃii eşantionului, costuri foarte mari, inoportunitatea
experimentului de laborator, imposibilitatea efectuării unor experimente pe
mulŃimi, pe segmente importante ale societăŃii civile etc.). Cu toate acestea
experimentul a fost utilizat în diverse scopuri: pentru perfecŃionarea metodelor
de conducere politică, de selecŃie şi promovare a personalului politic, pentru
formarea culturii politice participative, în vederea găsirii unor metode pentru a
spori eficienŃa propagandei, pentru a ameliora “imaginea” unor lideri politici,
pentru a găsi tehnici de diminuare a neutralităŃii civice etc. ÎntrebuinŃarea
experimentului, ca metodă de cercetare, are virtuŃi certe mai ales în zona
creşterii cuantumului de informaŃii veridice în politologie, cu efecte de
diminuare a interpretărilor doctrinare, a speculaŃiilor lipsite de confirmare
faptică.
c) Metoda convorbirii constă într-un dialog (o conversaŃie) între
cercetător şi persoane implicate în activităŃi politice (lideri politici,
parlamentari, oameni cu o bogată experienŃă politică, alegători, lideri de
opinie etc.) subordonat unui scop, unui plan cu Ńinte precise în domeniul
descoperirii de adevăruri legate de viaŃa politică. Prin intermediul convorbirii
cercetătorii pot obŃine informaŃii obiective despre dominantele subiective ale
agenŃilor politici, despre interese, motive, convingeri, crezul politice, idealul
politic, conflictele intrinseci ale liderilor politici, care sunt inaccesibile altor
metode.
Convorbirea se poate realiza individual sau în grup, poate fi
ocazională (spontană) sau programată cu minuŃiozitate. Pentru a ne conduce
la rezultate cât mai profunde, convorbirea ar trebui să parcurgă trei etape:
etapa pregătitoare, desfăşurarea efectivă a convorbirii, prelucrarea datelor
obŃinute. În situaŃia în care convorbirea se va realiza după un plan prestabilit
cu rigurozitate, atunci ea va îmbrăca forma interviului.
Pentru ca datele obŃinute prin intermediul convorbirii să fie cât mai
concludente, vor trebui respectate câteva cerinŃe: crearea unui climat de
încredere, de respect reciproc între cercetător şi subiecŃii investigaŃi care să
favorizeze coparticiparea, sinceritatea; atitudinea empatică a cercetătorului,
flerul, capacitatea de adaptare, mobilitatea, abilitatea de comunicare verbală
şi extraverbală sunt elemente care favorizează motivarea subiecŃilor
investigaŃi să fie sinceri, deschişi colaborării, să se destăinuie, să evite
fenomenul de disimulare sau de duplicitate; cercetătorul va formula întrebările
într-un limbaj clar şi accesibil, va utiliza întrebări ajutătoare când este cazul,
51

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
va demonstra răbdare pentru ca subiecŃii investigaŃi să-şi elaboreze
răspunsurile, întrebările vor fi încadrate într-o „logică” dependentă de scopul
cercetării; convorbirea se va desfăşura după un plan ce va conŃine tema de
cercetare, scopul (ipoteza de lucru) şi metodica desfăşurării dialogului;
cercetătorul va manifesta o atitudine prudentă faŃă de informaŃiile obŃinute,
urmărind să le confrunte cu informaŃii acumulate prin utilizarea altor metode;
convorbirea va trebui să evite caracterul rigid, procedurile “oficiale” şi să se
deruleze cât mai natural, mai firesc, într-o atmosferă de încredere reciprocă.
Metodei convorbirii îi este recunoscută ca principală limită caracterul
subiectiv al relatărilor subiecŃilor investigaŃi. Dar un cercetător abil, care este
în acelaşi timp şi un bun psiholog, va putea să depăşească astfel de
obstacole îmbinând convorbirea cu alte metode, confruntând informaŃiile
obŃinute prin convorbire cu date obiective despre personalitate, despre
subiectul cercetat, obŃinute din alte surse. Toate acestea fac ca, prin
convorbire, politologul să penetreze în zone ale proceselor politice, ale
subiectivităŃii agenŃilor practicii politice, care sunt inaccesibile altor metode de
cercetare.
d) Ancheta sociologică s-a dezvoltat ca metodă de investigare a
subiectivităŃii agenŃilor politici (a atitudinilor politice, convingerilor, opiniilor,
crezului politic, a aderenŃei doctrinare a cetăŃenilor, a curentelor dominante în
opinia publică, a opŃiunilor preelectorale, a intereselor şi motivelor politice
etc.) începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ea valorifică
procedee, tehnici şi operaŃii interogative de culegere a informaŃiilor sub forma
chestionarului şi interviului. Specificul acestei metode este acela că
întrebările sunt adresate oamenilor care au experienŃe diferite, nivele de
cultură diferite, aptitudini şi caractere diverse. Răspunsurile, informaŃiile pe
care aceştia le vor oferi vor fi dependente de astfel de particularităŃi, de
volumul individual de informaŃii pe care le deŃin cei anchetaŃi în domeniul
cercetat.
Chestionarul, ca variantă a anchetei, este o cale de cercetare
directă, constând într-o suită de întrebări scrise, ordonate logic şi după criterii
psihologice, care va fi administrat unui lot reprezentativ (eşantion) de subiecŃi
(unor membri dintr-o organizaŃie politică, unor persoane cu drept de vot, unui
segment al elitei politice, unor oameni cu o vastă cultură politică etc.).
Întrebările pot avea ca obiect opiniile, reprezentările, credinŃele, atitudinile
politice în raport cu o situaŃie concretă. După forma lor, întrebările pot fi
clasificate în închise (precodificate), cărora le sunt asociate variantele de
răspuns. SubiecŃii chestionaŃi urmează să aleagă varianta de răspuns potrivită
din punctul lor de vedere. Întrebările închise pot fi dihotomice, trihotomice, cu
alegeri multiple sau în evantai. Există apoi întrebări deschise răspunsurilor
libere ale subiecŃiilor, în cadrul cărora sunt exprimate, în general, şi unele
aspecte relevante ale personalităŃii acestora.
Chestionarul este un instrument de bază în orice anchetă de
amploare. El poate fi administrat de cercetător în mod direct, fiind completat
în mod individual de subiecŃi sub supravegherea cercetătorului sau poate fi
dat acasă subiecŃilor, implicit prin internet, prin poştă, pentru a fi completat
52

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
independent. Fiecare dintre aceste moduri de administrare prezintă
caracteristici proprii în privinŃa duratei, a încrederii pe care o putem acorda
răspunsurilor la anumite întrebări considerate “delicate”, a nivelului de
motivare şi de deschidere a subiecŃilor anchetei.
EficienŃa acestei metode depinde de calitatea chestionarului. Dacă
întrebările sunt formulate defectuos (prezintă ambiguităŃi, sunt sugestive,
ipotetice, afectogene, vagi, conŃin termeni necunoscuŃi de subiecŃi etc.), atunci
răspunsurile vor fi necomparabile, distorsionate, în afara obiectului. De aceea
utilizarea corectă a anchetei pe bază de chestionar presupune parcurgerea
mai multor etape: 1.Stabilirea temei de cercetat (obiectul chestionarului);
2.Documentarea cercetătorului; 3.Formularea ipotezei de lucru;
4.Eşantionarea; 5.Alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului;
6.Pretestarea sau ancheta pilot, pentru a constata dacă chestionarul a fost
bine elaborat; 7.Redactarea definitivă a chestionarului; 8.Alegerea metodelor
de administrare a chestionarului şi punerea lor în aplicare; 9.Prelucrarea
datelor obŃinute prin raportare la ipoteza de lucru; 10.Redactarea raportului
final (a concluziilor) de cercetare.
Deşi chestionarul are anumite limite (de pildă: standardizarea, care
impune un cadru rigid şi identic pentru toŃi subiecŃii, neadaptarea la studiul
sistemelor de relaŃii interindividuale, alegerea întâmplătoare a răspunsurilor
de către unii subiecŃi, ponderea mare a subiectivităŃii celor chestionaŃi), el
prezintă ca principale avantaje următoarele: posibilitatea multiplicării
nelimitate, a readministrării de câte ori este necesar, a testării unui număr
mare de subiecŃi într-un timp relativ scurt, obŃinerea unui volum mare de
informaŃii cu posibilitatea prelucrării rapide a acestora mai ales în cazul în
care întrebările sunt precodificate, datele anchetei se pretează la o analiză
cantitativă permiŃând descoperirea unor legi statistice, concluziile obŃinute pot
fi corelate cu datele la care s-a ajuns prin utilizarea altor metode. Pentru astfel
de avantaje chestionarul a fost numit de unii cercetători “copilul teribil” al
ştiinŃelor sociale.
O variantă a anchetei, cu largă aplicare în cercetările politologice,
este sondajul de opinie. Acesta reprezintă o metodă de cunoaştere a
opiniilor politice, a curentelor de opinie, a ariei de cuprindere a unor
dominante de opinie pe baza chestionarului şi a eşantionării.
Primele sondaje de opinie sunt legate de personalitatea lui George
Gallup, care în anul 1928 susŃinea teza sa de doctorat intitulată “O metodă
obiectivă pentru determinarea intereselor cititorilor faŃă de textele unui ziar”,
pentru ca în anul 1934 să fie aplicat primul chestionar de opinii cu ocazia
alegerilor din S.U.A. Primele sondaje de opinie au vizat opŃiunile electorale,
comportamentul politic-participativ, gradul de audienŃă a comunicaŃiilor în
masă etc. Sondajele de opinie au fost perfecŃionate an de an, astfel încât
gradul de precizie a rezultatelor lor a crescut spre 100%. DeviaŃia rezultatelor
sondajelor preelectorale Gallup faŃă de rezultatul urnelor a ajuns în intervalul
1952-1984 la aproximativ 1,2%. Treptat au fost create instituŃii specializate în
sondarea şi măsurarea opiniei publice începând cu Institutul American de
Opinie Publică, continuând cu diferitele centre naŃionale pentru sondarea
53

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
opiniei publice sau cu crearea în 1956 a AsociaŃiei Mondiale pentru studiul
Opiniei Publice care are statut consultativ în UNESCO. În România a luat
fiinŃă în anul 1990 Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Publice (IRSOP)
la care, în prezent, se adaugă numeroase institute private de cercetare şi
sondare a opiniei publice.
Tehnica sondajului de opinie a îmbogăŃit cunoştinŃele referitoare la
opinii şi comportamente electorale, la diferite evenimente politice importante.
De cele mai multe ori rezultatele lor s-au dovedit a fi certitudini. Dar, în acelaşi
timp, trebuie să observăm şi efectele perverse ale sondajelor precum:
posibilitatea subordonării echipei de sociologi care efectuează sondajul unor
interese politice, tendinŃa de a influenŃa opinia publică, introducerea unor
întrebări sugestive, transformarea rezultatelor sondajelor de opinie în arme
ale luptei politice.
O altă variantă a anchetei, larg utilizată în construcŃia strategiilor
politice previzionale şi în explorarea viitorului evoluŃiei unui agent sau sistem
politic, este metoda Delphi. Ea constă în aplicarea chestionarului unui grup
de experŃi în probleme politice şi socioeconomice pentru a le obŃine părerea
în privinŃa desfăşurării unor evenimente politice viitoare, a producerii unor
schimbări precise în dinamica vieŃii politice.
Investigarea experŃilor se desfăşoară în mai multe runde succesive
(3-6 runde). Într-o primă rundă se aplică un chestionar care cuprinde întrebări
menite să circumscrie o problemă (de pildă: posibilitatea declanşării unui
război în Balcani sau revitalizarea socialismului în Ńarile europene dezvoltate
etc.). Răspunsurile obŃinute vor fi prelucrate, se va determina frecvenŃa,
intensitatea, fiind ierarhizate opiniile şi argumentele. În următoarea rundă,
experŃilor le vor fi prezentate rezultatele, concluziile şi li se va aplica un nou
chestionar cu întrebări mai precise, complementare primelor, de detaliu (de
pildă: să indice momentul declanşării, să argumenteze, să indice locul, actorii
principali etc.). Răspunsurile experŃilor vor fi prelucrate din nou, vor fi
determinate valorile medii, va fi identificată varianta cea mai probabilă cu
susŃinere majoritară argumentată. Rezultatele vor fi communicate apoi într-o
nouă rundă cu experŃii, iar acei experŃi (excepŃiile) care au poziŃii îndepărtate
de medie vor fi rugaŃi să aducă argumente în favoarea poziŃiei lor, eventual
să-şi revizuiască poziŃiile. Se poate organiza pe traseu o şedinŃă de brainstorming-experŃii
beneficiind de informaŃii suplimentare, de posibilităŃi de
comunicare cu cei care au poziŃia majoritară. Apoi se va aplica un nou
chestionar mai dezvoltat, urmat de prelucrarea datelor şi de comunicarea
concluziilor grupului de experŃi. Pe această cale se urmăreşte stimularea la
maximum a capacităŃilor de creaŃie şi valorificarea plenară a experienŃei unor
oameni bine informaŃi, a raporturilor de cooperare şi comunicare în
specialitate pentru a elabora o strategie sau un anumit scenariu privind
acŃiunea politică a unui agent (stat, partid, coaliŃie de forŃe politice etc.) sau
pentru a obŃine un suport pentru luarea unor decizii politice importante.
e) Metoda monografică este o cercetare ştiinŃifică indirectă,
materializată într-un studiu asupra singularului, a particularului, adusă până la
54

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
nivelul tratării exhaustive a aspectelor la care cercetătorul are acces în etapa
dată. Această metodă a fost preluată din sociologie.
În cercetarea politologică au avut o mare utilitate monografiile unor
personalităŃi politice celebre, ale unor partide politice, instituŃii politice
internaŃionale, regimuri politice etc. Prin astfel de studii este posibilă
aprofundarea culturii politice la nivel microsocial, cunoaşterea până la cele
mai mici detalii a unor “cazuri” concrete. Cei care vor studia monografiile îşi
vor forma anumite modele şi standarde în funcŃie de care vor putea elabora
generalizări şi extrapolări asupra ansamblului sau la nivel macropolitic.
Elaborarea unei monografii (de pildă: a unui regim politic) necesită o
temeinică documentare prin studierea materialelor de arhivă, a evoluŃiei
istorice a instituŃiilor, a mecanismelor de conducere şi de funcŃionare, a
rezultatelor obŃinute în timp. Aprofundarea analizei ştiinŃifice va putea fi
întregită prin evidenŃierea corelaŃiilor cu viaŃa socială, economică, culturalştiinŃifică,
religioasă, cu mentalităŃiile locale, obiceiurile, tradiŃiile etc. În acest
fel monografiile politice pot servi extragerii unor învăŃăminte utile oamenilor
politici de carieră dar şi cu caracter practic vizând, în principal, planificarea şi
dezvoltarea practicii politice. De aceea, interesul pentru abordările
monografice a fost recâştigat în ultimul sfert de veac, sugerându-se faptul că
studiul singularului şi al particularului localizat răspunde unor necesităŃi
profunde de cunoaştere, care pot sta la originea analizei unor probleme
generale, teoretice ale politologiei.
Metoda monografică a fost concepută şi aplicată de sociologul
Dimitrie Gusti-creatorul Şcolii Monografice de la Bucureşti. Începând cu anul
1924, el, împreună cu echipa sa, a întreprins ample investigaŃii de teren în
mai multe sate româneşti, urmând să le cunoască în întregimea lor prin
recurgerea implicit la chestionare. D. Gusti îşi propunea să obŃină o imagine
veridică, integralistă despre obiectul cercetat urmărind să reflecte atât cadrele
(cel cosmogonic, cel biologic, cel istoric şi cel psihic), cât şi activităŃile,
manifestările existente: cele economice (averile, producŃia, diviziunea
socială a muncii, bugetul, băncile, târgurile etc.), cele juridice şi statale
(delictele şi infracŃiunile, judecătoria, primăria, jandarmeria, atitudinile
cetăŃenilor referitoare la legi şi instituŃiile statale etc.), cele politice
(aderenŃele politice ale cetăŃenilor, campania electorală, conflictele politice,
simŃul civic, starea de spirit în perioada alegerilor etc.) şi cele spirituale
(activitatea bisericii, obiceiurile şi tradiŃiile morale, ideile şi simŃul estetic,
factorii culturali şi produsele lor etc.).
În ultimele decenii s-a dezvoltat, în paralel cu metoda monografică,
analiza de caz (sau metoda studiului de caz) care, în esenŃa lor, sunt
identice. Studiul de caz este o metodă de explorare, de cercetare exhaustivă
a unui fapt politic, a unei instituŃii sau a unui proces politic prin intermediul
cercetărilor de teren de tip neexperimental. Unii metodologi o deosebesc de
metoda monografică-aceasta rămânând eminamente descriptivă, prin faptul
că analiza de caz evoluează spre identificarea cauzelor, a mecanismelor de
funcŃionare, a efectelor, oferind posibilităŃi nu numai de diagnoză, ci şi de
prognoză.
55

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
f) Metoda istorică de studiere a faptelor politice presupune investigarea
apariŃiei şi evoluŃiei în timp, urmată de desprinderea principalelor momente şi
etape în dezvoltarea istorică a faptului studiat. De regulă, se presupune că un
cercetător cunoaşte tot ceea ce a fost elaborat în legătură cu tema (faptul sau
procesul politic) pe care o studiază. Aceasta ar constitui o premisă obligatorie
pentru producerea noului, pentru activitatea de creaŃie ştiinŃifică.
Etapele obişnuite ale unei cercetări istorice a unui eveniment sau
proces politic concret sunt: culegerea unui număr cât mai mare de date
referitoare la subiectul în cauză (se recurge, în acest sens, la documente de
arhivă, inscripŃii, publicaŃii, mijloace utilizate de agenŃii politici, programe
politice, monumente etc.); analiza critică a surselor, prin verificarea
autenticităŃii, a originii şi a modificărilor lor eventuale, desprinzându-se
semnificaŃia exactă a documentelor; formularea concluziilor care au premise
suficiente, urmând a fi materializate într-un raport de cercetare.
Metoda istorică vine să completeze necesarmente metodele
observaŃiei şi experimentală în politologie. CunoştinŃele referitoare la trecut,
pe lângă valoarea lor informativă şi culturală, au importanŃă şi pentru
aprofundarea cunoaşterii stării prezente, a perspectivelor faptului sau
instituŃiei politice studiate; totodată, ne va ajuta în identificarea problemelor
practice apărute în viaŃa politică, în organizarea mai bună a cercetărilor
asupra problemelor prezentului şi tendinŃelor de evoluŃie în viitor. În orice caz,
cunoaşterea temeinică a istoriei vieŃii politice, a istoriei doctrinelor politice, a
evoluŃiei culturii politice în sens larg reprezintă condiŃia sine qua non a
demersurilor ştiinŃifice care vizează atât prezentul politic cât şi perspectivele
dezvoltării vieŃii politice.
g) Metoda analizei comparative constă în stabilirea asemănărilor şi
deosebirilor dintre unităŃile politice (agenŃi politici, regimuri politice, culturi
politice, tehnici de promovare şi selectare a personalului politic, sisteme
politice etc.) aparŃinătoare aceluiaşi gen, cu scopul de a desprinde legi
generale ale funcŃionării şi dezvoltării practicii politice, de a putea prognoza
activităŃile politice viitoare.
Abordarea comparativă a faptelor şi instituŃiilor politice contemporane a
devenit o necesitate imperioasă în contextul procesului de globalizare, de
integrare europeană-în mod special. Aceasta presupune inevitabil cercetări inter
şi multidisciplinare, abordări multiculturale. Dată fiind marea diversitate a culturilor
politice contemporane, continuarea procesului de diferenŃiere şi de specializare în
dezvoltarea actuală a vieŃii politice, se ridică probleme privitoare la aspectele
comune, generale şi universale ale tuturor faptelor, proceselor şi structurilor
politice, la regularităŃile şi tendinŃele specifice societăŃilor politice aflate într-un
proces de diferenŃiere structurală şi funcŃională. Pe acest fond, analiza
comparativă poate să ne conducă spre concluzii certe.
h) Metoda comprehensiunii a fost concepută în cadrul filosofiei
neokantiene (W. Dilthey), a fost valorificată apoi de K. Jaspers şi de M. Weber
pentru înŃelegerea vieŃii subiective a agenŃilor acŃiunii sociale (motivaŃia
acŃiunii, conştiinŃa de sine, aderenŃa la valori, voinŃa guvernată de criterii
axiologice etc.).
56

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
ÎnŃelegerea laturii subiective a conduitei agenŃilor politici nu este
posibilă fără observarea şi explicarea acŃiunilor lor obiective. Psihicul agenŃilor
practicii politice se exprimă prin acŃiunea lor. Prin urmare, reconstituirea
mecanismelor psihice de producere a acŃiunilor politice, care sunt conştiente
şi intenŃionate, va porni întotdeauna de la explicarea comportamentelor
politice, a manifestărilor obiective ale practicii politice. Trecerea pragului din
zona obiectivităŃii în cea a subiectivităŃii politice este posibilă prin procedee
specifice comprehensiunii: atitudinea simpatetică a cercetătorului, capacitatea
de a se transpune în rolurile celor studiaŃi, de a realiza trăiri afective şi
atitudini similare celor pe care îi investighează, adică empatia şi intuiŃia.
ExplicaŃiile comprehensive ale comportamentelor politice sunt
dependente de volumul de experienŃe trăite ale cercetătorului, de felul
personal în care politologul însuşi şi-a realizat socializarea şi aculturaŃia
politice, de abilitatea pe care o are în utilizarea tehnicilor psihologice de
abordare a personalităŃii agenŃilor acŃiunii sociale. Un astfel de demers în
cercetările politologice şi în ştiinŃele socioumane, în general, este absolut
obligatoriu, el fiind calea de depăşire a explicaŃiilor materialiste, adesea
simplificatoare şi vulgarizante, a faptelor politice; el completează în chip fericit
explicaŃiile de tip cauzal şi obiectiv cu cele ce evidenŃiază geneza subiectivă a
comportamentelor politice care implică idealuri politice, valori, sentimente,
interese, motivaŃii politice, capacitate de efort subiectiv (voinŃă) de a realiza
finalităŃile sau programele de către agenŃii politici. Aspectele obiective şi cele
subiective ale comportamentelor agenŃilor politici sunt laturi ale aceluiaşi
întreg, sunt două feŃe ale aceleaşi medalii, iar cercetarea din politologie
trebuie să le studieze ca atare, să le identifice structura, funcŃiile şi
regularităŃile caracteristice.
i) Metoda statistică-matematică a pătruns şi în cercetarea
politologică, dar cu destulă timiditate. Ea constă în utilizarea calculelor, a
modelelor şi a cuantificării matematice în analiza şi în prelucrarea datelor
acumulate în urma explorărilor empirice. Astfel, cercetătorul ajunge frecvent
în situaŃia de a calcula medii aritmetice, procente, indici de evoluŃie, indici
de corelaŃie, indicele de coeziune a unui sociogrup politic în urma
aplicării unui test sociometric etc. Pe astfel de baze vor putea fi elaborate
tabele numerice, reprezentări grafice, modele sinoptice de tipul diagramelor,
histogramelor, cartogramelor, curbelor de distribuŃie, stenogramelor etc.
Măsurarea unor caracteristici ale faptelor politice (a frecvenŃei,
intensităŃii, ritmului, dispersiei pe teritoriu, a volumului etc.) s-a dovedit a fi
principalul element de sudură între abordările teoretice şi cele empirice de
cunoaştere. ModalităŃile de prelucrare, apoi de interpretare a informaŃiilor,
calculele statistice-matematice admise în manipularea informaŃiilor recoltate
sunt dependente de operaŃiile de măsurare. Elementele componente ale
măsurării faptelor socio-politice sunt obiectul de măsurat, etalonul de măsură
şi regulile de atribuire a valorilor 2 . Dar cuantificarea matematică în ştiinŃele
2 Vezi “DicŃionar de sociologie”, coordonatori Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, Edit.
Babel, Buc.,1993, p.347
57

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
politice nu este un scop în sine; ea va avea valoare doar dacă va fi însoŃită de
analiza calitativă, de generalizări şi interpretări corecte ale faptelor politice
măsurate şi exprimate numeric. DorinŃa prea mare a politologului de a se
interesa doar de ceea ce este măsurabil, de a utiliza modelele matematice în
opera sa ştiinŃifică generează riscul de a nu înŃelege decât o parte a realităŃii
politice.
*
* *
Desigur, registrul metodelor utilizabile în cercetarea politologică nu
poate fi redus la cele anterior prezentate. Sunt utilizate şi alte metode precum:
studiul documentelor politice şi al arhivei, metoda bibliografică, metoda
studiului de caz, brain-storming-ul, metoda analizei genetice a faptelor
politice, chestionarul sociometric, studiul diagnostic (aplicat faptelor
politice care constituie excepŃii). Important pentru politolog este faptul că
aceste metode sunt interdependente şi complementare, ele compunând
un sistem. De aceea, abordarea monodisciplinară, unilaterală a unui fapt
politic va trebui evitată.
În scopul creşterii gradului de obiectivitate şi a pertinenŃei concluziilor
la care se va ajunge în procesul de cercetare ştiinŃifică sunt necesare câteva
condiŃii: înregistrarea fidelă a datelor, a fenomenelor; investigarea unui număr
suficient de cazuri sau operarea pe un eşantion reprezentativ astfel încât
concluziile la care se va ajunge să fie infirmate doar de excepŃii; cercetarea
va avea loc în cadrul natural, firesc prin luarea în considerare a relaŃiilor
faptului politic studiat cu factorii din context (sociali, psihologici, economici,
religioşi etc.); utilizarea combinată a izvoarelor directe şi indirecte, a
metodelor de explorare directă şi mijlocită a obiectului cercetat; îmbinarea
metodelor de investigaŃie cantitativă cu cele specifice demersului calitativ;
corelarea concluziilor obŃinute cu teoria politică, cu enunŃurile validate în alte
ştiinŃe sociale astfel încât cunoştinŃele noi să răspundă pozitiv testelor de
adevăr şi de utilitate practică; utilizarea tehnicilor şi aparaturii moderne în
cercetarea politologică (aparate de fotografiat, de filmat, înregistrările
magnetice audio-video, aparate de mărire, de comunicare la distanŃă, de
monitorizare etc. până la computer şi internet) vine să sporească gradul de
obiectivitate şi eficienŃa eforturilor în cercetare; verificarea în practică a
concluziilor, a cunoştinŃelor şi inovaŃiilor la care s-a ajuns; încadrarea
adecvată a descoperirilor făcute în sistemul conceptual şi în „logica” ştiinŃei
politice. În acest fel cercetarea în politologie va sta nu numai la originea
extinderii culturii, la îmbogăŃirea ştiinŃei, ci ea va constitui o resursă pentru
ameliorări şi progres în domeniul practicii politice.
58

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
3. Programul cercetării în politologie
Cercetarea ştiinŃifică a fenomenului politic este un proces complex,
multifazic, sistematic, subordonat unor finalităŃi precise, care are
componentele (etapele) unui program. Nucleul programului este strategia de
cercetare, care este dependentă de obiectul cercetării (aparŃinător fie
cunoaşterii empirice, fie celei teoretice sau aparŃinător universului micropolitic
sau macropolitic). Strategia de cercetare în politologie are câteva momente
corelate funcŃional, care sunt următoarele:
a) Identificarea problemei de cercetat pentru care nu există încă o
soluŃie teoretică şi/sau practică. Această problemă poate să apară în viaŃa
agenŃilor politici, în planul teoriei politice, la nivelul abordărilor doctrinare etc.
Conturarea clară a problemei va conduce cercetătorul la formularea temei
de cercetare. Din start, tema va fi motivantă pentru eforturile de cercetare fie
personală, fie în echipă mono sau multidisciplinară.
b) Efectuarea unei documentări preliminare în vederea cunoaşterii
a tot ce s-a realizat în plan cognitiv şi aplicativ corelativ temei respective, cu
intenŃia cercetătorului de a acumula clarificări în legătură cu datele problemei
şi cu conexiunile dintre ele.
c) Cu cât volumul de informaŃii şi de conexiuni teoretice-aplicative
acumulate de cercetător va creşte, cu atât mintea sa iscoditoare îl va conduce
spre conceperea unor alternative divergente, ramificaŃii ale explorărilor ce vor
putea înfiripa o ipoteză ştiinŃifică, adică o presupunere sau o “rezolvare”
vagă, încă neprobată de fapte, de demonstraŃii logice. De multe ori, ipoteza
de lucru reprezintă o opŃiune pentru o posibilitate de rezolvare a problemei
cercetate din mai multe posibile; ea poate reconstitui, anticipa cauzele şi
consecinŃele unui proces sau eveniment politic care ar putea conduce la
descoperirea unor noi posibilităŃi de optimizare a acŃiunii politice.
Activitatea de cercetare ştiinŃifică a pus în evidenŃă nivele diferite de
realism în planul elaborării ipotezelor de cercetare: de la cele fanteziste, puŃin
implantate în situaŃia concretă, la ipoteze de lucru temeinic elaborate şi
ancorate în contextul situaŃional politic, căruia se doreşte a-i fi aduse
ameliorări. Desigur, o ipoteză de lucru bine elaborată va oferi o anumită
certitudine, va grăbi reuşita investigaŃiilor, va favoriza alegerea metodelor,
tehnicilor, procedeelor de cercetare cele mai potrivite şi mai lucrative. Cu cât
gradul de realism al unei ipoteze de lucru va fi mai mare, cu atât riscurile de a
fi infirmată de evoluŃia investigaŃiilor vor fi mai mici.
d) Organizarea cercetării este etapa următoare firească, prin care se
asigură constituirea echipei de cercetare, stabilirea rolurilor, alegerea locului
în care se va desfăşura cercetarea (a localităŃii sau zonei, a sociogrupului
politic etc.), determinarea eşantionului astfel încât acesta să fie reprezentativ,
stabilirea grupului experimental şi a grupului martor, asigurarea tehnicomaterială
a cercetării (aparatură, materiale, bani etc.), contactarea factorilor
care vor colabora pentru a se putea derula activitatea de cercetare
59

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
(nominalizarea lor, obŃinerea acceptului acestora, motivarea participării lor
etc.).
e) Simultan cu organizarea cercetării vor fi selectate metodele şi
procedeele potrivite de investigaŃie şi de prelucrare a datelor obŃinute. În
cercetările efectuate se valorifică mai multe metode şi procedee de cercetare
ştiinŃifică aflate în raport de complementaritate, fiecare aducându-şi o contribuŃie
specifică în cadrul proiectului de cercetare.
SelecŃia şi utilizarea metodelor sunt dependente de strategia adoptată
de cercetători. În investigaŃiile politologice sunt abordate diferite strategii de
cercetare precum:
- strategia centrată pe cunoaşterea cauzelor, a genezei unui
eveniment politic, a mecanismului de producere a acestuia;
- strategia cercetării longitudinale sau istorice a faptului supus
explorărilor cognitive, care presupune studiul apariŃiei, evoluŃiei în timp, urmat
de abordări prospective, de identificare a alternativei optime de dezvoltare în
viitor;
- strategia cercetării comparate, axată pe efortul de descoperire a
aspectelor distinctive, calitative ale unor fapte politice fie sincronice, fie
succesive, dar aparŃinătoare aceluiaşi tip;
- strategia cercetării experimentale, care conferă obiectivitate
maximă şi temeinicie culturii politice;
- strategia cercetării structural-sistemice, care se preocupă, în
principal, de analiza modului în care este alcătuit faptul sau evenimentul
politic studiat, de relaŃiile esenŃiale dintre elementele ce-l compun, de funcŃiile
fiecărui element în parte, dar şi ale sistemului studiat în raport cu mediul din
care face parte;
- strategia cercetării sociopatologice a evenimentelor politice,
centrată pe manifestările anomice, patologice ale practicii politice (cauzele
corupŃiei în politică, mecanismele de acŃiune ale unui grup de presiune
extremist, motivaŃia tergiversării adoptării unei legi care exprimă clar un
interes naŃional sau al societăŃii civile în întregul ei etc.). Punerea în aplicare a
acestei strategii în cercetarea politologică actuală vine să întregească
imaginea despre practica politică şi eficienŃa ei, într-un plan mai larg, să
îmbogăŃească sistemul culturii politice.
Strategia cercetării este axa programului de investigare. Alegerea
uneia dintre strategii va fi dependentă de tipul de cercetare, de problema care
trebuie rezolvată şi, nu în ultimul rând, de personalitatea cercetătorului. Odată
adoptată, strategia de cercetare va fi reglatoarea eforturilor de a selecta
metodele, procedeele şi tehnicile de investigare.
f) Prelucrarea şi interpretarea datelor, a informaŃiilor colectate, cu
scopul de a desprinde concluzii certe, verificabile, care pot confirma sau nu
ipoteza de lucru. În acest scop se utilizează procedeele logicii formale, cele
statistice-matematice, diferitele forme de reprezentare grafică: tabele, grafice
simple, diagrame de comparaŃie; se fac clasificări, diviziuni, demonstraŃii; se
calculează medii aritmetice, indici de corelaŃie, de creştere şi de frecvenŃă,
procente etc.
60

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
g) Eforturile de analiză şi de interpretare a datelor vor conduce către
concluzii verificabile, către alegerea soluŃiei optime sau către o inovaŃie
aplicabilă unui segment al practicii politice care va genera perfecŃionarea,
înnoirea activităŃii unui agent politic astfel încât să sporească eficienŃa şi
calitatea acŃiunilor sale.
h) Cercetarea politologică va fi finalizată în redactarea raportului de
cercetare (o comunicare ştiinŃifică, un articol sau un studiu, o monografie, un
tratat de politologie, o inovaŃie aplicabilă în practica unui agent politic etc.).
Ceea ce este fundamental pentru concluziile sau soluŃia la care a ajuns
cercetătorul este faptul că acestea trebuie să răspundă oriunde şi oricând
posibilelor teste de adevăr: să concorde cu realitatea, să fie validabile
experimental, de practică sau de viaŃa politică, să se integreze organic în
ansamblul cunoaşterii ştiinŃifice socioumane, să nu fie infirmate de enunŃurile
ştiinŃifice şi de demonstraŃiile logice consacrate în alte ştiinŃe. Într-un astfel de
context devin extrem de importante atitudinea şi responsabilitatea
cercetătorului: dacă va fi totalmente neutru şi echidistant, el va întâmpina
obstacole în înŃelegerea complexităŃii proceselor politice pe care le studiază;
dacă va fi partinic, prea implicat, el îşi va pierde obiectivitatea, care va fi
urmată de diferite carenŃe şi distorsiuni în cunoaştere. AchiziŃiile veridice ale
cunoaşterii în politologie vor contribui la modernizarea, la creşterea eficienŃei
practicii politice, fiind factorul principal de dezvoltare în acest domeniu.
61

III. AGENłII ACłIUNII POLITICE
AgenŃii acŃiunii (ai practicii politice) constituie nucleul structural al
funcŃionării şi dezvoltării sistemelor şi vieŃii politice în ansamblul lor. Prin
varietatea şi profunzimea raporturilor dintre ei, cuprinşi fiind în sfera
determinismului social, agenŃii politici sunt cei care animă, dinamizează
jocul politic în cadrul unei societăŃi, evoluŃia subsistemului politic în
organismul social. AgenŃii politici sunt iniŃiatorii şi purtătorii nemijlociŃi ai tuturor
acŃiunilor politice, ai practicii politice - juridice din colectivităŃile umane. De
aceea li se cuvine un loc central în teoria structurii şi dezvoltării practicii
politice globale.
1. Conceptul de agent (forŃă) politic
În politologie, în istoria teoriilor politice există unele tentative de
elaborare sau definire a conceptului de agent politic. Astfel, Max Weber,
într-un sens mai larg, considera că politicul cuprinde toate speciile de
activitate directivă autonomă. Într-un astfel de context, ca forŃe politice
principale sunt considerate statele, diferite grupări din interiorul acestora
pentru care interesele repartiŃiei, conservării şi transferului puterii sunt
determinante 1 . Unghiul de vedere weberian întruneşte astăzi adeziunea unui
mare număr de politologi - dacă nu în litera, atunci cel puŃin în spiritul
lucrărilor lor.
După cel de-al doilea război mondial a fost elaborată şi difuzată o
imensă literatură despre tipurile de forŃe politice contemporane şi, mai ales,
referitoare la partidele politice, grupele de presiune (Duverger, Burdeau,
Almond, Powell, La Palombara, Neumann, Morgenthau, Meynaud,
Schwartzenberg, Parini etc.). În acest cadru, politologul francez G. Burdeau
considera că forŃele politice sunt cele prin care se afirmă o voinŃă conştientă
de a acŃiona asupra grupului, valorificând energii sociale prin politizarea
diferitelor domenii ale societăŃii; sunt în esenŃă cele care îşi propun fie
cucerirea puterii, fie participarea la exercitarea ei, fie influenŃarea orientării
acesteia 2 .
Cunoscutul politolog francez M. Duverger considera că agenŃii politici
sunt organizaŃii, sociogrupuri organizate, structurate, articulate, ierarhizate,
mai mult sau mai puŃin specializate şi adaptate luptei pentru putere, care
exprimă interesele şi obiectivele forŃelor sociale diverse: clase sociale,
colectivităŃi locale, grupări etnice, grupuri cu interese particulare 3 .
1 M. Weber, "Le savant et la politique", Paris, 1959, p. 99 - 101.
2 G. Burdeau, ’’Traité de science politique’’, tome III, Paris, 1968, cap. I.
3 M. Duverger, "Introduction a la politique", Gallimard, Paris, 1964, p.183.

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
În literatura politologică, printre finalităŃile principale ale agenŃilor
politici sunt evidenŃiate realizarea binelui comun (G. Burdeau, B. de Jouvenel,
J. Freund etc.), de agregare şi articulare a diverselor interese (Powell, Almond
etc.), de conversiune a cerinŃelor şi suporturilor intra şi extra-societale în
decizii, adică în outputs-uri corespunzător valorilor integrative ale sistemului
(D. Easton), adaptarea şi menŃinerea sistemului socio-economic prin
universalizarea valorilor existente, prin prevenirea şi înlăturarea devianŃelor
(T. Parsons), scopuri pedagogice (D. Gusti etc.).
Alte puncte de vedere teoretice evită analiza categoriei de forŃe
politice sau o consideră un demers inutil, justificat prin fenomenul
"depolitizării" societăŃii, al dezideologizării acŃiunii politice generate de
societatea "abundenŃei" sau a "bunăstării generalizate". Astfel de poziŃii ar
putea avea un caracter conservator; scopul lor, aureolat de "mitologia
depolitizării societăŃii", ar putea fi şi acela de a cultiva pasivitatea în rândurile
acelor agenŃi politici care doresc schimbări sociale de mare anvergură.
AgenŃii politici contemporani sunt grupări de cetăŃeni, formate prin
asociere liberă, bine organizate, durabile, posedând o unitate de voinŃă şi de
acŃiune determinată de nevoile şi interesele formelor de comunitate socială,
ale colectivităŃilor umane, claselor, categoriilor sociale, sociogrupurilor din
interiorul comunităŃii pe care le reprezintă, având drept scop final fie
schimbarea profundă a ordinii instituŃionale şi sociale existente şi crearea unei
ordini socioeconomice şi politice superioare, fie conservarea ordinii social -
economice şi politice date, fie influenŃarea aplicării dreptului în favoarea lor -
finalităŃi emanate dintr-un ansamblu de motive aparŃinând şi bazei,
segmentului din societatea civilă pe care îl reprezintă.
Ca asociaŃii cetăŃeneşti bine organizate - agenŃii politici sunt
caracterizaŃi prin coeziune, ierarhizare funcŃională interioară, un aparat de
conducere (variabil în funcŃie de numărul de membri, scopurile urmărite, aria
geografică de răspândire etc.) şi conduşi, un statut formal sau informal, anumite
tehnici de încadrare a membrilor, un nivel concret de operativitate dependentă
de raportul dintre centralism şi democraŃia internă, o relativă durabilitate, unitate
de voinŃă şi de acŃiune, simboluri specifice (carnete de membru, insigne,
drapele, sigle, portrete ale liderilor, lozinci, aspecte vestimentare caracteristice
etc.), capacităŃi de a utiliza anumite instrumente şi de a valorifica resurse
politice, pot avea continuitate în acŃiune sau o activitate intermitentă, posedă
strategii şi tactici proprii, se raportează în mod direct sau indirect la puterea de
stat şi la exercitarea dreptului de decizie la scara societăŃii globale.
Ca formaŃiuni de cetăŃeni, agenŃii politici transpun în practică
statutul constituŃional al cetăŃeanului, distingându-se, prin aceasta, de
organizaŃiile economice, culturale sau profesionale. Complexul ansamblu de
trebuinŃe şi interese economice, de regulă, constituie impulsul primar,
fundamental al acŃiunilor iniŃiate şi desfăşurate de forŃele politice. AgenŃii
politici acŃionează într-un cadru sociocultural, ideologic concret, în mediul unui
regim politic, în interiorul unei comunităŃi umane, într-un cadru demogeografic
ce-şi lasă amprentele prin determinare sau influenŃare în diferite grade asupra
dinamicii lor. Practica fiecărui agent politic, dinamica seriilor de acŃiuni
64

AGENłII ACłIUNII POLITICE
întreprinse sunt modelate de mişcarea macrosistemului social, de fiecare
subsistem ce intră în alcătuirea acestuia.
AgenŃii politici transpun în practică dreptul constituŃional, îşi
armonizează programele şi acŃiunile cu celelalte izvoare de drept sau
acŃionează în sensul schimbării dreptului, a ordinii juridice şi
socioeconomice existente. Energiile care îi animă sunt determinate de
factori economici, culturali, ideologici, spirituali, de elemnte care Ńin de
psihismul social şi emană în mod nemijlocit din dinamica relativ autonomă a
subsistemului acŃiunilor politice. Astfel de factori pot fi valorificaŃi armonios
în activitatea agenŃilor politici realizându-se o voinŃă social - politică unitară,
o unitate de acŃiune, un relativ consens la nivelul colectivităŃii sau,
dimpotrivă, în cele mai multe cazuri, între organizarea social - economică,
viaŃa culturală, psihismul social, conştiinŃa comunitară - pe de o parte, şi
practica agenŃilor politici, funcŃionarea sistemului politic în întregul lui - pe de
altă parte, pot să apară disfuncŃii, defazări, contradicŃii determinate de
procesele dinamicii sociale globale.
În cadrul societăŃilor libere, cu economie de piaŃă, agenŃii politici nu
reuşesc să realizeze convergenŃa tuturor energiilor sociale, coeziunea tuturor
colectivităŃilor umane în acord cu o strategie unitară. In jocul liber, pe scena
socială, al agenŃilor politici este dificil de realizat consensul în rezolvarea
problemelor majore ale vieŃii economice, sociale, culturale şi politice - fapt ce
poate să explice neîmplinirile în planul raŃionalităŃii, eficienŃei şi operativităŃii
practicilor a numeroşi agenŃi politici.
Programele, strategiile şi scopurile forŃelor politice scot în evidenŃă
anumite atitudini ale lor faŃă de ordinea socială, faŃă de valorile promovate în
cadrul macrosistemului social şi, în special, faŃă de suprastructura politico -
juridică, ordinea economică existente sau faŃă de procese şi tendinŃe
semnificative petrecute pe plan internaŃional. Corespunzător unui sistem de
interese, agenŃii politici - pe baza unei reflectări părtinitoare a totalităŃii
socioumanului, vor elabora şi realiza în practica lor orientări strategice
specifice. Astfel, ei pot urmări cu predilecŃie fie schimbarea pe cale
revoluŃionară a societăŃii, fie conservarea, supravieŃuirea sistemului
socioeconomic existent, fie influenŃarea interpretării şi aplicării dreptului în
favoarea satisfacerii unor interese particulare sau schimbarea pe calea
reformelor. ForŃele politice contemporane, prin practica lor nemijlocită, prin
participarea la alianŃe sau la luptele politice, urmăresc una dintre aceste
direcŃii strategice sau le combină în favoarea uneia (rezultă astfel posibilitatea
stabilirii poziŃiei fiecăreia pe eşichierul politic: stânga, dreapta, centru, centru -
stânga, extrema dreaptă etc.). Pentru a-şi atinge scopul final, ele urmăresc să
cucerească puterea în stat, să exercite dreptul de iniŃiativă legislativă, de a
adopta legi sau să obŃină posibilitatea de a influenŃa prin diverse mijloace
activitatea organelor statului de elaborare, adoptare şi aplicare a principalelor
decizii, norme politice - juridice.
65

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
2. Clasificarea agenŃilor politici
ForŃele politice din lumea de azi ni se înfăŃişează într-o mare
diversitate, pe fondul căreia am putea evidenŃia câteva tipuri sau clase. M.
Duverger făcea distincŃie, în plan teoretic, între două categorii de agenŃi:
partidele şi grupele de presiune. De aceeaşi părere a fost şi R.G.
Schwartzenberg, care considera că peste tot "partidele politice şi grupurile de
interese sunt principalele organizaŃii care animă jocul politic" 4 . AlŃi politologi
disting mai multe tipuri de forŃe politice. Astfel, G. Burdeau le împărŃea în
forŃe difuze şi forŃe organizate. Primele sunt cele care suscită un
comportament analog la un număr mare de indivizi cărora le lipseşte
organizarea, neputându-se adapta cu promptitudine la lupta politică, şi care
constituie, mai degrabă, izvoare de energie din care se vor alimenta forŃele
organizate. In cadrul acestei categorii sunt incluse opinia publică, ideologiile şi
conştiinŃa de clasă. ForŃele organizate sunt cele bine echipate tehnic, cu un
grad înalt de funcŃionare şi care se străduiesc să obŃină cât mai multe energii
sociale în orbita lor conferind eficienŃă aspiraŃiilor latente. In această categorie
ar intra cinci tipuri de forŃe politice: corpurile electorale, partidele politice,
grupele de presiune, presa şi armata.
Într-adevăr, este uşor de observat că există o mare diversitate de
agenŃi politici condiŃionată de numeroase veriabile: mărime, grad de
coeziune, organizare, strategie, dispersie geografică a membrilor, tradiŃii,
mentalităŃi, interese reprezentate, particularităŃi naŃionale şi locale, locul în
regimul politic etc. Combinarea acestor variabile în procesul apariŃiei şi
dezvoltării fiecărei forŃe politice luată în parte este unică, originală - fapt
care reliefează relativa autonomie a agenŃilor politici în cadrul regimului politic
şi în dinamica macrosistemului social. Dar, în acelaşi timp, în practica fiecărei
forŃe politice se combină, se conjugă actele, evenimentele aleatorii cu o linie
istorică, cu tendinŃa necesară. Ori, linia necesară este dată de voinŃa, de
practica forŃelor sociale progresiste, adică a acelora care reuşesc să satisfacă
după criterii de raŃionalitate, într-un grad tot mai mare, nevoile oamenilor.
Fiind dată o aşa de mare diversitate a agenŃilor politici contemporani,
se impune, în primul rând din considerente epistemologice, o clasificare a
acestora. In istoria teoriilor politice au fost elaborate numeroase tipologii în
baza mai multor criterii. Am putea avea în vedere câteva:
a) ForŃele politice pot fi clasificate adoptând, prin analogie, criteriul
succesiunii fazelor vieŃii omeneşti (F. Röhmer): radicale (corespunzătoare
copilăriei), liberale (corespunzătoare vârstei tinereŃii), conservatoare
(corespunzătoare maturităŃii) şi absolutiste (analoage bătrâneŃii).
b) După simboluri şi semnele externe: albe, roşii, negre, verzi,
galbene etc.
4 R.G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Ed. Montchrestien, Paris, 1971, p. 329.
66

AGENłII ACłIUNII POLITICE
c) După numele liderilor deschizători ai unor serii de evenimente
istorice: marxiste, hitleriste, maoiste, gauliste etc.
d) După numărul de membri (Tocqueville): mari şi mici; individuale şi
colective.
e) După gradul de participare a conştiinŃei: cu activitate conştientă,
cu activitate spontană etc.
f) După originea lor (G. Burdeau): pot avea origine în preocupări
economice, religioase, spirituale sau în voinŃa de a menŃine anumite tradiŃii.
g) După atitudinea faŃă de ordinea economică, socială şi juridică
existentă în mediul lor de activitate: conservatoare, centriste şi revoluŃionare.
h) După locul şi rolul lor în regimul politic: aflate la putere
(utilizează mecanismele constituŃionale în luarea principalelor decizii), în
opoziŃie (tind să aducă amendamente constituŃiei, sistemului de drept şi ordinii
sociale),contra regimului politic (uneori scoase înafara legii, deoarece luptă
pentru o schimbare radicală a societăŃii şi, în primul rând, a statului existent).
i) După clasele sociale, colectivităŃile umane din voinŃa cărora îşi
absorb existenŃa şi ale căror interese le promovează: ale celor dominante, ale
claselor intermediare şi ale celor marginalizate.
j) După orânduirea socioeconomică pe care o promovează prin
practica lor: sclavagiste, feudale, tributale, capitaliste, socialiste, cu mecanism
economic de tip liber, de comandă sau mixt.
Sunt, fără îndoială, şi alte clasificări. Cele de mai sus sunt înşirate,
aproximativ, în ordinea profunzimii sociologice crescânde. Primele se
întemeiază pe criterii superficiale, pe când ultimele au profunzime sociologică,
evidenŃiind note distinctive esenŃiale.
3. NoŃiunea de conduită politică
Conduita unui agent politic este o categorie sintetică, cuprinzătoare,
care desemnează ansamblul manifestărilor comportamentale şi resorturile
subiective corelate cu acestea, orientându-le şi reglându-le. Conduita politică
este o formaŃiune unitară şi coerentă care are două laturi: una obiectivă,
exterioară, comportamentală, practică (greve politice, demonstraŃii, mitinguri,
revoluŃii, războaie, campanii electorale etc.) şi o componentă subiectivă:
conştiinŃa politică, atitudini, stări de spirit, capacitatea de a combina
elementele culturii politice, doctrina, programul, voinŃa politică etc.
Latura subiectivă a conduitei politice este compusă din trei părŃi:
conştiinŃa politică (cuprinde toate manifestările ideologice, spirituale şi de
opinie), afectivitatea politică (emoŃii, sentimente şi pasiuni politice) şi voinŃa
politică (generată în mod nemijlocit de motivaŃii, interese, orientată de
scopuri şi programe politice, reprezentând capacitatea de efort a agentului în
raport cu anumite obiective concrete pe care tinde să le înfăptuiască).
Aspectele subiectiv şi obiectiv ale conduitei politice sunt două laturi ale
aceluiaşi întreg care se află rareori în stare de perfectă armonizare intrinsecă.
Subiectivitatea politică reflectă, evaluează, anticipă şi coordonează
67

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
comportamentul politic care, la rândul lui, exteriorizează, obiectivează conştiinŃa,
afectivitatea şi voinŃa agentului politic. Ca urmare, am putea descifra şi înŃelege
structura subiectivităŃii politice pornind de la observarea, cercetarea şi
determinarea regularităŃilor, legilor care guvernează desfăşurarea
comportamentului forŃelor politice. Acest lucru este posibil recurgând la metodele
şi tehnicile de cunoaştere specifice sociologiei, psihologiei şi ale altor ştiinŃe
socioumane: observaŃia, experimentul sociopolitic, chestionarul, sondajul de
opinie, intervievarea liderilor politici, convorbirea, metoda istorică, metoda
modelării şi simulării unor procese politice, metoda structuralist - funcŃionalistă,
metoda analizei cauzal - nomologice etc.
4. Organizarea subiectivităŃii agenŃilor politici
În literatura contemporană s-a conturat o metodă de investigare şi
studiere în plan sincronic a structurii conştiinŃei sociale. AdepŃii acesteia
consideră că ansamblul vieŃii psihospirituale a societăŃii s-ar compune din
două nivele interdependente: un nivel teoretic, sistematic - elaborat şi
propagat în mediul social de către intelectuali (ideologia fiind o componentă
esenŃială a acestuia) şi un nivel psiho-social. O astfel de viziune
sincronistă, structuralistă nu surprinde în întregime dinamica subiectivităŃii
sociale. Această poziŃie teoretică nu a lăsat un loc corespunzător pentru
înŃelegerea rolului atitudinilor agenŃilor acŃiunii sociale, pentru analiza voinŃei
sociale, a sentimentelor şi pasiunilor ca elemente esenŃiale ale subiectivităŃii
oricărui agent al acŃiunii sociale (poate şi pentru motivul că astfel de concepte
au fost larg vehiculate de către unii adversari ideologici, este adevărat - de pe
poziŃii conservatoare, de dreapta).
ConcepŃia de mai sus nu este greşită. Ea surprinde aspectele
structurale evidente şi fundamentale ale conştiinŃei sociale, dar nu a rezolvat
mulŃumitor problema conŃinutului subiectivităŃii politice. In planul mai larg al
dinamicii acesteia, în cadrul căreia structura este un caz limită, vom putea
constata că nivelul teoretic - ideologic şi psihicul social constituie elemente,
procese ale unui sistem mult mai complex al subiectivităŃii. In demersul teoretic
de faŃă, subiectivitatea politică este concepută ca organizare dinamică a
următoarelor elemente psihoconştiente ale agentului acŃiunii politice: elementul
direcŃional sau de orientare, elementul energetic sau dinamogen, elementul
atitudinal şi voliŃional. Toate acestea compun un sistem având funcŃii de
reglare nemijlocită a comportamentului agenŃilor politici.
5. Latura direcŃională a subiectivităŃii agenŃilor politici
Segmentul direcŃional al subiectivităŃii agenŃilor politici este alcătuit
din următoarele procese mai importante: conştiinŃa de sine a agentului,
ideologia politică, valorile politice, idealurile politice, strategiile, programele şi
statutele politice.
68

69
AGENłII ACłIUNII POLITICE
a) ConştiinŃa de sine a agentului acŃiunii politice este o reflectare,
determinată de voinŃa şi interesele suportului social din care s-a desprins forŃa
politică respectivă şi pe care îl serveşte, a aspectelor comune şi diferenŃiale
ale agentului în raport cu ceilalŃi agenŃi politici, este o reflectare a locului şi
rolului agentului în sistemul social şi în viaŃa politică internă şi internaŃională, a
istoriei sale şi a perspectivelor ce vor rezulta din aceasta. ConştiinŃa de sine
reflectă mişcarea socială obiectivă a agentului şi se manifestă prin conştiinŃa
apartenenŃei fiecărui membru la forŃa politică respectivă, prin calitatea
cunoaşterii statutului şi programului de către membri, prin nivelul de
organizare a agentului, coeziunea psihomorală şi eficienŃa acŃiunii acestuia.
ConştiinŃa de sine luminează acŃiunea istorică a agentului. Ea are un
caracter dinamic, istoric, dezvoltându-se în cadrul practicii politice prin
reflectarea propriilor succese şi insuccese. Formarea şi dezvoltarea
conştiinŃei de sine a unui agent dat constituie o condiŃie sine qua non a
transformării conduitei sale spontane într-o practică istorică, programatică,
orientată de criterii de raŃionalitate şi eficienŃă, de o anumită tablă de valori.
În viaŃa oricărui agent politic există posibilitatea apariŃiei unei false
conştiinŃe de sine. Această posibilitate a fost transformată în realitate şi
folosită din plin în anumite conjuncturi istorice pentru a-şi atinge scopurile
proprii de către numeroase forŃe politice. Falsa conştiinŃă de sine se poate
manifesta prin autoatribuirea de merite şi performanŃe ireale, prin
supraestimarea şi denaturarea propriei istorii în ce priveşte realizarea unor
valori politice cu valabilitate şi semnificaŃii universale (de exemplu - victoria în
război, menŃinerea păcii, câştigarea alegerilor, adâncirea democraŃiei etc.),
prin supraaprecierea capacităŃilor proprii - actuale şi viitoare, prin exproprierea
meritelor şi exagerarea defectelor altor agenŃi politici. Cu cât agentul politic va
înclina mai mult spre extremele eşichierului politic, cu atât manifestările de
falsă conştiinŃă de sine sunt mai mari şi frecvente. Acest fapt s-a manifestat
amplu în demagogia partidelor fasciste, în proiectele şi ideile aberante,
fetişizante, escatologice ale forŃelor politice naŃionaliste, şovine, imperialiste,
ale forŃelor extremiste în general.
ConştiinŃa de sine a forŃelor politice subordonate marilor valori ale
omului se întemeiază pe aspiraŃia de a fi integralistă, ştiinŃifică, cu un înalt
grad de obiectivitate. Realizarea acestei aspiraŃii este facilitată de spiritul
ştiinŃific, de atitudini practice consonante DeclaraŃiei universale a drepturilor
omului. Partidele maturizate din punct de vedere organizatoric, funcŃional,
ideologic, cele cu o istorie mare, validată de un segment social important al
naŃiunii, pot să exprime o rezistenŃă evidentă în faŃa posibilităŃii apariŃiei unor
elemente de falsă conştiinŃă de sine, fapt reliefat de caracterul ştiinŃific, realist
al programelor politice, al statutelor şi deciziilor pe care le iau. Toate acestea
influenŃează în mod benefic eficienŃa şi operativitatea acŃiunii lor globale.
b) Ideologia politică este o noŃiune care se află în raport de
interferenŃă cu sfera noŃiunii de conştiinŃă de sine a agentului fiind, totodată,
mult mai cuprinzătoare decât aceasta şi, prin relaŃiile pe care le are cu
celelalte forme şi laturi ale conştiinŃei sociale, ea va declanşa procesul de
politizare a lor.

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Ideologia politică constituie o însemnată resursă politică, un mijloc al
formării conştiinŃei de sine a agentului şi, prin unele elemente ale ei, un
instrument al practicii politice globale. Ideologia politică oferă agentului acŃiunii
un model desăvârşit de societate şi de om, un tip ideal - dezirabil de acŃiune
politică globală, de regim politic, dezvăluie şi propune modalităŃi de
transformare a resurselor politice în instrumente politice care să faciliteze
transformarea bazei sociale într-o forŃă pentru sine, contribuind la creşterea
ratei instituŃionalizării politice. De asemenea, ideologia politică constituie un
cadru teoretic general care întemeiază, justifică şi promovează programele,
strategiile, scopurile şi tacticile politice, conferind în acest fel o orientare
generală a acŃiunii politice globale în conformitate cu voinŃa socială din care
agentul politic emană, jucând rolul de călăuză spirituală a conduitei agentului.
Ideologia ar putea efectiv să realizeze o astfel de funcŃie de direcŃionare cu
condiŃia ca ea să prezinte un caracter deschis, creativ, antidogmatic, să se
adapteze mutaŃiilor ce survin în situaŃia globală în care acŃionează agentul, în
ştiinŃele socio-umane, în cultură, să nu degenereze într-un obiectivism care
să-i anuleze miezul viu, angajant.
c) Valorile politice sunt componente centrale ale conştiinŃei de sine a
agentului politic sau a clasei sociale, sunt nucleul ideologiilor. Pe bună dreptate,
M. Duverger remarca faptul că toate ideologiile propagă sisteme de valori.
Dar, ce sunt valorile politice? Sociologul român Petre Andrei
considera că sunt cele stabilite de ştiinŃa politicii şi se referă la stat, la formele
de organizare a vieŃii în comun, oscilând între două extreme: universalism şi
individualism. Valorile politice condiŃionează dezvoltarea tuturor celorlalte
valori de cultură şi de civilizaŃie, oferind forŃelor sociale o directivă. Valorile
politice nu sunt Ńinte ultime, valori scop, ci un mijloc pentru realizarea valorilor
supreme care sunt cele ale culturii şi eticii 5 . P. Andrei a dezvăluit un şir de
criterii de clasificare a valorilor după valabilitate, calitate, subiect, motive,
obiect, facultatea psihică din care izvorăsc şi după sfera lor de aplicare.
Un alt autor, G. Burdeau, considera că "diferenŃierea politică,
disciplina, Puterea, valorile în comun acceptate apar ca date esenŃiale şi
permanente ale oricărei societăŃi structurate din punct de vedere politic" 6 .
Valorile politice sunt cele care participă direct în procesul de exercitare a
puterii şi condiŃionează organizarea, structura politică a grupurilor sociale.
Rolul determinant în lumea valorilor politice îl deŃin cele care privesc ordinea
politică dezirabilă, ceea ce Burdeau numea ideea de drept. În orice societate
există o singură schelă (tablă) de valori şi aceasta este de ordin politic.
Ierarhiile sociale se vor forma pornind de la această schelă a valorilor.
Generalizarea spiritului democratic se va realiza prin substituirea valorilor
politice celor sociale.
Apreciind şi extrăgând elementele viabile, raŃionale din concepŃiile de
mai sus (de pildă, rolul reglator al valorilor, criterii de clasificare, tendinŃa de
universalizare a valorilor politice etc.), nu avem voie să uităm faptul că ele
5 P. Andrei, "Opere sociologice", Bucureşti, 1973, p. 246 - 344.
6 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome III, Paris, 1968, p. 455.
70

71
AGENłII ACłIUNII POLITICE
sunt produse social - istorice, sunt determinate, derivate ale dinamicii sociale
şi, în acelaşi timp, prin funcŃia lor directivă, participă la determinismul social
reliefând nota teleologică a progresului politic şi a societăŃii în ansamblu.
În vederea definirii valorilor politice s-ar putea porni de la constatarea
că agenŃii politici nu reflectă în mod obiectiv, neutral situaŃia socială în care ei
acŃionează, obiectul acŃiunii lor, viaŃa socială la care participă, ci prin
raportarea acestora la fiinŃa lor, la interesele, voinŃa şi programele lor
strategice conferindu-le diferite semnificaŃii. Numeroase fapte din mediul de
acŃiune al agenŃilor rămân neutre în raport cu subiectivitatea sau cu eficienŃa
acŃiunii lor; cu alte cuvinte, nu au nici o semnificaŃie valorică şi practică pentru
ei. Pe când faptele, relaŃiile şi procesele din mediul de acŃiune care
influenŃează pozitiv sau negativ eficacitatea acŃiunii politice prezintă
semnificaŃii valorice de diferite grade pentru agenŃi, adică împiedică, frânează,
inhibă sau, dimpotrivă, facilitează satisfacerea intereselor, realizarea voinŃei
lor politice. SemnificaŃiile politice ale diferitelor fapte sociale sunt tocmai
calităŃile atribuite acestora de a satisface nevoile, interesele, voinŃa şi
realizarea programelor agenŃilor politici. Faptele (acŃiuni concrete, relaŃii,
procese sociale, instituŃii, stări de conştiinŃă, serii de acŃiuni etc.) sunt inegale
din unghiul de vedere al semnificaŃiei lor pentru realizarea strategiilor agenŃilor
politici. Din această cauză pot fi integrate într-un sistem ierarhic, într-o schelă
de valori. La vârful piramidei valorilor politice se situează dreptatea şi
echitatea socială - "steaua polară" a practicii şi valorilor politice autentice.
Valorile de dreptate, libertate, egalitate, fraternitate, democraŃie, demnitate
naŃională, dezarmare, pace, independenŃă, drepturile omului etc. capătă o
expresie formală în ConstituŃia statelor democratice (izvorul formal primar al
întregului sistem de drept) şi o expresie materială în activitatea organelor statului,
a tuturor forŃelor politice ale regimului existent, ale segmentului social din voinŃa
căruia emană constituŃia şi în favoarea căruia se aplică.
Sunt, deci, valori politice toate acele dominante de conştiinŃă şi fapte
aparŃinătoare existenŃei sociale care deŃin o poziŃie privilegiată, o semnificaŃie
pozitivă în raport cu realizarea programelor agenŃilor politici purtători ai
democraŃiei, ai drepturilor omului, ai progresului social, ca urmare a calităŃilor
lor intrinseci obiective. Sunt valori politice, în sensul cel mai larg, toate
elementele structurale ale acŃiunii politice globale, ale seriilor de acŃiuni
istorice, toate produsele practicii acelor forŃe politice care înfăptuiesc cu
adevărat dreptatea şi echitatea socială, progresul social.
Dacă am adopta criteriul praxiologic pentru a clasifica valorile politice,
atunci ar putea să rezulte următoarele tipuri:
1. Valori - agenŃi politici: partide democratice, lideri politici,
organizare statală eficientă şi democratică etc.
2. Valori ale subiectivităŃii agenŃilor politici: doctrine raŃionaliste şi
umaniste, idealuri politice, voinŃa sociopolitică etc.
3. Valori prospective: scopuri, strategii, programe.
4. Valori - obiecte ale acŃiunii politice: mase populare, naŃiuni,
conştiinŃa colectivităŃilor umane, obiceiuri, tradiŃii, mentalităŃi colective, corpul
electoral etc.

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
5. Valori - mijloace: ideologia, mijloacele de informare, dreptul, banii
etc.
6. Valori situaŃionale: mediul social, cultura, factorii de civilizaŃie etc.
7. Valori - realizare: mecanismul conducerii politice, constituŃia,
democraŃia pluralistă, rata instituŃionalizării politice, rata creşterii economice
etc.
8. Valori - produse ale acŃiunii politice: pluralismul formelor de
proprietate, ordinea de drept, sistemul instituŃional etc.
Rezultă că teoria acŃiunii crează posibilităŃi în plus pentru o abordare
analitică a valorilor politice şi sociale în general. Dar valorile amintite îşi pot
îndeplini rolul în plenitudinea lui doar în practica politică globală sau în seriile
de acŃiuni din cadrul acesteia - acŃiuni care, ele însele, pot să aibă valoare
sau nu.
Care este criteriul de evaluare a acŃiunilor şi seriilor de acŃiuni ale
diferitelor forŃe politice? Este legitimitatea lor, adică concordanŃa lor cu voinŃa
poporului, cu ConstituŃia şi cu sistemul de drept. Marile acŃiuni politice,
acŃiunile istorice ale forŃelor sociale progresiste au fost întotdeauna legitime -
chiar dacă s-au confruntat cu valuri de contestare din partea forŃelor ostile, au
izvorât din necesităŃile obiective ale istoriei căpătând o expresie subiectivă în
voinŃa şi aspiraŃiile maselor populare, în programele forŃelor politice orientate
de marile valori ale umanităŃii care au acŃionat în confomitate cu normele
emanate din acestea.
AcŃiunile şi seriile de acŃiuni politice ale guvernanŃilor din societăŃile
generatoare de înstrăinare umană, din regimurile totalitare, elementele
structurale ale acestora pot fi adesea nonvalori, pseudovalori sau
antivalori, fapt reliefat prin raportarea la criteriul general al progresului, la
voinŃa claselor sociale, colectivităŃilor umane care îl realizează. Chiar dacă
dreptatea a fost vehiculată, ca valoare politică, în programele şi în
documentele acestor forŃe politice, interpretările juridice şi realizarea practică
a acestor valori au avut un caracter contrar voinŃei şi aspiraŃiilor celor
guvernaŃi, exploataŃi, dominaŃi şi, uneori, înstrăinaŃi de viaŃa politică.
Din unghiul de vedere al teoriei acŃiunii, aşa numitele "valori politice
universale" sau "general umane" (dreptate, echitate, progres, solidaritate etc.)
au o existenŃă formală în planul abstracŃiilor transistorice, sunt nişte modele
ideale, invariante în raport cu practica politică vie. În realitate, în planul
practicii politice, al vieŃii politice reale, aceste valori au căpătat diverse
interpretări particulare.
Există o dinamică, un progres al valorilor şi sistemelor de valori
politice, al interpretărilor materiale a valorilor formale - progres determinat de
mişcarea societăŃii globale. Dinamica valorilor politice a fost marcată de
succesiunea revoluŃiilor politice care au dus la dispariŃia sistemelor de valori
aflate în criză şi la afirmarea în acŃiune a unor valori politice noi, mai bine
adaptate cerinŃelor determinismului social, criteriilor de eficienŃă şi raŃionalitate
ale tuturor tipurilor de activităŃi umane.
Rolul valorilor în acŃiunea politică este de neînlocuit. De aceea unii
autori l-au supraestimat. Astfel, pentru T. Parsons, valorile comunitare ale
72

AGENłII ACłIUNII POLITICE
sistemului social legitimează orice acŃiune socială. Generalizarea sistemelor
de valori duce la o reglare efectivă a practicii, fiind factorul central al
procesului de modernizare 7 . Pentru Parsons valorile prezintă o însemnătate
decisivă în vederea menŃinerii coeziunii colectivităŃii umane, pentru asigurarea
consensului, conformismului şi pentru preîntâmpinarea devianŃelor. De aceea,
devine necesară internalizarea valorilor oficiale în toate mediile sociale,
pentru toŃi membrii societăŃii.
T. Parsons a supraestimat rolul valorilor (le-a considerat primum
movens), ca şi al celorlalte elemente ale subiectivităŃii în procesul evoluŃiei
societăŃii, astfel încât concepŃia sa se înscrie în limitele voluntarismului de
orientare conservatoare. Aceasta emană şi din concepŃia lui conform căreia
schimbările radicale, de tipul revoluŃiilor, nu sunt posibile în socităŃile
industriale moderne.
În fapt, valorile politice sunt produsul dinamicii societăŃii globale, sunt
determinate de locul şi rolul agenŃilor politici în sistemul politic. Ele joacă un
rol de important factor de direcŃionare, de orientare a acŃiunii politice şi
sociale, influenŃând în acest fel ritmurile schimbării, provocând uneori
schimbări de amploare în devenirea unor subsisteme ale vieŃii sociale. Dar
rolul valorilor politice în orientarea şi direcŃionarea practicii politice şi, prin
intermediul acesteia, în satisfacerea tot mai bună a intereselor agenŃilor
politici şi sociali este inegal. Un aport esenŃial în orientarea practicii sociale îl
au idealurile, programele şi strategiile politice.
d) Idealurile politice. Mai mult decât oricare formă a practicii sociale,
politica a avut şi are nevoie de un model proiectiv, a determinat, a produs şi
va produce diferite idealuri care au un însemnat rol director pentru acŃiune.
Diferitele forŃe politice, diferiŃii oameni politici şi ideologi au creat,
"inventat" sau pus în valoare o mare varietate de idealuri politice. La sfârşitul
secolului al XIX-lea, Th. PăcăŃian era convins că "perfecta armonie a
scopurilor de stat şi a mijloacelor ce servesc spre împlinirea lor, fie ele
totdeauna oricât de conforme cu natura statului, în esenŃă e, negreşit, ultima
Ńintă şi supremul ideal al politicii..." 8
Ch. Eisenmann, după ce enunŃase câteva scopuri ale politicii -
realizarea păcii, a justiŃiei, moderaŃiei, libertăŃii, puterii - formula ideea că
opŃiunea pentru un anumit ideal nu relevă o cunoaştere ştiinŃifică pentru că ea
nu poate fi considerată adevărată sau falsă, demonstrată sau înlăturată
întrucât rezultă din sentimente şi voinŃă 9 .
G. Burdeau şi-a propus să formuleze "scopurile absolute", valabile în
toate societăŃile organizate politic. In acest sens, scopul politicului este acela
de a procura un bine societăŃii, colectivităŃii; fără politică societatea neputând
supravieŃui. Binele comun realizat de politică ar consta în asigurarea ordinii şi
justiŃiei. El se realizează concret prin voinŃa celor care decid 10 .
7 T. Parsons, "The System of Modern Societies", Prentice -Hall, Inc., 1971, p. 15.
8 Th. PăcăŃian, "Principiile politicei", Sibiu, 1899, p. 271.
9 C. Eisenmann, "Sur l'objet et la méthode des sciences politiques", în "La science politique
contemporaine", Unesco, Paris, 1950, p. 129.
10 G. Burdeau, "Méthode de la science politique", Dalloz, 1959, p. 75.
73

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Julien Freund, considerând politicul o esenŃă imuabilă precum natura
umană din care emană, exprimă ideea că finalitatea politicului este întreită:
binele comun, securitatea exterioară, concordia interioară şi prosperitatea 11 .
La fel gândea şi W.W. Rostow care era convins că orice politică răspunde la
trei exigenŃe: securitate, bunăstare şi creştere, ordine interioară 12 .
Jean - Yves Calvez a pledat pentru ideea conform căreia idealul
politicii are un caracter universal şi vizează binele cel mai general, binele
omului ca om, recunoaşterea sa, libertatea, egalitatea, garantarea demnităŃii
umane pentru toŃi cetăŃenii 13 .
După cum rezultă din cele de mai sus, idealurile declarate ale politicii
sunt, în general, prin excelenŃă umaniste. Dar, în realitate, de multe ori, au
căpătat interpretări practice diferite, contradictorii.
PrezenŃa şi rolul idealurilor politice în practică este o realitate care nu
trebuie subapreciată. Idealurile politice sunt modele cu caracter ideologic,
create în planul subiectivităŃii agenŃilor politici, care vizează rezultatele finale
ale acŃiunii politice şi anticiparea raŃională a modului desăvârşit de înfăptuire a
acestor modele.
Fiecare agent al practicii politice are un ideal politic propriu cu un
conŃinut simultan obiectiv şi subiectiv; obiectiv, în măsura în care reflectă în
profunzime situaŃia de acŃiune, statutul şi rolul concret - istoric asumat,
raporturile agentului cu segmentul social pe care-l reprezintă, trăsăturile şi
tendinŃele necesare ale dezvoltării istorice, şi subiectiv, prin faptul că este
susŃinut de afectivitatea, aspiraŃiile, interesele şi voinŃa forŃei politice. De
asemenea, idealul politic este o construcŃie raŃională, o proiecŃie ideatică
aureolată cu atributele perfecŃiunii, desăvârşirii. Idealul poate să conŃină
elemente visate, utopice, fantasmagorice în raport cu potenŃialul de acŃiune al
unui agent concret - istoric. Acest fapt se manifestă prin aspiraŃii şi atitudini
romantice, radicale. În cazul forŃelor politice extremiste (stângism, fascism
etc.), lipsa de realism în proiectarea idealului, încărcătura mare a elementelor
"visate" au efecte negative asupra eficienŃei practicii, diminuând gradul de
raŃionalitate a acesteia, generând dezechilibre în societatea globală.
Realizarea, atingerea idealului reprezintă o aspiraŃie, o năzuinŃă vitală
pentru agentul politic şi de aceea este dorită, voită, propulsându-i energiile în
acŃiune. CondiŃia fundamentală a înfăptuirii idealurilor politice o constituie
legitimitatea şi întemeierea lor pe existenŃa socială, concordanŃa cu
necesitatea istorică. Elementele de romantism revoluŃionar, de perfecŃiune şi
de prometeism au un rol important în structura idealului politic, mobilizând noi
energii ale agentului politic. Formarea acestor elemente diferă de la o forŃă
politică la alta, mărindu-se în detrimentul realismului.
Rolul director al idealului politic nu se poate realiza, nu poate fi
eficient dacă acesta nu izvorăşte din viaŃa socială şi politică, dacă nu serveşte
dezvoltării ascendente, dacă practica politică globală orientată de idealul
11 J. Freund, "L'essence du politique", Éditions Sirey, Paris, 1965, p. 751.
12 W.W.Rostow, "Les étapes du développement politique", Éd. du Seuil,1975, p.28 -29.
13 J.Y. Calvez, "Introduction à la vie politique", Aub. - Montaigne, 1967, p. 40.
74

AGENłII ACłIUNII POLITICE
respectiv nu izvorăşte din mersul de ansamblu al istoriei şi dacă nu concordă
armonic cu celelalte idealuri sociale: etic, filosofic, economic etc.
e) Strategiile şi programele politice reliefează valorile politice,
traduc într-un limbaj al practicii idealurile politice, orientând în modul cel mai
clar şi direct activitatea pe termen lung a agenŃilor politici.
Termenul de strategie a fost şi este folosit frecvent de către militari,
desemnând arta şi ştiinŃa de a folosi lupta în funcŃie de scopul războiului. In
politică, noŃiunea de strategie a dobândit o accepŃiune mai largă, desemnând
marile direcŃii ale acŃiunii politice în aşa fel încât să nu fie exclusă posibilitatea
recurgerii la forŃa armată. Strategiile politice exprimă, scot în evidenŃă, în
modul cel mai concentrat, poziŃia forŃei politice în sistemul politic şi social, tipul
de societate ce urmează a fi construit, alianŃele prezente şi cele posibile,
ritmurile dezvoltării, trăsăturile esenŃiale ale situaŃiei globale în care se
desfăşoară activitatea şi ale momentului istoric. Toate acestea sunt reflectate
şi ierarhizate într-un sistem valoric în funcŃie de opŃiunea politică
fundamentală a agentului.
Strategiile politice sunt anticipări raŃionale, direcŃionale ale practicii
viitoare a unui agent politic şi constituie, de obicei, partea realistă a idealurilor
politice. În elaborarea strategiilor pot fi valorificate datele ştiinŃelor sociale şi
politice, teoriile mulŃimilor şi probabilităŃilor, tehnicile de calcul contemporane.
Strategiile politice constituie componentele de bază ale programelor
politice. Pe lângă strategii, programele politice mai cuprind tactica,
componente ideologice (aprecieri, estimări, opŃiuni, justificări etc.), idealuri
politice. Deci, dacă strategiile politice vor fi exprimate în limbajul practicii
politice reale, necesare şi posibile, programele politice conservă o distanŃă
mai mare sau mai mică faŃă de realitatea social - istorică, economică,
culturală şi spirituală din care izvorăsc şi pe care o reflectă. Elemente
ideologice, teoretice găsim în orice fel de program politic, chiar şi în cele luate
ca modele, spre a demonstra fenomenul de "dezideologizare", de
"depolitizare" a societăŃii de către concepŃiile tehnocratice. Ideologia constituie
miezul viu al programelor politice, fiind menit să antreneze şi să stimuleze
energiile latente ale mulŃimilor, colectivităŃilor umane, electoratului şi de aceea
maşinile electronice nu vor putea oferi niciodată politicii altceva decât simple
modele cu o valabilitate limitată, iar analogiile dintre programele politice şi
programele calculatoarelor sunt simplificatoare, restrictive şi inadecvate. Atâta
timp cât va exista politică, programele politice nu-şi vor putea abandona
încărcătura ideologică; vor putea abandona doar anumite ideologii - cele care
nu mai corespund situaŃiilor obiective de acŃiune.
*
* *
ConştiinŃa de sine, ideologiile, valorile, idealurile, strategiile şi
programele politice alcătuiesc o unitate, compun împreună segmentul
direcŃional, orientativ al acŃiunii agentului politic. Acest segment ar avea o
75

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
valoare practică foarte mică dacă nu ar fi susŃinut de suportul dinamogen al
subiectivităŃii politice.
6. Latura dinamogenă, energetică a subiectivităŃii politice
Segmentul dinamogen, energetic al subiectivităŃii politice este cel care
întreŃine aprinsă, vie întreaga viaŃă politică, cel care animă dinamica seriilor de
acŃiuni politice. El este alcătuit din relaŃiile între următoarele componente mai
importante: afectivitatea, motivele, interesele şi convingerile politice.
a) Afectivitatea politică este un sistem deosebit de complex al
subiectivităŃii acŃiunii agentului, cu o mare plasticitate şi variabilitate. Ea
cuprinde diferite trăiri, emoŃii, sentimente, pasiuni declanşate de interacŃiunile
agenŃilor politici cu mediul social - economic în care acŃionează, cu
colectivităŃile umane, cu alŃi agenŃi ai practicii politice fie aliaŃi, fie din opoziŃie,
interni sau externi, interacŃiune care determină, influenŃează realizarea sau
nerealizarea programelor politice. Deci, afectivitatea politică este declanşată
de satisfacerea sau nesatisfacerea motivelor, intereselor, a voinŃei agenŃilor
politici în dinamica interacŃiunilor lor cu mediul social, economic, cultural şi
politic intern şi internaŃional.
Afectivitatea politică este orientată de cunoaşterea situaŃiei de
acŃiune, de ideologie şi, în general, de către segmentul direcŃional al
subiectivităŃii politice.
Afectivitatea politică, la scara societăŃii globale, prezintă tendinŃa de
a se polariza în funcŃie de satisfacerea sau nesatisfacerea intereselor,
voinŃei, programelor agenŃilor politici. Cu cât diferitele evenimente economice,
sociale, culturale şi politice au o semnificaŃie mai importantă (pozitivă sau
negativă) pentru agenŃii politici, cu atât vor fi reactivate cu o mai mare acuitate
trăiri afective adecvate. Atunci când confruntarea agenŃilor politici cu datele
obiective ale situaŃiei pot ameninŃa satisfacerea intereselor şi voinŃelor lor sau
când agenŃii nu-şi pot realiza programele şi strategiile, afectivitatea politică se
va manifesta prin trăiri negative: de insatisfacŃie, indignare, ură împotriva
duşmanilor, sentimentul insuccesului, stare de frustraŃie, deznădejde,
scepticism etc. O astfel de orientare afectivă poate să declanşeze o
supramotivare a agentului, ar putea să-l activeze în mod compensator sau,
dimpotrivă, ar putea să-i provoace renunŃarea la acŃiunile programate. Atunci
când interesele, voinŃa şi programele agenŃilor sunt satisfăcute, efectul
emoŃional va fi pozitiv, implicând sentimente de satisfacŃie, entuziasm,
aprobare, bucurie, stări de optimism etc.
Principalele elemente ale afectivităŃii politice sunt: emoŃiile complexe,
dispoziŃiile afective, sentimentele şi pasiunile politice. Toate au comun faptul
că sunt orientate ideologic, au caracter procesual, sunt generalizate difuz, au
intensitate medie şi o complexitate mare, se exteriorizează în comportamentul
liderilor politici, partidelor, aderenŃilor la organizaŃiile politice şi simpatizanŃilor
acestora. Se disting între ele după durată, profunzime şi expansivitate
comportamentală.
76

77
AGENłII ACłIUNII POLITICE
EmoŃiile politice sunt trăiri complexe, cu o durată relativ scurtă,
provocate de evenimente politice curente sau de recepŃionarea de către
cetăŃeni a unor informaŃii politice. De exemplu: trăiri afective de dezapobare,
ură, indignare a opiniei publice activate de ştirile despre un atentat, un
asasinat politic sau referitoare la alte acte de violenŃă; simpatia, bucuria,
admiraŃia pentru o vizită a şefului statului; diferite stări de deprimare,
însufleŃire, speranŃă etc. provocate de evenimentele politice curente. Toate se
repercutează asupra comportamentului politic al purtătorilor lor.
DispoziŃiile afective ale agenŃilor politici sunt trăiri generalizate difuz,
rezonative, care conferă o tonalitate afectivă durabilă întregii lor conduite. Astfel
pot fi starea de entuziasm a cetăŃenilor în timpul campaniei electorale şi
alegerilor sau stările de tensiune, revoltă şi ură declanşate de un act războinic
de agresiune etc.
Sentimentele politice sunt componente superioare ale afectivităŃii de
o mare stabilitate, atitudinale, fiind generate de raporturile agentului politic cu
alŃi agenŃi, cu diferite forŃe sociale, cu formele de comunitate umană sau cu
activitatea de stat. Sentimentele politice sunt puternic orientate ideologic,
strâns dependente de statutul şi voinŃa generală a forŃei politice respective, de
unde rezultă profunzimea şi eficacitatea lor.
Pasiunile politice constituie treapta cea mai înaltă în dezvoltarea
sentimentelor politice. Ele au o puternică forŃă activizatoare, impulsionând
agentul politic cu constanŃă, într-o direcŃie, pentru realizarea unei serii de
acŃiuni politice. Astfel sunt sentimentele de dragoste pentru patrie, mândria
naŃională, sentimentele de solidaritate cu aliaŃii în plan politic, ura pasionată
împotriva duşmanilor, ataşamentul pentru drepturile omului etc. care dau
contur personalităŃii agenŃilor politici, le transmit vitalitate, putere de afirmare,
energii creatoare şi o mare deschidere spre inovaŃie şi creativitate în practică.
Ele exprimă într-o modalitate specifică şi, în acelaşi timp, sintetică, nivelul
cultural - ideologic şi organizatoric al agentului politic, al colectivităŃii umane
pe care acesta o reprezintă şi, în general, al întregii societăŃi.
Afectivitatea politică şi, în general, sentimentele şi pasiunile politice,
alcătuiesc fondul dinamogen al subiectivităŃii politice, declanşând şi susŃinând
din punct de vedere energetic seriile de acŃiuni ale agenŃilor politici orientate
spre înfăptuirea obiectivelor programatice.
b) MotivaŃiile şi interesele politice. MotivaŃiile politice sunt imbolduri
interne, mobiluri primare conştientizate (la unele forŃe politice printr-o falsă
conştiinŃă), care au o proeminentă funcŃie activatoare şi de direcŃionare.
MotivaŃiile politice, corelându-se cu afectivitatea şi cu segmentul direcŃional
ale subiectivităŃii agenŃilor acŃiunii, vor genera şi vor susŃine marile serii de
acŃiuni politice.
Comportamentul politic al agenŃilor poate fi generat de sisteme
ierarhice de motive, la baza cărora se situează criteriile generatoare de
diferenŃieri sociale, care influnŃează formarea marilor colectivităŃi umane,
aderenŃa cetăŃenilor la o forŃă politică sau la alta etc. Sistemele
motivaŃionale reflectă nevoile economice vitale, trebuinŃele culturale, de
civilizaŃie ale suportului social al agentului. MotivaŃiile politice nu sunt altceva

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
decât interiorizarea la nivelul subiectivităŃii agenŃilor politici a necesarului de
resurse materiale, economice, spirituale, de mijloace culturale şi de
instrumente politice în raport cu capacitatea de absorbŃie, de consum ale
colectivităŃilor umane pe care acei agenŃi politici le reprezintă şi le conduc. In
această calitate motivaŃiile politice sunt componente inalienabile ale
sistemelor şi seriilor de acŃiuni politice prin intermediul cărora dinamica
sistemului social global se autoreglează.
Având o determinare obiectivă şi subiectivă în acelaşi timp, motivaŃiile
politice ale agenŃilor vor fi proiectate în programe, strategii, valori şi idealuri
politice corespunzătoare şi vor influenŃa voinŃa, atitudinile, aşteptările agenŃilor
politici. De aceea, motivaŃiile politice sunt adevărate puteri subiective,
suporturi dinamogene conştientizate ale practicii politice contemporane.
In societăŃile democratice, care posedă un anumit nivel de reglare
centralizată bine armonizată cu libera iniŃiativă şi autonomia locală, o structură
socială aflată în plin proces de înlăturare a marilor decalaje şi de diversificare a
componentelor intrinseci, există o tendinŃă de generalizare a unor motivaŃii
fundamentale - tendinŃă care se manifestă şi pe plan politic. Istoria contemporană
demonstrează că societăŃile democratice determină fiinŃarea unei pluralităŃi de
agenŃi politici şi, deci, a unei pluralităŃi de sisteme motivaŃionale ale acŃiunilor
politice (cazul sistemelor politice multipartidiste). Dar, în acest caz, motivele
fundamentale ale practicii politice la nivel naŃional par a fi comune pentru toŃi
agenŃii astfel încât sistemele politice respective vor genera disensiuni, contradicŃii,
lupte în faza de incubare a deciziilor, de elaborare a proiectelor de legi. După ce
legile au fost adoptate, vor fi obligatoriu de respectat pentru toŃi agenŃii politici,
pentru toŃi cetăŃenii indiferent dacă sunt reprezentaŃi de partidele aflate în opoziŃie
sau de cele aflate la guvernare.
Interesele politice sunt forme speciale prin care se manifestă
motivaŃia politică, sunt motivaŃii întemeiate pe calcul, rezultând din prelucrarea
statisticilor economice şi sociale, din cunoaşterea şi evaluarea acŃiunii
concrete a legilor socioeconomice, cultural-spirituale prezente şi viitoare, dar
şi a conjuncturilor în care acestea se manifestă. Interesele agenŃilor se
manifestă prin orientarea lor selectivă în situaŃia de acŃiune, prin concentrarea
eforturilor într-o direcŃie clară şi prin perseverarea în înfăptuirea strategiei, a
programului politic. Ele mediază relaŃia organică a afectivităŃii şi motivelor
politice, pe de o parte, cu segmentul direcŃional şi voinŃa politică, pe de altă
parte, exprimând o înclinaŃie constantă a agentului politic spre atingerea unor
obiective programatice precise.
Politica a fost întotdeauna şi continuă să fie o "întreprindere" de
interese, o înlănŃuire de iniŃiative urmate de serii de acŃiuni practice. Interesele
politice găsesc o exprimare sintetică în programele politice, ideologii, în
diferitele documente de partid şi de stat, în cuvântările liderilor, dar conŃinutul
lor concret va rămâne, de multe ori (chiar şi în cazul declaraŃiilor şi
promisiunilor de transparenŃă), un strict secret până în momentul câştigării
sau pierderii luptei. Acest aspect este definitoriu pentru practica politică a
zilelor noastre.
78

AGENłII ACłIUNII POLITICE
Raporturile dintre interesele forŃelor politice sunt determinate şi
evoluează în corelaŃie organică cu motivaŃiile lor fundamentale, au o dinamică
dependentă de mutaŃiile survenite privind locul şi rolul agentului în cadrul
sistemului politic, în situaŃia politică internă şi internaŃională. Pot fi distinse
interese vremelnice şi interese durabile, vitale. Ultimele dau tonalitatea,
coloratura şi sensul întregii conduite politice a agentului, constituind adevărate
cauze subiective ale acŃiunii.
Interesele politice sunt însoŃite şi susŃinute de conştientizarea
mijloacelor de satisfacere a lor, de stăpânirea tacticii, a situaŃiei şi obiectului
acŃiunii în conformitate cu programul adoptat. In cazul în care politica unui
agent nu are o fundamentare suficientă în situaŃia de acŃiune şi se angajează
în programe pentru care nu este încă pe deplin aptă, maturizată sau pregătită,
interesele care o vor susŃine nu prezintă un caracter realist, firesc şi vor risca
să nu poată fi satisfăcute. Interesele politice suscită în mod legic acŃiuni
practice corespunzătoare satisfacerii lor; ori, dacă nu au o întemeiere realistă,
dacă nu au o ancorare corespunzătoare în situaŃia concretă, agenŃii politici
vor fi puşi în dificultate în eforturile lor de a realiza integral şi eficient
obiectivele acŃiunii prestabilite (cazul politicii stângiste, în general, a
extremelor).
Interesele politice care nu pot fi satisfăcute în mod direct, imediat, tind
să ia amploare cu o oarecare anticipaŃie, constituind astfel un instrument de
diagnoză pentru politica viitorului.
In comunităŃi socioumane similare şi în conjuncturi asemănătoare,
interesele politice - ca factor energetic al acŃiunii, au tendinŃa de a declanşa
acŃiuni asemănătoare.
Din aspectele legice (de natură statistică - probabilistă) ale
funcŃionării intereselor politice (interesul politic declanşează un comportament
adecvat pentru satisfacerea lui; în situaŃii identice de acŃiune, interesele
asemănătoare vor tinde să declanşeze comportamente politice analoage;
interesele care nu pot fi satisfăcute imediat vor tinde să apară în mod
anticipat) se desprinde o concluzie importantă pentru succesul acŃiunii politice
- aceea privind necesitatea întemeierii ei pe cunoaşterea aprofundată a legilor
structurii şi dezvoltării obiectului şi situaŃiei praxiologice, a condiŃiilor concret -
istorice pentru care agentul are competenŃă. Aceasta constituie un
comandament practic cu o valabilitate universală.
c) Convingerile politice sunt formaŃiuni psihomorale complexe,
rezultate din alegerea alternativei optime de acŃiune pe baza însuşirii,
interiorizării unor valori, scopuri, norme politice. Convingerile politice au o
puternică implantaŃie în afectivitate, în motivele şi interesele politice, fiind,
totodată, puternic orientate ideologic. Ele sunt expresii ale adeziunii afective,
motivaŃionale şi de interese ale agenŃilor politici la valorile, ideologiile şi
programele politice, sunt adevărate forŃe de propulsare a acŃiunilor şi seriilor
de acŃiuni politice contemporane. Convingerile politice dau vivacitate acŃiunii
politice, influenŃează eficienŃa acesteia, colorează şi dinamizează
comportamentul politic, imprimându-i principialitate şi consecvenŃă.
79

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Convingerile politice au o anumită dispersie socială, o intensitate şi o
durată. Există convingeri individuale şi colective, convingeri ale liderilor politici
şi ale agenŃilor din care aceştia fac parte, convingeri ale electoratului,
convingeri dinaintea exercitării mandatului şi după încheierea acestuia,
convingeri în formare şi convingeri aflate în regresiune datorită eşecurilor
agentului politic în acŃiunile întreprinse etc. ConŃinutul, intensitatea şi
orientarea valorică a convingerilor se vor răsfrânge asupra conduitei agenŃilor
politici.
*
* *
În concluzie, procesele afective, motivaŃionale, interesele şi
convingerile politice alcătuiesc segmentul energetic, dinamogen al sistemelor
şi seriilor de acŃiuni politice. Ele îndeplinesc un rol important în declanşarea,
susŃinerea "întreprinderilor" politice şi seriilor de acŃiuni politice, fiind orientate
de segmentul direcŃional şi întărite de succesele obŃinute în acŃiune, de
profunzimea şi sensul relaŃiilor agenŃilor politici cu obiectul şi cu situaŃia
acŃiunii.
FuncŃia organizatoare a segmentului direcŃional şi funcŃia
energizantă a segmentului dinamogen se vor manifesta cu pregnanŃă în
atitudinile şi în voinŃa politică.
7. Atitudinile şi voinŃa politică
Atitudinile şi voinŃa politică sunt formaŃiuni subiective complexe,
sintetice. Întreaga dinamică a subiectivităŃii agenŃilor politici se condensează
în atitudinile şi voinŃa acestora de a-şi transpune programele într-un
comportament politic adecvat în vederea modelării corespunzătoare a situaŃiei
şi obiectului acŃiunii, a realităŃii sociale.
a) Atitudinile politice sunt ansambluri complexe, unitare de
elemente ale subiectivităŃii agenŃilor, puternic orientate ideologic, actualizate
şi susŃinute de către evenimente sociale cu semnificaŃii politice. Atitudinile
politice capătă o expresie nemijlocită în poziŃiile luate de partidele politice, de
lideri, de state, de grupurile de presiune etc. faŃă de diferite evenimente
sociale importante, cu semnificaŃie politică. Atitudinile politice pot anticipa
declanşarea seriilor corespunzătoare de acŃiuni şi se exteriorizează prin
comportamentul politic de adaptare la situaŃia concret - istorică sau de
transformare a acesteia conform subiectivităŃii şi voinŃei forŃei politice. Ele nu
sunt imuabile, de regulă; dimpotrivă, pot evolua gradual pe parcursul unei
serii istorice de acŃiuni. Stabilitatea şi gradul de generalizare la scara societăŃii
globale a atitudinilor politice faŃă de marile evenimente ale zilelor noastre, faŃă
de sensul istoriei contemporane sunt determinate, în mod esenŃial, de
acŃiunea legilor sociale. Dar fiecare agent manifestă şi atitudini conjuncturale,
circumstanŃiale generate de condiŃiile concret - istorice care definesc situaŃia
80

AGENłII ACłIUNII POLITICE
acŃiunii, diferite de la Ńară la Ńară, de la o etapă la alta. EficienŃa acŃiunii unui
agent politic, prin urmare, va depinde de modul cum el va pune în aplicare
raporturile organice dintre general, particular şi individual, dintre naŃional şi
universal, dintre logic şi istoric.
Pe măsura maturizării agenŃilor politici, a lansării lor mai ample în
istorie li se va întări stabilitatea, consecvenŃa, coerenŃa în manifestarea
atitudinilor - aspecte condiŃionate de împletirea organică a segmentului
direcŃional cu cel dinamogen. Marea diversitate de acŃiuni politice concrete
dobândeşte o coerenŃă şi se structurează, pe firul timpului, în serii de acŃiuni
datorită stabilizării şi creşterii eficienŃei atitudinilor politice. Intr-un astfel de
stadiu, comportamentul politic nu poate avea un caracter preponderent
spontan, neorganizat, ci unul selectiv, coerent, organizat şi puternic
direcŃionat, nu va fi dictat de situaŃia praxiologică, ci se va impune acesteia,
dominând-o.
Atitudinile politice ale agenŃilor sunt adevărate puteri generatoare de
acŃiuni istorice. Atitudinile forŃelor politice democratice, progresiste, ale căror
acŃiuni au o întemeiere în reflectarea corectă, aprofundată a situaŃiei şi
obiectului acŃiunii, au un rol propulsor, accelerator predispunând la reuşită. Pe
când atitudinile forŃelor politice neadaptate situaŃiilor şi timpului istoric,
orientate de ideologii neştiinŃifice, pseudoumaniste, se vor dezagrega treptat
sub acŃiunea condiŃional - cauzală a factorilor situaŃionali. In acest caz,
atitudinile lor politice vor juca un rol esenŃial în acŃiune. Am putea desemna
procesul de dezagregare treptată a atitudinilor politice ale unui agent cu
termenul de stress 14 . În acest caz, atitudinile politice joacă un rol inerŃial în
acŃiune, indiferent de gradul de încordare, de mobilizare subiectivă şi
acŃională. Cu toate energiile pe care le risipeşte în jocul politic, în mod paşnic
sau violent, agentul politic nu mai reuşeşte să dea soluŃii practice, viabile
problemelor puse de dinamica vieŃii economice şi sociale, va ajunge în
postura să fie dominat şi depăşit de situaŃia de acŃiune "sunându-i astfel
ceasul".
Pentru a rezista condiŃiilor de stress, fiindu-le ameninŃată existenŃa,
forŃele politice aruncă în luptă toate energiile de care dispun, toate
instrumentele politice pe care le posedă, provocând, după caz, conflicte
politice, contrarevoluŃii, lovituri de stat, presiuni sângeroase etc. Dar, cu toate
acestea, sensul evoluŃiei istorice fireşti se afirmă ireversibil.
Atitudinile politice, ca formaŃiuni subiective complexe, puternic
orientate ideologic, nu pot asigura autoreglarea activităŃii agenŃilor politici fără
aportul voinŃei politice.
b) VoinŃa politică. În ultimele decenii, cercetările sociologice şi
politologice s-au oprit puŃin ori deloc pentru a studia conŃinutul noŃiunilor de
14 Termenul de stress a fost introdus în ştiinŃa politică, fiind preluat din psihologie, de către
D. Easton (a se vedea "Varieties of Political Theory", Prentice - Hall, 1966, p.143 - 154).
Toate sistemele politice, considera Easton, pot să ajungă la o confruntare cu condiŃiile de
stress şi atunci se pune problema rezistenŃei, supravieŃuirii lor. Stress-ul se naşte din
raportul sistemului politic cu mediul său, din incapacitatea sistemului de a răspunde la
cerinŃe sau poate fi provocat de pierderile la nivelul suportului său.
81

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
voinŃe politică, socială, naŃională, locul acestora în subiectivitatea şi-n
acŃiunea agenŃilor politici (poate şi din repulsie pentru concepŃiile voluntariste
sau pentru trecutul ideologic al conceptului). Dar voinŃa politică, voinŃa
poporului, voinŃa mulŃimilor, voinŃa electoratului, voinŃa naŃională, voinŃa unui
agent politic oarecare sunt realităŃi subiective şi noŃiuni vehiculate nu numai în
ideologiile contemporane, ci şi în programele forŃelor politice.
NoŃiunea de voinŃă politică nu trebuie abordată ca realitate izolată
de celelalte elemente ale subiectivităŃii politice, de celelalte componente ale
acŃiunii politice. O astfel de optică ar degenera în voluntarism şi subiectivism.
ConcepŃiile voluntariste consideră voinŃa individuală sau socială drept causa
movens, factorul determinant al acŃiunii, negând sau desconsiderând rolul
legilor obiective. De pe o astfel de poziŃie poate fi justificat anarhismul în viaŃa
politică sau poate fi supraestimat rolul liderilor politici. De aceea, voluntarismul
s-a împletit cu teze elitiste, cu nesocotirea rolului mulŃimilor în istorie.
În sociologia românească dintre cele două războaie mondiale D.
Gusti şi P. Andrei au elaborat investigaŃii ample ale conceptului de voinŃă
socială, rolului şi dinamicii acesteia. D. Gusti considera, de pildă, că "naŃiunea
este o creaŃie sintetică voluntară, o unitate socială, care reprezintă un sistem
voluntar, cu o motivare cosmică, biologică şi psiho-istorică, cu voinŃa socială
drept causa movens a procesului de naŃionalizare şi cu manifestările
creatoare, pe tărâmul sufletesc, economic, juridic şi politic al vieŃii naŃionale
care formează cultura naŃională" 15 .NaŃiunea este, deci, ceea ce voieşte ea a
fi. La fel, P. Andrei a ajuns la concluzia că esenŃa vieŃii sociale este voinŃa 16 .
ConcepŃiile voluntariste au fost integrate frecvent în practica politică a
extremelor (din dreapta şi din stânga eşichierului politic). Poate fi făcută
generalizarea, fără un risc prea mare, că extremismul în politică are o natură
voluntaristă, subiectivizantă. Totodată, este firesc ca forŃelor politice
maturizate, realiste să le fie străine astfel de atitudini.
NoŃiunea de voinŃă este inerentă caracterizării democraŃiei, naŃiunii,
claselor sociale şi forŃelor politice. Este arhicunoscută definiŃia dreptului prin
raportarea acestuia la voinŃa clasei dominante. Ca urmare, noŃiunea de voinŃă
politică trebuie introdusă în sistemul de noŃiuni ale ştiinŃei politice.
VoinŃa politică se află în relaŃii directe cu atitudinile agenŃilor politici.
Nu este posibilă funcŃionarea uneia fără cealaltă. VoinŃa politică este o
formaŃiune complexă ce mijloceşte traducerea atitudinilor agenŃilor politici în
acŃiuni concrete şi în serii de acŃiuni. VoinŃa politică este capacitatea de
efort, de organizare şi autoreglare a practicii agentului în vederea realizării
programelor şi strategiilor politice, a depăşirii obstacolelor ce încearcă a-l
abate din drum.
VoinŃa politică nu este "oarbă", ci este orientată ideologic de
programele, strategiile, idealurile şi valorile politice, de conştiinŃa de sine a
agentului. Intotdeauna voinŃa politică are un sens, o oarecare orientare
raŃională. Capacitatea de efort voluntar este direct proporŃională cu coeziunea
15 D. Gusti, "Sociologia naŃiunii", în "Opere", vol, IV, Bucureşti, 1970, p.21.
16 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucureşti, 1970, p.313.
82

AGENłII ACłIUNII POLITICE
şi unitatea agenŃilor politici, cu gradul de organizare şi de disciplină internă, cu
vigoarea şi claritatea segmentului direcŃional. Ea este amplificată de succesele
agentului în realizarea practică a programului său, în primul rând, de ritmurile
înalte pe care le poate imprima dezvoltării economice, de felul cum sunt
repartizate valorile în societate. AcŃiunea politică realizatoare a dreptăŃii şi
echităŃii sociale are, în zilele noastre, la bază o puternică voinŃă socială.
VoinŃa politică a forŃelor care reuşesc sau îşi propun să înfăptuiască
dreptatea (în varianta actuală aceasta fiind întruchipată în statul de drept şi
economia de piaŃă, iar în varianta de ieri în "democraŃia socialistă") se va
socializa treptat, se va extinde la scara comunităŃilor naŃionale în interiorul
cărora ele acŃionează. VoinŃa forŃelor politice obscure, care - şi pierd suportul
social, se dovedeşte din ce în ce mai incapabilă de a înfrunta obstacolele.
Seriile de insuccese cu care se soldează acŃiunile lor generează propria
destrămare şi dispariŃie.
Principalele obstacole cu care s-ar putea confrunta voinŃa agenŃilor
politici pot fi de natură internă sau pot fi aparŃinătoare situaŃiei concrete şi
obiectului acŃiunii. Printre principalele obstacole de natură intrinsecă ar putea fi
amintite următoarele: lipsa coeziunii interne a agentului, apariŃia unor fracŃiuni,
slăbirea disciplinei interne, dezechilibrul dintre centralism şi democraŃia internă,
cultul personalităŃii liderilor, dogmatismul etc. Obstacolele extrinseci sunt la fel de
numeroase şi, de multe ori, apar în mod surprinzător: tabăra politică adversă,
duşmanii externi, restrângerea suporturilor în segmentul social, sabotaje etc.
Dinamica voinŃei politice, a efortului voluntar al agenŃilor se realizează
în funcŃie de succesiunea şi rezistenŃa obstacolelor (obiective şi subiective) şi
atitudinilor politice. Totodată, oricare agent politic îşi conservă, de regulă, o
parte din energii pentru a putea înfrunta şi depăşi elementele, obstacolele
neprevăzute sau probabile.
VoinŃa politică este partea cea mai densă şi mai bine orientată
ideologic a voinŃei claselor sociale, este expresia concentrată a trebuinŃelor,
motivaŃiilor şi intereselor economice, de dezvoltare globală şi de apărare.
*
* *
În concluzie, subiectivitatea agenŃilor politici constituie o latură a
acŃiunii şi seriilor de acŃiuni a cărei complexitate este determinată de volumul,
varietatea, intensitatea, frecvenŃa şi calitatea raporturilor agentului politic cu
situaŃia concretă şi, în mod nemijlocit, cu obiectul acŃiunii sale. In acelaşi timp,
subiectivitatea politică prezintă o relativă autonomie în raport cu factorii
obiectivi ai acŃiunii - fapt pentru care se manifestă ca adevărată putere, cauză
a practicii politice. Ea este una dintre condiŃiile principale ale libertăŃii de
acŃiune, ale puterii de inovaŃie, de creaŃie în viaŃa politică şi aceasta, cu
atât mai mult, cu cât este mai temeinic orientată de cunoaşterea raŃională, cu
cât va reuşi să integreze mai adecvat în acŃiune marile valori ale umanităŃii.
Subiectivitatea politică se constituie în practica politică şi socială vie
dar, în acelaşi timp, ea este cea care va asigura orientarea acesteia,
83

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
scoaterea ei de sub imperiul spontaneităŃii, care o va întreŃine din punct de
vedere energetic, iar prin intermediul voinŃei politice va anima transpunerea
programelor şi strategiilor în realităŃi practice, în fapte de cultură politică.
În procesul funcŃionării sale, subiectivitatea politică se manifestă
ca un sistem cu atributele corespunzătoare: integralitate, unitate funcŃională,
organizare, stabilitate, ierarhizarea elementelor componente, dependenŃa
oricărui element de toate celelalte şi de funcŃionarea sistemului.
Subiectivitatea agenŃilor acŃiunii politice, cu întreaga complexitate a
neîntreruptei ei dinamici, este o variabilă dependentă de raporturile agentului
cu obiectul şi situaŃia concret - istorică a acŃiunii.
84

IV. RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII
POLITICE
Aşa cum practica economică nu este posibilă decât pe baza existenŃei şi
utilizării resurselor şi mijloacelor economice (factori de producŃie - muncă, natură,
capital) în procesul de producŃie, a integrării instrumentelor de muncă şi de
producŃie în circuitul economic, tot aşa practica politică nu poate să se desfăşoare
fără valorificarea cât mai bună a unor resurse şi instrumente specifice.
1. NoŃiunile de resurse şi de instrumente politice
AgenŃii acŃiunii politice, pentru a-şi realiza programele, strategiile sau
diferite scopuri şi pentru a-şi satisface, pe această cale, interesele şi voinŃa
politică, au nevoie de mobilizarea resurselor politice, trebuie să-şi procure şi
să-şi creeze instrumente politice. Prin intermediul acestora, agenŃii politici,
sistemele politice îşi vor putea realiza rolul, funcŃiile lor în societate, vor
asigura un anumit grad de eficienŃă a acŃiunilor întreprinse.
NoŃiunea de mijloace politice este la fel de veche ca noŃiunea de
conştiinŃă politică. În numeroase cazuri, noŃiunea de mijloace politice a avut
un conŃinut şi o sferă apropiate de cele ale noŃiunii de tactică. În literatura de
specialitate de după Max Weber merită să fie amintite două înŃelesuri mai
cunoscute date acestui termen. Într-o abordare sistemică a politicului, Robert
A. Dahl introduce în ştiinŃa politică noŃiunea de resurse politice - "a political
resource", prin care desemna ansamblul de mijloace "prin care o persoană
poate influenŃa comportamentul altor persoane" 1 . În literatura franceză, M.
Duverger foloseşte noŃiunea de arme ale luptei politice - noŃiune, în parte,
echivalentă cu cea definită de R. Dahl.
În prezentul demers teoretic, noŃiunile de resurse şi de instrumente
politice sunt înŃelese prin analogie cu noŃiunile de largă circulaŃie în literatura
economică: resurse economice şi mijloace economice.
Resursele politice sunt acele mijloace care fac posibilă acŃiunea
politică, viaŃa politică, fiind alcătuite din "materialul" uman, cultural, psihologic,
spiritual, financiar din care se formează existenŃa şi conştiinŃa politică a
societăŃii sau care influenŃează, condiŃionează practica politică. Printre cele
mai însemnate resurse politice ar putea fi enumerate: societatea civilă,
segmentul social din care emană agentul politic, conştiinŃa politică, corpul
electoral, banii, armele, opinia publică, cultura politică, birocraŃia etc.
Instrumentele politice sunt acele mijloace (tehnici) folosite pentru
transformarea obiectului acŃiunii politice în conformitate cu strategiile şi
1 R. A. Dahl, "Modern Political Analysis", Prentice - Hall, 1963, p. 15.

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
programele agenŃilor politici. Cele mai importante instrumente politice sunt
puterea de stat, sistemul dreptului, dreptul de iniŃiativă legislativă şi de decizie
la scară naŃional - statală, mijloacele de informare a maselor, alianŃele
politice, aparatul de represiune, tehnicile de încadrare, propaganda,
platformele politice etc.
Luate împreună, resursele şi instrumentele politice alcătuiesc
mijloacele de organizare, conducere şi reglare politică a societăŃii
globale sau a unor elemente ale acesteia luate în parte. Trebuie remarcat
faptul că nu există o demarcaŃie rigidă între resursele şi instrumentele politice.
Resursele politice sunt virtuale instrumente politice. La rândul lor,
instrumentele politice pot servi la mobilizarea şi valorificarea în acŃiune a
resurselor politice. În anumite faze ale dinamicii acŃiunii politice globale
aceleaşi mijloace politice pot avea în mod simultan rol de instrumente şi de
resurse politice.
Un astfel de punct de vedere coincide în mare parte cu ceea ce Alvin
Toffler înŃelege prin putere - "puterea implică folosirea violenŃei, averii şi
cunoaşterii (în sensul cel mai larg) pentru a face oamenii să acŃioneze întrun
sens dat" 2 . Dar utilizarea forŃei brute constă în absoluta ei inflexibilitate,
este puterea de calitate inferioară. BogăŃia constituie un instrument mult mai
bun al puterii, mult mai versatil; ea poate oferi nu numai ameniŃări cu
pedepse, ci şi recompense gradate fin. Este, deci, mai flexibilă decât forŃa.
Dar puterea de cea mai înaltă calitate provine din aplicarea cunoaşterii.
Cunoaşterea poate servi ca multiplicator al bogăŃiei şi forŃei, conferă capacităŃi
sporite unui agent politic de a-şi atinge scopurile, de a-i determina pe alŃii să
facă ceea ce vrea el. Utilizarea informaŃiei implică un spor de eficienŃă;
cunoaşterea poate convinge, poate crea alianŃe, poate transforma inamicul în
aliat, poate preveni războaie. Dar, utilizarea acestor trei mijloace de către
guvernanŃi presupune o combinare inteligentă a lor, implică multă experienŃă,
dibăcie, iscusinŃă, artă.
2. Caracterul istoric şi partizan al mijloacelor politice
Mijloacele acŃiunii politice au un caracter istoric, de clasă şi de partid.
Ele au apărut odată cu stratificarea societăŃii în clase, cu statul, cu separarea
societăŃi politice de societatea civilă, unele au dispărut pe parcursul
succesiunii sistemelor sociale, culturilor şi civilizaŃiilor, altele s-au conservat
până astăzi integrându-se în sisteme politice succesive şi, totodată, au apărut
mijloace politice noi în fiecare etapă istorică, sistem sau regim politic. Oricare
agent politic, pentru a-şi atinge scopurile, a încercat să le combine cât mai
adecvat situaŃiilor din macrosistemul social, dând dovadă de originalitate,
putere de inovaŃie în arta conducerii, spirit de iniŃiativă,inteligenŃă creatoare.
În cadrul statului sclavagist un instrument esenŃial al politicii l-a
constituit dreptul de viaŃă şi de moarte al clasei guvernante asupra sclavilor.
2 A. Toffler, "Powershift Puterea în mişcare", Antet, 1995, p. 22
86

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
În Evul Mediu instrumentele principale ale politicii au fost ideologia religioasă,
ierarhia bisericească, inchiziŃia, drepturile ereditare, sistemul stărilor sociale
fixe etc. Regimurile politice ale societăŃilor capitaliste au adus o serie de noi
mijloace de dominare, de opresiune şi reglare politică a societăŃii:corpurile
electorale, dreptul de vot, de asociere, libertatea cuvântului, armatele
naŃionale; au perfecŃionat mijloacele de exercitare a violenŃei politice legitime,
instrumentele moderne de informare a maselor, tehnicile speciale de formare
şi dezvoltare a organizaŃiilor politice, tehnicile de manipulare a opiniei publice
etc. Dintre toate acestea, folosirea forŃei (poliŃia, jandarmeriile, închisorile,
diferite forme de sancŃionare etc.) şi a banilor (a bogăŃiei) s-au dovedit a fi
cele mai frecvent utilizate datorită eficienŃei lor în atingerea scopurilor.
Regimurile fasciste, totalitare în general, au utilizat din plin, cu predilecŃie,
forŃa brută (arestări, eliminarea adversarilor politici, deportări, pogromuri,
confiscări de averi, teroarea, ameninŃarea cu utilizarea forŃei etc.).
Mijloacele politice au un caracter de clasă şi partizan prin apariŃia,
dezvoltarea, utilizarea şi eficienŃa lor. Fiecare clasă socială, fiecare forŃă
politică posedă resurse şi instrumente politice proprii. Volumul sferei lor şi,
mai ales, tehnicile de utilizare a lor în acŃiunea politică, respectiv tactica,
constituie preocupări "intime", adesea Ńinute în secret, ale agenŃilor politici.
Clasele dominante, fiind principalele posesoare ale bogăŃiei, ale principalelor
valori economice, şi-au putut procura şi crea o mai mare diversitate de
instrumente politice cu eficacitate pregnant mărită în perioada de ascensiune
istorică a lor. În fazele de declin al claselor dominante şi al forŃelor lor politice,
chiar dacă acestea nu au încetat să acumuleze noi şi noi mijloace de
conducere şi dominare politică a societăŃii, eficienŃa utilizării lor a căpătat o
evoluŃie descendentă.
Mijloacele politice au un caracter de clasă prin faptul că servesc
satisfacerii voinŃelor şi intereselor suportului social al agenŃilor politici, au un
caracter partinic pentru că în condiŃiile regimurilor pluraliste fiecare partid îşi
crează un acces propriu la mobilizarea resurselor politice ale societăŃii, fiecare
partid posedă mijloace politice proprii şi le utilizează într-un mod specific,
creativ - conform intereselor şi voinŃei sale, în vederea realizării propriului
program sau a strategiei.
3. Mijloace contemporane ale acŃiunii politice
a) Statul cu organele care-l compun: legislative, executive,
judecătoreşti, de procuratură, poliŃia, jandarmeriile, siguranŃa, armata etc.
Statul este o forŃă politică nucleică în societate dar şi un instrument politic
esenŃial. Statul este folosit ca instrument de dominare, guvernare, ca
instrument de luare a deciziilor, de adoptare a normelor juridice (şi, prin
aceasta, de creare a unei ordini economice şi sociale, a unor raporturi dintre
guvernaŃi şi guvernanŃi corespunzătoare voinŃei ultimilor), de aplicare a lor în
viaŃă (dacă este stat de drept), de judecare a tuturor celor care încalcă legile,
deciziile şi de administrare a avuŃiei. Înainte de toate, statul este instrumentul
87

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
prin intermediul căruia clasele guvernante vor încerca să diminueze sau chiar
să exproprieze mulŃimile guvernate de instrumentele, tehnicile de luptă pe
care le-ar putea folosi împotriva lor. În acest fel, statul devine instrumentul
politic principal, central care facilitează celor ce au cucerit puterea să utilizeze
celelalte instrumente politice, care va mijloci crearea sau menŃinerea ordinii
socioeconomice corespunzătoare voinŃei guvernanŃilor.
Clasele sociale care au cucerit puterea în stat, având acces la
celelalte instrumente politice, vor concentra în propriile mâini puterea politică
şi vor deveni purtătoarele certitudinii realizării strategiei în anumite limite
istorice. Exercitarea puterii mijloceşte, facilitează atingerea obiectivelor tactice
şi, în mod gradual, şi a celor strategice.
Dar, definiŃia statului ca instrument de dominare, supunere, de creare
a unei discipline sociale este valabilă pentru tipurile de state totalitare
(despotice - sclavagiste, feudale, fasciste, de dictatură a proletariatului etc.).
S-a putut constata faptul că oricare dintre organele statului pot deveni
instrumente distincte ale unei politici istoriceşte determinate. Întotdeauna,
indiferent de gradul separării sau "confuziei" puterilor, al profunzimii
centralismului sau democraŃiei, folosirea legislativului (a parlamentului),
administrativului sau judiciarului se subordonează şi se încadrează funcŃiei
instrumentale a statului ca întreg, ca organism unitar, ca „instituŃie a
instituŃiilor”. O distribuŃie trihotomnică a organelor şi funcŃiilor statale pe
ansamblul claselor dominante ar veni în contradicŃie cu voinŃa acestora de a-
şi conserva şi întări dominaŃia, rolul conducător în societate. De aceea, teoria
separării totale a puterilor în stat nu consună cu viaŃa reală a statului. În
istoria şi dezvoltarea statelor s-a format, de fapt, o diviziune în exercitarea
puterii, o specializare în legiferare, administrare, apărare, protecŃia
cetăŃeanului, judecare, controlul respectării legalităŃii şi constituŃionalităŃii etc.
care presupun obligatoriu cooperarea. La fel de nefundamentată este şi teoria
"confuziei" puterilor în favoarea unui organ central sau a elitei guvernante.
EvoluŃia istorică a statului şi dreptului scoate în evidenŃă în mod
pregnant faptul că statul a jucat nu numai un rol de instrument politic
fundamental, ci şi de agent, de forŃă în luarea iniŃiativelor, de decizie,
organizare, control în practica politică. Statul a fost şi va continua să fie un
agent politic cu acŃiuni proprii ale căror intensitate şi varietate au fost
dependente de gradul de autonomizare a acestuia în raport cu societatea.
Statul funcŃionează ca agent politic în funcŃie de tipul de regim, în măsura în
care personalităŃile care-l alcătuiesc se manifestă activ şi creator la scară
istorică. Cu alte cuvinte, statul este un agent politic prin personalităŃile sale
care fac parte din aparat, prin membrii activi, creatori în politică. DiferiŃi
politologi au încercat să surprindă gradul în care statul se manifestă ca agent
politic recurgând la diferite expresii: statul - maşină, statul - partid, statul -
administrator, statul - dezvoltare, statul - savant, statul de drept, statul -
ecologic etc.
Odată cu progresul istoric al societăŃii, cu dezvoltarea culturii politico -
juridice a crescut rolul statului ca agent politic, dar acest aspect al vieŃii de
stat, în general, se subordonează rolului instrumental. Statul, înainte de a fi un
88

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
agent politic autonom, este un instrument al claselor dominante pe plan
economic şi social - politic, al celor care au câştigat alegerile într-un regim
democratic. O astfel de perspectivă teoretică – explicativă asupra vieŃii de stat
este în esenŃa ei democratică.
b) Dreptul de iniŃiativă legislativă izvorăşte din doctrina legitimităŃii
şi îşi găseşte o consacrare formală în constituŃiile sau în ramurile dreptului
care izvorăsc din acestea. Fără posesia efectivă a dreptului de iniŃiativă
legislativă sau fără aspiraŃia de a-l avea, activitatea oricărui partid politic în
cadrul regimului existent nu ar avea sens.
În regimurile pluraliste numeroase forŃe politice nu-şi pot valorifica
dreptul de iniŃiativă legislativă; altele refuză să-şi exercite acest drept în cadrul
regimului existent, militând pentru o schimbare structurală a societăŃii. De
asemenea, există forŃe politice, mai ales în regimurile fasciste, totalitare,
scoase în afara vieŃii politice oficiale, fiind private, deci, de dreptul de iniŃiativă
legislativă şi de posibilitatea de a-l obŃine în cadrul oficial. În acest caz, prin
lupte clandestine, ele vor milita pentru o ordine socio - politică cu totul nouă,
întâmpinând rezistenŃa şi ostilitatea făŃişă a forŃelor conducătoare din regim.
Şi, în sfârşit, alte forŃe politice desfăşoară acŃiuni fără a recurge la acest mijloc
- cum sunt grupele de presiune, grupările teroriste care doresc să influenŃeze
luarea unor decizii în favoarea scopurilor lor.
Dreptul de iniŃiativă legislativă şi de a participa la luarea deciziilor
politice, în general, se află în strânsă corelaŃie cu celelalte drepturi politice,
fiind nucleul lor.
c) Sistemul dreptului. Nu rareori în istorie, atât oameni politici, cât şi
teoreticieni ai dreptului sau diferiŃi doctrinari au afirmat că dreptul este însăşi
politica - fapt care poate fi interpretat în sensul că sistemul dreptului este
produsul direct, pur al activităŃii politice a agenŃilor care au câştigat alegerile
sau care au ajuns într-o altă formă la putere. Sistemul dreptului, apoi
aplicarea acestuia, este un instrument fără de care nu este posibilă o
activitate politică eficientă. El este compus din sistemul normelor obligatorii
ce exprimă voinŃa elitei dominante şi, în mod indirect, a suportului social al
acesteia. Din acest punct de vedere putem fi de acord cu savantul român
Dimitrie Gusti care scria că ‘’principiile juridice şi organizaŃia politică sunt cele
două elemnte indispensabile ale unei vieŃi sociale şi care o fac să se menŃină
în spaŃiu şi să aibă continuitate în timp. Căci, într-adevăr, ce este în general
dreptul? Dreptul nu este decât un aspect al vieŃii sociale (după cum, de altfel,
etimilogia ne arată: dirigere, Recht, dirito, droit, înseamnă direcŃie, iar
latinescul jus vine de la sanscritul ju, care înseamnă a lega). Dreptul este
principul de direcŃie, de coeziune socială; el dă societăŃii caracterul de definit
şi de coerenŃă’’ 3 .
Sistemul de drept se interpune între guvernaŃi şi guvernanŃi, între
regimul politic şi forŃele politice care-l susŃin, pe de o parte, şi ordinea
socioeconomică, pe de altă parte. Reglarea, coordonarea dinamicii vieŃii
3 D. Gusti, ’’Individ, societate şi stat în ConstituŃie’’, în ’’Opere’’, vol. 4, Bucureşti, Ed.
Academiei R.S.R., 1970, p. 62 - 63.
89

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
sociale sau a unor componente ale acesteia nu ar fi posibilă fără medierea
sistemului de drept. Cu alte cuvinte, ordinea socioeconomică şi politică
existentă este o obiectivare a gradului în care sistemul de drept este respectat
şi aplicat în conformitate cu voinŃa guvernanŃilor.
d) Exercitarea violenŃei legitime. Sunt puŃine regimuri politice sau
forŃe politice care pe plan formal declară că folosirea violenŃei constituie o
necesitate în practica guvernării. Dar, cu toate acestea, odată ajunse la
putere nu vor ezita, în anumite situaŃii, să o practice; şi o vor utiliza invocând
legitimitatea! În regimurile totalitare, mai cu seamă în cele fasciste, de factură
stalinistă, violenŃele sângeroase, condamnările la moarte, înăbuşirea brutală a
unor manifestări revendicative etc. devin fapte frecvente. De când există
state, folosirea forŃei a fost un instrument esenŃial pentru menŃinerea şi
întărirea regimurilor politice, pentru exercitarea dominaŃiei în general.
Monopolul de a exercita violenŃa "legitimă" îl deŃin organele
desemnate, anume specializate ale statului. Dar, în numeroase state
contemporane recurg la folosirea forŃei şi organizaŃii politice nestatale,
paramilitare: partide paramilitare, grupe de presiune, grupuri teroriste, opoziŃia
scoasă înafara legii, armata în cazul în care iese din neutralitate şi devine
agent politic înlăturând regimul existent etc. Un prim obiectiv esenŃial al
statelor fasciste, totalitare în genere, îl constituie exproprierea armelor şi
diminuarea mijloacelor de exercitare a forŃei din mâinile agenŃilor din opoziŃie.
e) Cultura politică. Fiecare colectivitate umană, fiecare agent politic
are o cultură politică proprie pe care o va valorifica în utilizarea şi combinarea
cât mai raŃională a celorlalte instrumente ale acŃiunii politice. ConŃinutul
noŃiunii de cultură politică poate fi determinat comparând diferitele culturi
politice concrete ale societăŃilor, regimurilor şi forŃelor politice. Pe aceste
premise, ar putea fi stabilite elementele comune şi cele diferenŃiale ale
modurilor şi stilurilor de activitate ale agenŃilor politici. În ansamblul ei, cultura
politică reprezintă reŃeaua scopurilor, valorilor şi convingerilor prin care
oamenii se raportează la sistemul politic (G. Almond), constituie totalitatea
idealurilor politice, a normelor care reglează dinamica politică, implicit
atitudinile, credinŃele şi sentimentele aferente vieŃii politice (L. Pye), este
ansamblul modelelor care condiŃionează interacŃiunile într-o colectivitate a
oamenilor (M. Duverger).
NoŃiunea de cultură politică cuprinde un ansamblu de elemente
organizate funcŃional într-un sistem (parte integrantă a culturii societăŃii),
având două laturi complementare:obiectivă şi subiectivă, extrinsecă şi
intrinsecă. Latura obiectivă cuprinde diferite comportamente învăŃate ale
agenŃilor politici (comportamentul electoral, mânuirea tehnicilor de
organizare a membrilor, de informare a opiniei publice, relaŃiile cu societatea
civilă etc.), precum şi diferite produse ale comportamentului politic (tradiŃii
politice, instituŃii, norme etc.). O trăsătură esenŃială a acestei laturi este
observabilitatea şi posibilitatea cuantificării.
Latura subiectivă, intrinsecă cuprinde elemente cognitive (idealuri
politice, strategii, programe, platforma, ideologia etc.), afective (sentimente şi
pasiuni politice determinate de contactul agentului cu diferite evenimente
90

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
sociale), voliŃionale (rezistenŃa la eforturile necesare pentru a putea fi
realizate obiectivele din program) şi atitudinale - adică poziŃiile concrete luate
de agenŃii politici faŃă de diferitele evenimente politice exteriorizate prin
enunŃurile de valoare şi constatative ce le preced acŃiunea.
Cultura politică a luat fiinŃă odată cu clasele sociale şi cu instituŃiile lor
politice, caracterizându-se prin faptul că poate fi transmisă de la o generaŃie la
alta şi învăŃată - ceea ce va produce socializarea politică. În funcŃie de
dezvoltarea sistemelor sociale, de succesiunea civilizaŃiilor, cultura politică a
societăŃii şi-a îmbogăŃit complexitatea, diversitatea structurală. Atât cultura
politică extrinsecă, cât şi cea intrinsecă sunt transmisibile - fie în plan
sincronic - concetăŃenilor, fie în plan diacronic - generaŃiilor succesive.
Cultura politică poate fi transmisă prin intermediul diferitelor instrumente de
comunicare: presă, radio, televiziune, edituri, învăŃământ politic etc. care, întrun
astfel de rol se politizează, devenind ele însele elemente ale culturii
politice. Cultura politică extrinsecă este transmisibilă în mod direct, constituind
condiŃia şi mijlocul de propagare a culturii intrinseci. Prin urmare, cultura
politică a cetăŃeanului este dobândită, învăŃată, este rezultatul socializării
politice. Un astfel de proces educaŃional presupune comunicare socială,
transmiterea spontană şi instituŃionalizată a elementelor culturii politice de
către generaŃiile anterioare, de către instituŃiile politice şi cele educative către
tânăra generaŃie. Treptat, copiii îşi vor extinde experienŃa politică, volumul de
informaŃie, de cunoştinŃe, priceperi şi abilităŃi în planul conduitei lor politice,
vor adera la anumite valori şi orientări ideologice - filozofice, îşi vor forma
sentimente şi atitudini faŃă de sistemul politic. Treptat, gradual, în ontogeneză
copilul îşi formează Eul politic care, pe lângă conştiinŃa capacităŃii de a
acŃiona politic în calitate de cetăŃean simplu sau în calitate de participant la
Putere, include întregul set de componente culturale care-i va modela
conduita politică: intrinseci şi extrinseci; subiective şi obiective; cognitive,
afective, volitive, atitudinale, axiologice şi spirituale. Individul va putea pune în
practică o cultură politică de supunere sau una de participare, o cultură
politică obedientă, de ascultare, tradiŃionalistă sau una activă, creativă, critică
- expresie a capacităŃii sale raŃionale.
Aspectele intrinsec şi cel extrinsec ale culturii politice sunt sintetizate
de noŃiunea de model cultural care desemnează structura, invarianŃii
răspunsurilor, reacŃiilor, conduitei politice ale agenŃilor în situaŃiile şi
conjuncturile politice. Structura culturii politice a unei colectivităŃi, a unui agent
politic este alcătuită din totalitatea modelelor culturale pe care le-a achiziŃionat
în experienŃa lor istorică şi care pot fi actualizate, puse în valoare în diferite
situaŃii, în relaŃiile politice pe care le întreprinde.
În perioadele de ascensiune a forŃelor politice, modelele lor de cultură
politică sunt dependente de situaŃia socială în care acŃionează, astfel încât nu
vor putea fi folosite cu cea mai mare elasticitate şi eficienŃă în luptele politice.
Acest fapt este condiŃionat şi de coexistenŃa lor cu o serie de elemente
culturale care încă nu au un sens politic pentru segmentul din societatea civilă
reprezentat de agentul politic respectiv. Dar, atunci când forŃele politice vor
ajunge la maturitate, modelele culturale se autonomizează, îşi sporesc
91

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
funcŃionalitatea, adaptabilitatea în raport cu variabilitatea condiŃiilor
situaŃionale, astfel încât ele vor deveni instrumente fertile ale acŃiunii lor
politice, ale realizării propriilor programe.
Atât cultura luată în ansamblu, cât mai ales cultura politică, constituie
însemnate resurse ale acŃiunii politice. În experienŃa istorică a colectivităŃilor
umane, a agenŃilor practicii politice se statornicesc treptat modele de cultură
politică, acestea putând fi transformate în instrumente ale acŃiunii politice. Ele
fac posibilă socializarea politică, atragerea unui număr cât mai mare de
aderenŃi, alegători şi simpatizanŃi, întărirea coeziunii sociale în jurul unor valori
dominante, crearea de energii spirituale la nivelul colectivităŃilor în sensul
realizării programelor politice.
f) Mijloacele de informare - dezinformare a mulŃimilor constituie
un important element al culturii şi, mai cu seamă, în societăŃile contemporane,
un vital instrument al politicii (faptul este convingător demonstrat de utilizarea
lor în declanşarea şi extinderea revoluŃiei din decembrie 1989 din România -
eveniment care a evidenŃiat limite de neimaginat altădată ale manipulării
mulŃimilor). PerfecŃionarea sistemelor de informare şi de învăŃământ a
constituit unul dintre mijloacele ascensiunii politice a burgheziei în Europa
Occidentală. RevoluŃiile sociale, războaiele, necesitatea conducerii politice,
luptele ideologice contemporane au provocat mutaŃii calitative în dezvoltarea
mijloacelor informaŃionale aşa încât astăzi naŃiunile au devenit adevărate
"amfiteatre" în care au acces toŃi cetăŃenii pentru a audia cuvântările
conducătorului statului, discursurile liderilor politici, mari dezbateri de idei la
care participă reprezentanŃi ai elitei politice, politologi, reprezentanŃi ai opiniei
etc., creându-se astfel premise pentru adâncirea democraŃiei directe.
Dar, după cum observă Roger - Gérard Schwartzenberg, stăpânii
sistemului de informare a opiniei publice, oamenii puterii au deturnat în
favoarea intereselor şi aspiraŃiilor lor utilizarea mijloacelor de informare în
masă transformând statul în realizator de spectacol iar politica în regie. În
special prin intermediul televiziunii conducătorii îşi vor etala calităŃile, vor poza
în vedete cu scopul de a cuceri conştiinŃele cetăŃenilor, de a trezi un respect,
de a crea o "distanŃă" între conducători şi conduşi, de a-şi impune dominaŃia
etc. Se produce astfel, cu ajutorul acestor mijloace moderne, un fenomen de
personalizare a puterii cu o amploare nemaiîntâlnită...."Statul însuşi care se
transformă în întreprindere de spectacol, în "stat spectacol", şi aceasta într-un
mod sistematic şi organizat. Pentru a amuza şi înşela mai bine publicul format
din cetăŃeni. Pentru a se distra mai bine şi a crea diversiune. Pentru a
transforma sfera politică în scenă ludică, în teatru al iluziei" 4 . Astfel practica
politică din zilele noastre a progresat mult în arta de a minŃi datorită nu numai
mijloacelor tehnice perfecŃionate, ci şi a formării unor specialişti competenŃi în
publicitate, în arta manipulării, în managementul campaniilor electorale, în
meşteşugul de a fabrica "imagini" şi de a-i face pe cetăŃeni să creadă în
valoarea unor astfel de imagini. Într-un fel s-a produs un transfer al artei de a
face spectacol (de teatru, muzical etc.), de a organiza şi a face publicitate
4 R. G. Schwartzenberg, "Statul spectacol", Scripta, Bucureşti, 1995, p.7
92

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
competiŃiilor sportive de mare atractivitate şi emotivitate către sfera puterii, a
selecŃiei personalului politic, a luării marilor decizii la scara societăŃii globale.
Astfel, Puterea a devenit vedetă datorită mass - mediei (a marii prese, a
radioului şi televiziunii). CetăŃenii au ajuns să-şi formeze sentimentul că i-ar
cunoaşte pe liderii politici, pe preşedinte, pe primul ministru etc. care li s-ar
adresa direct. Dar, oare această realitate face parte din conŃinutul
democraŃiei, nu este o mistificare, o formă de înstrăinare a cetăŃeanului ca
reacŃie la suprapersonalizarea puterii?
În orice caz, este cert că o politică devenită artă a disimulării, a
travestirii va sustrage atenŃia cetăŃenilor de la problemele reale, va Ńine
poporul departe de deciziile importante, va inhiba preocupările oamenilor de a
se ocupa de ceea ce viaŃa lor le impune. O democraŃie adevărată este
posibilă acolo unde cetăŃenii sunt bine, corect şi complet informaŃi pentru a
participa la luarea deciziilor în deplină cunoştinŃă de cauză.
În regimurile pluraliste, mijloacele de informare servesc adâncirii
poliarhiei. Fiecare agent politic posedă mijloace informaŃionale proprii şi le
foloseşte în direcŃia realizării obiectivelor strategice. Cele mai numeroase şi
eficiente mijloace de informare sunt fie în proprietatea statului, fie a unor
grupuri private, a unor societăŃi independente de informare. Stăpânii
sistemelor de informare din zilele noastre sunt, de regulă, şi stăpâni ai
bogăŃiei.
Există şi mijloace de informare a conducătorilor, a celor ajunşi să ia
decizii politice. Printre acestea o amploare deosebită au luat-o dezvoltarea, în
ultimele decenii, mijloacelor moderne care au condus spre informatizarea
societăŃii, implicit a politicului. În societăŃile contemporane operativitatea luării
deciziilor, în absenŃa mijloacelor de informare, de comunicare atât de
perfecŃionate, ar fi deosebit de greoaie, de anevoioasă. Prin intermediul
acestor mijloace, informaŃia politică circulă dinspre societatea civilă, viaŃa
social - culturală şi politică spre factorii centrali de guvernământ: organele
supreme ale puterii de stat, guvern, ministere, organele centrale ale partidelor
de guvernământ etc. dar şi invers, sporind în acest fel eficienŃa practicii
politice.
g) Statisticile, ca tablouri de informaŃie cu o maximă sintetizare,
constituie în condiŃiile societăŃilor contemporane un instrument de neînlocuit al
acŃiunii politice. Statisticile conŃin cele mai dense şi concentrate informaŃii
referitoare la rezultatele funcŃionării economiei unui popor, la schimbările
demografice, la volumul resurselor prospectate şi utilizate, la ritmurile de
creştere, volumul investiŃiilor, evoluŃia veniturilor şi cheltuielilor bugetare, la
balanŃa de plăŃi externe şi cea a comerŃului exterior etc. De asemenea, pe
lângă stările prezente şi trecute ale dinamicii macrosistemului social,
statisticile pot reflecta anticipările evoluŃiei ulterioare, stările cantitative dar şi
cele calitative. Deci, cel ce doreşte să afle ce este şi ce poate deveni un
popor sau o civilizaŃie, ar putea consulta statisticile referitoare la istoria şi la
prezentul acestuia. Iată din ce cauză toŃi marii lideri politici, toate elitele
guvernante din zilele noastre au devenit fini şi pricepuŃi interpreŃi ai statisticilor
- în primul rând ai celor cu conŃinut economic.
93

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Pentru organele centrale şi locale de decizie, pentru şeful statului,
pentru miniştri, parlamentari, directorii marilor societăŃi şi regii autonome etc.
condiŃia esenŃială pentru a conduce eficient şi operativ sectoarele acoperite
de competenŃa lor o constituie cunoaşterea temeinică a situaŃiei concrete, a
realităŃii. Ori, instrumentul cel mai adecvat pentru realizarea acestui scop îl
constituie datele statistice, informaŃiile de sinteză. Deciziile ce urmează a fi
luate vor îmbrăca şi ele o expresie statistică.
Aşadar, statisticile sunt sisteme de informaŃii calitative şi
cantitative sintetice, imperios necesare pentru elaborarea şi realizarea
programelor politice. Francis Bacon, pe bună dreptate, considera că ştiinŃa,
cunoaşterea în genere, augmentează puterea omului şi a societăŃii în
raporturile lor cu natura. Faptul acesta este perfect valabil şi în reglarea
politică a societăŃii. Adâncirea cunoaşterii, informaŃia în general, sporesc forŃa
de influenŃare a politicii, dezvoltă capacitatea agenŃilor politici de a-şi atinge
scopurile, de a-i determina pe alŃii să acŃioneze într-un anumit fel sau să
accepte anumite decizii. Cunoaşterea serveşte multiplicării puterii
guvernanŃilor în mult mai mare măsură decât bogăŃia (banii) sau forŃa armelor.
h) Un instrument contestat, deşi real, al marilor acŃiuni politice
contemporane îl constituie ideologiile politico - juridice. Acestea au apărut
odată cu practicile politice, cu desprinderea muncii intelectuale de munca
fizică, a guvernanŃilor de guvernaŃi, cunoscând în evoluŃia lor istorică perioade
de declin sau perioade de maximă proliferare - aşa cum este şi cea
contemporană. Dintotdeauna conflictele, luptele politice interne şi externe au
avut şi vor avea o reflectare activă, participativă în plan ideologic, la nivelul
conştiinŃei sociale. Fiecare tabără aflată în conflict doreşte să-şi procure un
suport uman cât mai larg, să-şi extindă sfera de influenŃă asupra societăŃii
civile - fapt care se realizează prin intermediul unor activităŃi specifice:
educaŃie politică - civică, propagandă, luptă ideologică.
Există diferite poziŃii particulare cu privire la conŃinutul conceptului
de ideologie. Lapierre, de pildă, considera că ideologiile sunt combinaŃii
sincretice de idei. Duverger susŃinea că toate ideologiile definesc sisteme de
valori, chiar şi cele care se vor a fi obiective. Ideologiile vor tinde astfel să
întărească conflictele sau să le atenueze 5 . G. Burdeau considera ideologiile
ca fiind adevărate forŃe politice constând în credinŃe politizate, în viziuni
globale sistematizate asupra evoluŃiei sociale, sunt depravările contemporane
ale credinŃelor. Ideologiile sunt susŃinute de convingeri profunde şi au un
caracter supraindividual, servind scopurilor de justificare a puterii şi
constituind o importantă armă a luptei. Prin intermediul ideologiei, cetăŃeanul
încearcă să-şi explice poziŃia sa în societate, perspectivele vieŃii sale în cadrul
grupurilor sociale din care el face parte 6 . Ideologiile au următoarele trăsături:
1. Sunt unificatoare - un criteriu unic prezidează întreaga explicaŃie, întregul
lor conŃinut. Gândirea şi opinia personală au un rol minimal sau trebuie
excluse pentru a putea fi acceptate. 2. Ideologiile oferă soluŃii de alternativă
5 M. Duverger, "Introduction à la politique", Gallimard, Paris, 1964, p.142.
6 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome III, Paris, 1968, p.135.
94

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
unică, absolute, conducând la dogmatism. 3. Ideologiile au un caracter
partinic în sensul că "cetatea" viitorului, tipul de stat şi de regim politic, pe
care ele le propun şi le justifică vor fi deschise numai aderenŃilor, susŃinătorilor
lor iar oponenŃii, "necredincioşii" vor fi excluşi. 4. Toate ideologiile au un
caracter mesianic, escatologic, în sensul că se vor a fi mobilizatoare şi
modelatoare ale cursului istoriei corespunzător valorilor propuse. Ideologiile
sunt născute din revolte şi au în vedere o revanşă. ÎnŃelegându-le în această
manieră, Burdeau considera că ideologia are un rol mobilizator, furnizează
energii sporite celor angajaŃi în luptele politice şi, deci, nu vor dispărea
niciodată.
Pornind de la accepŃiunea peiorativă, napoleoniană, a noŃiunii de
ideologie (aceea de falsă conştiinŃă, de ansamblu de credinŃe fără un
fundament în ştiinŃă), o serie de concepŃii neopozitiviste, empirice,
structuraliste care stau la originea curentului tehnocratic, susŃin că a sosit
vremea evacuării ideologiilor din sfera culturii politice. Sunt reluate în acest fel
concepŃiile lui S. Simon şi a lui A. Comte cu privire la întemeierea societăŃii
viitorului pe raŃiune, pe ştiinŃă, pe tehnologie, pe spiritul pozitiv, care sunt pe
de-a întregul opuse credinŃelor şi valorilor justificate ideologic.
Din punct de vedere al structurii lor logice, ideologiile sunt alcătuite
din enunŃuri constatative (adevărate din unghiul de vedere al valorii lor de
adevăr), valorice (opŃionale, apreciative, justificative etc.) şi enunŃuri false din
punct de vedere logic şi practic (iluziile agentului politic despre propria sa
situaŃie istorică, enunŃurile false despre adversari, enunŃuri care exagerează şi
înfrumuseŃează propriile activităŃi etc.). Odată cu dezvoltarea societăŃii, a
cunoaşterii, cu maturizarea agentului se vor crea posibilităŃi tot mai mari
pentru creşterea sferei enunŃurilor constatative, în detrimentul celor false şi
pentru o întemeiere realistă a opŃiunilor, convingerilor, aprecierilor şi
justificărilor valorice. Evident, nu toŃi agenŃii politici vor valorifica aceste
posibilităŃi.
Creşterea volumului enunŃurilor constatative în structura unor
ideologii, într-un alt limbaj, este sinonimă cu procesul de scientizare a
politicului - fapt care nu poate să însemne că ideologiile vor dispărea, că
societăŃile postindustriale sau cele informatizate au intrat deja într-o eră a
dezideologizării sau postideologică. Există politologi, adepŃi ai
dezideologizării societăŃii de consum, care refuză să recunoască faptul că
înseşi ideile lor au un caracter partinic şi, deci, ideologic; doctrinele
tehnocratice constituie ele însele un soi aparte de ideologie, instrumente ale
forŃelor ultraconservatoare.
ÎnŃelese în acest fel, ideologiile din lumea de azi constituie însemnate
resurse politice, oferind un temei spiritual pentru elaborarea şi folosirea unor
importante instrumente politice, cum sunt platformele politice, programele
partidelor, propaganda, presa, dreptul constituŃional etc. Astfel de instrumente
sunt folosite în scopul antrenării şi mobilizării cetăŃenilor (ideea lui Marx că
"teoria devine forŃă materială de îndată ce cuprinde mulŃimile" este relevantă
aici), formării unor alianŃe politice, sustragerii unor categorii sociale de sub
95

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
influenŃa ideologiilor adverse, întăririi coeziunii societăŃii civile, formării opiniei
publice, luptei ideologice în general.
i) Timpul liber este o altă resursă a acŃiunii politice. SocietăŃile
primitive, având o productivitate minimală în utilizarea factorilor de producŃie,
erau dependente de natură, individul nedispunând de timp liber şi, deci, de
posibilităŃi de a întreprinde acŃiuni suprastructurale variate. Pe măsura
dezvoltării productivităŃii muncii s-a creat posibilitatea creşterii timpului liber al
membrilor societăŃii. Dar, în toate societăŃile cu decalaje clasiale, socioculturale,
segmentul social lipsit de resurse economice a fost expropriat de o
parte din posibilităŃile de timp liber de către stăpânii bogăŃiei. Sclavii au fost
privaŃi de dreptul de a avea timp liber. In societăŃile contemporane timpul liber
are o distribuŃie inegală pe ansamblul societăŃii, adesea inechitabilă.
Stăpânii capitalului, ai bogăŃiei au posibilităŃi sporite pentru a-şi crea timp
liber, posedă mijloace materiale pentru a-l valorifica în scopuri politice, pentru
a-şi perfecŃiona cultura politică. DistribuŃia contrastantă a timpului liber în
societăŃile de tip liberal constituie o frână pentru adâncirea democraŃiei
politice şi sociale, un instrument de dominare aflat la dispoziŃia elitelor politice,
a celor ce deŃin puterea economică.
j) Banii (sau resursele financiare, bogăŃia) au fost şi rămân în
continuare una din cele mai importante resurse politice. Cei care posedă banii
(bogăŃia) pot obŃine orice fel de valori materiale; banii constituie un echivalent
general. Puterea economică, puterea militară pot fi, într-un fel, exprimate în
indicatori valorici, în bani. Cu banii pot fi obŃinute, în principiu, oricare din cele
mai diferite contraprestaŃii.
În condiŃiile societăŃilor generatoare de înstrăinare umană, politica a
lărgit sfera de utilizare a banilor. Astfel, în cele mai diferite regimuri politice
contemporane cu ajutorul banilor se cumpără conştiinŃe şi cunoştinŃe, se
câştigă lupta electorală, se realizează alianŃe politice, se iau decizii în
favoarea celor care posedă bogăŃia, sunt mituiŃi liderii politici, membri ai
guvernului, se organizează lovituri de stat, acŃiuni teroriste etc. M. Duverger
observa în mod just că banii sunt o parte a puterii şi că "în general, bogăŃia
serveşte la procurarea mijloacelor prin care se poate cuceri sau conserva
puterea. Banii permit cumpărarea de arme, de conştiinŃe, de emisiuni de
televiziune, de campanii de propagandă, de oameni politici" 7 .
Desigur, toŃi am putut observa că banii constituie un echivalent
general nu numai în viaŃa economică, ci pot juca un astfel de rol şi în raport cu
mijloacele politice. În sistemele politice contemporane rolul banilor este
atotputernic. FuncŃionarea acestui instrument politic, de multe ori, scapă
controlului democratic. ForŃele politice, pe lângă fondurile băneşti statutare,
obŃin şi alte fonduri care pot să concureze ca mărime cu primele. Procurarea
acestora, ca şi condiŃionările ofertanŃilor, se desfăşoară, de regulă, în culisele
vieŃii politice oficiale. Este cunoscut faptul că diferiŃi agenŃi politici au o
puternică implantaŃie în oligarhia financiară cu care vor realiza un fel de
fuziune subiectivă. ForŃele politice emanate din segmente sociale cu resurse
7 M. Duverger, "Introduction à la politique", Paris, 1964, p.215.
96

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
mai mici, de la începutul existenŃei lor au căutat să-şi procure instrumente
politice prin intermediul cărora să contracareze puterea banilor. Printre
acestea s-au aflat la loc de frunte puterea dată de numărul de membri, gradul
înalt de organizare, disciplina internă, formarea unei culturi politice active,
funcŃionale etc.
k) Numărul de membri, de simpatizanŃi, de alegători ai agenŃilor
politici şi nivelul organizării acestora sunt mijloace esenŃiale ale practicii
politice. Odată cu dezvoltarea democraŃiei, a culturii politice, a vieŃii spirituale
şi a civilizaŃiei s-a extins numărul participanŃilor la viaŃa politică, s-au
perfecŃionat tehnicile de organizare politică a cetăŃenilor, a întregii societăŃi.
Este adevărat că regimurile fasciste, totalitare au restrâns în mod artificial
numărul celor care pot să participe efectiv la viaŃa politică, la luarea
principalelor decizii, au limitat numărul organizaŃiilor politice - uneori până la
cercul "marilor tehnicieni" ai regimului în frunte cu "şeful" şi care, alteori, au
lăsat dreptul de a fi urmate şi "aplaudate" de un număr variabil de servitori
mecanici. Astfel de momente, totdeauna finite în curgerea istoriei, care au
apărut şi o să mai apară probabil, vin în dezacord cu sensul ascendent al
evoluŃiei organizării democratice a omenirii.
Numărul şi organizarea au constituit întotdeauna instrumente
politice esenŃiale ale forŃelor sociale mai puŃin "echipate" cu resurse
economice prin care au dorit să contracareze puterea economică, financiară
şi politică a cercurilor guvernante. Numărul a fost o armă principală care a dat
sorŃi de reuşită schimbărilor istorice din Europa de Est menite să pună capăt
totalitarismelor şi să deschidă perioade de tranziŃie spre economia de piaŃă,
spre pluralism politic în această parte a lumii.
Numărul de membri şi organizarea pot constitui instrumente eficiente
dacă merg împreună. Numărul, în plan sociologic, constituie mulŃimea,
cantitatea care, fără organizare, ordine şi disciplină (starea calitativă), nu
poate avea eficacitate prea mare în acŃiunea politică.
l) AlianŃele politice constituie un alt mijloc al acŃiunii politice. Există
agenŃi ai acŃiunii politice cu o putere destul de mare, dar care nu pot cuceri
puterea politică dacă nu vor recurge la alianŃe, la realizarea unor coaliŃii,
fronturi. Politica alianŃelor este vitală în orice luptă politică. Se face o distincŃie
strategică (înŃelegând prin strategie, în acest context, ceea ce înŃelegea
Clausewitz - adică arta de a folosi victoria în scopul realizării Ńelului final) între
alianŃele principiale şi cele vremelnice. Ultimele trebuie create şi valorificate în
direcŃia atingerii Ńelului final, folosindu-se toate fisurile, slăbiciunile din rândul
coaliŃiei de forŃe politice adverse. Oricare agent politic încearcă să valorifice
tot ceea ce contribuie la întărirea unităŃii şi coeziunii suportului social, ale altor
forŃe politice care înclină spre a realiza alianŃe. Pe o astfel de cale se încearcă
a fi contracarate resursele financiare, organizatorice, cultura politică
superioară ale elitei guvernante.
m) Corpurile electorale şi cetăŃenia constituie importante resurse
ale regimurilor democratice. Corpul electoral cuprinde totalitatea cetăŃenilor cu
drept de vot care exprimă în planul vieŃii politice, mai mult sau mai puŃin
97

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
adecvat, voinŃa naŃională. Corpul electoral nu poate fi identificat însă cu
poporul, nici cetăŃeanul cu omul real.
Prin tehnicile electorale (în special prin intermediul Legii electorale),
guvernanŃii împart corpul electoral nu neapărat în conformitate cu aspiraŃiile
legitime de creare a unui cadru care să permită reprezentarea proporŃională a
tuturor forŃelor şi curentelor politice sau în scopul asigurării armoniei fireşti
între corpul electoral şi popor, ci autorii legislaŃiei electorale au grijă
întotdeauna ca prin organizarea şi împărŃirea corpului electoral, prin
procedurile adoptate, să faciliteze succesul acelei tabere politice pe care ei o
reprezintă.
Între organele legislative şi corpul electoral, între acesta şi popor pot fi
create în mod artificial contradicŃii - fapt care a constituit un instrument politic
al guvernanŃilor pentru a-şi extinde dominaŃia. Principiile suveranităŃii
poporului, invocarea criteriului voinŃei populare drept principiu fundamental al
legitimităŃii acŃiunilor organelor supreme ale puterii de stat se manifestă
adesea, prin conŃinutul lor, ca nişte ficŃiuni şi mistificări ale realităŃii în cele mai
variate societăŃi contemporane.
n) Păstrarea secretului şi manipularea sunt mijloace frecvent
utilizate de către state, partide şi alte forŃe politice. Divulgarea secretului poate
să ducă la pierderea luptei, la neatingerea unor obiective programatice, la o
mare efervescenŃă a vieŃii interne a agentului politic în cauză, la restructurări
şi reorganizări strategice - tactice.
Păstrarea secretului a fost determinată dintotdeauna de aspectul
belicos al politicii şi este însoŃită frecvent de o falsă informare sau o informare
superficială a cetăŃenilor. Acest fapt constituie o piedică importantă pentru
adâncirea democraŃiei şi o condiŃie a ascensiunii mediului tehnocratic în viaŃa
politică, a extinderii nemăsurate a birocraŃiei statale. Păstrarea secretului s-a
dovedit a fi un instrument al acumulării de putere de către cei ajunşi să
guverneze. Atâta timp cât guvernanŃii nu sunt împiedicaŃi să se limiteze la
generalităŃi, la informaŃii vagi în contactul cu opinia publică, în informarea
acesteia, ei se află pe traiectoria acumulării de putere, a satisfacerii unor
interese cu orientare particulară.
În strânsă legătură cu păstrarea secretului funcŃionează în practica
politică şi tehnicile de manipulare a mulŃimilor - adică utilizarea
propagandei, a mijloacelor moderne de informare în masă, a unor elemente
de cultură politică în vederea creării unor contradicŃii în conştiinŃele celor care
nu aderă la ideologia şi practica lor, soluŃionându-le apoi într-o direcŃie cel
puŃin convergentă cu interesele dominante sau ale celor care acŃionează
pentru cucerirea puterii. Pe această cale sunt create iluzii, sunt răspândite
zvonuri, sunt atraşi alegători sau aderenŃi la partidele politice ajunse la putere,
sunt creaŃi consumatori obedienŃi sau conformişti ignoranŃi etc., realizându-se
astfel scopul de a abate atenŃia mulŃimilor sau a unor categorii sociale de la
lupta politică. Aşadar, prin intermediul manipulării se aplică o "anestezie" care
să calmeze anumite efecte negative generate de dominaŃia regimului.
Mijloacele de informare în masă, prin diferitele tehnici utilizate, prin rubricile
de sport, cinema, reclame, aventuri, prin zvonuri, dezinformare, printr-o
98

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
"judicioasă" utilizare a "omisiunilor" şi a "exagerărilor" etc. vizează distragerea
atenŃiei şi interesului publicului de la problemele socio-politice profunde,
uneori presante, creându-i un univers îmbibat cu imagini facile,
fantasmagorice şi închizându-l într-un orizont mediocru, adesea infantil.
Prin metoda manipulării, guvernanŃii maschează adevăratele lor
obiective, invocând "interesul general", "voinŃa naŃiunii", "binele comun",
acoperindu-se cu paravanul valorilor politice universale. În loc de a vorbi
despre problemele grave ale zilei (criză, şomaj, inflaŃie etc.), ei aduc în centrul
discuŃiilor anumite teze ideologice, idealuri îndepărtate, crează inamici fictivi
sau invocă tradiŃii generoase cu rezonanŃe largi în istoria naŃională etc. În
perioadele de criză, de penurie şi de încordare internă guvernanŃii au recurs
frecvent la tehnica orientării atenŃiei mulŃimilor spre problemele externe,
ameninŃătoare, care sunt descrise într-un limbaj mistificator şi emoŃional.
Rezultă ideea că manipularea mulŃimilor se realizează practic prin intermediul
păstrării secretului.
*
* *
Mai sus au fost analizate succint cele mai importante instrumente şi
resurse politice, fără însă a le epuiza sfera de cuprindere. Inventarierea lor ar
putea fi continuată (de exemplu, militarismul, birocraŃia, parlamentarismul,
opinia publică, blocurile militare etc.), dar ne vom opri aici pentru a trece la
analiza modului în care sunt ele folosite, integrate în acŃiunile agenŃilor politici,
la felul cum sunt repartizate la scara societăŃii globale.
4. RepartiŃia mijloacelor acŃiunii politice în societate
După o primă lectură a constituŃiilor statelor democratice sau a unor
tratate de drept constituŃional, cititorului îi va rămâne impresia că există o
distribuŃie echitabilă a mijloacelor politice pe ansamblul societăŃii civile, că se
respectă drepturile omului, libertăŃile de asociere, de opinie, de a întreprinde
şi, deci, de a dispune de orice fel de instrumente pentru realizarea scopului
etc. Dar, realitatea este alta. Mijloacele politice sunt repartizate inegal şi
inechitabil pe colectivităŃi, clase sociale, categorii, sociogrupuri şi indivizi. În
acelaşi timp, posibilităŃile de a accede la folosirea mijloacelor politice sunt
inegale. De aceea, dreptul constituŃional nu prezintă suficiente garanŃii privind
aplicarea sa în practică; în multe cazuri el poate fi transformat într-un paravan
ideologic - normativ, artificial al nedreptăŃilor şi inechităŃilor omniprezente.
ÎmpărŃirea societăŃii în colectivităŃi umane, în clase şi categorii sociale
nu este o creaŃie politică - juridică, ci una istorică, obiectivă. ExistenŃa unor
subdiviziuni ale societăŃii civile, pluralitatea intereselor economice,
multitudinea formelor de proprietate asupra factorilor de producŃie constituie
premise importante pentru o dispersie inegală, cu caracter clasial, a mijlocelor
politice în societate. Clasa care posedă bogăŃia are cel mai larg acces la
99

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
procurarea şi utilizarea resurselor politice, a instrumentelor politice prin
intermediul agenŃilor specifici. Posesiunea bogăŃiei şi a unei culturi politice
solide este cheia cu care ea îşi deschide poarta pe care are acces la putere,
la dreptul de a decide în numele naŃiunii, de a le folosi în numele voinŃei
populare, de a le utiliza în procesul de dominare politică.
În regimurile dictatoriale, în cele de tip fascist sau de dictatură a
proletariatului, cei guvernaŃi au fost expropriaŃi de principalele
instrumente politice. În acest fel întreaga societate a fost obligată să se
încoloneze şi să urmeze voinŃa, deciziile, după caz, fie ale monarhului, fie ale
dictatorului, fie ale unei clici de "tehnicieni" din fruntea statului fascist sau a
partidului unic. In regimurile politice cu o concentrare a mijloacelor politice în
mâini puŃine întâlnim cea mai inegalitară dispersie a instrumentelor politice,
cele mai grave privaŃiuni privind exercitarea drepturilor politice, subiective şi
accesul la folosirea resurselor politice în vederea emancipării personalităŃii
umane, a respectării drepturilor omului.
În cadrul regimurilor pluraliste, mulŃimile, guvernaŃii au un acces la
procurarea şi folosirea a numeroase instrumente politice, la valorificarea unor
resurse politice în scopul realizării propriei lor voinŃe. Dar, în esenŃă, dispersia
mijloacelor politice în societate îşi păstrează caracterul de clasă. Posesorii
bogăŃiei stăpânesc şi mijloacele politice principale - acestea constituind cheia
puterii lor, iar atunci când îşi văd ameninŃate poziŃiile în sistemul social, când
lupta opoziŃiei se dă pentru schimbări radicale, ei vor folosi întreaga putere
pentru a asigura conservarea avantajelor acumulate. Deci, tendiŃa de
realizare a unei distribuŃii mai egalitare a mijloacelor politice pe diferite clase,
colectivităŃi, macrogrupuri sociale va fi acceptată de clasa politică atâta timp
cât interesele conservării sistemului nu sunt puse în joc şi periclitate.
Pluralitatea centrelor de decizie, organizarea poliarhică a societăŃii capitaliste,
ca mecanisme ale democraŃiei, constituie importante mijloace de dominare a
mulŃimilor în toate Ńările avansate pe planul instituŃionalizării politice.
5. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politice
în acŃiune
a) Conceptul de tactică. Clausewitz conferea noŃiunii de tactică
semnificaŃia de ştiinŃă a folosirii forŃelor armate în luptă. Această definiŃie a
fost preluată, în spiritul ei, de către toŃi acei politologi care au considerat
politica o luptă între tabere adverse cu scopul de a cuceri, exercita şi păstra
puterea.
În prezentul demers teoretic nu este negat aspectul polemologic al
practicii politice, dar politica nu poate fi identificată, fără a cădea în erori, cu
lupta armată şi nici cu oricare altă luptă. Pentru strategia şi tactica
învingătorilor, a politicii fără opoziŃie nu mai este valabilă accepŃiunea dată de
Clausewitz noŃiunii.
Tactica este latura tehnică a realizării strategiilor politice şi constă
în aptitudinea (ştiinŃa şi arta), în capacitatea agentului politic de a-şi procura şi
100

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
utiliza instrumentele politice într-o modalitate eficientă în vederea înfăptuirii
optimale a programului, a strategiei (desemnăm prin strategie orientarea
generală, cu principalele ei momente, şi sensul acŃiunii politice globale).
Calitatea tacticii unui agent politic va depinde de caracterul
mijloacelor politice folosite în situaŃia concret - istorică în care acŃionează, de
felul cum mijloacele politice sunt integrate în acŃiunea politică, de metodele
alese pentru folosirea lor, de gradul deschiderii către creativitate şi către o
neîntreruptă adecvare la succesiunea cerinŃelor concrete ale etapei, de
abilitatea pe care o are agentul de a combina instrumentele politice în funcŃie
de ivirea unor schimbări surprinzătoare etc. Deci, tactica, pe lângă o
cunoaştere şi o stăpânire profundă a instrumentelor politice, a situaŃiei şi a
momentului în care acŃionează agentul, a obiectului acŃiunii - presupune o
dimensiune creatoare (aşa-numita "artă politică"). Altfel îşi va atinge cu greu
eficienŃa dezirabilă.
În structura unei politici realiste, orientate după criterii de raŃionalitate
şi eficienŃă, strategia şi tactica alcătuiesc o unitate necontradictorie -
constituie împreună coloana vertebrală a programelor politice. Dar nici un
program politic nu epuizează măsurile tactice, aspectele tehnice ale realizării
strategiilor. In toate marile acŃiuni apar surprize tactice, elemente originale,
creatoare care nu sunt prevăzute, adesea, în proiectele, nici măcar în
imaginaŃia agenŃilor. Fiecare mare partid a creat, a integrat şi va utiliza în
practica sa politică metode şi procedee tactice originale, inedite, impuse de
caracterul concret - istoric al situaŃiei şi etapei de acŃiune, de specificul
interacŃiunilor agentului politic cu obiectul acŃiunii şi cu alŃi agenŃi, de bogăŃia
şi originalitatea subiectivităŃii agentului politic etc.
b) Principii ale eficienŃei tacticii agenŃilor politici. Tactica, pentru a
conduce cu siguranŃă la atingerea scopurilor strategice, ar trebui să satisfacă
câteva reguli generale. Printre cele mai importante pot fi enunŃate
următoarele:
- atât în elaborarea, cât şi în derularea ei în practică, tactica se va
subordona Ńelului final, strategiei globale a agentului acŃiunii politice;
- tactica trebuie să fie adecvată şi readecvată exigenŃelor dinamice
ale obiectului acŃiunii, situaŃiei şi etapei concret - istorice, subiectivităŃii politice
a agentului;
- orice tactică are ca obiectiv principal diminuarea eficienŃei acŃiunilor
politice ale adversarului, astfel încât să i se creeze acestuia o situaŃie fără
ieşire;
- elaborarea tacticii presupune alegerea locului şi momentului cel mai
potrivit, concentrarea principalelor forŃe şi instrumente de către agentul politic
în locul şi momentul principal al activităŃii sau luptei politice;
- tactica presupune asigurarea unei discipline riguroase în viaŃa
agentului şi, în acelaşi timp, crearea unor sciziuni, fisuri în organizaŃia
adversarului;
- odată ce a fost adoptată, tactica devine un strict secret în raport, mai
ales, cu agenŃii din opoziŃie;
101

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
- tactica presupune exploatarea, valorificarea tuturor greşelilor, a
fisurilor şi lacunelor existente în activitatea adversarului;
- tactica se întemeiază pe cunoaşterea şi stăpânirea tuturor
mijloacelor acŃiunii politice (legale şi ilegale, paşnice şi violente, parlamentare
şi extraparlamentare, în regim şi în afara regimului politic, administrative,
militare, ideologice, pedagogice) şi instrumentarea optimă a acŃiunii;
- tactica implică o putere cât mai mare de a valorifica resursele şi
instrumentele politice în situaŃii posibile cât mai variate, de a înlocui cât mai
repede şi cât mai neaşteptat un instrument politic cu altul;
- o tactică eficientă trebuie să prevadă loviturile şi mişcările posibile
ale adversarului, momentul şi locul acŃiunior hotărâtoare şi, pe această bază,
să fie concepute acŃiuni care să-l surprindă pe adversar, astfel încât să-i
răstoarne planurile, să-i dezmembreze şi să-i deconcerteze opera;
- tactica trebuie să prevadă mişcările aparatului de comandă ale
agentului advers, ale organelor conducătoare şi, pe acest temei, să ia măsuri
prioritare privind distrugerea sau neutralizarea acestora;
- orice tactică trebuie să dea soluŃii concrete problemei alianŃelor şi
compromisurilor, astfel încât agentul politic să reuşească să atragă de partea
sa cât mai mulŃi aliaŃi, fie chiar vremelnici, şovăielnici şi să împiedice întărirea
alianŃelor adversarului, să neutralizeze legăturile acestuia cu simpatizanŃii (un
rol deosebit în respectarea acestei reguli îl are respectarea graniŃei dintre
principialitate şi trădare, dintre compromisurile admisibile şi cele inadmisibile);
- în scopul de a nu primi lupta într-un moment în care acest lucru este
vădit avantajos pentru duşman, tactica va implica arta manevrelor, a
tergiversărilor, a concilierilor şi compromisurilor;
- tactica presupune îmbinarea armonioasă a ştiintei ofensivei juste cu
cea a retragerii bine cumpănite.
În practica lor reală, agenŃii politici combină aceste reguli tactice, le
ierarhizează, le valorifică în lumina unor priorităŃi - fapt care le va solicita
iscusinŃă, abilitate, tact politic dacă vor să-şi multiplice şansele de a câştiga
lupta. Nu întâmplător, din cele mai vechi timpuri, politica a fost considerată
nu numai ştiinŃă, ci şi artă.
102

V. OBIECTUL ACłIUNII POLITICE
1. NoŃiunea de obiect al acŃiunii politice
Delimitarea obiectului acŃiunii politice prezintă o însemnătate decisivă
pentru o instrumentare adecvată, pentru a asigura o eficienŃă, un grad de
raŃionalitate acŃiunii, pentru caracterizarea sa în termenii legitimităŃii, pentru
descifrarea caracterului şi sensului seriilor de acŃiuni politice. Această operaŃie
este dificilă - dată fiind marea diversitate de concepŃii, de atitudini referitoare
la politică şi marea complexitate a interacŃiunilor sistemului politic cu celelalte
subsisteme ale vieŃii sociale, a interacŃiunilor obiectului acŃiunii politice cu
elementele situaŃionale. Metoda praxiologică crează o posibilitate în plus de a
surprinde esenŃa, de a face o delimitare corespunzătoare a obiectului unei
anumite practici concrete.
Obiectul acŃiunii politice este acel domeniu din viaŃa socială care,
Ńinând de aria de competenŃă a agentului politic, este organizat, condus,
controlat, reglat în mod direct de către agent corespunzător strategiei şi
tacticii adoptate. RelaŃiile agentului politic cu obiectul acŃiunii lui se realizează
prin valorificarea resurselor politice şi utilizarea instrumentelor politice pe care
le stăpâneşte în situaŃia şi etapa concret - istorică.
Dând o astfel de accepŃiune noŃiunii de obiect al acŃiunii politice,
devine firească întrebarea: cum am putea delimita vreun obiect al acŃiunii
politice concrete? Desigur, răspunsurile la această întrebare în literatura
politologică universală sunt extrem de variate.
2. Obiectul acŃiunii politice în literatura politologică
Ar putea fi, cu un anumit efort de abstractizare, identificate câteva
tipuri de poziŃii explicative:
a) Încă din secolul trecut s-a conturat un curent de opinie conform
căruia obiectul politicii ar fi Ńara, poporul, "cetatea" sau statul (Th. Funck
- Brentano, L. Latzarus, F. de Holtzendorff, Littré). "Obiectul politicii este
imens: mânuirea poporului" 1 sau "Politica este arta de a face poporul să
creadă că el însuşi guvernează" 2 . Această orientare are numeroşi adepŃi mai
ales printre cei care au considerat şi mai consideră politologia drept ştiinŃă a
statului.
Un astfel de punct de vedere, la o primă analiză, pare a fi
simplificator, reducŃionist. De aceea i s-a opus o alternativă de provenienŃă
1 Th. Funck - Brentano, "La politique", Paris, 1892, p.38.
2 L. Latzarus, "La politique", Librairie Hachette, p.7.

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
sociologică - aceea a distincŃiei principiale dintre guvernanŃi şi guvernaŃi,
dintre conducători şi conduşi.
b) În preajma marilor conflagraŃii mondiale din secolul XX s-a
conturat, în strânsă legătură cu Ńelurile războaielor, optica geopolitică
asupra acŃiunii politice. Dacă la Rudolf Kjellén obiect al politicii este (după
cum reiese din lucrarea sa intitulată "Probleme ştiinŃifice ale războiului
mondial") Ńara cu geografia ei, gospodăria Ńării, neamul, societatea şi
guvernământul, la şeful geopoliticii germane Karl Haushoffer, obiectul politicii
l-ar constitui geografia planetei, geografia în mişcare a statelor, modelarea
geografiei conform instinctului de expansiune şi voinŃei de creştere, de
afirmare a statului. O astfel de optică a reprezentat o variantă a înstrăinării
politicii în raport cu vocaŃia umanistă a rolului ei social. Pe un atare temei, o
castă oligarhică guvernantă a elaborat şi propagat în mod unilateral,
dictatorial o concepŃie a legitimităŃii în numele căreia s-a dat curs celor mai
teribile acte antiumane din întreaga istorie. De aceea, atari devianŃe
ideologice au fost pentru totdeauna compromise... şi, totuşi, continuă să aibe
reprezentanŃi printre promotorii politicii imperialiste, printre ideologii
mondialismului de orientare hegemonistă.
c) În cele mai multe teorii politice ale secolului XX, de cea mai mare
răspândire s-au bucurat concepŃiile conform cărora obiectul politicii l-ar
constitui oamenii, binele colectivităŃilor politice, comunităŃile umane,
exercitarea şi repartiŃia puterii între grupurile din care sunt constituite
comunităŃile, conduitele altora. Şirul celor ce promovează sau au promovat
astfel de concepŃii despre obiectul politicii poate să înceapă cu inspiratorul lor,
care a fost Max Weber, şi poate continua cu numeroşi politologi precum G.
Catlin, Ch. Merriam, R. Aron, G. Burdeau, W. Robson, Ch. Eisenmann, B. de
Jouvenel, H. Lasswell, J. Freund, C. J. Friederich, Erick Weil, M. Duverger, G.
Vedel, R. Dahl, J. W. Lapierre, A. Toffler etc.
Max Weber considera drept obiect al politicului puterea sau repartiŃia
puterii fie între state, fie între diverse grupuri din interiorul aceluiaşi stat 3 .
Această concepŃie s-a răsfrânt asupra întregii politici contemporane.
Raymond Aron considera că obiect al politicii pot fi societăŃile,
grupurile, puterea, ierarhiile de comandă 4 . AlŃi politologi considerau că obiecte
ale politicii pot fi: orice fel de comunitate umană, chiar societăŃi de animale (G.
Catlin, M. Duverger etc.), conduitele altora (R. Dahl, C. J. Friederich, Ch.
Eisenmann, Erick Weil etc.), punerea oamenilor în mişcare de către alŃii (B.
de Jouvenel), de a veghea asupra binelui comun al comunităŃii politice prin
dominarea oamenilor (J. Freund).
G. Burdeau considera că obiectul privilegiat al politicii l-ar constitui
cucerirea şi exercitarea puterii, dar întreg socialul în mod virtual se situează în
câmpul politicii - fapt determinat în epoca noastră de procesul politizării
universale 5 . În magistrala sa operă, G. Burdeau relevă ideea că politica
3 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, prg.83.
4 In "La science politique contemporaine", Paris, 1950, p. 52-69.
5 G. Burdeau, "Méthode de la science politique", Dalloz, 1959, prg.83.
104

OBIECTUL ACłIUNII POLITICE
vizează, în mod simultan, gestiunea societăŃii existente şi transformarea sa
pentru a o adapta voinŃelor celor care o compun. Întreaga politică, susŃinea
Burdeau, gravitează în jurul a doi poli: lupta şi gestiunea, mişcarea şi ordinea.
La fel, W. W. Rostow considera politica drept activitate de exercitare
a puterii, având ca obiect oamenii, care aşteaptă de la guvernanŃi
rezolvarea a trei imperative: securitate, bunăstare şi creştere, ordine
constituŃională.
Delimitarea în această manieră a obiectului acŃiunii politice crează o
posibilă pârtie pentru a înfrumuseŃa societatea de consum, societatea
informatizată. Astfel o parte din autorii amintiŃi au dat o titulatură specială
pentru stadiul de dezvoltare a societăŃii ultimelor decenii: capitalism popular,
societatea consumului de masă, societatea revoluŃiei manageriale, societatea
postindustrială, era tehnetronică, civilizaŃie a loisir-ului, societate convergentă
celorlalte sisteme sociale, societatea prosperităŃii generale, societate
postideologică.
d) O altă concepŃie este cea conform căreia obiectul politicii l-ar
constitui viaŃa socială în ansamblu, organizarea socială a muncii sau a
sistemului social. A fost promovată de către D. Gusti, T. Parsons, D. Easton,
A. Touraine, R. K. Merton, G. Almond, R. G. Schwartzenberg etc. Aşa, de
pildă, D. Gusti susŃinea că substratul vieŃii sociale îl constituie categoriile
economice şi sufleteşti. Acest substrat se formează şi se menŃine graŃie
funcŃiei organizatorice a instituŃiilor politico - juridice. "ViaŃa socială constă din
multiple şi variate stări care se interferează, se încrucişează, se ciocnesc între
ele; viaŃa politică are tocmai menirea de a dirigui aceste stări sub formă de
curente, temperându-le, ori activându-le" 6 .
În gândirea politică americană, începând cu Talcott Parsons, au fost
introduse o serie de noŃiuni cum sunt cele de sistem politic, rol, status,
structură politică, cultură politică, societate consensuală sau integrată,
devianŃă etc. În această lumină, politica apare ca un subsistem al societăŃii ce
îşi absoarbe toate resursele din mediul macrosocial pe care, la rândul ei, îl va
regla în direcŃia realizării consensului, a integrării, a prevenirii sau
înlăturării factorilor de devianŃă socială (T. Parsons) sau subsistemul
politic este cel care distribuie în mod autoritar valorile în societate (D. Easton).
Subsistemul politic îşi achiziŃionează un larg repertoriu de mecanisme prin
care îşi va regla propria comportare şi propria structură internă, astfel încât să
dea răspunsuri corespunzătoare cerinŃelor mediului intra şi extrasocietal
care, luate împreună, formează mediul total al sistemului politic (The total
environment of political system). Deci, obiectul acŃiunii politice capătă o
accepŃiune foarte largă: mediul total al sistemului politic (ecological system,
biological system, personality systems, social systems, international political
systems, international ecological systems, international social systems etc).
În acelaşi spirit, J. Meynaud era convins că politica este cea care asigură
funcŃionarea societăŃii globale prin gestionarea afacerilor publice.
6 D. Gusti, "Opere", vol.4, E.A., Bucureşti, 1970, p.81.
105

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
O astfel de modalitate de determinare a obiectului acŃiunii politice are un
caracter extensiv. Niciodată politica sau subsistemul politic (fie ele sclavagiste,
feudale, capitaliste, fie moderne, fie contemporane - chiar în variantele totalitare) nu
s-au dovedit capabile de a regla societatea globală, de a asigura integrarea
organică, firească, de a realiza consensualitatea acesteia. Întotdeauna au rămas
vaste sectoare sociale (inclusiv în economiile cu mecanism politic de comandă, în
societăŃile cu reglare planificată) a căror dinamică s-a realizat sub imperiul
spontaneităŃii. Deci, concepŃia amintită nu concordă decât parŃial cu practica din
societăŃile contemporane, dar fără nici o îndoială ea exprimă idealuri, aspiraŃii şi
dorinŃe ale guvernanŃilor din aceste societăŃi.
Caracterul extensiv al acestei concepŃii provine din faptul
că practica politică nu-şi propune, decât eventual ca o consecinŃă a unei false
conştiinŃe de sine, să regleze în mod direct sistemele bio-demografic sau
geografic. Este adevărat că numeroşi agenŃi ai acŃiunii politice integrează în
calculele şi proiectele lor indicatori referitori la mediul demo-geografic, dar de
fapt nici o decizie politică nu vizează şi nici nu ar putea viza, în mod direct,
dinamica acestora. Reglarea dinamicii demo-geografice este înfăptuită prin
conducerea oamenilor, prin gestionarea, coordonarea şi reglarea relaŃiilor
economico - sociale, a macrosistemului social în totalitate.
3. Obiectul acŃiunii politice, dintr-o perspectivă praxiologică
În delimitarea obiectului acŃiunii politice ar trebui să se Ńină seama de
neîmplinirile, limitele şi câştigurile ce rezultă din concepŃiile de mai sus. De
asemenea, pot fi luate în considerare următoarele repere teoretice: a) Ideea
lui S. Simon, devenită clasică, conform căreia politica nu este o activitate
de administrare a lucrurilor, ci de guvernare a oamenilor. b) ConsideraŃia
conform căreia esenŃa politicii o constituie lupta dintre guvernanŃi şi
guvernaŃi, politica este participarea la treburile statului, determinarea
conŃinutului activităŃii statului. c) Constatarea că există guvernanŃi şi guvernaŃi,
conducători şi conduşi.
Într-o astfel de lumină, obiectul acŃiunii agenŃilor politici îl constituie
oamenii grupaŃi în colectivităŃi sociale, în categorii sociale, comunităŃi
umane sau într-o anumită arie a societăŃii civile. Dacă se va accepta această
idee, atunci va fi infirmată frazeologia fetişizantă care afirmă că obiect al
politicii ar putea fi şi anumite societăŃi de animale, lumea lucrurilor sau factorul
demografic.
Oamenii, în calitatea lor de cetăŃeni, sunt membri ai colectivităŃilor
umane, ai unor clase, categorii sociale, comunităŃi umane, ai unor instituŃii, ai
unor sectoare din economie. În condiŃiile existenŃei raporturilor de
dominaŃie - supunere, oricare dintre unităŃile sociale amintite pot juca rolul
de obiecte ale politicii. Obiectele principale ale agenŃilor politici contemporani
sunt colectivităŃile umane, clasele sociale, mulŃimile pe care le reprezintă şi
ale căror interese le promovează, segmente adverse ale societăŃii civile şi
statul. Fiecare agent politic, în funcŃie de locul şi rolul său social, de voinŃa
106

OBIECTUL ACłIUNII POLITICE
clasei pe care o susŃine, integrează într-un mod specific obiectul acŃiunii în
seriile sale de acŃiuni, în practica politică, desfăşoară relaŃii specifice cu
obiectul acŃiunii.
Este simplu de remarcat şi accentuat faptul că oricare obiect al
acŃiunii politice, constituind o unitate socială - posedă o conştiinŃă proprie
(inclusiv o conştiinŃă de sine) şi constituie şi el un agent de acŃiune socială
(economică, politică, religioasă, culturală etc.). Obiectul acŃiunii politice nu
este şi nici nu poate fi pasiv. Din obiect, prin reacŃiile de răspuns, el va
deveni agent politizat (cu acŃiune de aderenŃă, imprimată, inculcată sau cu o
acŃiune din opoziŃie, de contracarare). Această idee face parte din sistemul de
referinŃă al oricărei concepŃii democratice, constituind o componentă a însuşi
exerciŃiului democraŃiei.
AcŃiunea politică, având un caracter suprastructural, vizează în modul
cel mai direct conştiinŃa obiectului ei. Aceasta constituie o notă definitorie a
politicii umaniste, a forŃelor democratice. Dar au existat şi există încă
numeroşi agenŃi politici care, fiind constrânşi de locul şi rolul lor social,
folosesc în mod preponderent metode administrative, vizând nu conştiinŃa
obiectului politicii lor, ci celelalte componente structurale ale acestora: viaŃa,
averea, libertatea, demnitatea umană. Totdeauna astfel de stiluri în politică au
fost contrare drepturilor naturale ale omului şi cetăŃeanului, au condus la
variante practice ale totalitarismului.
Practica politică, fiind dată natura sa suprastructurală, nu şi-a propus
niciodată să producă bunuri materiale. Ea însă poate să stea la originea
unităŃii de voinŃă, a organizării, a disciplinei, a ordinii şi coeziunii în jurul unor
valori ale obiectelor ei. Ori, aceste componente ale subiectivităŃii sociale pot
influenŃa producerea bunurilor materiale, ritmurile dezvoltării, îmbunătăŃirea
calităŃii vieŃii, a produselor şi practicii sociale, ridicarea generală a nivelului de
cultură şi de civilizaŃie în societăŃile contemporane. Prin urmare, optica
praxiologică de abordare a politicului impune tratarea acestuia în termeni de
eficienŃă.
AgenŃii acŃiunii politice pot crea o ordine socială echitabilă la nivelul
comunităŃii naŃionale şi internaŃionale, pot crea condiŃii favorizante pentru
extinderea investiŃiilor, dezvoltarea economiei de piaŃă, expansiunea culturii
etc. - dar aceasta cu condiŃia să promoveze interesele şi voinŃa majorităŃii
cetăŃenilor, să armonizeze interesele concurente în cadrul societăŃii civile. Aici
găsim un factor cauzal esenŃial al mecanismului ascensiunii vertiginoase a
regimurilor democratice din zilele noastre.
Cunoaşterea temeinică a structurii şi dinamicii obiectului acŃiunii
politice, a raporturilor dintre acestea şi elementele situaŃionale prezintă un rol
decisiv pentru elaborarea programelor politice. Nedelimitarea clară şi
insuficienta cunoaştere a obiectului acŃiunii politice ar putea genera elemente
"poetice", unele confuzii în structurarea programelor politice, greşeli în
elaborarea strategiei şi tacticii.
107

VI. CADRUL SAU SITUAłIA DE DESFĂŞURARE A
ACłIUNII POLITICE
1. SituaŃia socială şi situaŃia politică
Întotdeauna agenŃii politici acŃionează într-o situaŃie socio - politică
concret - istorică, creată în parte, prin participarea lor directă. Cadrul social
de desfăşurare a acŃiunii politice cuprinde starea, ordinea sistemului social,
nivelul de civilizaŃie, structura socială, ordinea instituŃională, conştiinŃa socială
în raporturile lor cu mediul demo-geografic. SituaŃia politică este integrată,
dependentă, corelată funcŃional cu situaŃia social - istorică reală în ansamblul
ei, cuprinzând nivelul de organizare (sau de dezorganizare) a sistemului
politic, adică este compusă din toŃi agenŃii politici (ierarhia statală, partidele,
grupurile de presiune etc.), din clasele şi categoriile socio-profesionale cu
mişcarea lor istorică reală, cu raporturile dintre ele, cu capacităŃile de a
combina resursele şi instrumentele politice pentru a realiza obiectivele,
conjunctura politică internaŃională etc.
Concepută în acest fel, situaŃia politică este nu numai produsul ordinii
socioeconomice, al societăŃii civile în ansamblul ei, ci în acelaşi timp, prezintă
o relativă autonomie în virtutea căreia îşi va exprima raŃiunea de a exista.
Aceasta pentru că, mai cu seamă în societăŃile contemporane, soluŃionarea
dezechilibrelor de la scară macrosocială (recesiunile economice, inflaŃia,
şomajul, polarizarea bogăŃiei etc.) ar fi extrem de dificilă fără soluŃionarea cu
prioritate a conflictelor, a problemelor ce apar în viaŃa politică. Restabilirea
unităŃii, a echilibrului, a unei perfecte funcŃionări a mecanismului reglator al
sistemului politic are o puternică influenŃă activizatoare asupra dezvoltării
mediului social.
Ideea despre relaŃia dintre cadrul socio-economic şi situaŃia politică
(de tipul: acŃiune şi retroacŃiune) ar putea fi nuanŃată plasând un accent
asupra faptului că nici politologul, nici oamenii politici nu pot stabili cu uşurinŃă
o demarcaŃie rigidă între acestea. Conexiunile dintre societatea civilă şi
societatea politică sunt conduse, orientate, dirijate de practica politică. Deci,
dacă din unghiul de vedere al determinismului materialist rolul fundamental
aparŃine economicului şi socialului în raport cu politicul, din punct de vedere
praxiologic, politica deŃine primatul în raport cu socialul. La nivelul sistemului
politic se iau deciziile care anticipă şi încearcă să cuprindă dezvoltarea
viitoare a societăŃii - aspect tot mai evident în societăŃile contemporane în
care ritmurile politizării socialului, a oamenilor, sunt mai accentuate decât
în oricare altă epocă anterioară.

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
2. Structura situaŃiei acŃiunii politice
SituaŃia sau cadrul în care se desfăşoară acŃiunea şi seriile de acŃiuni
politice nu este o îngrămădire haotică de fapte, ci un ansamblu relativ
organizat, compus din mai multe sisteme, părŃi componente ale vieŃii sociale.
Principalele sisteme care compun situaŃia acŃiunii politice sunt următoarele:
a) Sistemul bio-social (socio-genetic), care cuprinde ansamblul
indivizilor umani, sexelor, raselor cu relaŃiile de reproducere a speciei umane.
FuncŃionarea în bune condiŃii a acestui sistem constituie condiŃia sine qua non
a continuităŃii speciei umane.
b) Sistemul demo-geografic, care cuprinde ansamblul factorilor
demografici (densitatea populaŃiei, repartiŃia ei pe teritoriu, indicii natalităŃii şi
ritmurilor de creştere a populaŃiei, durata medie a vieŃii etc.) şi geografici
(mărimea, forma, situarea teritoriului, vecinii, bogăŃiile solului şi ale subsolului,
clima, flora, fauna, etc.) cu relaŃiile dintre ei. Acest sistem este un suport
natural al oricărui tip de acŃiuni sociale, implicit politice.
c) Sistemul economic, care cuprinde multitudinea de tipuri de
activităŃi comerciale, producătoare de bunuri şi servicii, bancare, de asigurări,
de menaj etc. menite a satisface nevoile oamenilor. FuncŃionarea şi
dezvoltarea acestui sistem are un rol vital pentru întreaga viaŃă socială,
inclusiv pentru viaŃa politică, potenŃându-i structurarea şi dinamica
neîntreruptă.
d) Sistemul social propriu - zis, care cuprinde ansamblul
colectivităŃilor umane, a sociogrupurilor, claselor şi categoriilor sociale cu
raporturile dintre ele. FuncŃionarea acestuia este dependentă de gradul de
ordine, de armonizare a intereselor, de echilibrul interior. Acest sistem
determină, susŃine în modul cel mai direct dinamica vieŃii politice.
e) Sistemul instituŃiilor de natură politică, juridică, pedagogică,
filosofică, etică, artistică şi religioasă cu toate ideile, mentalităŃile, valorile,
normele şi simbolurile vehiculate de către acestea, aflate într-o mare
diversitate de relaŃii structurale. Dezvoltarea şi funcŃionarea acestui sistem
este condiŃia necesară formării conştiintei de sine şi despre societate a
fiecărei unităŃi sociale, a autodezvoltării conştiente.
f) Sistemul culturii, care cuprinde ansamblul valorilor create şi
propagate în societate, a scopurilor, normelor, modelelor culturale cu
instituŃiile, comportamentele care le susŃin şi le difuzează în societate.
FuncŃionarea şi dezvoltarea acestui sistem asigură progresul spiritual,
subiectiv al societăŃii, contribuind la atenuarea decalajelor sociale, la
accelerarea ritmurilor creşterii. Pe plan politic, funcŃionarea sistemului cultural
condiŃionează adâncirea democraŃiei şi raŃionalizarea subiectivităŃii agenŃilor
politici.
g) Sistemul formelor de comunitate umană, care cuprinde toate
comunităŃile umane cu raporturile dintre ele. FuncŃionarea acestui sistem
dezvăluie hotarele demografice, ecologice, socio-economice şi
110

CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE
suprastructurale - culturale ale acŃiunilor politice globale, punând în evidenŃă
rolul principiilor de independenŃă şi suveranitate naŃională, de stat - ca valori
fundamentale ale societăŃilor contemporane.
h) Sistemul politic însuşi constituie mediul nemijlocit, cu influenŃele
cele mai directe asupra practicii agenŃilor politici concreŃi din care este
alcătuit.
i) Mediul internaŃional, compus din tipuri de sisteme ca cele de mai
sus, cu raporturile dintre ele, din organizaŃii internaŃionale, blocuri militare etc.,
dar care aparŃin altor naŃiuni decât cea în care îşi desfăşoară activitatea
agentul politic. FuncŃionarea eficientă a circuitelor economice, sociale,
culturale, politice, ecologice etc., în condiŃiile păstrării echilibrelor globale, a
armonizării intereselor statelor, condiŃionează pacea mondială şi prosperitatea
fiecărei naŃiuni.
SituaŃia acŃiunii politice globale nu este o simplă sumă a elementelor
amintite, ci ea alcătuieşte o unitate rezultată din relaŃiile organice dintre
aceste sisteme, din intercondiŃionarea lor directă sau indirectă, pe de-o
parte, şi din relaŃiile pe care le are fiecare dintre ele şi toate la un loc cu
sistemul şi seriile de acŃiuni politice, pe de altă parte.
SituaŃia globală a acŃiunii politice poate avea un caracter
preponderent contradictoriu (dezechilibrări, dereglări, tensiuni, conflicte,
momente de criză etc.) sau poate avea, în esenŃă, un caracter relativ
armonios, echilibrat, lipsit de tensiuni şi crize importante (în cazul prezenŃei
boom-ului, în societăŃile prospere). Caracterul tensionat sau echilibrat al
elementelor situaŃionale ale acŃiunii politice influenŃează, cauzează sau
direcŃionează în moduri întru-totul diferite legitimitatea, desfăşurarea şi
eficienŃa acesteia. Astfel dezechilibrul ecologic, antagonismele sociale,
contradicŃiile în sfera instituŃională sau între comunităŃile umane fac dificil
consensul, unanimitatea, uneori chiar formarea unei majorităŃi, în luarea
deciziilor la scara societăŃii globale, generează pluralismul politic,
diversificarea strategiilor politice, animozităŃile şi toate formele de lupte
politice. În aceste condiŃii, practica politică nu poate fi aprioric principial
eficientă. Sistemul politic se va confrunta cu propriile convulsiuni şi tensiuni
interne în procesul de realizare a funcŃiilor sale. Pe când, în condiŃiile fiinŃării
unui echilibru între elementele situaŃionale, a absenŃei proceselor de criză se
poate ajunge mai uşor la formarea unui consens sau a unei majorităŃi în
luarea principalelor decizii politice, se poate constitui astfel un temei social
pentru legitimitatea practicii politice.
Chiar dacă acŃiunea politică nu este posibilă fără prezenŃa oricăruia
din sistemele de mai sus, totuşi condiŃionările, susŃinerile imprimate de către
acestea funcŃionării şi dezvoltării sistemului politic, implicit acŃiunilor politice
concrete, prezintă valori inegale în situaŃii şi etape diferite. Rolul
fundamental, primordial, nucleic îl au sistemele economic şi social care,
de regulă, direcŃionează şi dau sens întregii politici. Aceasta nu exclude
posibilitatea ca în anumite momente pe primul plan al vieŃii politice să se
situeze soluŃionarea problemelor ecologice, sociogenetice, culturale sau a
celor care vizează ameliorarea ratei instituŃionalizării. De asemenea, în
111

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
principiu, rolul determinant în raport cu acŃiunea politică globală îl are situaŃia
internă şi nu conjuncturile internaŃionale. Dar, aceasta nu exclude
posibilitatea, în anumite condiŃii istorice beligene care aduc la ordinea zilei
problematica polemologică, ca situaŃia internaŃională să treacă pe primul plan
în ce priveşte aportul la determinarea practicii politice.
Aşadar, influenŃa situaŃiei asupra eficienŃei acŃiunii politice şi a
funcŃionării sistemului politic trebuie înŃeleasă prin evitarea opticii mecaniciste,
a simplificărilor şi prin punerea în valoare a metodologiei sociologice. Orice
acŃiune politică este produsul relaŃiei agentului politic cu situaŃia globală, deci
are o dublă determinare - obiectivă şi subiectivă. Mediul în care se
desfăşoară activitatea agentului nu trebuie fetişizat. Oricare agent politic
are o autonomie în cadrul situaŃiei istorice, combină resursele şi
instrumentele politice într-un mod original, dă dovadă de creativitate, de
operativitate în ceea ce întreprinde. Orice acŃiune politică devine posibilă şi
necesară de abia atunci când sunt coapte condiŃiile situaŃionale obiective şi
este maturizată subiectivitatea agentului care va acŃiona într-o direcŃie fie de
conservare, fie de reformare lentă, fie de revoluŃionare a situaŃiei existente în
funcŃie de valorile, atitudinile şi voinŃa sa. Prin intermediul subiectivităŃii lor,
agenŃii politici caută şi vor putea găsi calea cea mai eficientă de ieşire sau de
depăşire a dificultăŃilor, obstacolelor care survin obiectiv în situaŃia socială.
Dar istoria a creat în anumite momente situaŃii fără nici o ieşire; în astfel de
circumstanŃe agenŃii politici vor părăsi scena istoriei.
3. CondiŃionarea geografică a acŃiunii politice
Legătura dintre politică şi geografie a fost observată încă din
antichitate, de când exista organizarea statală. ObservaŃii interesante pentru
istoricul problemei le-au făcut Tucidide, Herodot, Platon şi Aristotel. Herodot,
de pildă, afirma şi credea că Egiptul este un dar al Nilului. Aristotel, în
lucrarea sa "Politica", îşi exprima convingerea că libertatea este condiŃionată
de clima temperată, iar teritoriile cu climat cald conduc la aservire.
De-a lungul istoriei doctrinelor politice s-a conturat o orientare care a
făcut o amplă tradiŃie exagerând rolul factorului geografic (Jean Bodin,
Montesquieu, J.Michelet, V.Conta etc.) considerau că între geografie, climă -
în special, şi dezvoltarea social - politică există o relaŃie legică şi cauzală.
Bodin şi Montesquieu credeau că mediul geografic determină psihicul
popoarelor care, la rândul lui, va genera moravurile, tradiŃiile, instituŃiile şi
diferite alte relaŃii sociale. Climatul cald, de pildă, ar determina laşitatea
popoarelor conducându-le spre aservire, supunere iar climatul rece ar fi
generator de curaj şi libertate. Motesquieu era convins că există o corelaŃie
semnificativă între forma insulară a teritoriului statelor şi înclinaŃia lor spre
libertate, între invazii şi lipsa obstacolelor naturale dintre state. J. Michelet,
pornind de la observarea influenŃei căldurii asupra revoluŃiei franceze din
1789, a formulat opinia că revoluŃiile sociale sunt favorizate de climatul cald.
112

CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE
ObservaŃiile şi explicaŃiile acestor gânditori, chiar dacă aveau un
substrat fatalist, prezentau, la timpul lor, un caracter progresist.
Începând cu sfârşitul secolului trecut s-a conturat treptat concepŃia
geopolitică în strânsă legătură cu formarea uniunilor monopoliste şi cu
proliferarea diferitelor variante de imperialism. În anul 1897, Fr. Ratzel publica
lucrarea sa "Geografia politică". În anul 1899, Rudolf Kjellén pronunŃa pentru
prima dată cuvântul geopolitică (având aceeaşi semnificaŃie ca noŃiunea de
geografie politică a lui Ratzel), iar în anul 1916 tipăreşte lucrarea "Probleme
ştiinŃifice ale războiului mondial" al cărei prim capitol se intitulează "Probleme
geopolitice". Deci, geopolitica a apărut şi s-a dezvoltat în strânsă legătură cu
problematica, cu scopurile şi consecinŃele războiului şi s-a constituit ca un
capitol al gândirii politice referitor la dependenŃa statului de baza geografică,
de aşezarea, înfăŃişarea, spaŃiul, teritoriul, frontierele Ńării. R. Kjellén
considera statul strâns legat de geografie, cu o puternică voinŃă de creştere şi
afirmare; istoria sa fiind modelată de natura şi particularităŃile mediului fizic -
geografic.
Opera lui Kjellén a servit drept premisă teoretică pentru şcoala
geopolitică germană al cărei şef a fost K. Haushoffer. Ideologii fascişti au
împins la extrem determinismul geografic în scopul justificării
expansionismului german, a pangermanismului. Din simpla teorie despre
dependenŃa evenimentelor politice de teritoriu, geopolitica devine un îndreptar
al vieŃii politice, o conştiinŃă geografică a statului fascist german, o teorie a
statului înzestrat cu o puternică voinŃă de expansiune izvorâtă din pretinsa
nevoie de spaŃiu vital şi din alte temeiuri geografice. Geopolitica, în strânsă
corelaŃie cu rasismul, a devenit teoria oficială a nazismului, servind drept
instrument politic de influenŃare şi manipulare a poporului german, de
justificare a nevoilor imperialiste de "spaŃiu vital", de materii prime şi de
colonii. Geopolitica a "legitimat" caracterul dinamic al geografiei statelor în
favoarea pangermanismului şi a oferit un îndreptar practicii politice naziste.
O parte a politologilor contemporani şi-au însuşit într-o măsură mai
mică sau mai mare poziŃia determinismului geografic al politicii, dezvoltând-o
pe un alt plan. G. Burdeau considera că orice regim politic poartă marca
mediului fizic. Caracterul geografic determină dezvoltarea politică a societăŃii
prin acŃiunea întinderii şi naturii teritoriului. Astfel, într-o Ńară vastă partidele
politice riscă să aibă implantaŃii locale, este favorizată soluŃia federalismului,
funcŃionează greoi contactul dintre conducători şi mulŃime. În ce priveşte
natura teritoriului, prezintă importanŃă trei caractere geografice: situarea
teritoriului (insularitatea Angliei favorizează liberalismul etc.), vecinătatea
(absenŃa barierelor naturale predispune la centralism etc.) şi resursele
naturale (influenŃează stilul instituŃiilor etc.). Burdeau, în maniera şcolii
geografice, considera că mediul fizic determină mentalităŃile politice şi, prin
intermediul acestora, dezvoltarea vieŃii politice.
M. Duverger includea între factorii geografici cu influenŃă asupra
luptelor politice: climatul, resursele naturale şi spaŃiul. Referitor la rolul
spaŃiului, accentua asupra repartiŃiei populaŃiei în spaŃiu. Regiunile
aglomerate, de pildă, favorizează inovaŃia politică şi expansiunea ideilor
113

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
(democraŃia s-a născut la oraşe, socialismul este un fenomen urban),
neutralitatea ElveŃiei ar fi determinată de situarea ei continentală, victoria
revoluŃiei socialiste în Cuba ar fi fost datorată izolării ei de către mare,
orientarea spre dreapta a muncitorilor situaŃi în cartierele din care fac parte
patroni în raport cu cele pur muncitoreşti etc. El a accentuat asupra
caracterului subordonat al influenŃelor geografice celor tehnice, (influenŃele
geografice sunt esenŃialmente sociologice şi mai puŃin psihologice etc.). Pe
aceeaşi linie s-au înscris şi alŃi autori precum M. Prelot, C.C. Rodee, T.J.
Anderson, C.Q. Christol, G. Bouthoul.
În acelaşi timp, se poate observa faptul că numeroşi autori au neglijat,
au subestimat rolul mediului geografic în influenŃarea politicii. Dar, implicaŃiile
crizei energetice, crizei de materii prime, dezechilibrelor ecologice din
diferitele societăŃi contemporane au condus la depăşirea acestei situaŃii.
Desigur, ar putea fi făcute câteva observaŃii pe marginea concepŃiilor
de mai sus:
- în general, este supraestimat rolul mediului geografic în
determinarea structurii şi dinamicii vieŃii politice. Dacă concepŃiile primilor
reprezentanŃi ai şcolii geografice (Bodin, Montesquieu etc.) au îndeplinit un
rol pozitiv în perioada ascensiunii capitalismului concurenŃial, geopolitica - mai
ales în varianta germană, prin absolutizarea rolului factorilor geografici în
procesul de modelare a politicii, a servit ca instrument utilizat în scopuri
expansioniste. Adesea, forŃele politice extremiste au creat şi folosit o
problematică geopolitică falsă cu scopul de a distrage atenŃia mulŃimilor de la
problemele arzătoare ale existenŃei lor (şomaj, inflaŃie, pauperizare etc.).
- formularea unor legităŃi psihogeografice de felul: climatul cald
predispune popoarele la lenevie, laşitate şi supunere sau climatul temperat
determină calităŃile psihice ale "poporului stăpân" este neştiinŃifică şi
antiumanistă. Împotriva unor astfel de pretinse regularităŃi se ridică fapte
elocvente şi anume: există vaste zone subdezvoltate nu numai la tropice, ci şi
în numaroase Ńări cu climă temperată; istoria a cunoscut mari civilizaŃii şi
culturi nu numai în zonele cu climă temperată (acestea fiind chiar mai
recente), ci şi în cele tropicale; istoria scoate în evidenŃă că numeroase
civilizaŃii, culturi, inovaŃii tehnice şi mari ritmuri de dezvoltare au fost
înregistrate în condiŃii geografice ostile şi nefavorabile.
- au existat politologi care nu au luat în considerare faptul că, la
rândul lui, sistemul politic exercită o influenŃă inversă asupra mediului
geografic. Este trecută cu vederea sau este omisă problema responsabilităŃii
statelor, a cercurilor guvernante pentru secătuirea unor resurse naturale din
Ńări în curs de dezvoltare, caracterul anarhic al exploatării acestora, crearea
unor situaŃii de dezechilibru ecologic etc.
Cu toate acestea nu există o motivaŃie suficientă pentru a
desconsidera observaŃiile şi străduinŃele politologilor contemporani de a
extinde explicaŃia determinării dinamicii practicii politice. Este evident pentru
toată lumea că statele contemporane şi alŃi agenŃi politici au stabilit programe
pe termen lung privind protejarea şi menŃinerea într-o stare optimă a mediului
înconjurător, gospodărirea apelor, sistematizarea teritoriului, a oraşelor şi
114

CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE
satelor, conservarea şi ameliorarea fondului funciar, creşterea raŃionalităŃii
utilizării factorului natură, repartizarea obiectivelor socio-economice pe
teritoriu luând în considerare şi geografia Ńării, cercetarea privind protecŃia
teritoriului, a mediului, producerea de tehnologii nepoluante etc.
Toate statele elaborează statistici cu privire la resursele naturale
descoperite, fac evaluări asupra rezervelor posibile, lansează ipoteze cu
privire la epuizarea unor resurse şi exprimă speranŃe că vor fi descoperite
altele. Acelaşi lucru, la scară planetară, îl face O.N.U. Cercuri de specialişti, în
special militari, elaborează diferite hărŃi politice şi modele strategice în raport
cu arii geografice limitate. În literatura de informare curentă şi în cea de
specialitate din ultimii ani a crescut ponderea limbajului geopolitic.
Rezultă că legătura dintre politică şi cadrul geografic nu este
numai teoretică, ci şi practică. Ea nu poate fi negată sau subestimată, cu
atât mai mult cu cât figurează printre temele dominante ale zilelor noastre
alături de problemele dezarmării, păcii, hranei, energiei, spaŃiului cosmic,
drepturilor omului etc. Această legătură nu are un caracter cauzal şi nu este
nemijlocită. Cadrul geografic prezintă un rol de condiŃionare (de suport) în
raport cu sistemul politic, influenŃează dezvoltarea macrosistemului social şi în
modul cel mai direct volumul factorilor de producŃie, productivitatea în
agricultură, calitatea unor produse etc.
InfluenŃele mediului geografic asupra dezvoltării societăŃii au avut o
creştere continuă. S-au amplificat, odată cu curgerea secolelor, dependenŃele
economiilor naŃionale de teritoriu. Mediul geografic îşi exercită condiŃionările
asupra dinamicii politicului pe căi ocolite. Clima, de pildă, are o influenŃă
asupra formei psihicului social, a mentalităŃilor politice, dar aceasta nu poate fi
transformată într-o relaŃie de cauzare a conŃinutului acestora. ConŃinutul
psihicului politic, al conştiinŃei politice are mecanisme exclusiv sociale şi care
Ńin de condiŃia umană. Interesele, motivaŃiile, voinŃele, convingerile şi
idealurile politice se formează în activitatea istorică a agenŃilor politici în
contextul social. Mediul geografic, deci, exercită un rol de influenŃare a politicii
şi nu de generare.
Marea eroare a geopoliticienilor imperialismului este aceea că au
considerat că politica este modelată în mod fatal de către geografie, de
conturul continentelor, frontierelor, mărilor şi oceanelor, de barierele şi căile
naturale, de comunicaŃie, omiŃând influenŃa inversă a politicii asupra mediului
geografic. Ori, factorul geografic, pe parcursul istoriei vieŃii politice, în esenŃă
nu s-a autoschimbat şi, în consecinŃă, ca factor relativ invariant nu putea să
producă mutaŃii importante în politică. Pe când viaŃa politică, instituŃiile politice
de pe un teritoriu dat, dintr-o Ńară determinată, au o istorie, au suferit
transformări mari. Ori, un sistem atât de variabil, cum este politicul, a cauzat
numeroase schimbări nu numai în mediul social, ci şi în cel geografic prin
intermediul, în principal, al activităŃilor economice, ecologice pe care le
coordonează.
Deşi politica este o reglatoare indirectă a sistemelor eco-geografice,
totuşi pot fi trase unele concluzii despre calitatea acesteia. Astfel în unele
societăŃi contemporane politica de forŃare a ritmurilor industrializării are
115

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
implicaŃii ecologice majore, provoacă schimbări rapide ale mediului geografic,
putând grăbi epuizarea unor resurse naturale, extinderea poluării mediului,
revenirea ciclică a crizei energetice etc. Atari implicaŃii de care politica
este responsabilă au, într-adevăr, puternice influenŃe asupra propriei sale
evoluŃii. De aceea, statele industrializate, mai ales în ultimele decenii, au
manifestat un vădit angajament în activitatea de prevenire şi soluŃionare a
problemelor ecologice.
4. CondiŃionarea demografică a practicii politice
Numeroase societăŃi contemporane se confruntă cu problema
raportului dintre ritmurile dezvoltării economice şi demogeografice. Ca urmare
au apărut diferite teorii în care autorii şi-au propus să explice dezechilibrele
demo-economice, demo-sociale, demo-geografice. Astfel sunt teoriile
"presiunii demografice", bio-politice, bio-psiho-politice care se bucură de o
largă circulaŃie încă.
Teoria presiunii demografice este de provenienŃă malthusiană. În
cadrul ei este formulată o pretinsă lege - o corelaŃie necesară între creşterea
galopantă a populaŃiei şi proliferarea conflictelor politice sau, invers, între
perioadele de acalmie demografică şi pace, armonie socială. Devansarea
rapidă a ritmului de creştere a volumului resurselor de către ritmul de creştere
a populaŃiei constituie principala cauză a luptelor politice. În acest spirit,
numeroşi teoreticieni mai cred că accelerarea creşterii demografice în
Ńările subdezvoltate este un factor esenŃial al antagonismului politic.
Aşa, de pildă, Gaston Bouthoul considera că “inflaŃia” demografică prezentă
în Ńările subdezvoltate ameninŃă viitorul umanităŃii prin producerea războiului.
În Ńările caracterizate prin dezechilibre demo-economice şi demo-geografice,
luptele politice de tipul războaielor, revoluŃiilor, loviturilor de stat sau
contestarea practicilor guvernanŃilor în general, apar ca necesităŃi şi ca
mijloace de "relaxare demografică", de realizare a unor funcŃii sociale -
altădată îndeplinite de epidemii 1 . În general, pentru restabilirea echilibrului
demo-economic, neomalthusienii recomandă adoptarea sistemului economic
occidental, planificarea demografică şi folosirea metodelor eugenice pentru
clasele inferioare, în cadrul cărora indicele natalităŃii este mare.
Teoriile rasiste pornesc de la ideea diversităŃii raselor şi a
invariabilităŃii lor în timp. Fundamentele deosebirilor dintre organizaŃiile,
instituŃiile şi nivelul dezvoltării politice ale statelor constau în diferenŃele nu
numai de grad, ci în special de natură între rase. Criteriile cefalice, cromatice,
etnice, cu aplicabilitatea la oameni şi popoare, devin principii explicative în
teoriile rasiste. Există rase viguroase, tinere, active, întreprinzătoare, capabile
de a stăpâni, de a domina, organiza şi comanda şi există rase slabe,
îmbătrânite, fără a fi dovedit aptitudini organizatorice, incapabile de a ridica
mari civilizaŃii, fără voinŃă de a domina şi care manifestă înclinaŃie spre
1 G. Bouthoul, "Sociologie de la politique", P.U.F., 1971, p.61-62.
116

CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE
supunere, ascultare. Astfel de diferenŃe, de fapt "inventate", sunt considerate
premise ale organizării politice. În variantele mai recente teoriile rasiste s-au
împletit cu explicaŃiile psiho-culturale.
Teoriile biologizante ale politicii consideră că politica este un atribut
implicit al societăŃilor de animale, cum ar fi, de pildă, cele de albine, de
castori, de termite. In astfel de societăŃi există relaŃii de organizare ierarhică,
relaŃii de putere, de comandă - ascultare, de executare şi control, există şefi,
lupte pentru putere, strategii etc. Deci, fenomenele politice sunt anterioare
societăŃii. AdepŃii teoriilor bio-politice se străduiesc să extindă observaŃiile
referitoare la "modelul" de organizare a diferitelor societăŃi de animale asupra
organizării politice a societăŃii umane, să găsească analogiile şi, pe această
bază, să ofere un îndreptar practic sau teoretic - explicativ pentru practica
politică. Putem aminti câteva astfel de analogii simplificatoare: atât în
societate, cât şi în lumea animală "şefii" trag foloase personale, ocuparea
locurilor în ierarhia de comandă depinde de calităŃile personale, puterea joacă
o funcŃie integratoare etc.
Teoriile bio-psihologice consideră componentele biologice ale
personalităŃii drept fundamente ultime ale relaŃiilor politice. Astfel,
temperamentele politice (Eisenck), "instinctul morŃii" (Freud), "instinctul de
dominare" generează comportamentul politic al indivizilor sau marilor
personalităŃi, relaŃiile de dominaŃie şi de agresiune. Vârsta influenŃează
atitudinile politice: bătrânii manifestă atitudini conservatoare, iar tinerii se
manifestă ca revoluŃionari. Pe un plan mai general, în Ńările subdezvoltate
durata medie a vieŃii fiind mică, atitudinile politice ale populaŃiei înclină spre
transformări sociale radicale, pe când în Occident - unde durata medie a vieŃii
este mare, în politică domină conservatorismul.
Astfel de concepŃii bio-demo-politice au însă importante limite:
- trăsătura generală a acestora este aceea că exagerează rolul
factorului bio-demografic, etnic în raport cu viaŃa politică, considerând relaŃia
dintre subsistemul politic şi factorul demografic ca fiind nemijlocită. De aici
provin diverse consecinŃe eronate, exagerate;
- teoriile de mai sus trec cu vederea faptul că "inflaŃia demografică",
dezechilibrul demo-economic au cauze sociale, economice şi politice;
- teoriile rasiste au fost definitiv compromise de practicile fasciste,
de apartheid. Ele nu au un fundament ştiinŃific, biologic, sociologic sau
psihologic semnificativ. Este adevărat că existenŃa raselor (europeană,
mongoloidă, negroidă, amerindiană) nu poate fi pusă la îndoială. Dar
deosebirile biologice între rase nu au nici o implicaŃie socială, culturală sau
caracterială. Cercetările fiziologice, testările psihologice sau studiile de
sociologie politică comparată nu au dezvăluit diferenŃe politice, organizatorice,
psihosociale între popoare, Ńări, personalităŃi pe temeiul rasei. La fel, istoria
demonstrează existenŃa unor civilizaŃii mongoloide, negroide sau amerindiene
superioare celor albe în anumite perioade istorice sau, în plan sincronic,
practica politică contemporană dovedeşte că oricare rasă este reprezentată
prin toate formele de regimuri politice: democratice, totalitare, liberale, dirijiste
etc.;
117

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
- concepŃiile biologizante ale politicii sunt infirmate de datele biologiei,
ecologiei, antropologiei şi ştiinŃelor sociale. Toate demonstrează că în viaŃa
extrasocială nu fiinŃează raporturi politice. Ideologii care au susŃinut contrarul
atribuie politicii un caracter anistoric, etern, opus determinismului socioeconomic;
- adepŃii teoriilor psiho-economice neglijează faptul că instinctele,
temperamentele sunt componente biologice ale personalităŃii care îşi pierd
importanŃa pe măsură ce individul se integrează în societate, îşi formează
caracterul şi-şi dezvoltă aptitudinile. Prin urmare, ele nu pot fi forŃe motrice ale
comportamentului politic. Pot fi doar factori de influenŃare (de pildă,
temperamentul lui Stalin, Hitler etc.). De asemenea, ei fac abstracŃie de
caracterul dependent al psihicului individual şi social, de mediul cultural -
spiritual, socio-economic;
- teoriile demo-bio-politice, în variantele amintite, sunt produse
ideologice ale cercurilor politice de extremă dreaptă în scopul de a servi ca
pretexte ale expansiunii externe, de a distrage atenŃia mulŃimilor de la
problemele reale ce vin să pericliteze supravieŃuirea ordinii statale din
momentul istoric dat. Rolul doctrinelor biologice ale raselor a fost surprins cu
mare precizie de către sociologul român Petre Andrei astfel: "Toată politica
imperialistă şi colonială vrea o justificare morală, susŃinând necesitatea
stăpânirii şi a tutelei raselor superioare asupra celor inferioare, care nu se pot
organiza şi civiliza" 2 .
ExplicaŃiile sociologice evidenŃiază interacŃiunile dintre factorul
demografic, geografic, etnic şi macrosistemul social, iar în cadrul
acestuia din urmă - subsistemul acŃiunilor politice.
În procesul de producere şi reproducere a vieŃii sociale factorul
demografic joacă un rol de condiŃionare, exercitând o influenŃă asupra
dezvoltării politice, nu în mod direct, ci prin intermediul rolului determinativ al
structurii sistemului social global (cultură, valori spirituale, economie, instituŃii,
coduri de norme etc.). Este adevărat că dezechilibrele ecologice, demoeconomice
şi demo-geografice sunt suporturi ale unor probleme şi tensiuni
politice, dar aceste dezechilibrări nu le crează mediul natural sau factorul
etnic, ci sunt şi ele cauzate de natura macrosistemului social, de tipul de
ordine socio-politică existentă. Aici este vorba de o influenŃă inversă a
efectului (dereglările demo-economice) asupra cauzei care l-a generat
(sistemul de reglare socială) - fapt care angajează totdeauna intervenŃia
factorului politic, responsabilitatea acestuia.
Indicii demografici esenŃiali (densitatea populaŃiei, dispersia ei pe
teritoriu, repartizarea pe vârste şi sexe, durata medie a vieŃii, ritmurile de
creştere, starea sănătăŃii etc.) au un rol de influenŃare, adică de accelerare
sau de frânare a progresului subsistemelor ce compun viaŃa socială, inclusiv a
sistemului acŃiunilor politice. Aceşti indici se schimbau în mod spontan în
societăŃile mai vechi, primitive. In numeroase societăŃi contemporane au fost
adoptate programe privind creşterea, reglarea dinamicii demografice. În
2 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucureşti, 1970, p.373
118

CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE
general, în societăŃile contemporane există posibilitatea cunoaşterii, controlării
şi dirijării dinamicii demografice în scopul prevenirii şi înlăturării dezechilibrelor
demo-economice şi ecologice. Dar această posibilitate se poate transforma în
realitate în funcŃie de o serie întreagă de premise, printre care şi tipul de
organizare politică. În cadrul relaŃiei dintre politică şi creşterea demografică -
politica poate deveni factorul activ, coordonator, conducător. S-a format o
componentă distinctă a practicii politice contemporane – demo-politica,
corelată cu geopolitica. Aceasta a devenit o dimensiune importantă a
proiectelor multor regimuri politice contemporane şi nu numai a celor care au
o împovărătoare rată a creşterii demografice.
Procesul de organizare administrativ - teritorială a statului,
repartizarea noilor obiective industriale pe teritoriul Ńării, organizarea
sufragiului universal sunt acŃiuni care nu pot ocoli luarea în consideraŃie a
indicilor demo-geografici. Deciziile demo-politice se înfăptuiesc prin pârghii
politice - financiare, social - culturale, medicale şi ludice.
*
* *
În finalul acestui demers ar trebui accentuat asupra ideii că
elementele structurale ale practicii politice (agentul, subiectivitatea sa,
mijloacele acŃiunii politice, obiectul şi situaŃia acŃiunii) alcătuiesc un sistem
care ar trebui să funcŃioneze coerent. În planul vieŃii politice reale aceste
elemente nu pot fi despărŃite sau separate unele de altele. Ele îşi realizează
funcŃiile intrând în relaŃii, în conexiuni lăuntrice, iar dinamica sistemului politic
este integrată organic în macrosistemul social.
Unitatea elementelor structurale ale acŃiunii politice poate fi
contradictorie (poate prezenta dezechilibre intrinseci) - fapt foarte evident în
societăŃile cu o dezvoltare spontană, lipsite de resurse şi mijloace de
intervenŃie eficientă, de o reglare centralizată minimală, de o coordonare
istorică a dezvoltării lor sau poate fi, în linii mari, caracterizată prin relative
echilibre funcŃionale.
Desigur, cercetarea nu trebuie să se oprească la analiza structurii
acŃiunilor politice concrete, aşa cum a fost făcută până aici, pentru că orice
acŃiune concretă este o parte componentă - pe coordonatele spaŃiului, a unui
sistem de acŃiuni iar - pe coordonatele timpului, a unei serii de acŃiuni politice.
119

VII. PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA
POLITICII
1. Sistemul politic şi funcŃiile sale
Limitarea cercetării la descifrarea elementelor structurale ale acŃiunii
politice şi a modului de combinare reală a acestora în seriile de acŃiuni politice
reliefează o optică atomistă, mecanicistă de abordare (de altfel, necesară în
variate investigaŃii ştiinŃifice, ca o primă etapă). Evitarea unei asemenea
situaŃii poate avea loc prin analiza relaŃiilor dintre diferitele acŃiuni politice
simultane, dintre seriile de acŃiuni şi delimitarea în plan teoretic a acestora de
celelalte interacŃiuni sociale.
AgenŃii politici dintr-o societate concret - istorică, fiind orientaŃi de
programe şi strategii concrete, posedând anumite instrumente şi resurse
politice, intră în procesul acŃiunii lor, pe de-o parte, în relaŃii reciproce (de
alianŃă, opoziŃie, neutralitate, dominare, subordonare, incluziune, excluziune,
război etc.) şi, pe de altă parte, în relaŃii cu agenŃii nepolitici ai practicii sociale
(socio-grupuri, comunităŃi umane, categorii sociale, clase etc.). Aceste relaŃii
au o deosebită însemnătate pentru realizarea sensului acŃiunilor agenŃilor,
putând accelera, frâna sau opri realizarea Ńelurilor finale, influenŃând decisiv
eficienŃa acŃiunii politice. De aceea, este necesară cercetarea relaŃiilor dintre
agenŃii politici, a ordinii politice din societate. Metoda eficace (fără a o fetişiza)
pentru realizarea acestui scop este analiza structural-sistemică.
Începuturile introducerii noŃiunii de sistem în teoria politică le
reliefează opera lui Spencer. Într-o concepŃie biologizantă, organicistă despre
lume el a integrat şi utilizat în lucrările referitoare la politică noŃiunile de
structură, funcŃii sociale, sistem de organe, sistem de susŃinere, sistem
distribuitor, sistem reglator, constituŃiune socială, creştere socială etc.
Spencer considera că sistemul reglator, sistemul guvernamental - militar apar,
funcŃionează şi se dezvoltă în mod analog cu cel neuromotor la animal. Deci,
raŃionamentul analogic, în teoria sa politică, are un rol principial.
Moştenirea spenceriană a avut o puternică înrâurire asupra a tot mai
numeroase poziŃii politologice contemporane, mai cu seamă după crearea
teoriei sistemelor şi consacrarea acesteia de către cibernetică. Astfel, T.
Parsons 1 , considera că, asemenea sistemului social, sistemul politic este în
mod structural compus din unităŃi şi din relaŃiile dintre acestea, chiar din
indivizi purtători de roluri sau colectivităŃi reductibile la persoane individuale.
Structura sistemului politic este analizată în termenii a patru tipuri de
1 A se vedea T. Parsons, "The Social System", New-York, 1951, "The System of Modern
Societies", Prentice-Hall, Inc., 1971

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
componente variabile: valorile, normele, colectivităŃile şi rolurile. Sistemul
politic are două seturi de funcŃii:
a) Exercită responsabilitatea pentru menŃinerea integrităŃii societăŃii, a
comunităŃii umane; b) FuncŃia executivă, de apărare a teritoriului, de
menŃinere a ordinii publice. Prin realizarea acestor funcŃii, sistemul politic
mobilizează şi organizează resursele pentru atingerea scopurilor
colectivităŃilor particulare. Astfel va fi asigurată menŃinerea, integrarea,
adaptarea sa continuă.
FuncŃiile sistemelor politice (după G. Almond şi G. B. Powell) :
Recrutarea politică
Socializare politică
Comunicarea politică
Articularea (formularea)
intereselor
Agregarea intereselor
Activitatea politică
(acŃiunea propriu-zisă
de a face politică)
Implementarea politicii
Oamenii trebuie recrutaŃi pentru a ocupa
diferitele poziŃii politice variind de la simplu
alegător şi până la membru al guvernului.
Atitudinile oamenilor faŃă de sistemul politic
trebuie formate şi susŃinute.
InformaŃia importantă din punct de vedere
politic trebuie transmisă.
Solicitările pentru anumite politici trebuie
exprimate cu fermitate.
Solicitările trebuie selecŃionate şi combinate
într-un număr de variante importante care pot fi
duse la bun sfârşit.
Cererile trebuie convertite în decizii autoritare
şi în politici.
Aceste decizii trebuie puse în practică.
Într-o manieră nu prea îndepărtată, dar mai puŃin eclectică, a procedat
şi D. Easton 2 . Problema fundamentală a ştiinŃei politice credea Easton, este
cum anume sistemul politic reuşeşte să se menŃină în mediul social
schimbător. Pentru a soluŃiona această problemă trebuie cunoscută viaŃa
sistemului politic, modurile tipice de răspunsuri pe care sistemul politic poate
să le suporte, natura şi condiŃiile răspunsurilor.
Sistemul politic este alcătuit din interacŃiunile prin care valorile sunt
alocate în mod autoritar (prin distribuirea şi folosirea puterii) pentru societate,
fiind situat în mediul social printre alte sisteme, manifestând deschidere şi o
putere de adaptare în raporturile cu acestea. Mediul social total este compus
din mediul intrasocial (sistemele ecologic, biologic, de personalităŃi şi social) şi
mediul extrasocial (sistemele politice internaŃionale, ecologice şi sociale
internaŃionale).
Sistemul politic se află în strânsă interdependenŃă cu mediul său,
manifestând receptivitate la cerinŃele şi suporturile acestuia (intrări), pe care
2 A se vedea D. Easton, "Categories for the System Analysis of Politics", In "Varieties of
Political Theory", Prentice-Hall, 1966
122

PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ
apoi le converteşte în decizii şi acŃiuni (ieşiri). Calitatea deciziilor şi acŃiunilor
are o influenŃă inversă asupra viitoarelor cerinŃe şi suporturi. În acest fel, viaŃa
politică apare ca un sistem deschis şi adaptativ sau ca un complex de procese
prin care anumite feluri de "intrări" (inputs) sunt convertite în "ieşiri" (outputs)
concrete. Pentru a-şi întări capacitatea de răspuns şi de adaptare, sistemul
politic acumulează un larg repertoriu de mecanisme prin care îşi reglează
propria comportare şi structură internă.
În raporturile sistemului politic cu mediul intra şi extrasocial poate să
apară stress-ul (demand stress sau support stress), rezultat fie din pierderea
unor date ale suporturilor, fie din lipsa informaŃiei feed-back sau din
incapacitatea sistemului de a răspunde la cereri. Stress-ul afectează
funcŃionarea sistemului politic astfel încât i-ar putea cauza dezintegrarea.
EsenŃialul, susŃinea Easton, constă în prevenirea şi înlăturarea condiŃiilor de
stress. Acelaşi spirit este adoptat şi de către G. Almond care prezenta un
interes, chiar mai mare, pentru găsirea mecanismelor necesare supravieŃuirii
sistemului politic (capacitatea de extragere şi distribuire a resurselor, reglarea
elementelor sale, capacitatea de dezvoltare şi menŃinere a simbolurilor care
sporesc loialitatea pentru sistem, capacitatea de a răspunde adecvat şi la timp
cerinŃelor exercitate asupra lui), demonstrând în acest fel caracterul
conservator al concepŃiei sale.
ConcepŃiile de mai sus au avut o evidentă forŃă de înrâurire asupra a
numeroşi politologi, cum sunt: J-W. Lapierre, R.G. Schwartzenberg, Karl W.
Deutsch, Morton A. Kaplan etc., care au nuanŃat notele definitorii ale structurii şi
dinamicii sistemelor politice contemporane accentuând, după caz, fie pe
aplicarea modelului cibernetic de comunicare şi control (importanŃa conexiunii
inverse în reŃeaua fluxurilor de comunicare dintre viaŃa politică şi societate), fie
pe faptul că sistemul politic constituie ansamblul proceselor de decizie care
privesc totalitatea unei societăŃi globale vizând creşterea performanŃelor
generale, a gradului de integrare, a menŃinerii echilibrului şi păcii sociale, fie pe
ideea că sistemul politic în funcŃionarea lui efectivă generează regimurile politice.
Fără nici o îndoială, politologia ultimelor decenii are meritul de a fi
încercat să valorifice metoda structural - sistemică în abordarea politicii; de
asemenea, are şi meritul de a o fi corelat cu analiza funcŃionalistă. Valorificând
astfel de premise, noi vom utiliza frecvent în prezentul demers expresia de
sistem al acŃiunilor politice, care desemnează ansamblul acŃiunilor şi seriilor
de acŃiuni ale agenŃilor politici ai unei societăŃi, clase, categorii sociale, forme
de comunitate umană, grupări sociale sau ai altui segment al societăŃii civile.
Deci, elementele sistemului acŃiunilor politice nu sunt nici relatele (agenŃii), nici
relaŃiile, ci ambele, adică acŃiunile, interacŃiunile şi seriile politice concret –
istorice; orice acŃiune politică, fiind alcătuită la rândul ei, aşa cum s-a văzut,
din agentul purtător al programului, strategiei, tacticii, al subiectivităŃii politice
în general, din mijloace politice concrete, dintr-un obiect al acŃiunii - parte
componentă a situaŃiei praxiologice concrete. Deci, în sistemul acŃiunii politice
vor fi antrenate şi astfel de elemente.
În expunerile precedente s-a demonstrat că elementul nucleic al
acŃiunii politice îl constituie agentul ei - fapt de care trebuie să se Ńină seama
123

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
în abordările teoretice. Pentru că agenŃii politici sunt iniŃiatorii şi purtătorii
programelor politice, strategiilor, tacticilor, valorilor, idealurilor politice,
atitudinilor şi voinŃei politice, instrumentelor politice etc., ei pot fi consideraŃi
simboluri ale unor tipuri de acŃiuni. Dacă se acceptă această convenŃie şi dacă
se ia în considerare că orice relaŃie este obiectivarea unei acŃiuni, atunci
sistemul acŃiunilor politice semnifică ansamblul relaŃiilor dintre agenŃii politici,
derulate în timp, ansamblul relativ autonom în raport cu celelalte tipuri de
relaŃii sociale.
ÎnŃeleasă astfel, noŃiunea de sistem de acŃiuni sau serii de acŃiuni
politice se apropie de înŃelesul dat acesteia de către J-W.Lapierre. El
considera că un sistem politic este ansamblul de procese de decizie care
privesc totalitatea unei societăŃi globale 3 . Dar se şi deosebeşte mult prin faptul
că în această lucrare politica nu este identificată cu ansamblul proceselor de
decizie din societate.
Sistemul acŃiunilor politice are un caracter relativ unitar şi autonom,
posedă un echilibru de tip homeostatic, are capacitate de funcŃionare, de
autoorganizare şi de menŃinere a structurii într-un interval istoric determinat. În
exercitarea acestei capacităŃi un rol deosebit îl deŃine propriul subsistem
reglator central care poate fi cercul guvernamental, cercul de tehnicieni din
jurul marelui dictator (în regimurile fasciste), regele cu camarila sa, casta
aristomonarhică, elita politică, birocraŃia monopolist - statală în frunte cu şeful
statului, cercul dirigent al partidului de guvernământ, "reprezentanŃii" clasei
muncitoare şi ai întregului popor (în regimurile comuniste).
În anumite momente istorice, în funcŃionarea sistemului de acŃiuni
politice, sub determinarea unor cauze preponderent endogene, dar şi
exogene, apar opoziŃii, contradicŃii în propria structură. Amplificarea acestora
va conduce fie la dezagregarea sistemului acŃiunilor politice şi la constituirea
altuia nou, superior, fie la integrarea unor elemente noi în propria-i structură,
fie la descompunerea iremediabilă (ca început şi consecinŃă a revoluŃiei
sociale).
Sistemul acŃiunilor politice nu evoluează în, prin şi pentru sine, ci în
strânse raporturi de coexistenŃă, interdependenŃă şi de cauzalitate cu celelalte
subsisteme ale vieŃii sociale. EsenŃialul în analiza sistemului politic nu este
optica instituŃionalistă, reliefarea rolului factorilor endogeni în dezvoltarea
politică, aşa cum procedează numeroşi autori, ci surprinderea raporturilor
dintre sistemul politic şi societatea globală pe care politicul o reglează conform
voinŃei suportului sociouman pe care-l reprezintă.
Sistemul acŃiunilor politice este modelat de cauze extrinseci (venite
din mediul social) şi intrinseci (endogene). Cea mai mare parte din seriile de
acŃiuni este efectul unor cauze şi influenŃe economice, sociale,
suprastructurale, culturale, ale formelor de comunitate, ecologice etc. Tipurile
de cauze şi condiŃionări amintite generează tot atâtea ramuri ale politicii:
politica economică, în domeniul culturii, în sfera ecologicului, în formarea unei
spiritualităŃi etc. În această lumină, sistemul acŃiunilor politice apare ca un
3 J.W. Lapierre, "L'analyse des systemes politiques", PUF, 1973, p.34.
124

PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ
răspuns, ca un efect al diferitelor relaŃii pe care el le are cu macrosistemul
social, efect al cerinŃelor, exigenŃelor puse în faŃa sa de dinamica ascendentă
a vieŃii sociale pe care o reglează şi al fiecărui element al acesteia luat în
parte.
AcŃiunile politice concret - istorice sunt generate de macrosistemul
social în scopul autoreglării dezvoltării acestuia, pentru înlăturarea
perturbărilor, a contradicŃiilor, a dezechilibrelor, creşterea ritmurilor dezvoltării
etc. Deci, ordinea economică, reŃeaua instituŃională, conŃinutul spiritualităŃii,
ideologiile, tipul de cultură, caracterul naŃional sunt modelate de practica
politică, de către elita socială care face politica.
Cealaltă parte, mult mai restrânsă, a seriilor de acŃiuni politice îşi are
cauze preponderent endogene (relaŃiile dintre elementele sistemului de acŃiuni
politice, dereglări, dezechilibrări, desincronizări, contradicŃii între seriile de
acŃiuni politice). Acestea determină autoorganizarea, autoreglarea dinamicii a
însuşi sistemului politic (cratopolitica).
Deci, orice sistem politic se forŃează să acumuleze o cât mai mare
putere, capacitate de reglare a dezvoltării macrosistemului social, a vieŃii
naŃionale al cărui produs este, a fiecărui element, luat în parte, al acestora şi,
în acelaşi timp, capacitatea de autoreglare, autodezvoltare şi supravieŃuire.
Aceasta îndeamnă la o analiză a relaŃiilor intrinseci ale sistemului de acŃiuni
politice în strânsă legătură cu relaŃiile extrinseci, la depăşirea
instituŃionalismului în favoarea determinismului social. Din acest punct de
vedere principalele funcŃii ale sistemului politic (pe care le exercită totodeauna
regimul politic existent) sunt:
1. FuncŃia de cunoaştere, de autoinformare continuă, a realităŃilor
existente înăuntrul Ńării şi pe plan internaŃional, concretizată într-o ordine de
priorităŃi, motivaŃii, scopuri, valori şi norme în funcŃie de care va fi elaborat
proiectul de schimbare, de reformă, adică programul politic, strategia. Un
program politic temeinic, realizabil, generator de satisfacŃii pentru toate
segmentele societăŃii civile, va fi cel care este bine ancorat în istoria
colectivităŃii umane ce va avea cota parte a ei de contribuŃie la realizarea lui,
în datele situaŃionale ale practicii politice, cel pentru realizarea căruia există
suficiente resurse şi mijloace politice disponibile ce pot fi valorificate în
acŃiunea politică.
2. FuncŃia de a realiza nu numai transparenŃa programului şi
acŃiunilor, ci mai ales de a convinge întreaga societate politică şi civilă
privitor la necesitatea coalizării eforturilor pentru a realiza programul în situaŃia
în care fiecare categorie socială, socio-profesională, colectivitate umană îşi
poate anticipa raporturile dintre avantaje şi dezavantaje, câştiguri şi pierderi
(în planul averii, status-ului, accesul la timp liber şi cultură, în plan ecologic, al
calităŃii sociale a vieŃii etc.), dintre volumul de sacrificii şi penalităŃile ce vor fi
aplicate. Dacă un regim politic, după ce şi-a pus în valoare toate mijloacele pe
care este stapân, nu a reuşit să convingă majoritatea socială, rezultă
neacceptarea programului, a liniei politice stabilite. Punerea în aplicare a
programului politic într-o astfel de situaŃie va duce cu siguranŃă la voluntarism
şi aventurism politic (care în unele momente istorice s-a transformat în
125

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
totalitarism, dictatură, guvernare autoritară). Există însă şi posibilitatea ca
acelaşi sistem politic să schimbe regimul politic, urmând să proiecteze o altă
strategie politică.
3. FuncŃia de a converti informaŃiile şi orientarea programatică în
norme juridice, coduri, ordine, reglementări, decizii curente (luate de
toate organele sistemului: ale puterii, executivului şi judiciarului; centrale şi
locale) şi de a urmări realizarea lor practică până la capăt, mobilizând în acest
sens resursele şi mijloacele politice corespunzătoare. Exercitarea acestei
funcŃii este coordonată în societăŃile democratice de ConstituŃie în condiŃiile
existenŃei unor organe superspecializate care se controlează şi se
echilibrează reciproc.
4. FuncŃia de a realiza, în fond, DREPTATEA şi ECHITATEA
socială, ca valori centrale ale politicii (diferite de toate marile ideologii
moderne şi contemporane în moduri particulare, specifice), de tipul cărora va
depinde modul de structurare a societăŃii, ordinea sociomorală, gradul de
integrare, coeziune şi stabilitate a macrosistemului social. Aceasta implică
exercitarea unui control specializat asupra societăŃii civile, instituŃiilor,
organizaŃiilor vizând prioritar asigurarea legalităŃii tuturor felurilor de
comportamente, explicarea măsurilor corective care se impun, inclusiv a
penalizărilor legale împotriva actelor ilicite. Altfel nu poate fi conceput statul de
drept.
5. Pentru a materializa funcŃiile anterioare, sistemul politic însuşi
trebuie să se schimbe, să-şi perfecŃioneze mecanismul de acŃiune, să-şi
promoveze şi selecteze personalul potrivit, profesionalizat încât să fie capabil
să rezolve probleme dintre cele mai complexe care-i sunt puse fiinŃei umane şi
de cea mai mare importanŃă pentru destinul colectivităŃii, pentru evoluŃia unei
societăŃi. Menirea politicului în societate este dependentă de creativitate, de
capacitatea sistemului politic de a se adapta, de a inova, de a manifesta
abilitate şi înŃelepciune.
Toate aceste funcŃii se presupun reciproc, încât calitatea realizării
uneia va fi o variabilă dependentă de performanŃele atinse de sistem în
exercitarea celorlalte iar, pe ansamblu, realizarea primelor patru este
esenŃialmente dependentă de calităŃile intrinseci ale sistemului politic
însuşi, în principal de gradul de deschidere şi de creativitate. O clasă politică
matură cunoaşte şi practică în mod sigur o astfel de concepŃie, fiind
încredinŃată că sistemul politic avansează gradual în direcŃia perfecŃionării
capacităŃii de răspuns adecvat la cerinŃele şi determinările mediului social
intern şi internaŃional, însoŃită de creşterea gradului de libertate în alegerea
variantelor potrivite atât situaŃiei de acŃiune, cât şi finalităŃilor generale.
Există însă deosebiri importante între sistemele politice
contemporane, între regimurile politice succesive ale aceluiaşi sistem politic,
în privinŃa modului concret de realizare practică a funcŃiilor, de valorificare a
resurselor şi mijloacelor politice, a capacităŃii efective de a atinge
performanŃele prestabilite. Aşa, de pildă, între sistemele politice dictatoriale
şi cele democratice deosebirile sunt de nivel dar şi de calitate. Primele
consacră faptul de constatare că majoritatea dictaturilor secolului XX s-au
126

PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ
constituit pe un nivel inferior de dezvoltare economică şi socială exprimate
printr-un potenŃial redus de a satisface nevoile primordiale şi derivate ale
unor mari segmente ale populaŃiei, în timp ce democraŃiile au înflorit, de
regulă, în societăŃile cele mai capabile să satisfacă nevoile oamenilor, în care
gradul de dezvoltare economică, socială şi culturală a favorizat accesul efectiv
al majorităŃii oamenilor la bunuri materiale, servicii, informaŃii, valori spirituale.
Deosebirile de calitate vizează reŃeaua de instituŃii şi metodele de guvernare
(tehnicile utilizate de regimul politic). Dictaturile au produs o reŃea bogată
cantitativ de instituŃii, concepute de oligarhia conducătoare pentru a-şi alege
Ńintele. Menirea instituŃiilor este aceea de a încadra toată societatea, de a
‘’alinia’’ oamenii pe direcŃia stabilită de regim; nesupunerile, opoziŃia fiind de
neacceptat. În timp ce democraŃiile au susŃinut o rată a instituŃionalizării
politice dependentă de evoluŃia pluralismului intereselor cetăŃenilor. ReŃeaua
de instituŃii se constituie dinspre interesul şi voinŃa cetăŃenilor, dând expresie
reală drepturilor şi libertăŃilor fundamentale, reuşind prin jocul concurenŃei
economice şi al competiŃiilor politice să dea satisfacŃie multiplelor interese.
Dacă am face o analiză comparativă a celor două tipuri de sisteme
politice fundamentale din zilele noastre (în jurul lor şi, deci, între ele, există o
mare varietate, putând rezulta diverse tipologii cu mai mult de două clase), ar
putea rezulta, pe lângă asemănări, deosebirile esenŃiale între ele:
Sistemele politice totalitare (dictaturi ideologice, raŃionale, numite
uneori ştiinŃifice, tehnice) au ca trăsăsturi principale:
- o ideologie unică (marxistă, islamică, naŃionalistă etc.), impersonală,
coerentă care legitimează şi ‘’prezidează’’ întreaga activitate a sistemului
politic, fiind propagată printr-un foarte bine organizat aparat de propagandă în
toată societatea;
- un grup restrâns (o ‘’nomenclatură’’, o ‘’echipă tehnică’’, o oligarhie
etc.) exercită puterea în acord cu ideologia;
- modelul de ordine socio - economică, de dreptate şi echitate fiind
considerate perfecte, fiind în interesul fiecărui grup sau persoane, toŃi cetăŃenii
trebuie să se încadreze în acest model;
- exercitarea unui control generalizat asupra societăŃii şi persoanelor
pentru a preveni şi sancŃiona orice opoziŃie;
- pentru a atinge eficienŃa maximă în crearea ordinii dezirabile,
oligarhia dirigent - statală, susŃinută de un partid unic, crează o reŃea de
instituŃii, o birocraŃie supuse unei discipline riguroase, rupte de interesele
concrete ale oamenilor, dar o bună servitoare a intereselor impersonale ale
sistemului (interesului ‘’naŃional’’, interselor generale, intereselor dezvoltării
etc);
- partidul unic (comunist, naŃional, al bunăstării, al dezvoltării etc.)
deŃine status-ul de dirijor general care dispecerează, analizează şi
soluŃionează toate intrările în sistemul politic, ia deciziile, modernizează
legislaŃia, controlează modul de realizare a liniei politice;
- toate importantele decizii şi schimbări sunt analizate şi supervizate
de grupul dirigent (consiliul revoluŃiei, comitetul politic executiv, consiliul
suprem al dezvoltării etc.) partidist - statal.
127

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
MenŃinerea în istorie a unor astfel de regimuri politice este
dependentă de performanŃele atinse corespunzător prevederilor programatice,
adică de eficienŃă, dar şi de gradul de seducŃie pe care o exercită doctrina
asupra societăŃii civile, implicit de calitatea propagandei, asociată cu
coeficientul de teamă, de teroare internă indusă populaŃiei prin doze bine
calculate.
Sistemele politice democratice sunt compuse dintr-o reŃea de
instituŃii care exprimă şi reprezintă interesele societăŃii civile; întregul sistem
de drept reflectă şi promovează aceste interese corespunzător filosofiei
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. Trăsăturile lor principale sunt
următoarele:
- legitimitatea acestui sistem este bazată pe principiul conform căruia
minoritatea se supune majorităŃii, care se constituie prin mecanismele
electorale;
- membrii organelor de decizie, în principal ai organelor reprezentative
ale puterii de stat, sunt aleşi periodic prin vot universal, direct, secret şi liber
exprimat; între aceste organe parlamentul este instituŃia supremă care adoptă
ConstituŃia şi întregul corp de legi;
- măsurile de schimbare, de perfecŃionare a sistemului politic vin de la
partide care acŃionează libere, conform legilor, angajându-se în competiŃie
pentru a cuceri, exercita şi perfecŃiona puterea politică; partidele desemnează
candidaŃii pentru organul legislativ şi pentru organele locale ale puterii de stat;
- în aceste sisteme funcŃionează o opoziŃie responsabilă, animată de
spirit critic din care emană amendamente, alternative programatice la deciziile
luate de putere;
- ordinea dezirabilă, dreptatea şi echitatea socială sunt definite prin
intermediul codurilor juridice şi prin afirmarea principiului domniei legii sau al
statului de drept în cadrul căruia se aplică specializarea şi conlucrarea
puterilor legislativă, executivă şi juridică, în sensul creşterii eficienŃei activităŃii
mecanismului statal în ansamblul lui;
- întreaga reŃea de organe ale statului exercită un control social în
numele aplicării principiului domniei legii; măsurile corective, de aplicare a
penalităŃilor se realizează în mod corespunzător prevederilor legale, criteriilor
statului de drept;
- dialogul permanent dintre instituŃiile politice şi societatea civilă,
metoda negocierilor şi compromisurilor, valorile morale ale transparenŃei,
înŃelepciunii, medierilor şi toleranŃei constituie un mediu propice pentru arta
politică, pentru creativitate şi obŃinerea performanŃelor dorite, în asigurarea
echilibrului social şi politic, în satisfacerea intereselor particulare ale grupurilor
umane, ale cetăŃenilor.
În acest fel, deşi au multiple neîmpliniri, fisuri şi imperfecŃiuni,
sistemele democratice din zilele noastre au reuşit să ofere tot mai multe
satisfacŃii unui număr tot mai mare de cetăŃeni, fapt care explică expansiunea
evidentă a democraŃiei în epoca noastră.
128

PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ
2. Regimurile politice
Conceptul de regim politic este corelativ celui de sistem politic. Dacă
vom considera sistemul politic ca fiind un tip ideal, de structură universală,
regimul politic apare ca fiind un mod concret de funcŃionare a structurii
sistemului politic într-o societate concret - istorică, fiind evidenŃiate valorile
după care se ghidează guvernanŃii, tipul de cultură politică pusă în aplicare,
mecanismul de guvernare (metodele utilizate, caracteristicile relaŃiilor de
comunicare între cei care conduc şi cei care sunt conduşi, modurile concrete
de realizare a politicii fiscale, monetare, a cheltuielilor publice, de protecŃie
socială, demografică, ecologică, internaŃională, etc.), rata instituŃionalizării
politico - juridice, nivelul de acceptare de către societatea civilă a deciziilor
guvernaŃilor, modul de exprimare a opoziŃiei, gradul de libertate a cetăŃenilor şi
organizaŃiilor, modul concret de revendicare a legitimităŃii de către cei care iau
deciziile şi edictează legile, eficienŃa controlului social al instituŃiilor politice etc.
Desigur, au existat controverse în legătură cu definirea regimului
politic. Unii au considerat regimul politic dintr-o perspectivă instituŃionalistă
circumscriindu-l modului de organizare a statului, de exercitare a
guvernării de către instituŃiile statale. AlŃii au considerat că regimul politic
ar trebui privit în legătură cu organizarea întregului sistem politic în mediul
său concret-istoric din care-şi absoarbe resursele şi faŃă de care îşi exercită
funcŃiile.
Cele două optici nu se exclud, mai degrabă sunt complementare,
întrucât nucleul vieŃii politice îl constituie reŃeaua instituŃiilor statale. Ori, atunci,
faŃeta cea mai evidentă a regimului politic este aceea reliefată de
comportamentul organelor statului, de formele de tratament la care-şi supun
cetăŃenii, de modalităŃile concrete, zilnice în care-şi exercită guvernarea sau
prin care gestionează societatea. Din acest punct de vedere, putem fi de
acord cu politologul francez G. Burdeau care considera că în zilele noastre
regimul politic este un mecanism de autogestiune socială, în cadrul căruia
instituŃiile politice sunt piesele centrale, un mod de angajare a raporturilor
politice, ca expresie a adecvării statului la scopurile puterii şi la menŃinerea
exercitării ei.
În Ńara noastră, profesorul Ion Deleanu susŃine că regimul politic
exteriorizează opŃiunile valorice ale colectivităŃii umane, concretizate în
ansamblul instituŃiilor, metodelor şi mijloacelor care realizează voinŃa titularilor
puterii. Adept al ideii conform căreia regimul politic reprezintă o parte
constitutivă a puterii - în ultimă instanŃă a statului - profesorul arădean
demonstrează că regimul politic dă expresia măsurii în care o societate se
exprimă pe sine în viaŃa politică, îşi materializează din punct de vedere politic
idealurile majore, valorile comunitare şi istorice. Regimul politic rezultă din
punerea în aplicare a unei doctrine, concepŃii despre conducerea şi
organizarea societăŃii prin practica politică reglată de instituŃii, norme, reguli
129

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
aparŃinătoare unui context social - istoric concret 4 . Acelaşi autor, într-o
impozantă lucrare ştiinŃifică, consideră că modul de organizare a puterilor şi
raporturile dintre puteri constituie un element definitoriu al regimului politic,
fără a fi însă cel hotărâtor, pentru că “regimul politic reprezintă ansamblul
instituŃiilor, metodelor şi mijloacelor prin care se realizează puterea.” 5 Având o
astfel de conotaŃie, regimul politic reprezintă indicatorul sintetic cel mai
expresiv pentru identificarea formei concrete pe care o exteriorizează puterea
politică, adică fie varianta de societate democratică, fie varianta de societate
totalitară. În acelaşi spirit, profesorul clujan Liviu ZăpîrŃan considera că ‘’prin
categoria de regim politic trebuie să se exprime adevărata funcŃionare a vieŃii
politice în cadrele sociale şi comunitare concret - istorice, măsura în care între
anumite idealuri şi valori politice, pe de o parte, instituŃii, relaŃii politice şi
practică politică, pe de altă parte, există raporturi bine determinate’’ 6 .
Din punct de vedere al praxiologiei politice, regimul politic este un
concept sintetic care reflectă ansamblul de serii ale acŃiunilor politice
iniŃiate şi realizate de o clasă politică în raporturile cu o societate civilă
dată, evidenŃiind strategiile şi tacticile puse în aplicare, mijloacele politice
utilizate, metodele de guvernare, tipul de dialog dintre clasa politică şi
societatea civilă, suita de legiferări şi acte de instituŃionalizare a unor relaŃii
sociale, nivelul de respectare a legalităŃii atât de către guvernanŃi cât şi de
către cei guvernaŃi, volumul de constrângeri, de restricŃii şi de penalizări
aplicate, amplitudinea respectului pentru drepturile omului. Astfel stând
lucrurile, acelaşi sistem politic poate să dea curs mai multor forme concrete
de funcŃionare, adică mai multor regimuri politice, diferite de la Ńară la Ńară, de
la o etapă istorică la alta. Aşa, de pildă, sistemul politic al democraŃiei - ca tip
ideal, se concretizează în Europa secolului XX printr-o mare diversitate de
‘’democraŃii naŃionale’’asupra cărora îşi pun amprentele diferiŃi factori:
tradiŃiile, mentalităŃile, nivelul de dezvoltare a spiritului civic, valorile de
referinŃă, bogăŃia economică, reglementările juridice, reŃeaua instituŃiilor
statale, conjuncturile etc.
Cu siguranŃă, orice regim politic are fundamente socio-economice,
istorice, axiologice care vor marca structura şi dinamica sa. Acestea din urmă
vor evidenŃia nu numai felul concret în care funcŃionează puterile, raporturile
dintre acestea, drepturile, libertăŃile şi obligaŃiile fundamentale ale omului şi
cetăŃeanului proclamate oficial, ci mai ales cauzele şi mecanismele care
generează schimbări, replieri pe scena politică, mutaŃii în dezvoltarea
sistemului politic, modul de selecŃie a personalului guvernant şi de
reprezentare, nivelul de satisfacŃie pe care îl au cetăŃenii la un moment dat de
pe urma prestaŃiilor oamenilor puterii, evoluŃia coeficientului de legitimitate a
şirului de decizii ale guvernanŃilor. Dintr-o astfel de perspectivă, încă în
antichitate a fost sesizată diversitatea regimurilor politice. Aristotel, de pildă,
luând drept criterii numărul celor care deŃin puterea şi modul în care o
exercită, a identificat trei tipuri de regimuri politice: tiranii, oligarhii şi
4 Ion Deleanu, ‘’DemocraŃia şi dinamica puterii’’, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1985, p. 134 - 162.
5 Ion Deleanu, “InstituŃii şi proceduri constituŃionale”, Ed. Servo-Sat, 2003, pp. 126-127
6 Liviu ZăpîrŃan, ‘’Repere în ştiinŃa politici’’ Ed. FundaŃiei ‘’Chemarea’’, Iaşi, 1992, p. 184.
130

PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN ŞTIINłA POLITICĂ
democraŃii. În zilele noastre s-a ajuns la o clasificare cu numeroşi membri,
după criterii formal-juridice. Astfel, teoreticienii dreptului constituŃional fac
distincŃie între regimuri bazate pe confuzia puterilor (guvernământul
dictatorial, de adunare, directorial), pe colaborarea puterilor (regimul
parlamentar dualist, regimul parlamentar monist, regimul parlamentar bipartid,
regimul parlamentar multipartid), regimul prezidenŃial, care presupune
specializarea strictă a puterilor (legislativă, executivă, judecătorească), de
unde rezultă necesitatea colaborării lor funcŃionale, şi regimurile mixte
rezultate din combinarea unor elemente aparŃinătoare primelor trei.
Dar pentru că, în final, oricare regim politic exprimă conŃinutul şi
natura raporturilor dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, tipul de comunicare dintre
societatea civilă şi societatea politică, regimurile pot fi împărŃite în
democratice şi dictatoriale.
Regimul politic democratic are la bază raporturi dintre guvernaŃi şi
guvernanŃi, dintre societatea civilă şi clasa politică bazate pe un anumit nivel
de consens, pe anumite forme de compromisuri, de toleranŃă, de medieri.
Formele de reprezentare, instituŃiile create, deciziile luate, legile, normele
adoptate au un suport în voinŃa majorităŃii, au acceptul societăŃii civile.
Mecanismele de guvernare, procedurile de aplicare a legilor, tehnicile de
promovare şi investire a personalului guvernant sunt cunoscute, sunt
instituŃionalizate după ce a fost obŃinut consimŃământul majorităŃii. Cultura
politică a cetăŃenilor este de tip raŃional - participativ şi promovează principiul
transparenŃei actelor de guvernare. În cazul în care acestea vor veni în
contradicŃie cu interesele societăŃii civile, ale unor segmente ale acesteia,
cetăŃenii afectaŃi au suficiente resurse, inclusiv legale, de a se organiza şi de a
interveni pentru corectarea efectelor indezirabile. InstituŃiile societăŃii civile
sunt organizate conform pluralismului intereselor, sunt capabile să exercite
controlul social asupra organelor puterii, având libertatea de a-şi organiza
interesele şi de a le duce la îndeplinire atâta vreme cât prin comportamentul
lor social nu încalcă legile. Regimul democratic, deci, are la bază acel tip de
comunicare dintre guvernanŃi şi guvernaŃi care permite sistemului politic să
recepteze toate problemele, nevoile, opŃiunile grupurilor, organizaŃiilor
aparŃinătoare societăŃii civile, să le analizeze, prelucreze şi să găsească soluŃii
legitime acestor probleme şi trebuinŃe.
De asemenea, deciziile, opŃiunile, ideile reformatoare, legile care vor fi
adoptate, în virtutea relativei autonomii a sistemului politic în contextul
raporturilor sale cu societatea, vor fi supuse în prealabil acelor proceduri care
să testeze şi să întrunească aderenŃa majorităŃii electoratului sau a grupurilor
din societatea civilă cărora li se adresează. Informarea corectă a opiniei
publice de către instituŃiile politice este vitală pentru funcŃionarea democraŃiei.
De fapt, în general, tipul de comunicare dintre societatea civilă şi societatea
politică trebuie să se desfăşoare sub semnul adevărului şi corectitudinii
morale dacă se doreşte eficienŃă a activităŃii de guvernare şi garanŃii pentru
satisfacerea intereselor grupurilor sociale.
Dimpotrivă, dacă guvernanŃii care deŃin monopolul puterii nu iau în
consideraŃie interesele şi voinŃa societăŃii civile, dacă organele de conducere
131

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
sunt constituite fără consultarea cetăŃenilor , dacă deciziile şi legile adoptate în
cadrul sistemului politic vin în contradicŃie cu voinŃa majorităŃii cetăŃenilor şi
vor fi impuse prin forŃă, cu siguranŃă regimul politic va fi dictatorial. În astfel
de regimuri politice, deciziile şi legile sunt resimŃite ca fiind străine voinŃei
societăŃii civile, împovărătoare, drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti vor fi
restricŃionate sau, în mare parte, anulate, creându-se o prăpastie între
deŃinătorii puterii şi voinŃa populară, între guvernanŃi şi guvernaŃi. Modul de
comunicare între clasa politică şi societatea civilă este alterat prin diverse
procedee de dezinformare, tehnici de construcŃie a ‘’imaginii’’ corpului politic,
manipulare, păstrarea secretului, de descurajare şi oprimare a diverselor
forme de exprimare venite din partea unor segmente ale societăŃii civile etc.
Regimuri politice democratice şi dictatoriale în formă pură nu au
existat şi nici nu există. Paleta regimurilor politice reale este foarte
diversificată, înregistrând diverse moduri concrete de fiinŃare, cuprinse între
cei doi poli: democraŃia şi dictatura.
132

VIII. PRINCIPALII AGENłI AI SISTEMELOR DE ACłIUNI
POLITICE CONTEMPORANE
A. PARTIDELE POLITICE
În epoca noastră forŃele politice, în special partidele politice, au
devenit factori activi de gestionare, organizare, conducere, reglare şi integrare
a dinamicii social - politice şi, în acelaşi timp, au devenit factori de accentuare
a dezechilibrelor, conflictelor, de divizare a voinŃei naŃionale, a societăŃii civile,
de organizare poliarhică a vieŃii economico - sociale şi spirituale. Partidele au
dobândit rolul de forŃe politice principale în dinamica sistemelor de acŃiuni
politice contemporane. RaŃiunea lor de a fi este organizarea societăŃii civile în
direcŃia realizării voinŃei lor, imprimând o anumită ordine în viaŃa social -
politică pe care mulŃimile nu ar putea-o crea în mod spontan. În acest fel,
partidele politice au asimilat rolul de motor al devenirii sistemelor
acŃiunilor politice, exercitând o puternică influenŃă asupra sensurilor
dezvoltării economice, social - culturale şi spirituale.
În secolul XX, numeroşi autori au evidenŃiat faptul că partidele politice au
apărut şi acŃionat în strânsă legătură cu votul universal şi cu democraŃia
reprezentativă, fiind considerate fiicele legitime ale acestora şi ale modernizării
politico - juridice a societăŃii. Din acest punct de vedere, partidele politice constituie
modul instituŃionalizat de comunicare dintre societatea civilă şi guvernământ, dintre
opinia publică şi personalul investit cu funcŃii de decizie şi guvernare şi care
exercită funcŃii multiple de care va depinde profunzimea, viabilitatea şi eficienŃa
democraŃiei. Partidele sunt cele care exercită un control aupra corpului electoral,
asupra societăŃii civile din care vor să-şi atragă aderenŃi, simpatizanŃi şi alegători,
sunt cele care realizează o percepŃie şi o evaluare a curentelor de opinie pentru a-
şi adapta programele politice, exercită un control asupra puterii pe care o judecă
după criteriul ideologiei proprii şi a programului politic, selectează candidaŃi pentru
alegeri şi oferă un spaŃiu cultural competiŃiei în cadrul căreia se formează şi se
afirmă liderii politici, sunt organizaŃii cu caracter de iniŃiativă vizând schimbarea
(reformarea, revoluŃionarea, conservarea) socială în ansamblul ei sau în unele
subsisteme componente, sunt organizaŃii care animă jocul politic, scot noi şi noi
cercuri sociale din apatie, din neutralitatea politică.
1. NoŃiunea de partid politic
NoŃiunii de partid politic i-au fost atribuite sensuri şi semnificaŃii diferite
de la o etapă la alta a epocilor modernă şi contemporană, chiar în aceeaşi
etapă şi în aceeaşi Ńară, în funcŃie de poziŃiile de clasă, partinice, ideologice şi
naŃionale ale autorilor.

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
În epoca modernă şi în cea contemporană - epoci în care istoria
partidelor politice a cunoscut profunde schimbări calitative determinate de
liberalizarea societăŃii, noŃiunii de partid politic i-au fost date definiŃii nominale,
genetice, structurale, instituŃionaliste, descriptive, ostensive, behavioriste etc.
O parte a ideologilor au accentuat asupra rolului moral, integrator al partidelor,
ocolind sau negând rolul, caracterul lor parŃial şi particular. În acelaşi timp, alŃi
ideologi au accentuat asupra caracterului partinic al însăşi definiŃiilor
partidelor.
În cadrul concepŃiilor din perioada liberală a capitalismului accentul era
plasat pe corelaŃia partid - doctrină. Astfel, de pildă, Benjamin Constant
considera în anul 1816 că partidul este o reuniune de oameni ce profesează
aceeaşi doctrină politică. David Hume susŃinea că partidele sunt axate pe
programe servind coalizării intereselor. Mai târziu după apariŃia şi extinderea
partidelor de masă - cu sute de mii şi chiar milioane de membri, au fost
evidenŃiate noi note definitorii ale conceptului de partid. Astfel, Max Weber
concepea partidul politic ca fiind organizaŃia unui număr restrâns de oameni
interesaŃi în viaŃa politică, dornici de a participa la putere, care recrutează prin
liber angajament partizani şi vor prezenta candidaŃi în alegeri. Structura
partidului este alcătuită din militanŃi, funcŃionari şi antreprenori politici. Primii
aşteaptă triumful în alegeri al "şefului" lor în scopul obŃinerii sau consolidării, mai
târziu, a unor avantaje personale. În vârful piramidei partidului se situează şeful
- adică "dictatorul plebiscitat", care va încerca să antreneze după sine mase tot
mai largi de cetăŃeni 1 . Astfel, puterea va ajunge în mâinile unor profesionişti în
politică - persoane apte să raŃionalizeze eforturile de guvernare.
Un alt autor, filosof şi teoretician al dreptului, definea partidele ca fiind
formaŃiuni care grupează oameni de aceeaşi opinie pentru a-şi asigura o
influenŃă veritabilă asupra gestiunii afacerilor publice 2 .
M. Duverger scria în anul 1964 că una dintre categoriile de organizaŃii
politice care au "ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la exerciŃul său" 3
o constituie partidele politice. Ca instituŃii, partidele politice sunt grupări
puternic structurate, articulate, ierarhizate şi adaptate luptei pentru putere,
care exprimă obiectivele şi interesele forŃelor sociale diverse (clase,
colectivităŃi locale, grupuri etnice, comunităŃi de interese particulare). Dar
partidele contemporane se definesc mai puŃin prin ideologia şi progamul lor
sau prin suportul lor social decât prin natura organizării, pentru că un partid
constituie o comunitate cu o structură specială, cu o anatomie particulară.
G. Burdeau conferea următoarea accepŃiune noŃiunii de partid:
"...constituie un partid orice grup de indivizi care, profesând aceleaşi vederi
politice, se străduieşte a le face să prevaleze, totodată să ralieze la ele un cât
mai mare număr de cetăŃeni şi care caută să cucerească puterea sau să
influenŃeze deciziile sale" 4 .
1 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.149.
2 H. Kelsen , " La Démocratie ", 1932, p.12.
3 M. Duverger, "Introduction à la politique", Paris, 1964, p.183.
4 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome 3, Paris, 1968, p.268.
134

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Autorii americani C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol
considerau că partidele politice sunt cele care perpetuează şi
instituŃionalizează lupta politică pentru putere, având rolul de mijlocitoare între
cetăŃeni şi guvern. Partidele politice sunt purtătoarele procedurilor pentru
selectarea şi calificarea personalului guvernant, apoi de investire a acestuia
cu autoritatea de a face, a executa, a supraveghea şi interpreta politica 5 .
În ultimele decenii, graŃie în special cercetărilor funcŃionaliste, o parte a
politologilor au manifestat mai puŃin interes pentru ce anume sunt partidele, pentru
structura lor organizatorică şi instituŃională, situând pe primul plan cercetarea
funcŃiilor partidelor, strategiilor, consecinŃelor şi eficacităŃii acŃiunii lor. Partidele sunt
considerate variabile dependente de mediul socio-economic şi cultural în care
acŃionează. Ca urmare, accentul fiind plasat pe corelaŃia partid – dezvoltare, şi în
aceste condiŃii mecanismele determinative ale activităŃii partidelor pot fi eludate
sau analizate restrictiv în favoarea factorilor culturali, psihologici (scopuri, valori,
norme, dominante spirituale).
Etimologia termenului de partid derivă din latinescul pars, partis (cu
semnificaŃia de parte dintr-un întreg). Această semnificaŃie vagă a fost
asimilată în majoritatea limbilor. Se impune însă nevoia unei desprinderi a
elementelor diferenŃiale, specifice ale partidelor în raport cu alte părŃi sau
unităŃi ale sistemelor politice, sociale, ceea ce va predispune la elaborarea
unei definiŃii logice formale. Un atare demers logic formal este riscant şi cu
operaŃionalitate destul de mică, întrucât partidele politice sunt diferite de la un
sistem social la altul, de la o Ńară la alta sau de la o etapă la alta a istoriei
aceleiaşi Ńări, fapt care poate determina, în mod justificat, cercetătorul să
aprecieze că elementele comune ale partidelor epocii noastre (reliefate într-o
definiŃie logic - formală) sunt mai puŃin importante pentru practică decât cele
diferenŃiale, specifice fiecărui partid.
În spiritul prezentului demers teoretic, partidul politic este o asociaŃie
de cetăŃeni care alcătuieşte o organizaŃie cu caracter durabil, formată prin
adeziunea liberă a membrilor pe baza intereselor şi ideilor comune, care
urmăreşte schimbarea (reformistă sau revoluŃionară) ori conservarea ordinii
socio-economice existente prin influenŃarea, cucerirea sau exercitarea puterii
de stat (a dreptului de iniŃiativă legislativă, de elaborare şi aplicare a legilor şi
deciziilor politice) conform voinŃei suportului social pe care îl reprezintă,
creând şi mobilizând în acest scop numeroase organizaŃii locale, lărgindu-şi
numărul de simpatizanŃi, alegători şi aderenŃi.
În legătură cu această definiŃie ar trebui evidenŃiate următoarele
aspecte:
1) Orice partid politic posedă o organizaŃie, asigurându-şi astfel o
continuitate şi o eficacitate în realizarea programului. Prin aceasta partidul se
deosebeşte de grupurile informale şi perisabile, de clici, camarile etc. Ca
organizaŃie, partidul dobândeşte o structură formală, depersonalizată,
caracteristică instituŃiilor autentice.
5 C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol, "Introduction to Political Science", New - York, p. 486.
135

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
2) Fiind organizaŃii cetăŃeneşti, partidele funcŃionează în orbita
statului, apărând şi dispărând odată cu statul şi dreptul. OrganizaŃiile
noncetăŃeneşti nu sunt partide. În accepŃiunea modernă şi contemporană
partidele sunt părŃi ale corpului electoral, cu excepŃia partidelor scoase în
ilegalitate. OrganizaŃia partidului posedă o structură ierarhică, cu ramificaŃii pe
plan local (filiale, organizaŃii locale), existând canale de comunicare între
organele interne dispuse ierarhic sau pe linie orizontală. De calitatea
circuitelor de comunicare existente înăuntrul partidului, dar şi între acesta şi
sistemul politic - statal, societatea în ansamblul ei, va depinde democraŃia
internă de partid şi eficienŃa practicii sale politice.
3) Partidele se formează prin adeziunea liberă a membrilor la
organizaŃie spre deosebire de diferitele forme de comunitate, clase, categorii
sociale, caste sau ordine. Libertatea de a adera la un partid este o normă
integrată în statutele partidelor şi în drepturile constituŃionale ale statelor
democratice, constituind unul dintre drepturile politice aduse în istorie de către
burghezie. Pe când libertatea de a adera sau a abandona, de exemplu, clasa
care stăpâneşte bogăŃia, nu se poate concretiza în practica reală, fiind un
privilegiu moştenit, acumulat pe parcursul, de regulă, a mai multor generaŃii.
Aceasta nu înseamnă că aderarea la un partid politic, simpatizarea sau
alegerea lui nu ar fi determinată de pluralitatea intereselor dominante din
cadrul societăŃii civile, implicit de structura de clasă.
4) Adeziunea la un partid, alegerea sau simpatizarea unuia dintre
partide este cauzată de interesele comune, de împărtăşirea aceloraşi valori,
mentalităŃi, stări de spirit, culturi. Formarea unei culturi politice, aderarea la un
sistem de valori politice este condiŃia sine qua non a adeziunii libere a
cetăŃeanului la un partid politic. Diviziunea societăŃii civile în diferite grupuri de
interese a cauzat formarea mai multor partide, asociate într-o structură diferită
de la Ńară la Ńară, chiar şi în acelaşi stat - de la o etapă la alta.
5) Orice partid politic ia atitudine faŃă de ordinea social - economică,
spirituală şi culturală existentă, faŃă de sistemul de ansamblu al acŃiunilor
politice. Această atitudine se manifestă prin adoptarea uneia dintre direcŃiile
strategice fundamentale, fie a conservării, fie a reformării lente, fie a
revoluŃionării sistemului (uneori se manifestă combinarea de oportunitate a
acestora). Determinantă, în formularea atitudinilor politice, este voinŃa
suportului social.
6) Pornind de la atitudinea faŃă de sistemul social, partidul adoptă sau
îşi realizează (elaborează) o ideologie, un ideal social - politic. Pe baza
atitudinii faŃă de sistem şi a ideologiei va alcătui un statut şi un program politic,
în funcŃie de care va acŃiona consecvent pentru a-şi extinde suportul social,
numărul aderenŃilor şi al simpatizanŃilor, cu o mai mare acuitate în timpul
campaniilor electorale.
7) Realizarea programului, a idealului partidului presupune lupta
pentru influenŃarea, cucerirea şi controlul vieŃii de stat, adică a dreptului
de iniŃiativă legislativă, de elaborare şi adoptare a deciziilor, de aplicare a
legilor, de modelare a ordinii social - economice şi culturale conform voinŃei
suportului social pe care îl reprezintă agentul. Din acest punct de vedere,
136

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
oricare partid îşi exprimă public voinŃa de a cuceri şi exercita puterea,
valorificând toate instrumentele şi resursele politice pe care acesta este
stăpân.
În perioada liberală a capitalismului exista o disjuncŃie între viaŃa
partidelor şi viaŃa statului. Partidele erau considerate organizaŃii extralegale,
extraconstituŃionale. Poporul ar trebui să-şi exercite suveranitatea în mod
direct prin stat şi nu prin intermediul partidelor. Deci, între principiul
suveranităŃii poporului şi activitatea partidelor şi cetăŃenilor se considera că ar
exista o contradicŃie. Invocarea unor acte sau merite ale vreunui partid de la
tribuna parlamentară era considerată o devianŃă de la etica politică. Deci,
conform acestei interpretări, deasupra partidelor şi cetăŃenilor plutea statul,
parlamentarii care "serveau" interesele întregii naŃiuni în mod "nepartinic" -
"abandonându-şi" statutul de oameni ai unui partid şi prestând o activitate în
scopul realizării "interesului general" şi a "binelui comun".
În schimb, în numeroase societăŃi contemporane s-a afirmat tendinŃa
de transformare a statelor în instrumente ale partidelor sau ale coaliŃiilor de
partide. De aceea, principalul scop al oricărui partid politic a devenit cucerirea
dreptului de a folosi statul şi sistemul juridic în direcŃia afirmării suportului
social reprezentat. Aceasta este o consecinŃă a creşterii gradului de
participare a maselor la viaŃa politică.
8) Pentru a-şi realiza programul, partidele se organizează, se
structurează sub forma unor "personalităŃi colective", cu voinŃă proprie
unitară, prezentând o unitate în ideologie şi acŃiune, cu o structură
organizatorică bine articulată, având numeroase organizaŃii locale, un
‘’aparat’’, un şef şi o îmbinare variabilă a centralismului cu democraŃia internă.
De asemenea, partidele politice contemporane posedă sau tind să-şi creeze
un statut, o organizaŃie de tineret şi un cuantum concret de mijloace politice pe
care le integrează în acŃiune în vederea realizării programului.
9) O condiŃie a activităŃii şi vieŃii partidelor politice este existenŃa unei
părŃi nepolitizate în structura corpului electoral. Prin intermediul
propagandei, al mijlocelor de informare, al celorlalte mijloace, instrumente
politice, al educaŃiei politice - civice, partidul urmăreşte să scoată din sfera
neutralităŃii simpatizanŃi şi alegători ai candidaŃilor săi pentru locurile din
parlament, pentru programul şi platforma sa politică.
Definite în acest fel, partidele politice sunt o realitate contemporană.
Chiar dacă este generală, definiŃia dată prezintă o valoare operaŃională şi
euristică, în sensul că poate juca rolul de instrument al analizei concrete şi
multilaterale a partidelor dintr-o societate dată. Dar, o analiză concret - istorică
şi multilaterală a unui partid politic presupune nu numai surprinderea
analogiilor formale ale acestuia sau ale unui tip de partide în raport cu
celelalte. Aceasta va implica depăşirea abordării formale, instituŃionaliste a
problematicii partidelor şi canalizarea eforturilor în direcŃia descifrării
aspectelor de conŃinut al organizării şi funcŃionării lor în tipurile de societăŃi
contemporane, în lumina determinismului social. Un atare demers ştiinŃific
implică folosirea metodei comparative.
137

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
2. Originea partidelor politice
În ultimul secol au fost date diferite explicaŃii originii partidelor politice.
Unele au accentuat asupra rolului factorilor psihologici în determinarea
genezei partidelor, altele fie asupra celor biologici, culturali, instituŃionali sau
religioşi, fie asupra unei sume de factori consideraŃi egali ca valoare şi rol, fie
asupra mediului social. Pe ansamblu, a fost supraestimat rolul factorilor
spirituali, subiectivi în geneza partidelor.
"Political scientists"-ii au căutat cauzele apariŃiei partidelor în
caracteristicile personalităŃii umane (natura umană, susŃineau ei, se
caracterizează prin tendinŃa către combativitate şi, deci, instinctul
competitivităŃii motivează crearea partidelor), fie în mediul social. În această
lumină, numeroşi autori consideră că iniŃiativele, inspiraŃia personalităŃilor
politice ar fi factorul prim, determinant al genezei partidelor.
O astfel de orientare psihologizantă, idealizantă îşi are începuturile
în concepŃia weberiană, care a supraestimat rolul personalităŃii politice, al
antreprenorului politic de genul boss-ului american şi al emotivităŃii maselor în
geneza partidelor politice moderne. Mediul social al celor care posedau avere
şi educaŃie, susŃinea Max Weber, animat şi dirijat de câŃiva intelectuali dornici
de a participa la lupta pentru putere, a început să se divizeze în fracŃiuni cu
scopul de a prezenta candidaŃi în alegeri. Constituirea acestor fracŃiuni a fost
influenŃată de interesul de clasă, de raŃiuni pur ideologice sau de tradiŃia
familială, dând naştere partidelor politice. Aceste prime organizaŃii aveau o
slabă continuitate, coeziunea lor renăştea din interesele parlamentarilor de a
realiza compromisuri electorale.
O cauză esenŃială a constituirii structurii şi organizării moderne a
partidelor, susŃine Weber, a constituit-o reformarea sistemului electoral şi,
în special, extinderea dreptului de vot. "Aceste noi formaŃiuni sunt copiii
democraŃiei, ai votului universal, ai necesităŃii de a recruta şi de a organiza
masele..." 6 Odată cu întărirea centralizării şi a disciplinei la toate eşaloanele
partidului, în scopul menŃinerii continuităŃii, s-a birocratizat aparatul, crescând
numărul de funcŃionari remuneraŃi. A rezultat centralizarea puterii în mâinile
unui grup de oameni sau ale unei persoane situate în vârful piramidei.
Parlamentarii au devenit simple instrumente ale şefului partidului.
Alte cauze care au dus la constituirea acestor organizaŃii au fost
emotivitatea maselor, credinŃa lor în caracterul moral al politicii "şefului",
exploatarea psihologiei maselor de către antreprenorii politici situaŃi în fruntea
partidului. Deci, în explicaŃiile lui Max Weber se conjugă factorii psihologici,
accentuarea rolului marii personalităŃi, cu factorii instituŃionali. De aceea,
concepŃia weberiană prezintă un caracter restrictiv, subestimând acŃiunea
cauzelor sociologice profunde.
6 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.141.
138

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Punctul de vedere weberian a fost însuşit de către cei mai mulŃi
politologi contemporani. Astfel, M. Duverger - în acelaşi spirit, găseşte cauza
principală a formării partidelor moderne în dezvoltarea constituŃională
(extinderea sufragiului - cuprinzând întreaga populaŃie matură) şi în limitarea
autorităŃii monarhiei absolute. La origine, partidele au fost formate din
comitete locale, constituite în cadrul fiecărei circumscripŃii electorale, care au
grupat personalităŃi influente. Prin federalizarea acestor comitete, sub
conducerea deputatului din parlament, au fost create cele mai multe partide şi,
în special, partidele de masă. Pe lângă acestea există partide de origine
extraparlamentară, care s-au format în diverse moduri: fie prin transformarea
unei instituŃii non-politice în partid (astfel printr-o decizie sindicală a apărut în
anul 1899 Partidul Laburist Britanic); fie având ca izvor cooperative sau
organizaŃii profesionale ale Ńărănimii (partidele Ńărăneşti din Canada, S.U.A.,
ElveŃia etc.); fie că au fost create de o societate de gândire sau sub influenŃa
mişcărilor studenŃeşti (de exemplu, Partidul Radical din FranŃa, diferite partide
liberale din Europa, numeroase partide din America Latină etc.); fie sub
influenŃa bisericii sau a diferitelor societăŃi religioase (partide catolice, creştine,
calviniste din Germania, FranŃa, Olanda, Belgia,Italia etc. sau de orientare
fundamentalistă islamică); fie că s-au născut din asociaŃii de vechi combatanŃi,
din grupuri clandestine şi secrete (partidele fasciste italian şi german, unele
partide comuniste etc.); fie că s-au constituit din fuzionarea sau din sciziunea
unor partide.
În accepŃiunea dată mai sus noŃiunii de partide politice, acestea s-au
constituit în preajma revoluŃiilor burgheze, odată cu extinderea liberei
iniŃiative, a concurenŃei şi a afirmării drepturilor omului, pe fondul primei
revoluŃii industriale.
Primele partide politice au apărut din nevoia orientării politice, a
conducerii burgheziei şi aliaŃilor ei (în special - a maselor urbane) în luptele
împotriva absolutismului feudal, a sistemului instituŃional feudal. Partidele
întreprinzătorilor capitalişti, încă de la începutul existenŃei lor istorice, s-au
proclamat drept forŃe politice ale maselor populare, reprezentante ale voinŃei
întregii naŃiuni, promotoare ale aplicării primelor constituŃii şi, în general, ale
drepturilor politice, ale libertăŃilor fundamentale ale omului.
În scopul de a contracara practica partidelor create de noii
întreprinzători capitalişti, nobilimea în descompunere a închegat partide de
orientare conservatoare.
Procesul istoric al genezei primelor partide politice moderne poate fi
concretizat prin felul cum au apărut partidele în România. Astfel, primele
partide au apărut în secolul trecut ca urmare a diferenŃierii clasei stăpânitoare
- boierimea care s-a divizat în două fracŃiuni opuse: agrarienii (marii posesori
de moşii) şi mica boierime orientată spre acumularea de capital industrial.
Agrarienii, pentru a participa în mod organizat şi eficient la viaŃa politică, au
alcătuit un partid propriu, conservator. Mica boierime, pentru a-şi realiza
interesele şi voinŃa în raport cu statul, cu clasele şi categoriile sociale, cu
colectivităŃile umane de după revoluŃia de la 1848 şi-a alcătuit un partid de
orientare liberală. O consecinŃă şi-un factor stimulator ale evoluŃiei partidelor
139

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
le-au constituit apariŃia primei constituŃii şi a regimului parlamentar. Atât
geneza primelor partide, cât şi reformele instituŃional - juridice
corespunzătoare au fost rezultatul determinării social - economice, cultural -
spirituale, a conjuncturilor favorabile din a doua jumătate a secolului trecut.
Cum reprezentau cele două partide interesele suporturilor lor din sfera
societăŃii civile? Un răspuns la această întrebare l-a dat omul politic, care a
fost Titu Maiorescu. Deosebirile dintre partide au rezultat din soluŃionarea
practică a întrebării "prin ce mijloace generale să se facă legile şi prin cine să
se aplice aşa încât să apropie statul din ce în ce mai mult de acel ideal comun
al progresului?" 7 . Liberalismul, considera T. Maiorescu, înseamnă participarea
în număr cât mai mare a mulŃimii la elaborarea legilor, la administraŃia şi
justiŃia statului. Dimpotrivă, conservatorismul înseamnă restrângerea acestei
participări numai la cei chemaŃi - "conservatorii luminaŃi". Conservatorismul
trebuie să fie restrictiv deoarece ConstituŃia României este făcută de sus în
jos şi poporul este nepregătit pentru îndeplinirea misiunilor statului, pentru că
acolo unde este mulŃime este şi incapacitate - credea Maiorescu în condiŃiile
de atunci.
Un astfel de sens aveau opticile claselor guvernante din România
despre rolul partidelor politice care activau într-un regim electoral cenzitar. În
acea epocă partidul progresist era cel care milita pentru sufragiu universal,
pentru drepturi politice mai largi, pentru democratizarea vieŃii politice pe fondul
ascensiunii liberei concurenŃe. Primele partide erau constituite din notabilităŃi
şi nu erau prea îndepărtate prin structură şi organizare de partidele oraşelor
medievale sau ale nobilimii. FabricanŃii, comercianŃii, bancherii, avocaŃii,
preoŃii, medicii, Ńăranii înstăriŃi etc. se organizau în cluburi politice locale cu
activitate intermitentă. Coeziunea mai multor cluburi era asigurată graŃie
iniŃiativelor şi acŃiunilor câtorva parlamentari impulsionaŃi de conştiinŃa
intereselor şi voinŃei de clasă. OrganizaŃii cu caracter de continuitate erau doar
parlamentul şi presa. ViaŃa politică renăştea şi se concentra în timpul
alegerilor. Treptat a crescut numărul de organizaŃii locale, s-a întărit
centralizarea în jurul unui program elaborat de către intelectualii, ideologii din
fruntea partidului şi de către parlamentari. Organizarea partidelor a început să
se fortifice, au fost puse în aplicare principii organizatorice, în special cele ale
centralizării, legăturii partidului cu suportul social, disciplinei interne. Au fost
introduse cotizaŃiile, reuniunile publice, întâlnirile frecvente cu deputaŃii, a
crescut intensitatea propagandei. În acest fel, partidele au devenit organizaŃii
cu activitate continuă, dar cu structuri fragile, cu o coeziune relativ slabă şi cu
un aparat plătit, puŃin numeros.
În epoca postrevoluŃionară, pe măsura dezvoltării vieŃii spirituale, a
culturii în general, a culturii politice în special, întreprinzătorii care au reuşit în
afaceri şi-au consolidat poziŃia de clasă dominantă în societate. Drumul
acesteia s-a dovedit a fi altul decât cel promis mulŃimilor şi cel înfăŃişat în
programele şi platformele politice. Idealurile de dreptate, egalitate, libertate,
democraŃie, progres - vânturate în timpul revoluŃiei, au fost abandonate parŃial
7 T. Maiorescu, "Precedente constituŃionale şi partide politice", Bucureşti, 1886, p.29.
140

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
în planul practicii. Drepturile politice, subiective au căpătat o expresie formală
în primele constituŃii, dar care, însă, nu s-au realizat în practică conform
promisiunilor şi declaraŃiilor. Decalările între promisiuni (mai ales cele făcute
în perioada campaniilor electorale) şi practica ulterioară sunt larg răspândite în
funcŃionarea sistemelor politice contemporane.
Ca expresie a intereselor mulŃimilor, devenite mai culte, posesoare
ale unei culturi politice funcŃionale, au apărut partidele politice de masă.
Prin structura şi funcŃionarea lor, partidele muncitoreşti - ca partide de masă,
s-au dovedit a fi mai bine organizate (organizarea fiind instrumentul lor politic
principal) şi de o mare eficacitate în întreprinderile lor politice. În cadrul
partidelor de masă, treptat, de-a lungul deceniilor, s-a adâncit democraŃia
internă, s-a întărit coeziunea rândurilor, unitatea de acŃiune, de voinŃă şi de
ideologie, s-a afirmat principiul disciplinei conştiente şi cel al criticii şi
autocriticii, au crescut numărul de aderenŃi, devenind cu adevărat partide
istorice, au fost elaborate strategii clare, statute întemeiate din punct de
vedere sociologic, s-a format un aparat plătit mai numeros (compus din
posesori abili ai tehnicilor de încadrare a membrilor, de construcŃie, de
organizare şi conducere a partidului), au fost procurate şi create numeroase
mijloace politice proprii, fiecare partid urmărind să-şi formeze personalităŃi,
conducători viguroşi, capabili şi devotaŃi, ideologi străluciŃi.
De la începutul existenŃei lor, partidele de masă au urmărit să educe
suportul social, să modeleze conştiinŃa politică, conduita politică a acestuia.
RaŃiunea de a fi a partidului de masă a constat în întreŃinerea unei legături
organice cu baza sa socială în scopul întăririi şi dezvoltării unităŃii de voinŃă,
acŃiune şi luptă.
Eficacitatea iniŃiativelor şi programelor politice ale partidelor de masă,
începând cu a doua jumătate a secolului trecut, a avut o influenŃă puternică
asupra evoluŃiei partidelor de cadre ale claselor avute, precum şi asupra
procesului formării de noi partide ale acestora sau ale păturilor sociale de
mijloc. Partidele de notabilităŃi, de cadre au căutat să acumuleze noi mijloace
organizatorice, ideologice, să-şi făurească variate instrumente politice prin
care să contracareze ascensiunea rapidă a maselor pe scena istoriei politice.
De asemenea, burghezia şi-a creat noi partide întemeiate pe o bază socială
largă, pe diverse segmente ale societăŃii civile, fiind atraşi tot mai mulŃi
membri ai clasei de mijloc şi chiar ai claselor sărace, marginalizate. Elitele
guvernante au adoptat tactica de acordare a unor titulaturi demagogice,
atrăgătoare partidelor proprii şi aceea a divizării maselor în mai multe grupări
polarizate în jurul a tot atâtor partide.
În concluzie, rezultă că în procesul de determinare a formării
partidelor politice au cooperat mai mulŃi factori cauzali: intensificarea
luptelor politice şi sociale, expansiunea conştiinŃei şi a culturii politice,
contradicŃiile intrinseci ale vieŃii politice, formarea unor voinŃe şi culturi
coerente, active ale colectivităŃilor şi claselor sociale, apariŃia primelor
parlamente, constituŃii, sisteme electorale şi, în general, adâncirea
democraŃiei.
141

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
3. Diversitatea partidelor şi clasificarea lor
Marea diversitate a partidelor din epocile modernă şi contemporană
îşi absoarbe determinarea din particularităŃile mediului socio-economic,
cultural - spiritual, naŃional în care ele acŃionează, din tradiŃiile şi mentalităŃile
existente, din caracterul concret al etapei istorice şi al nivelului de dezvoltare a
macrosistemului social - economic.
Varietatea partidelor se manifestă prin caracterul concret al
strategiilor, prin specificitatea programelor şi tacticilor diferite de la un partid la
altul, prin structura organizatorică, concentrarea de resurse politice,
eficacitatea întreprinderilor lor politice şi rolurilor lor în cadrul regimurilor şi
sistemelor politice, relaŃiile cu partide din alte Ńări, atitudinea faŃă de ideologii
(acceptare, creare, repulsie), modelul social ce şi-l propun spre realizare,
calitatea membrilor de partid, nivelul şi unitatea de cultură, de voinŃă politică,
mărimea, baza socială etc. Însuşirile concrete prin care se manifestă
diversitatea partidelor sunt inegale ca valoare. Ele pot fi luate drept criterii
pentru clasificarea, alcătuirea unor tipologii ale partidelor (fie individual, fie prin
alăturarea câtorva).
În cadrul teoriilor politice sunt prezentate numeroase şi variate tipologii
elaborate în virtutea a tot atâtor criterii. În continuare, vor fi prezentate câteva
din tipologiile mai reprezentative:
1. Tipologia lui Tocqueville. Doctrinarul liberal, care a fost Alexis De
Tocqueville, a alcătuit o diviziune dihotomică a partidelor şi anume: partide
mari şi partide mici.
Partidele mari sunt cele "care se ataşează principiilor mai mult decât
consecinŃelor lor, generalităŃii şi nu cazurilor particulare, ideilor şi nu
oamenilor. Aceste partide au, în general, trăsături nobile, pasiuni generoase....
Interesul particular, care joacă totdeauna cel mai mare rol în pasiunile politice,
se ascunde aici cu abilitate sub vălul interesului public" 8 .
Partidele mici - dimpotrivă, sunt în general fără credinŃă politică.
Caracterul lor este imprimat de un egoism pe care îl manifestă în fiecare act.
Limbajul lor este violent, dar mersul le este timid şi nesigur. Mijloacele folosite
sunt mizerabile, ca şi scopurile pe care şi le propun. Dacă marile partide
răvăşesc societatea, cele mici reuşesc doar s-o agite.
Această tipologie are drept criteriu factorii spirituali - ideologici;
conŃinutul ei este descriptiv. A fost însuşită, preluată şi tradusă într-un alt
limbaj de către numeroşi doctrinari ai secolului nostru tocmai datorită
puternicei încărcături ideologice intrinseci.
2. Tipologia lui Marx. Filosoful german Karl Marx a adoptat un punct
de vedere sociologic în clasificarea partidelor: relaŃia partid - clasă. Suportul
social al genezei, organizării, funcŃionării şi dezvoltării partidelor politice îl
8 A. De Tocqueville, "De la démocratie en Amerique", tome deuxième, Paris, 1888, p. 6.
142

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
constituie clasa socială. Locul, rolul şi orientarea ideologică a partidelor vor
depinde de poziŃia claselor sociale în sistemul economic şi întreaga
formaŃiune socială, de istoria lor, de caracteristicile culturii şi ale conştiinŃei lor,
de cantitatea şi calitatea mijloacelor politice pe care le posedă fiecare.
Totodată, clasele sociale alcătuiesc suportul coalizării partidelor. De aceea,
criteriul clasial al tipologizării partidelor politice, după Marx, este mai profund.
El este un criteriu determinist, sociologic, genetic, funcŃional.
Deci, tipul de partid este determinat de evoluŃia istorică a clasei
sociale pe care o reprezintă. Înainte de a fi partid de masă, de notabilităŃi, de
opinie sau ideologic, dintr-o Ńară mai dezvoltată sau mai puŃin dezvoltată,
partidul este un instrument de exercitare a voinŃei uneia dintre clasele sociale.
Determinismul clasial este compatibil cu diversitatea partidelor de
reprezentare a intereselor primare ale aceleiaşi clase. Există în mod obiectiv o
relativă autonomie a partidelor în raport cu baza lor socială, care nu trebuie
subestimată în practică şi nici de ştiinŃa politică. În virtutea acestei autonomii,
aderenŃa la un partid este condiŃionată, justificată de mobiluri ce au ca
substrat religia, naŃionalitatea, sexul, vârsta, ocupaŃia, educaŃia, tradiŃiile etc.
Însă, factorul esenŃial, determinant al aderenŃei la un partid îl constituie
interesele de clasă. Determinismul clasial are un caracter statistic, împletinduse
cu acŃiunea factorilor culturali, etnici, religioşi etc. (şi aceştia, în ultimă
instanŃă, sunt determinaŃi clasial).
Lupta politică, ideologică a claselor sociale este compatibilă cu
"încadrarea victimelor ei". Taberele politice aflate în luptă urmăresc realizarea
unui număr cât mai mare de "victime" în rândurile adversarului. Ele folosesc în
acest scop toate instrumentele politice de care dispun. Partidele burgheze,
pentru a-şi atrage aderenŃi din rândurile categoriilor sociale intermediare şi
chiar ale claselor exploatate, neatinse de politică, vor folosi o mare diversitate
de mijloace: propaganda, banii, şomajul, manipularea, propagarea culturii lor
politice, sistemul dreptului etc. Astfel, ele vor să-şi consolideze poziŃiile în
sistemul electoral, să impună o disciplină de vot favorabilă.
La rândul lor, partidele clasei muncitoare vor folosi toate fisurile şi
contradicŃiile din cadrul vieŃii politice burgheze; utilizând instrumentele politice
proprii, ele vor reuşi să atragă de partea lor tot mai mulŃi aderenŃi, simpatizanŃi
şi alegători din rândurile claselor intermediare, ale intelectualităŃii şi chiar ale
micii burghezii. În acest fel, criteriul clasial al elaborării unei tipologii a
partidelor politice a fost absolutizat. Este necesară luarea în considerare şi a
celorlalte criterii posibile - fiecare având menirea de a dezvălui asemănări şi
deosebiri distincte. Se impune însă, din nevoi gnoseologice şi practice,
recurgerea la o ierarhizare a criteriilor pentru că ele nu sunt egale nici ca
valoare, nici ca profunzime sociologică.
3. Tipologia lui Max Weber a avut şi are, într-adevăr, o largă
circulaŃie în literatura politologică a ultimelor decenii.
Max Weber a clasificat partidele în partide de notabilităŃi şi partide
de organizare a maselor. Partidele de notabilităŃi s-au format odată cu
ascensiunea burgheziei, având în frunte intelectuali, categorii specifice
Occidentului. Prin structura lor, erau apropiate de partidele nobilimii; aveau un
143

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
număr mic de membri, o organizaŃie suplă asigurată de către parlamentari.
Calitatea de membru avea o mai mare importanŃă decât mărimea numerică a
partidului şi decât organizarea. În general, partidele de notabilităŃi au evoluat
în universul politic al centrului.
Partidele de recrutare şi organizare a maselor au apărut mai târziu şi
s-au caracterizat printr-o puternică centralizare, o disciplină severă. Stării
idilice de dominare a notabilităŃilor şi mai ales a parlamentarilor i-a succedat
organizarea modernă a partidelor (partidele de masă - cum le va numi
Duverger). Întreprinderile politice ale acestor partide sunt lansate, conduse,
controlate de către oameni politici de profesie, de către antreprenorii politici de
genul boss-ilor americani, de către grupul dirigent din interiorul partidelor.
Programul partidului este stabilit de către delegaŃii organizaŃiilor locale întruniŃi
în Congres. Întemeierea acestei „maşini” a dat fiinŃă democraŃiei plebiscitare,
puterii "charismatice" a şefului. Parlamentarii au început a fi trecuŃi în
subordinea partidului, devenind un fel de marionete ale "ceremonialului"
parlamentar.
Analizând evoluŃia partidelor de cadre şi a celor de aderenŃi, G.
Burdeau concludea că între ele s-ar produce o apropiere prin aceea că în
structura partidelor de masă se constituie o armătură de cadre, un cerc de
notabilităŃi (un fel de "stat major al partidului", nomenclatura, cercul celor
propuşi pentru a fi aleşi sau pentru a ocupa funcŃiile esenŃiale în aparatul de
stat), care din punct de vedere funcŃional seamănă cu ceea ce erau altădată
partidele de cadre sau de notabilităŃi, deosebindu-se doar prin faptul că nu ia
singură deciziile, nu elaborează singură linia politică, ci valorificând practicile
plebiscitare.
Desigur, criteriul ales de către Max Weber este real şi de o anumită
profunzime sociologică. Din felul în care el a descris cele două tipuri de
partide şi în care le-a explicat originea iese în evidenŃă caracterul
instituŃionalist şi psihologizant al concepŃiei sale. Weber a supraestimat rolul
factorilor instituŃionali, organizaŃionali şi psihologici în geneza, în determinarea
activităŃii partidelor politice, parŃial în defavoarea condiŃiilor socio-economice,
obiective. O astfel de tipologie îndeamnă la o concentrare a atenŃiei asupra
structurii interne a politicului mai curând decât asupra interacŃiunilor acestuia
cu societatea. Cu toate acestea, ea a fost preluată şi valorificată de numeroşi
politologi contemporani, cum sunt S. Neumann, M. Duverger, G. Burdeau, R.
G. Schwartzenberg etc. Aşa, de pildă, M. Duverger susŃinea că dacă partidele
de cadre, tradiŃionale, au corespuns în primul rând conflictelor dintre nobilime
şi burghezie, partidele de masă au venit în istorie pentru a reprezenta cercurile
sociale cele mai largi, fără discriminări politice, în acord cu prevederile
constituŃionale. În acest scop ele şi-au creat un aparat permanent, specializat
şi ierarhizat, rezultând două grupări de conducători: liderii interni ai partidului şi
gruparea parlamentară a partidului, între care se aprind, adesea, dispute
pentru supremaŃie. Astfel de conflicte reflectă de fapt tensiunile dintre masa
membrilor de partid care aleg liderii interni şi mulŃimea celor care şi-au dat
votul pentru candidaŃii partidului.
144

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Inspirându-se din aceeaşi tipologie a lui Max Weber, mai mulŃi
politilogi ai ultimelor decenii prezintă existenŃa a două tipuri: partide
electorale de masă şi partide de aparat. Primele (după Anna Oppo),
asemănătoare modelului partidelor socialiste, au rezultat după al doilea război
mondial din transformarea partidelor de cadre, prin crearea de către acestea a
unor aparate permanente cu misiunea de a desfăşura activităŃi politice, de
propagandă, de a se ocupa de imaginea partidului pentru a atrage aderenŃi şi
votanŃi. Astfel de partide au abandonat, în mare parte, clasa socială
tradiŃională pe care au reprezentat-o, pentru a cuceri încrederea celor mai
diverse straturi, categorii sociale sau socio-profesionale. În numele unui
program politic larg şi flexibil, orientarea lor principală se îndreaptă dinspre
propriii membri spre cercurile sociale dinafara partidului. Dar principalele
instrumente politice (inclusiv asigurarea financiară) sunt oferite de cercul
membrilor de partid, încât să organizeze eficient propaganda şi campaniile
electorale. În acest fel, majoritatea partidelor nemuncitoreşti au devenit, după
al doilea război mondial, partide electorale de masă care fiinŃează împreună
cu partidele de aparate.
Partidele de aparate au fost reabilitate după anii 1950 pornindu-se
de la nemulŃumirile în privinŃa eficienŃei acŃiunii mulŃimilor, a voinŃei generale
exprimate democratic, a calităŃii judecăŃii şi orientării maselor şi de la
reexaminarea teoriilor elitiste. Pe această bază au fost aduse schimbări de
strategie şi în planul construcŃiei de partid, în sensul cooptării experŃilor, a
tehnicienilor pe posturile de conducere, a promovării unui înalt profesionalism
în politică, fiind reŃinute în atenŃie eşaloanele de membri, simpatizanŃi şi
alegători ai partidului, în special din perspectiva alegerilor.
4. Tipologia lui D. Gusti. Şeful Şcolii sociologice de la Bucureşti
împărŃea partidele, în funcŃie de programele lor, în: partide de program şi
partide oportuniste. Partidul de program "urmăreşte guvernarea ca mijloc
pentru a realiza programul său, în timp ce partidul oportunist urmăreşte
guvernul cu singurul scop de a guverna" 9 . Această distincŃie de principiu este
sursa a numeroase deosebiri. După modalitatea alegerii mijloacelor de
propagandă, partidul de program se adresează judecăŃii cetăŃenilor, îşi
impune vederile prin persuasiune. El duce lupta cu arme cinstite în limitele
adevărului. Pe când partidul oportunist urmăreşte succesul cu orice preŃ şi
prin orice mjloace, folosind arta insinuării, a corupŃiei, a calomniei, intrigilor şi
terorii.
Ca profunzime sociologică, această tipologie nu o depăşeşte pe cea a
lui Tocqueville.
5. Tipologia lui G. Burdeau. Burdeau face deosebire între două
categorii de partide: partide de opinie şi partide ideologice. Partidele de
opinie, prezente în scena istoriei mai cu seamă în secolul al XIX-lea, au patru
trăsături: ele acceptă, în principiu, structura socială existentă, reunesc oameni
aparŃinând unor clase diferite, au o slăbiciune organică deoarece armătura lor
este rudimentară, iar fundamentul individualist al acestor partide explică rolul
9 D. Gusti, "Partidul politic", în "Opere", vol. IV. E.A.R.S.R., Bucureşti, 1970, p.92.
145

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
personalităŃii. Linia lor politică este fluctuantă, impusă de personalităŃi
puternice. În practică, dialogul şi compromisurile se combină uşor stând la
baza opŃiunilor, aşa după cum opŃiunile vor fi deschise compromisurilor.
Partidele ideologice, apărute ulterior, condamnă compromisurile, sunt
intolerante, înlocuiesc iniŃiativa personală cu conformismul. Suprema valoare
este puterea pe care le-o dă numărul de membri. Din punct de vedere al
structurii, sunt bine organizate, au o disciplină riguroasă, au o ideologie unitară
care delimitează strict baza socială. În momentul când devin partide de
guvernământ ele vor tinde să-şi universalizeze doctrina, vor pătrunde în toate
mecanismele statului, vor restricŃiona atât cât vor putea formarea şi activarea
în viaŃa politică a altor partide. Prin urmare, nu pot fi mijlocul cel mai eficace
de exprimare a voinŃei naŃionale, pentru că au tendinŃa de a elimina
concurenŃii şi adversarii politici (nepermiŃându-le acestora să colecteze
energiile politice difuze existente în societatea civilă).
6. Tipologia lui R.G. Schwartzenberg. Schwartzenberg considera că
sociologia partidelor politice ar putea dobândi profunzime sporită prin
compararea partidelor din Ńările subdezvoltate (sau în curs de dezvoltare)
cu cele din societăŃile postindustriale.
Ca şi alŃi autori, Schwartzenberg era convins că partidele Ńărilor în
curs de dezvoltare sunt puternic instituŃionalizate şi mai puŃin personalizate.
Ele diferă de partidele din societăŃile postindustriale în special prin distanŃarea
creată între mulŃimea de aderenŃi şi cercurile dirigente (aparatul) interioare.
În societăŃile occidentale (supradezvoltate) partidele de cadre, contrar
părerii lui Duverger, se menŃin în esenŃa lor. Mai degrabă, în disoluŃie s-ar afla
partidele de masă, deoarece sectorul secundar (care a fost baza socială a
partidelor de masă) descreşte în favoarea terŃiarului. Altfel spus, numărul
muncitorilor industriali scade în favoarea gulerelor albe. Baza socială a
partidelor de masă se modifică şi calitativ prin diminuarea angajamentului
ideologic şi prin atenuarea, diminuarea conştiinŃei de clasă. Societatea
opulenŃei are forŃa lăuntrică de a slăbi luptele politice, de a da curs unui
proces de depolitizare şi de dezideologizare. În aceste condiŃii partidele îşi vor
neglija propriii aderenŃi şi îşi vor îndrepta atenŃia spre alegători. Cercurile
conducătoare ale societăŃii vin adesea din exteriorul partidelor şi mai ales
dintre reprezentanŃii grupelor de presiune.
În literatura politologică circulă şi alte tipologii ale partidelor politice,
dar nu prea îndepărtate de cele de mai sus. Astfel, S. Neumann împărŃea
partidele în partide de reprezentare individuală şi partide de integrare
socială (fără a se îndepărta prea mult de tipologia lui Max Weber). H.
Morgenthau distingea partide de patroni şi partide de masă. J.S. Coleman
şi C.G. Rosberg divizau mulŃimea partidelor în partide revoluŃionare,
centralizate şi partide pragmatice, pluraliste. J. Charlot distingea partide
de notabili, partide de militanŃi şi partide de alegători. Marcel Prélot, în
funcŃie de elementul predominant în geneza şi practica lor, clasifica partidele
în: ideologice, personale, istorice, de tendinŃe şi de interese. De
asemenea, au avut circulaŃie şi alte clasificări de tip binar cum sunt: partide de
146

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
guvernământ şi partide aspirante la putere, partide conservatoare şi
progresiste, partide legale şi ilegale, partide naŃionale şi internaŃionale etc.
Varietatea destul de mare a tipologiilor partidelor politice în literatura
contemporană constituie o expresie a multitudinii şi diversităŃii partidelor, a
numărului mare de criterii posibile, de orientări ideologice din interiorul cărora
sunt elaborate, a poziŃiilor pe care se situează autorii lor.
Trebuie remarcat că toate tipologiile de mai sus scot în relief unele
particularităŃi reale ale categoriilor de partide politice contemporane, dar, în
acelaşi timp, ele nu au valoarea ştiinŃifică - în primul rând sociologică - egală.
Din această cauză au apărut poziŃii în literatura de specialitate a ultimelor
decenii care pun sub semnul întrebării corectitudinea şi utilitatea unor astfel de
tipologii. Astfel, tot mai mulŃi politologi contestă criteriul tradiŃional de
clasificare a partidelor în cele trei mari familii: stânga - centru - dreapta.
Stânga, fiind compusă din partidele comuniste, socialiste, social - democrate,
dreapta incluzând partidele liberale, conservatoare, fasciste etc., iar în zona
centrului s-ar situa partidele creştin-democrate, populare, ecologiste. Criteriul
unei astfel de tipologii l-a constituit atitudinea faŃă de proprietate şi faŃă de
schimbarea societăŃii. Cei de dreapta, fiind mari posesori de averi, doresc
conservarea societăŃii existente din care ei extrag multiple avantaje. Cei de
stânga sunt lipsiŃi de capital, cuprind straturile salarizate şi defavorizate, motiv
pentru care ei doresc schimbarea, în unele cazuri pe cale revoluŃionară. Dar
încercând să aplici o astfel de paradigmă spectrului politic din FranŃa, Statele
Unite ale Americii sau România vei constata că ea are o valoare metodologică
limitată, de multe ori este inoperantă. Aceasta pentru că în aceeaşi familie
politică vei găsi strategii şi programe opuse sau care preiau elemente
specifice celorlalte familii. Aşa, de pildă, în cadrul familiei de partide de stânga
unele partide au bază muncitorească, altele au o bază socială în clasa de
mijloc, altele sunt conduse de patroni, de reprezentanŃi ai stăpânilor bogăŃiei.
Aceleaşi caracteristici pot fi întâlnite în familia partidelor de dreapta sau de
centru. În privinŃa atitudinilor faŃă de forma de stat (monarhie sau republică),
faŃă de gradul de intervenŃie a statului în economie (dirijism - liberalism), faŃă
de minorităŃi (naŃionalişti - constituŃionalişti), faŃă de religie (pentru sau contra
expansiunii uneia dintre religii), faŃă de politica externă (prooccidentali şi
antioccidentali, prosovietici, paneuropeni, etc.) nu pot fi stabilite regularităŃi
care să permită încadrarea certă a unui partid într-una dintre familiile
amintite. Această concluzie este întărită de apariŃia frecventă a situaŃiei în
care un partid care a făcut parte dintr-o alianŃă de stânga va intra într-o alianŃă
nouă care se consideră de dreapta, ori un partid cu program de dreapta, de
îndată ce ajunge la guvernare, în practica sa politică se va dovedi de stânga.
Dispersia unor tipuri de partide pe eşichierul politic se prezintă astfel:
Stânga Centru Dreapta
Social – democraŃi Creştin - democraŃi Liberali
Laburişti Agrarieni Conservatori
Socialişti Ecologişti Fascişti
Comunişti Partide populare Legionari
147

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Rezultă deci că fiecare partid are o istorie a lui, că este un unicat prin
ceea ce a fost, este şi va fi, că poziŃia acelui partid într-o anumită tipologie nu
este suficientă pentru a cunoaşte şi evalua corect practica sa. Mai importante
sub acest aspect sunt abordarea concret - istorică a vieŃii acelui partid, analiza
conexiunilor pe care le are în cadrul sistemului politic, cu instituŃia statală, cu
diferite subsisteme ce compun societatea în ansamblul ei, cunoaşterea
structurii, organizării şi orientării istorice ale acelui partid.
4. FuncŃiile partidelor politice
Politologia, mai ales din ultimele decenii, ne oferă o vastă dezbatere a
problematicii funcŃiilor partidelor. Ar putea fi evidenŃiate câteva poziŃii:
D. Gusti, considerând partidul politic drept o personalitate colectivă,
înzestrată cu gândire şi voinŃă unitară, scria astfel: "ConstituŃiile mai noi ridică
partidul politic, dintr-un simplu instrument de realizare tehnică a alegerilor, la
rangul de factor legitim al vieŃii publice" 10 . Într-un atare cadru, partidul politic
joacă rolul de causa movens a regimului constituŃional. Menirea sa este de
a da conŃinut formelor constituŃionale, de a mijloci transformarea stărilor
sociale şi de a iniŃia crearea instituŃiilor noi. Partidul politic trebuie să joace
rolul de pedagog politic al naŃiunii şi, în acelaşi timp, să mijlocească
participarea cetăŃenească la realizarea suveranităŃii naŃionale, dând
democraŃiei calitate alături de cantitatea cuprinsă în suveranitatea naŃională.
Rodee, Anderson, Christol, într-o lucrare colectivă, considerau
partidele drept mijlocitoare între cetăŃeni şi guvern, ele deŃinând procedurile
pentru "selectarea şi calificarea personalului guvernamental, investirea lui cu
autoritatea de a face, a executa, a supraveghea şi a interpreta politica..." 11
Partidul este cel care stimulează interesele şi educă neiniŃiaŃii prin intermediul
mijloacelor de comunicare în masă, cu ajutorul candidaŃilor, cluburilor,
personalului care umblă după voturi, mitingurilor, paradelor, întreŃinerilor
libere, distribuirii de literatură, cuvântărilor, caricaturilor, muzicii etc.; -
coalizează milioane de indivizi în ziua alegerilor; - elaborează programe pentru
acŃiunile legislative sau pentru atacarea opoziŃiei; - cristalizează opinia publică
creând un consens temporar; - îşi asumă responsabilitatea de a guverna dacă
a avut un succes în campania electorală iar dacă nu a câştigat alegerile,
atunci va supraveghea şi va critica politica guvernului; - dacă este partid de
guvernământ, trebuie să răspundă speranŃelor nu numai ale susŃinătorilor
ardenŃi, ci şi ale întregii naŃiuni.
G. Burdeau realizase o abordare analitică şi sistematică, surprinzând
un împătrit rol al partidelor manifestat prin:
1. FuncŃia de încadrare.
2. FuncŃia de informare.
10 D. Gusti, "Partidul politic", în "Opere", vol. IV, Bucureşti, 1970, p.95.
11 Rodee, C.C., Anderson, T.J., Christol, C.Q., "Introduction to Political Science", New-
York, p.486
148

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
3. FuncŃia animatoare.
4. FuncŃia de formare a personalului politic.
R.G. Schwartzenberg reliefa ideea că analiza clasică a partidelor a
desprins trei tipuri de funcŃii: "formarea opiniei, selectarea candidaŃilor,
încadrarea aleşilor." 12
Sunt deja inventariate suficiente aspecte pentru a desprinde câteva
concluzii. Întrucât analiza teoretică a funcŃiilor partidului politic este una dintre
cele mai dificile teme ale sociologiei partidelor, o seamă de autori evită o
abordare concret-istorică, amplă a unei astfel de teme. Partidul este
considerat într-un mod abstract, atemporal. El prezintă, în esenŃă, aceleaşi
funcŃii indiferent dacă este fascist, liberal, comunist sau democrat - creştin,
indiferent dacă este de guvernământ, aflat în opoziŃie sau în afara legii. O
atare optică abstractă, ruptă parŃial de spaŃiul şi timpul social, serveşte voalării
partinităŃii, exprimând adesea o atitudine conservatoare în raport cu sistemul
social existent.
În realitate este extrem de dificilă alcătuirea unui registru al funcŃiilor
universal valabile ale partidelor. Dacă totuşi este posibil un astfel de demers,
atunci nu va trebui neglijată cerinŃa de a surprinde generalul în unitatea sa
organică cu particularul şi cu individualul.
Poate fi descifrată, într-adevăr, existenŃa câtorva funcŃii ale partidelor
cu caracter mai general şi anume:
- funcŃia electorală;
- funcŃia de reprezentare a unui segment din societatea civilă în
„maşina” statală sau de a exercita puterea politică (ceea ce constituie o
aspiraŃie a oricărui partid, dar o realizează efectiv doar partidele care au
dobândit o reprezentare în parlament);
- funcŃia de educare a suportului social, a simpatizanŃilor şi aderenŃilor
(numită şi funcŃie pedagogică);
- funcŃia de exprimare a poziŃiei faŃă de ordinea social - economică,
cultural - spirituală existentă, concretizată în programul şi ideologia partidului;
- funcŃia de a forma conducători, lideri şi de a-i investi cu
responsabilităŃi;
- funcŃia de a informa şi de a forma opinia publică;
- funcŃia de a influenŃa sau de a participa la procesul de elaborare, de
aplicare a legilor, de a mijloci comunicarea între autoritatea de stat şi cetăŃeni;
din acest punct de vedere, partidele exercită un control asupra organelor
puterii (legilativă, executivă, judecătorească) şi asupra mutaŃiilor în cadrul
corpului electoral;
- funcŃia de a da viaŃă dreptului constituŃional etc.
Dacă se va admite existenŃa câtorva funcŃii generale ale partidelor,
atunci va trebui să se facă raportarea concretă şi multilaterală a acestora la
celelalte elemente ale macrosistemului social existent şi, în primul rând, la
ordinea economică, la nivelul dezvoltării exprimat în principalii indicatori
economici (venitul naŃional, produsul naŃional brut, produsul intern brut etc.).
12 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p. 337.
149

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Ar trebui să se pornească de la locul şi rolul partidului în structura şi dinamica
sistemului politic, de la natura acestuia din urmă, ca şi de la determinismul
cultural, al conştiinŃei şi spiritualităŃii sociale, al comunităŃii naŃionale.
Întrucât strategiile partidelor, în condiŃiile societăŃilor contemporane,
se află în raporturi contradictorii sau de contrarietate - prin realizarea funcŃiilor
lor, partidele se vor dezlănŃui într-o luptă, se vor angaja în rivalităŃi, în
competiŃie absorbindu-şi energiile din atitudinile faŃă de sistem. În aceste
condiŃii, abordarea abstractă şi simplificatoare a funcŃiilor partidelor, de pe
poziŃii metafizice, este nesatisfăcătoare din punct de vedere epistemologic,
sociologic.
Analiza sociologică a funcŃiilor partidelor trebuie să facă înainte de
toate, delimitări între funcŃiile:
a) partidelor de guvernământ, din opoziŃie sau din afara legii;
b) partidelor claselor dominante (care deŃin bogăŃia şi mijloacele de
utilizare a forŃei) şi ale celor dominate;
c) partidelor din Ńările cu economie de piaŃă, din cele cu reglare
centralizată, totalitară şi din Ńările cu o economie mixtă. Fiind dată o astfel de
precizare, pot fi, apoi, analizate funcŃiile generale ale partidelor de
guvernământ, ale celor din opoziŃie, ale celor ilegale etc.
5. Numărul şi sistemele de partide
Numărul de partide diferă de la o Ńară la alta, de la o etapă istorică la
alta a dezvoltării aceleiaşi Ńări, de la o epocă istorică la alta. În două Ńări cu
mecanisme socioeconomice asemănătoare poate fiinŃa un număr diferit de
partide cu orientări, strategii, structuri organizatorice sau putere de influenŃă
variate. În Ńări cu mecanisme economice - sociale diferite numărul partidelor
poate fi cvasiegal sau apropiat, dar diferă esenŃialmente programele,
strategiile şi funcŃiile lor în sistem. În etape distincte ale istoriei aceleiaşi Ńări se
succed partide diferite, unele pier, altele apar iar celelalte se menŃin.
În fiecare Ńară numărul de partide (unu, două sau mai multe),
raporturile dintre ele, locul şi rolul lor în regimul politic, alcătuiesc un sistem
relativ stabil pentru un interval de timp determinat. Există, deci, sisteme
monopartidiste, bipartidiste şi multipartidiste. Se poate remarca faptul că
sistemele monopartidiste nu conŃin raporturi concurenŃiale, pe când celelalte
încorporează raporturi competitive - în general sunt întemeiate pe relaŃii de
luptă politică.
a) Factorii care determină numărul de partide. Literatura
politologică din ultimul secol cuprinde variate explicaŃii referitoare la factorii de
determinare a multipartidismului. Astfel, M.Duverger considera că sistemul de
partide din fiecare Ńară este determinat de trei factori: social - economici,
istorici - culturali, tehnici (de pildă, regimul sau legea electorală).
R.G. Schwartzenberg distingea următorii factori de producere a
multipartidismului: 1. Factori sociali. 2. Factori ideologici şi religioşi. 3. Factori
istorici şi naŃionali. 4. Factori instituŃionali.
150

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
În general, o mare parte a politologilor, atunci când se referă la
corelaŃia factorilor social - economici cu sistemul de partide, iau în considerare
aspecte ale determinismului clasial şi ale tipului de economie. Considerând
sistemul de partide ca motor al vieŃii politice şi sociale, ei manifestă tendinŃa
de a supraestima rolul politicului în societate într-o manieră neoiluministă. De
asemenea, susŃin că în societăŃile de tip occidental rolul sistemului de partide
este acela de a modera conflictele de clasă. De pe astfel de poziŃii sunt aduse
critici concepŃiilor predominante în regimurile totalitare. Luptele politice s-au
desfăşurat şi se desfăşoară şi astăzi, în primul rând nu între clasele sociale, ci
în sânul unei elite (astăzi, desigur mai largă decât în trecut) în care diferenŃele
de clasă sunt slabe. Într-un atare mediu rivalităŃile pur politice, cele naŃionale,
ideologice, religioase, disputele de clan sau competiŃiile personale sunt mai
importante decât lupta de clasă (M. Duverger).
R. G. Schwartzenberg considera că factorii ideologici au avut o
contribuŃie netă la multiplicarea partidelor europene şi joacă şi astăzi rolul pe
care îl aveau în trecut factorii religioşi. În acestă ordine de idei, adăuga el, în
trecut "conflictele religioase au fost mai puternice decât comunitatea de clase
sociale sau ideologia politică". 13
M. Duverger accentua asupra acŃiunii unor factori instituŃionali, tehnici,
asupra rolului sistemului electoral în geneza partidelor, formulând, în final, trei
legi:
1. Scrutinul majoritar cu un singur tur tinde să genereze sistemul
bipartidist.
2. Scrutinul majoritar cu două tururi tinde către un multipartidism
temperat prin efectuarea unor alianŃe.
3. Reprezentarea proporŃională favorizează dezvoltarea multipartidismului.
Autorul considera, pe bună dreptate, că factorul tehnic are un rol
accelerator sau de frânare în procesul formării şi dezvoltării sistemelor de
partide.
Pentru a explica determinarea numărului de partide şi a raporturilor
dintre ele s-ar putea recurge la metoda analizei sistemice - acŃionaliste. Într-un
astfel de cadru, iese în evidenŃă faptul că între sistemul de partide şi structura
socială, între interesele dominante din sfera societăŃii civile, dinamica,
dispersia resurselor şi instrumentelor politice, nivelul culturii politice există
astfel de interacŃiuni care compun o forŃă motrice a formării, a evoluŃiei
sistemelor de partide. Din această idee nu rezultă că numărul de partide ar
trebui să fie egal cu numărul componentelor societăŃii civile. În realitate,
luptele politice au avut în toate timpurile un caracter, în ultimă instanŃă, dual,
binar. Tensiunile politice importante s-au realizat între două tabere care au
exprimat interesele fundamentale existente în societatea civilă: ale claselor
bogate, stăpânitoare şi ale celor sărace, cu acces mai restrâns la resursele şi
mijloacele politice. Asupra acestor conflicte şi-au lăsat amprentele şi alŃi
factori cum sunt: conştiinŃa de sine şi experienŃa istorică a agenŃilor sociali,
cultura politică, tradiŃiile şi mentalităŃile, religia, sistemul informaŃional,
13 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p.338.
151

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
ansamblul instituŃiilor politice, dispersia mijloacelor politice în societate,
particularităŃile vieŃii naŃionale, nivelul de dezvoltare a civilizaŃiei, modul de
repartizare a bogăŃiei în societate etc.
Interesele dominante la scară socială constituie substratul
determinării coalizării partidelor. Raporturile de luptă dintre coaliŃiile de partide
sunt realităŃi omniprezente în regimurile democratice contemporane. PoziŃiile
şi relaŃiile de neutralitate ale partidelor sunt vremelnice şi de mică importanŃă
în dinamica vieŃii politice. Politica înseamnă luptă, angajament atitudinal. În
acest spirit, momentele de neutralitate ale unor agenŃi politici corespund
oscilaŃiilor şi nehotărârilor vremelnice ale lor; în cele din urmă, se vor alătura
uneia sau alteia dintre taberele politice adverse.
În democraŃiile contemporane determinismul societăŃii civile se
manifestă în planul funcŃionării sistemelor politice prin bipartism şi
multipartism temperat de alianŃele partidelor care reprezintă interesele
dominante. Sistemele multipartidiste sunt moştenite din perioada liberală a
capitalismului. Totodată, epoca noastră este marcată de apariŃia şi
dezvoltarea unor noi sisteme multipartiste (în fostele Ńări comuniste, sistemul
partidului dominant prezent în numeroase Ńări în curs de dezvoltare etc.).
Multipartismul şi bipartismul sunt o expresie a divizării societăŃii civile
în grupuri de interese concurente.
b) Sistemele bipartidiste şi multipartidiste, fiind bazate pe relaŃii de
luptă, de competiŃie, constituie adesea factori de dezagregare a unităŃii voinŃei
sociale, de îngreunare a formării unui consens la scară naŃională chiar în ce
priveşte luarea unor decizii importante. Eficacitatea şi operativitatea sistemului
multipartidist, în raport cu nevoile de ansamblu ale societăŃii, sunt adesea
deficitare. O astfel de situaŃie ar putea favoriza interesele de conservare ale
sistemului social, fiind ştiut faptul că în toate timpurile divizarea politică a fost
în mod constant o armă a claselor guvernante.
Sistemele bipartidiste cunosc mai multe variante, printre care cele mai
răspândite sunt: sistemul bipartidist pur şi sistemul bipartidist imperfect.
Primul funcŃionează în Anglia, S.U.A., Noua Zeelandă, Canada şi constă în
rotaŃia la putere a două partide devenite tradiŃionale. Fiecare partid care
exercită puterea, treptat acumulează o uzură politică pierzându-şi o parte din
baza socială, motiv principal pentru care celălalt partid va câştiga alegerile.
Viabilitatea bipartidismului este asigurată atâta vreme cât se va menŃine şi
întări capacitatea de inovaŃie politică, de adaptare a fiecărui partid la noile
cerinŃe ale dezvoltării societăŃii.
Sistemul bipartidist imperfect, constă în aceea că deşi unul dintre cele
două partide mari a cucerit cele mai multe locuri în parlament, acestea nu sunt
suficiente pentru a putea forma singur guvernul. El va avea nevoie de sprijinul
unui al treilea partid cu o pondere mult mai mică în viaŃa politică. Astfel de
sisteme fiinŃează în Germania, Austria şi Australia.
Sistemele multipartidiste constituie acea formă de viaŃă politică
pluralistă, democratică în care coexistă un număr relativ mare de partide
dintre care mai mult de două au şanse să câştige cele mai multe voturi care
se situează frecvent între 20% - 40% din totalul voturilor. Dacă în sistemele
152

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
bipartidiste unul dintre partide, de regulă, obŃine majoritatea parlamentară, în
cazul multipartidismului o astfel de reuşită în alegeri constituie excepŃia de la
regulă. Prin urmare, formarea majorităŃii parlamentare presupune negocieri,
compromisuri pentru a se forma o coaliŃie, o alianŃă. Astfel de sisteme
fiinŃează în cele mai multe democraŃii europene: FranŃa, Italia, Olanda, Belgia,
Suedia, Norvegia, Irlanda, Finlanda, Spania, România etc.
În funcŃie de ponderea şi influenŃa partidelor componente, sistemele
pluripartidiste pot fi cu partide dominante de guvernământ (un singur partid,
prin programul şi eficienŃa practicii sale politice, îi surclasează pe rivalii săi,
obŃinând, de regulă, cca. 35 - 40% din totalul voturilor, detaşându-se net de
următorii competitori), precum cele din Italia, Danemarca, Suedia, Norvegia
etc. şi pot fi sisteme de partide echilibrate, în sensul că raporturile de forŃe
între cele mai importante partide de pe eşicher sunt apropiate obŃinând cca.
25% din totalul voturilor (precum cele din Olanda, Belgia, ElveŃia, Israel,
Finlanda, Portugalia etc.). În toate aceste situaŃii, pentru a forma guvernul,
sunt necesare alianŃe, negocieri, compromisuri. Adesea astfel de alianŃe se
destramă în timpul legislaturii, fiind necesare alegeri parlamentare anticipate
sau intercalate.
Multipartidismul şi bipartidismul complică, prin diferite medieri şi
compromisuri, sistemul democraŃiei, luarea deciziilor. FracŃiunile corpului
electoral vor alege câte unul dintre programele puse în joc de multitudinea
partidelor politice. CetăŃeanul, votant pentru un partid, nu-şi realizează
opŃiunile sale în mod direct, pentru că aleşii (deputaŃii, senatorii) vor fi puşi în
situaŃia de a realiza alianŃe şi compromisuri parlamentare.
Nici bipartismul, nici multipartismul nu pot realiza cu certitudine
majorităŃi parlamentare stabile şi coerente, nu vor putea obŃine, de regulă,
legiferări bazate pe unanimitate. Deci, guvernul, organele executive ale
statului nu pot fi susŃinute cu fidelitate şi constanŃă, ceea ce provoacă
instabilitatea guvernamentală (guvernul fiind supus frecvent moŃiunilor de
cenzură) şi un neîntrerupt proces de derutare a opiniei publice. Alegătorii,
cetăŃenii vor rămâne astfel străini de mecanismul de funcŃionare a organelor
centrale ale statului în luarea multor decizii politice, precum şi de procedurile
politico - juridice. Reiese, deci, că sistemele pluripartidiste pot produce
înstrăinarea politică a cetăŃeanului, fapt care constituie condiŃia, cauza şi
consecinŃa parŃialei lor legitimităŃi.
Ruptura dintre cetăŃeni şi procesul de elaborare, adoptare a deciziilor
politice, dezinformarea şi neinformarea cetăŃenilor, folosirea diferitelor tehnici de
manipulare a maselor au favorizat apariŃia diferitelor subculturi politice
contestatare (ale studenŃilor, profesorilor universitari, mişcărilor de femei,
mişcărilor negrilor, imigranŃilor, ale unor categorii socio-profesionale - bunăoară
"mineriadele din România" etc.). Astfel de subculturi politice pot fi determinate
nu numai de fenomenul înstrăinării politice, ci mai ales de contradicŃiile socioeconomice,
suprastructurale, din sfera aplicării dreptului. În consecinŃă, urmează
a se produce o repolitizare la periferia dinamicii sistemului partidist - fenomen
care stă în câmpul de observaŃie a agenŃilor politici.
153

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Totodată, multipartidismul şi bipartidismul evidenŃiază anumite riscuri:
guvernarea şi activitatea politică a partidelor în condiŃiile de concurenŃă şi de
lupte politice sunt limitate în ce priveşte afirmarea liberă a creativităŃii politice
şi a unei eficienŃe corespunzătoare. A conduce în condiŃiile competiŃiilor şi
luptelor politice, după unii teoreticieni, înseamnă a nu-Ńi putea realiza integral
talentul politic. ContribuŃia fiecărui partid la realizarea conducerii are loc prin
rotaŃia la putere, printr-un aport parŃial, sporadic. Pentru evitarea surselor de
ineficienŃă a acŃiunii politice, pentru a spori operativitatea în luarea deciziilor la
scara societăŃii globale, adesea au fost invocate argumente, justificări conform
cărora unul dintre partidele stăpânilor bogăŃiei societăŃii ar trebui să se
transforme în partid omniprezent, atotputernic, adică în partid unic.
Dacă există carenŃe, restricŃii de diferite feluri în funcŃionarea
sistemelor multipartidiste, nu ar trebui uitate multiplele şi marile lor avantaje,
şanse conferite mecanismului democratic de autoreglare a dinamicii sociale.
Multipartismul este formula de fiinŃare a societăŃii politice care exprimă (deşi
nu perfect) cel mai adecvat voinŃa societăŃii civile prin natura mişcărilor
politice, a doctrinelor şi programelor puse în jocul politic, prin modul de
reprezentare, prin relaŃiile cu „maşina” statală etc.; competiŃiile dintre agenŃii
politici incită la creativitate, la o utilizare abilă a instrumentelor politice, la
formarea unor lideri viguroşi, inteligenŃi care se vor impune printr-o bună
mânuire a artei conducerii, la trezirea unor noi forŃe care se vor angaja în
eforturi de a ameliora ordinea socială cu mecanismele ei generatoare de
progres, la respectarea şi afirmarea drepturilor omului, ale cetăŃeanului, ale
legalităŃii în ansamblul ei.
c) Sistemele monopartidiste. Partidele unice sunt intolerante faŃă de
adversarii politici, se manifestă ca un fel de "armate private", revendicându-şi
statutul de reprezentante ale întregii naŃiuni (partide fasciste, comuniste din
fostele Ńări ale blocului est-european, partide-state din Ńări în curs de
dezvoltare etc.). Ele se pretind făuritoare ale unităŃii societăŃii civile, ale
comunităŃii naŃionale, de voinŃă socială axată pe o direcŃie unică. Dar, în
realitate, ele vor recurge la politica autoritară care arată cu degetul spre
mijloacele represive, de constrângere prin forŃă atât pe plan intern cât şi pe
plan extern. O astfel de politică exprimă voinŃa nu a întregii societăŃi civile, ci a
cercurilor sociale dominante în viaŃa economică, exprimată în programe
politice difuzate printr-o "educaŃie" abilă, diferenŃiată şi adesea obsesivă.
Unitatea naŃională realizată de partidul fascist, de pildă, este artificială şi
fragilă, lipsită de fundamente economico-sociale corespunzătoare. Ea este
consecinŃa dictaturii partidului, a transformării statului şi dreptului în
instrumente de bază ale totalitarismului.
Partidul extremist, ajuns la putere şi devenit unic, transformă
societatea într-un mecanism uriaş, probabil eficient sub aspectul realizării
scopurilor elitei guvernante, dar care va zdrobi personalitatea umană,
obligând-o la aliniere şi conformare continuă în raport cu normele impersonale
menite să regleze conduita cetăŃeanului, înăbuşind iniŃiativa, libertatea umană,
drepturile omului, substituind, în acelaşi timp, valorile general acceptabile ale
culturii şi civilizaŃiei cu valorile clicii dictatoriale, ale "aparatului" sau
154

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
"nomenclaturii" de partid sau partidist-statale. În numele acestor "valori" sunt
justificate şi promovate pe larg teroarea, abuzurile de putere, cele mai odioase
crime din istorie, cultul personalităŃii "marelui dictator" etc.
Pentru că partidul unic (fascist, extremist etc.) nu posedă o bază
socială omogenă, pentru că structura organizatorică paramilitară considerată
"de fier" a acestuia are drept fundament nu o unitate social-economică şi de
voinŃă naŃională reală, ci una impusă prin metode artificiale, dezvoltarea sa
istorică este incompatibilă cu perenitatea. Întreaga istorie de până acum
demonstrează acest fapt.
Monopartidismul fascist, chiar dacă prezintă o eficienŃă din unghiul
de vedere al cercului dirigent politic - statal, va elabora şi va aplica deciziile
politice pe temeiul unei unanimităŃi artificiale, într-un anumit sens "mecanice".
ForŃele politice democratice, adversarii politici, opoziŃia (la fel de numeroase,
în existenŃa lor virtuală sau ca tendinŃă de a se exprima, precum în oricare altă
Ńară) nu au dreptul să se exprime, iar tăcerea este interpretată ca aprobare. În
realitate, unanimitatea în luarea deciziilor nu poate exista, ca adeziune
subiectivă firească, într-un sistem politic fascist, dictatorial sau totalitar de
orice fel, pentru că acesta este în principiu ilegitim atât prin geneză, cât şi prin
funcŃionarea sau prin dezvoltarea sa.
Monopartidismul fascist este motivat prin superioritatea şi eficienŃa
statului total, neutru, nepartizan, care exclude principiul liberal şi democratic.
Sistemul monopartidist comunist s-a format şi afirmat în procesul
revoluŃiei şi construcŃiei socialiste. Devenind partide de guvernământ, partidele
comuniste şi-au ridicat pe trepte înalte rolul de forŃe politice ale clasei
muncitoare şi aliaŃilor acesteia (expresia aparŃine doctrinarilor acestor partide).
Ele au folosit puterea de stat împotriva forŃelor politice şi sociale
contrarevoluŃionare, pentru făurirea societăŃii socialiste. Odată cu înlăturarea
claselor exploatatoare şi a forŃelor lor politice, partidul marxist-leninist a
devenit forŃă de conducere a întregului popor, a întregii naŃiuni.
În dezvoltarea lor istorică, partidele comuniste - devenite partide de
guvernământ, au trecut în general prin trei etape mai importante, şi anume: 1.
Partide de reprezentare a clasei muncitoare (în perioada prerevoluŃionară). 2.
Partide de reprezentare a forŃelor sociale participante la revoluŃia socialistă, la
mişcarea de reînoire "din temelii a societăŃii". 3. Partide de reprezentare a
unităŃii de voinŃă şi de acŃiune a întregului popor, a naŃiunii socialiste,
dobândind rolul de centru vital al naŃiunii. Dar un astfel de rol a fost expresia
unei false conştiinŃe de sine, a fost o construcŃie ideologică artificială, fără o
acoperire consistentă în viaŃa socială. Unitatea de voinŃă şi de acŃiune a
poporului în jurul partidului comunist era considerată forŃa motrice
fundamentală a progresului social, un fundament al unanimităŃii, al
consensului în luarea deciziilor la scară macrosocială.
În acest fel a fost elaborată o doctrină a legitimităŃii deciziilor de
interes global: caracterul unitar, necontradictoriu al bazei economice (în
sensul inexistenŃei contradicŃiilor antagoniste), al întregii vieŃi sociale,
culturale, naŃionale vor determina în planul funcŃionării şi dezvoltării sistemului
politic fenomenul unanimităŃii în luarea principalelor decizii de interes naŃional,
155

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
în stabilirea liniei politice, a strategiei, a priorităŃilor privind dezvoltarea globală.
Diferitele documente, programe, planuri de activitate, hotărâri de partid sunt
adoptate de către congrese, conferinŃele naŃionale, plenarele comitetelor
centrale ale partidelor comuniste de guvernământ, de regulă, în unanimitate.
De asemenea, actele legislative adoptate de organele supreme ale puterii de
stat au la bază, în general, unanimitatea.
Deşi, conform teoriei socialismului ştiinŃific, în societatea comunistă
pluralismul politic constituie un nonsens, totuşi, pe lângă sistemele politice
axate pe dominaŃia partidului unic comunist, în unele Ńări socialiste
funcŃionarea unui partid hegemon a coexistat cu germeni de pluralism politic.
În acest sens, în Ńări ca Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, Bulgaria au
existat mici partide cu diverse denumiri şi aspiraŃii: în Cehoslaovacia - Partidul
Popular Cehoslovac, Partidul LibertăŃii, Partidul Socialist; în R. D. Germană -
Partidul Liber Democrat, Uniunea Creştin Democrată a Germaniei, Partidul
Democrat łărănesc; în Polonia - Partidul Democratic, Partidul łărănesc Unit
etc. Aceste partide au fost cooperante, aliate cu partidul dominant comunist,
dar au acŃionat predilect în direcŃia realizării intereselor lor specifice,
acumulând o experienŃă politică ce s-a dovedit a fi utilă în coordonarea
tranziŃiei pe o cale paşnică de la regimul totalitar spre o societate pluralistă,
democratică.
Victoria în alegeri a candidaŃilor fronturilor de unitate naŃională
socialistă tinde a fi susŃinută cu unanimitate de voturi. Evident, o asfel de
doctrină, ca şi practicile puse în acord cu ea, constituie o mixtură a artificialului
şi firescului. Cât a fost artificial şi cât a fost firesc, care a fost relaŃia reală
dintre dictatură şi participare o ştiu cel mai bine cei care au trăit în astfel de
regimuri politice.
Sistemele monopartidiste existente în numeroase Ńări din lumea în
curs de dezvoltare, care au luat fiinŃă cu legitimarea că, pentru a grăbi
dezvoltarea economică, ridicarea calităŃii vieŃii şi a civilizaŃiei şi pentru a
reduce decalajul care le desparte de Ńările dezvoltate, este imperios necesară
unirea tuturor claselor şi straturilor sociale, mobilizarea tuturor energiilor
naŃionale pentru consolidarea independenŃei naŃionale, pentru înlăturarea
subdezvoltării şi, în general, pentru atingerea scopurilor amintite mai sus.
Partidul unic din aceste Ńări funcŃionează, adesea, ca partid – stat, în sensul
că personalităŃile din vârful ierarhiei de partid cumulează funcŃiile principale în
aparatul de stat.
156

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
B. GRUPURILE DE PRESIUNE - COMPONENTE ALE SISTEMELOR
POLITICE CONTEMPORANE
În sistemele politice contemporane, alături de partidele politice,
funcŃionează grupuri de presiune (pressure-group, les groupes de pression).
PrezenŃa şi rolul lor social - politic au fost semnalate de către americanul
Arthur F. Bentley, încă în anul 1908, care supunea analizei prezenŃa în
societate a unor "grupuri de interese" 14 , referindu-se la diverse presiuni
exercitate de asemenea grupuri asupra guvernanŃilor. În ultimele decenii a
fost elaborată o vastă literatură politologică cu privire la organizarea, locul şi
rolul grupurilor de presiune. Cercetările consacrate practicii acestor agenŃi
politici s-au extins şi adâncit ca urmare a creşterii rolului lor în sistemele social
- politice. M. Duverger constata în anul 1960 că "alte forŃe decât partidele
acŃionează în viaŃa politică, adesea la fel de puternice ca ele, câteodată mai
puternice. Deseori, se ascund dincolo de paravanul partidelor" 15 . Printre
acestea enumera sindicatele muncitoreşti, grupurile patronale, organizaŃii
corporative, mari întreprinderi private, asociaŃii ale vechilor combatanŃi,
mişcări de tineret, societăŃi de intelectuali, biserici, universităŃi, organe de
presă etc. Într-o altă lucrare, acelaşi autor îşi exprima convingerea că
grupurile de presiune au o răspândire universală, în orice epocă sau regim,
dar majoritatea sunt nepolitice.
Într-un sens larg, noŃiunea de grup de presiune a fost identificată cu
cea de grup de interese (interest groups) care a circulat şi mai circulă cu
frecvenŃă mare, în special în literatura americană. Precizându-i conŃinutul şi
sfera, R.G. Schwartzenberg conferea următoarea accepŃiune noŃiunii: "Un
grup de presiune poate fi definit ca fiind o organizaŃie constituită pentru
apărarea unor interese proprii şi exercitarea unei presiuni asupra puterii
publice în scopul de a obŃine de la aceasta decizii conforme cu astfel de
interese" 16 . Este, deci, plasat accentul asupra următoarelor note definitorii:
grup organizat, apărarea şi promovarea intereselor proprii, exercitarea unor
presiuni asupra guvernanŃilor.
FiinŃarea grupurilor de presiune este un proces mult mai vechi decât
apariŃia preocupărilor de investigare teoretică - explicativă a acestora. În acest
sens, Jean Meynaud observa că activităŃile de presiune asupra guvernanŃilor
au o răspândire universală. Dar, după cel de-al doilea război mondial,
diversitatea funcŃiilor, a mijloacelor de intervenŃie asupra forurilor de decizie
locale, naŃionale şi internaŃionale, ca şi sensurile în care afectează
funcŃionarea mecanismului politic, s-au diversificat şi extins cantitativ foarte
mult. Dintre cauzele care au generat acest fenomen putem enunŃa evoluŃia
14 A.F. Bentley, "The Process of Guvernement. A Study of Social Pressures", Chicago,
1908.
15 M. Duverger, "Institutions politiques et droit constitutionnel", P.U.F., Paris, 1960, p.738.
16 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p.41.
157

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
naturii şi funcŃiilor statului, cu precădere creşterea ponderii şi implicaŃiilor
funcŃiilor dirijiste, de planificare şi de menŃinere a echilibrului politic, existenŃa
unei mari diversităŃi de interese, tradiŃii şi aspiraŃii la nivelul categoriilor
socioprofesionale, grupurilor sociale, comunităŃilor etnice, religioase etc.,
dintre care multe nu obŃin satisfacŃii ca urmare a materializării strategiilor
politice şi a sistemului de drept puse în exerciŃiul puterii, eludarea unor
interese din strategiile şi programele partidelor politice de guvernământ şi din
atenŃia celor care efectiv iau şi aplică deciziile, ridicarea nivelului de cultură
politică atât a guvernaŃilor cât şi a guvernanŃilor, cauze de ordin psihologic
vizând, în principal, neîncrederea în guvernanŃi etc. În această situaŃie statul,
ca pivot, ca centru în jurul căruia gravitează totalitatea forŃelor politice (partide,
mişcări politice, grupuri de presiune etc.) devine obiectul unor pressing-uri
diferite, de multe ori contradictorii.
În politologia contemporană, pentru desemnarea acŃiunilor exercitate
asupra guvernanŃilor se mai utilizează şi alte expresii: "grup de influenŃă" (E.C.
Banfield, G. Voolton, St. Ehrlich), "grupuri organizate", "interese organizate",
"uniune de interese" etc. Din considerente logice, dar şi din necesitatea de
nuanŃare, se impune o diferenŃiere a sferelor şi semnificaŃiilor noŃiunilor de
grup de presiune şi expresiilor amintite. În fond, orice grup socio-uman poate
fi un grup de interese, fie el formal sau informal, fie de conjunctură sau de
durată, fie legal sau ilegal. Dar un grup de interese este doar potenŃialmente
un grup de presiune; el dobândeşte această ultimă calitate doar atunci când,
în virtutea interesului, exercită o acŃiune, o influenŃă, o presiune asupra
guvernanŃilor, în mod concret asupra unui organ statal. Spre deosebire de
partidele politice, grupurile de presiune nu posedă programe politice, strategii,
nu participă direct la cucerirea şi exercitarea puterii de stat.
Grupurile de presiune sunt numeroase şi variate calitativ. Printre cele
mai importante pot fi amintite următoarele: academii, biserici, societăŃi de
gândire, grupuri de intelectuali, sindicate muncitoreşti, organizaŃii Ńărăneşti,
studenŃeşti, de femei, mişcări ale tineretului, asociaŃii de vechi combatanŃi,
organizaŃii patronale, corpuri de ofiŃeri, organe de presă, organizaŃii ale
oamenilor de afaceri, birouri specializate în presiuni - lobby 17 , centre de
propagandă, grupuri de dizidenŃi etc.
Dată fiind marea lor diversitate, s-a impus necesitatea elaborării unor
tipologii pe baza a tot atâtor criterii, cum sunt numărul de membri, capacitatea
financiară, calitatea organizării, durata, scopurile lor, legalitatea etc.
M. Duverger, după criteriul structurii, le împărŃea în grupe de presiune
cu caracter de masă (organizaŃii de Ńărani, de tineret, asociaŃii de vechi
combatanŃi etc.) şi de cadre (organizaŃii corporative, asociaŃii de înalŃi
funcŃionari etc.); după raporturile lor cu partidele, există grupe de presiune cu
rol de anexe ale partidelor (grupuri de tineri, de femei, asociaŃii sportive,
cooperatiste etc.) şi altele care-şi subordonează, chiar îşi anexează partidele
(de exemplu, un partid conservator poate fi un instrument al unei organizaŃii
17 Lobbysmul constă în acŃiunile unor persoane specializate în influenŃarea procesului
legislativ, în utilizarea unor agenŃi plătiŃi pentru a influenŃa legislativul.
158

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
patronale). După modul în care exercită presiunea asupra guvernanŃilor, pot
folosi mijloace legale şi ilegale, pot acŃiona în mod deschis sau clandestin.
R. G. Schwartzenberg le clasifică după scop în grupuri de apărare a
intereselor şi grupuri care militează pentru idei (clasificare preluată de la J.
Meynaud); după gen, pot fi private sau publice; după structură, pot fi de
masă sau de cadre.
De asemenea, grupurile de presiune au mai fost împărŃite în formale sau
informale, cu activitate continuă sau intermitentă, spontane sau organizate, care
folosesc mijloace violente sau paşnice, naŃionale sau internaŃionale, primare şi
secundare, locale şi centrale, grupuri de presiune directă şi indirectă (adică, prin
intermediul influenŃării opiniei publice), profesionale şi neprofesionale (cele care
vizează rezolvarea unor probleme ale tineretului, pensionarilor, ‘’copiilor străzii’’,
sau referitoare la mediu, pace, dezarmare etc.) ş.a.
1. Rolul grupurilor de presiune; modelul societăŃii poliarhice
Într-o lucrare a lor, autorii americani C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q.
Christol îşi exprimau convingerea că grupurile de presiune joacă un rol vital în
politica secolului nostru. Ele există în toate statele, chiar dacă diferă în formă,
ca mijlocitoare pentru funcŃionarea reprezentării. Tipurile şi tacticile lor sunt
condiŃionate de natura aparatului instituŃional spre care ele încearcă să
câştige acces 18 . Activitatea politică a grupelor de presiune modelează
instituŃiile politice, face legătura între individ şi guvern, vizând redefinirea
guvernării societăŃii.
Şi alŃi politologi, în acelaşi spirit, consideră că rolul grupurilor de
presiune se realizează prin funcŃiile de articulare a intereselor în raport cu
guvernanŃii, de revendicare şi de a furniza informaŃii politice concrete
guvernanŃilor. În scopul realizării acestor funcŃii, de multe ori, grupurile de
presiune se substituie partidelor politice.
Pornind de la premise de acest gen, politologia ultimelor decenii, întro
manieră neoliberală, a inserat modelul ‘’societăŃii poliarhice’’ (Fr. Bourricaud,
R. Aron, R. Dahl, J.K. Galbraith etc.), reînviind şi modernizând o tradiŃie de
gândire iniŃiată de Alexis de Tocqueville. Teoria despre societatea poliarhică
porneşte de la critica concepŃiilor elitare şi a celei marxiste. Negând existenŃa
claselor sociale, adepŃii acestei teorii consideră că societatea occidentală este
compusă dintr-o multitudine de puteri care ar avea proprietatea de a se
organiza şi armoniza prin liberul joc al lor în macrostructura socială. Fr.
Bourricaud aprecia că modelul poliarhic (modèle polyarchique) a început să
predomine în societăŃile industriale avansate din Occident după cel de-al
doilea război mondial. Ca trăsături esenŃiale ale acestui model sunt
considerate pluralismul social şi dualismul pe plan politic. Autorul exprimă
conŃinutul modelului astfel: "ceea ce se află în centrul acestei concepŃii este
18 C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol, "Introduction to Political Science", Mc Grow-
Hill Book Company, p.471.
159

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
ideea unei pluralităŃi de centre de decizie, capabile, mai mult sau mai puŃin
constant, de a echilibra şi a impune agenŃilor de acŃiune negocierea şi
compromisul, ca singură procedură normală, mai bine - zis, deopotrivă
legitimă şi eficace, pentru a trata litigiile lor" 19 .
În acest spirit, viaŃa politică este considerată un proces al negocierilor,
medierilor, procedurilor bilaterale, presiunilor prin care, într-un cadru larg, sunt
rezolvate litigiile, asigurându-se treptat consensul social. Fr. Bouricaud definea
politica drept un proces prin care societatea îşi realizează consensul. Statul
deŃine un rol de protector şi de arbitru imparŃial al relaŃiilor dintre grupurile de
interese şi de presiune. Valoarea poliarhică fundamentală devine astfel
moderaŃia, echilibrul intereselor, jocul coaliŃiilor, iar metoda regimurilor poliarhice
o constituie gradualismul (adică, creşterea economică liniară, graduală şi
conservarea poziŃiilor grupurilor de interese pe intervale mari de timp).
De pe aceste poziŃii este făcută aprecierea că noŃiunea de voinŃă a
poporului, în accepŃiunea ei clasică (elaborată de către Rousseau), a suferit o
profundă alterare în societăŃile de consum. Promotorii modelului poliarhic de
organizare socio - politică apreciază că voinŃa generală este elaborată în mod
metodic prin rivalitatea grupurilor de interese ce compun societatea civilă,
conştiente de ceea ce le uneşte dar şi de ceea ce le separă. Consensul social
nu poate fi realizat nici prin raŃionalizarea economică sau birocratică, nici prin
aplicarea dreptului construit raŃional, ci prin conjugarea acŃiunilor grupurilor de
interese concurente.
Modelul poliarhic îşi găseşte expresia desăvârşită în societatea
americană care "pune în concurenŃă toate interesele. Ea le organizează şi le
neutralizează parŃial prin regimul de partide, care simplifică şi legitimează
exprimarea lor. În sfârşit, democraŃia americană instituie opinia ca ultimă
instanŃă a deciziei" 20 .
Prin raportare la practica economică şi social - politică din Ńările
capitaliste se poate desprinde constatarea că modelul societăŃii poliarhice, în
bună parte, idealizează structurile organizaŃionale de tip liberal. Făcând
abstracŃie de diversele tensiuni, contradicŃii şi greutăŃi caracteristice "societăŃii
de consum", autorii amintiŃi adoptă un punct de vedere sociologic, atomist,
pluralist, considerând societatea drept o sumă a grupurilor de interese
capabile de autoguvernare şi de realizare liberă a propriilor aspiraŃii. Statul
democratic este considerat ca având rolul de arbitru imparŃial al jocului
grupurilor rivale, posedând funcŃii restrânse, limitate. O astfel de explicaŃie
vine parŃial în contradicŃie cu evoluŃia reală a politicului în capitalismul
contemporan. Dezvoltarea capitalismului monopolist de stat reliefează
creşterea rolului statului, asumarea de către acesta a noi funcŃii integratoare,
a unui repertoriu bogat de mijloace, de tehnici de gestiune economică, de
dirijare a creşterii economice, de dominare a celor guvernaŃi, de promovare a
unei politici a sferelor de influenŃă pe plan extern. În realitate, în societatea
19 Fr. Bouricaud, "Le modèle polyarchique et les conditions de sa survie", în "Revue
Française de science politique", nr.5, 1970, p.895
20 Op. cit., p. 895.
160

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
occidentală nu iese pe primul plan procesul de difuziune şi de atomizare a
puterii politice, ci dimpotrivă tendinŃa de centralizare a acesteia, de extindere a
controlului social, a eforturilor de integrare în sistem a tuturor forŃelor, de
menŃinere a echilibrului social-politic global.
Statul monopolist nu joacă şi nici nu poate avea rolul de arbitru
imparŃial al dinamicii grupurilor de presiune şi partidelor politice. El este şi un
instrument de promovare a voinŃei partidului sau coaliŃiei de partide
învingătoare în campania electorală, facilitând şi stimulând realizarea
intereselor grupurilor ce compun suportul social al acestora. Deseori, statul
apelează la serviciile unor grupuri de presiune, investindu-le cu status-uri şi
roluri legale. Pe de altă parte, statul poate să frâneze, blocheze sau să scoată
în ilegalitate activitatea altor grupuri de presiune ale forŃelor sociale din
opoziŃie, argumentând că ar avea un caracter deviant, subversiv, îndreptat
împotriva binelul comun etc. Deci, statul urmăreşte o integrare a multitudinii
grupurilor de interese în direcŃia realizării voinŃei suportului social al puterii şi,
în primul rând, a intereselor elitei conducătoare, a oligarhiei monopoliste.
Acest proces evoluează în mod contradictoriu şi se manifestă pe toate
palierele macrosistemului social - economic.
În esenŃă, rolul grupurilor de presiune constă în exercitarea funcŃiei de
articulare, de exprimare, organizare a intereselor diferitelor straturi sociale,
categorii socioprofesionale, comunităŃi religioase, etnice etc. în raport cu
organele de decizie. Ele urmăresc să modeleze funcŃionarea puterii, activitatea
guvernamentală centrală sau locală în funcŃie de interesele lor, reuşind să
blocheze anumite iniŃiative legislative, să frâneze luarea anumitelor măsuri sau
declanşând, favorizând adoptarea altora. Grupurile de presiune îşi exercită
influenŃele şi asupra organelor executive ale statului, substituindu-se, uneori,
dialogului partidelor cu parlamentarii. Prin exercitarea presiunilor asupra puterii
de stat, asupra parlamentarilor, ele reuşesc să blocheze iniŃiative, să deformeze
acte juridice în raport cu interesele primare care le-au generat, să determine
abaterea de la proceduri. Se crează astfel, adesea, o contradicŃie între ideologia
regimului, democraŃia formală şi practica social - politică concretă.
2. Mijloacele folosite de grupurile de presiune
pentru realizarea scopurilor
Obiectul acŃiunii grupurilor de presiune îl constituie, de regulă,
oficialităŃile vieŃii publice: parlamentarii, miniştrii, diferiŃi membri ai guvernului,
liderii partidelor politice, înalŃi funcŃionari şi administratori, organe locale ale
statului etc. R.G. Schwartzenberg enumera trei tipuri de acŃiuni ale grupurilor
de presiune: asupra puterii însăşi, asupra partidelor şi asupra opiniei publice.
În democraŃiile avansate din zilele noastre se pare că Ńinta cea mai frecventă
este executivul, în măsura în care se crează condiŃii favorabile contactelor
între administraŃie şi grupurile de presiune.
Tacticile folosite de către diferitele grupuri de presiune sunt
diversificate. Unele sunt exercitate în mod deschis (influenŃarea guvernanŃilor
161

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
prin organizarea de banchete, acŃiuni de vânătoare, solicitarea de audienŃe, sub
forma memoriilor, ameninŃărilor cu greva sau boicotul, refuzul plăŃii impozitelor,
greva foamei etc.). Altele sunt materializate prin acŃiuni oculte, de "culise",
constând în oferte de cadouri, vacanŃe, bani şi în alte forme de corupŃie, iar
altele recurg la tehnici de manipulare prin propagandă, dezinformare etc. După
cum arăta Jean Meynaud, grupurile de presiune cu cea mai mare influenŃă sunt
cele care nu se văd, întrucât acestea au acces direct şi permanent la autorităŃi.
Şi altele constau în exercitarea unor presiuni violente (plantarea unor bombe,
tăierea firelor telefonice, realizarea unor baraje pe căile de comunicaŃie, crearea
unor acte de diversiune etc.). Fără îndoială, în anumite condiŃii istorice, grupurile
de presiune ale guvernanŃilor dispun de mijloace mai eficiente (bani, arme, timp
liber etc.), cinstite sau corupte, legale sau ilegale. Grupurile de presiune ale celor
guvernaŃi posedă mijloace proprii (gradul înalt de organizare, numărul mare de
membri, varietatea tehnicilor etc.) care pot fi, în anumite condiŃii istorice,
deosebit de eficiente, iar în situaŃii excepŃionale pot servi unor transformări de
structură a societăŃii.
În zilele noastre eficienŃa activităŃii grupurilor de presiune depinde în
tot mai mare măsură de calitatea organizării şi, în special, a conducătorilor lor,
a specialiştilor pe care îi angajează pentru a exercita pressing-ul. Există o
experienŃă în acest sens - aceea a lobby-urilor din S.U.A., care au apărut ca
birouri tehnice specializate în a interveni pe lângă Congres, administraŃie sau
alte organe ale statului, cu scopul de a influenŃa anumite decizii (de a grăbi
sau amâna sau a modifica o decizie etc.). Termenul de lobby a fost
întrebuinŃat în S.U.A. cu sensul de ‘’hol, culoar’’ (de la holurile Congresului
american - locul unde acŃionează lobby-ştii intrând în relaŃii cu înalŃi demnitari,
funcŃionari). Astăzi lobby-urile sunt birouri specializate care îşi închiriază
serviciile contra cost celor care vor să exercite anumite presiuni, influenŃe
asupra puterii. Deci, ele sunt doar un mijloc competent (compus din jurişti,
foşti parlamentari, specialişti ai informaŃiei) utilizat de grupuri de presiune.
În utimele decenii a apărut o nouă tendinŃă în activitatea grupurilor de
presiune - aceea de a utiliza mass - media ca posibil mijloc de influenŃare a
opiniei publice. Desigur spectrul organelor de presă, de informare prin
intermediul semnelor, simbolurilor sau imaginilor este extrem de diversificat -
de la cele ce îşi asumă un status neutru, ghidat de valorile obiectivităŃii,
adevărului, până la cele create anume să aducă servicii unor interese
particulare (organ de presă al unui partid, al unui sindicat, grup de presiune
etc.). Explozia mass - media a generat, pe lângă progresele mari în
exercitarea unor funcŃii generoase, utile adâncirii democraŃiei şi statului de
drept (de informare şi formare a opiniei publice, de educaŃie politică - civică,
de orientare a mentalului naŃional corespunzător unei table de valori
universale, de corectare a conduitei personalului guvernant, a membrilor
clasei politice, de promovare a inovaŃiei socio-politice etc.) şi posibilităŃi
nebănuit de mari de manipulare, diversiune, dezinformare, de adâncire a
conflictelor şi stărilor anomice (istoria presei din România de după 1989 este
foarte relevantă în acest sens). Unele organe de presă sunt folosite eficient de
grupurile de presiune pentru a-şi atinge interesele şi scopurile, propunând o
162

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
ofertă de informaŃii voit deformate, trunchiate, selectate corespunzător unui
program clar, prin introducerea unor sublinieri, exagerări, omisiuni, zvonuri
etc. Toate acestea cu intenŃia de a înşela, de a influenŃa un anumit organ al
statului, o anume organizaŃie profesională sau un segment precis al societăŃii
civile sau de a forma o ‘’imagine ‘’ dorită unei personalităŃi politice, unui partid.
În astfel de scopuri a apărut o categorie profesională abilitată să lucreze în
echipe de specialişti (psihologi, sociologi, informaticieni, artişti, ziarişti etc.)
capabili să manevreze cu rafinament tehnicile de manipulare, să lucreze
eficient pentru o ‘’imagine’’ comandată de un grup de presiune. Putem deci fi
de acord cu Herbert Marcuse care scria că ‘’tehnicile de comunicare de masă
sunt instrumente de manipulare, supuse ordinelor marilor interese, private sau
de stat, deoarece contribuie la trezirea unor dorinŃe iluzorii sau artificiale 21 …
Toate acestea constituie încă un argument pentru ideea că stăpânii
informaŃiei din epoca noastră au reuşit să substituie rolul violenŃei, al banilor,
al bogăŃiei în orice formă materială, cu forŃa ştiinŃei şi cunoaşterii, pentru a-i
convinge pe alŃii să acŃioneze într-o anumită direcŃie. Dar care sunt aceste
direcŃii de acŃiune? Practica politică ne oferă o întreagă experienŃă istorică din
care rezultă că ele nu sunt pur şi simplu concurente, ci adesea, din păcate, se
află în raporturi contradictorii, unele sunt chiar împotriva intereselor umanităŃii,
alteori împotriva interesului naŃional, alteori împotriva interesului general.
Se poate desprinde faptul de constatare că numeroase grupuri de
presiune sunt agenŃi ai practicii politice contemporane care, printr-o activitate de
influenŃare a dinamicii regimului politic, îşi lasă amprentele asupra stilului de
guvernare, asupra progresului vieŃii sociale. Rolul lor este mai mare în cadrul
sistemelor politice democratice. În regimurile totalitare se crează un mediu
favorabil acŃiunilor oculte, neoficiale, de culise, ilegale. De aceea, o analiză
aprofundată a sistemelor politice contemporane, a dinamicii şi sensului acestora
nu poate eluda studiul grupurilor de presiune. Din punct de vedere metodologic,
viziunea atomistă asupra societăŃilor civilă şi politică nu este fertilă, impunându-se
o concepŃie globală, sintetizatoare care să permită o analiză dialectică privind
structurarea, funcŃionalitatea, dinamica şi sensul obiectiv al dezvoltării sistemelor
politice. Abordarea corectă a raporturilor dintre element şi sistem, dintre sisteme,
cu desprinderea consecinŃelor în planul practicii politice, va permite evitarea
disfuncŃionalităŃilor, a haosului generat în anumite situaŃii istorice de către
pluralism, de multiplicarea centrelor de decizie, de atomizarea societăŃii, care au
condus la naşterea unor regimuri totalitare, despotice; anarhia prelungită, inevitabil
va duce la dictatură, la tiranie. În acelaşi timp, permite ca o conducere politică, în
mod determinist - sistemic fundamentată, care combină organic centralismul cu
poliiniŃiativa, să evite deplasările extremiste de sens general al acŃiunii. Istoria, şi
mai ales şirurile de evenimente socio-politice din secolul nostru, demonstrează că
guvernările totalitare, inflexibile şi prelungite, au fost negate de sisteme politice
democratice.
21 H. Marcuse, ‘’Medias et Sociétés’’, ed. a V-a, Montchréstien, Paris, 1990, p. 613.
163

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
C. STATUL - INSTITUłIE A PUTERII
1. Caracterizarea generală a statului
Activitatea grupelor de presiune şi a partidelor politice nu şi-ar avea
sensul în afara statului ca instituŃie politică dominantă, reglatoare a
dinamicii sociale. CetăŃenii şi grupurile sociale, persoanele fizice şi juridice
au privirile şi speranŃele orientate asupra vieŃii statale de la care aşteaptă
deciziile cele mai importante care privesc viaŃa lor. La fel, statul - ca instituŃie a
guvernării, a creării unei ordini socio-economice dezirabile, aşteaptă de la
cetăŃeni supunere, conformare faŃă de deciziile, faŃă de legile adoptate. În
acest fel, în societăŃile democratice, statul, ca nucleu al societăŃii politice, şi
cetăŃenii orientaŃi de o cultură politică anumită compun un cuplu armonios a
cărui viaŃă este alimentată de funcŃionarea partidelor, a corpului electoral, de
reacŃiile opiniei publice.
Statul este instituŃia puterii politice ce funcŃionează pe un anumit
teritoriu delimitat prin graniŃe recunoscute şi înăuntrul unei comunităŃi umane
(popor, naŃiune), dispunând de monopolul violenŃei legitime. Ca agent politic,
statul posedă cele mai importante resurse şi instrumente politice, inclusiv cele
de impunere prin forŃă (poliŃie, jandarmerie, gardă financiară, penitenciare,
armata etc.) a principiilor de ordine socio-economică. De aceea, statul a fost
identificat în mod restrictiv cu un "aparat al dominaŃiei de clasă", cu o "forŃă
specială de reprimare" sau cu o "organizare specială a forŃei, o organizare a
violenŃei în vederea reprimării unei anumite clase" sau "o maşină pentru
menŃinerea dominaŃiei unei clase asupra alteia". Statul, ca instituŃie politică
centrală, poate fi sau poate să pretindă că este, în relaŃiile cu cetăŃenii, o
expresie a voinŃelor acestora de a organiza şi conduce societatea
corespunzător intereselor generale şi unor valori universale. Sub acest aspect
statul îşi revendică autoritatea şi legitimitatea de agent al conducerii şi
organizării globale a societăŃii corespunzător voinŃei, intereselor, programelor
politice ale partidelor sau ale unui agent social (segment al societăŃii civile)
care au câştigat alegerile.
Tipurile de state identificate de Aristotel după criteriul cine şi în interesul cui
conduce:
CâŃi conduc ?
În interesul cui conduc ?
General
Propriu
Unul monarhie tiranie
PuŃini aristocraŃie oligarhie
mai mulŃi policraŃie democraŃie
164

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
După Max Weber, statul reprezintă un instrument al societăŃii prin
care aceasta îşi va raŃionaliza organizarea şi progresul: statul este o
întreprindere politică cu caracter instituŃional care revendică, în direcŃionarea
administrativă şi în aplicarea reglementărilor, monopolul constrângerii fizice
legitime" 22 . InstituŃia puterii de stat, deci, deŃine monopolul violenŃei legitime,
fiind aptă să înfăptuiască controlul birocratic raŃional în economie şi societate,
să asigure respectarea normelor generatoare de ordine şi eficienŃă în acŃiunile
sociale - economice. Există state legitime şi nelegitime. În toate cazurile cei
care deŃin monopolul puterii îşi crează instituŃii specializate în comandă şi o
birocraŃie, o armată, o poliŃie, un aparat represiv, un sistem de propagare a
valorilor politice proprii. Această concepŃie despre stat se vrea generală, adică
cu o largă sferă de valabilitate, prin faptul că surprinde atributele esenŃiale ale
tuturor statelor moderne. Ea a inspirat majoritatea poziŃiilor actuale referitoare
la stat şi drept. Aşa, de pildă, Robert Nozick era convins că statul constituie o
asociaŃie dominantă de protecŃie dintr-un teritoriu care pune în valoare două
condiŃii necesare: ‘’să aibă tipul corespunzător de monopol asupra folosirii
forŃei în teritoriu şi să apere drepturile fiecăruia din acel teritoriu, chiar dacă
această protecŃie generală ar putea fi oferită numai într-o modalitate
“redistributivă” 23 Cele două faŃete cruciale ale statului sunt perfect legitime din
punct de vedere moral, neviloând drepturile nimănui.
Statul, ca instituŃie fundamentală a societăŃilor civilizate, este rezultatul
unor necesităŃi obiective generate de adâncirea diviziunii muncii sociale, de
multiplicarea activităŃilor şi funcŃiilor în cadrul colectivităŃilor umane, de
diferenŃierea intereselor agenŃilor practicii sociale. În orice mare colectivitate
umană se face resimŃită nevoia de coordonare a oamenilor, a sociogrupurilor,
instituŃiilor şi organizaŃiilor componente pentru a se preveni sau înlătura
conflictele, tensiunile, dezechilibrele, pentru a se evita destabilizarea, pentru a
fi temperate interesele divergente etc. Se produce astfel diferenŃierea dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre conducători şi conduşi, se afirmă o autoritate
publică, mai ales în momentele istorice de criză, de convulsiuni sociale
(războaie, crize economice şi politice, dezastre naturale etc.), din care emană
acŃiuni de coordonare în conformitate cu o voinŃă generală ce pretinde
legitimitate. Léon Duguit susŃinea că existenŃa unei diferenŃieri dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi este caracteristica fundamentală a statului.
Statele contemporane, dincolo de marea lor diversitate în plan
organizaŃional şi funcŃional, au ca trăsătură comună aceea de a fi instituŃii
(din lat. Institutio-întemeiere, înfiinŃare, obicei, regulă de purtare). InstituŃiile au
fost create de oameni din nevoia de a depăşi “starea de natură”, caracterul
spontan, egoist, agresiv al acŃiunilor membrilor colectivităŃii şi de a realiza o
ordine, o armonie, un cadru social civilizat care să garanteze drepturile
fundamentale ale fiecărui membru. Prin urmare, au apărut organizaŃii tot mai
diversificate, a rezultat o autoritate politică situată “deasupra intereselor
individuale”, dar recunoscută ca necesară pentru satisfacerea acestor
22 Max Weber, "Economie et société ", tome I, Ed. Plon, Paris, p.71.
23 Robert Nozick, ‘’Anarhie, stat şi utopie’’, Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 159.
165

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
interese, pentru întărirea coeziunii colectivităŃii, a ordinii şi disciplinei. O
conotaŃie actuală a termenului instituŃie vizează organizaŃiile a căror activitate
este reglată de un statut, de regulamente specifice, de norme juridice având
ca obiectiv satisfacerea unor nevoi sociale. Comportamentele individuale
instituŃionalizate urmează a fi controlate, monitorizate de funcŃionarii instituŃiei
care acŃionează şi ei după norme, reguli precise şi cunoscute în acord cu
voinŃa autorităŃii desemnate de colectivitate în acest scop.
InstituŃiile reprezintă structuri organizate, care funcŃionează pe
temeiul unor norme izvorâte din tradiŃie sau elaborate deliberat, pe care
grupurile sau colectivităŃile umane le crează în mod conştient, din necesitate,
pentru a le mijloci dobândirea unei eficienŃe sporite în raporturile dintre ele,
precum şi în activităŃile de producere a bunurilor, valorilor materiale şi
spirituale. 24 Caracteristicile generale ale instituŃiilor (politice, administrative,
juridice, economice, militare, de învăŃământ, de cercetare ştiinŃifică, medicale,
de cult, de cooperare economică internaŃională, diplomatice etc.) sunt :
- posedă simboluri culturale pe baza cărora pot fi identificate (drapel,
imn naŃional, stemă etc.) şi care pot avea semnificaŃii emoŃionale pentru
membri;
- posedă coduri de comportament (statut, regulament intern, reguli,
ordine transmise de instituŃia ierarhică etc.), care definesc clar status-urile
membrilor, cerinŃele rolurilor, structurile de conducere, relaŃiile ierarhice etc.
Însuşirea şi practicarea acestora vor face ca acŃiunile membrilor să
dobândească un caracter formal, oficial, să sporească loialitatea lor faŃă de
interesele instituŃiei;
- în oricare instituŃie sunt definite juridic modalităŃile de acŃiune în
numele grupului ca întreg, atât în raporturile interne, cât şi în raporturile cu alte
instituŃii;
- competenŃa membrilor este definită impersonal, modurile de
realizare a rolurilor sunt reglate de norme impersonale, astfel încât instituŃia va
supravieŃui diferitelor schimbări ale oamenilor pe posturi (avansare,
retrogradare, transfer etc.), întrucât ea corespunde intereselor şi aspiraŃilor
majorităŃii oamenilor;
- în cazul în care codurile de comportament nu-şi vor realiza funcŃiile,
instituŃiile vor recurge la mijloace complementare: obiceiuri, tradiŃii, cutume, la
justificări ideologice etc.
Statul este o instituŃie, este în fapt o reŃea complexă de instituŃii,
este “instituŃia instituŃiilor”, fiindu-i valabile notele definitori anterioare. Dar
diferenŃa specifică va rezulta dintr-o definiŃie logică. În acest sens, Tudor
Drăganu definea statul ca “o instituŃie având ca suport o grupare de oameni
aşezată pe un spaŃiu delimitat, capabilă de a-şi determina singură propria sa
competenŃă şi organizată în vederea exercitării unor activităŃi care pot fi
grupate în funcŃiile: legislativă, executivă şi jurisdicŃională”. 25 În acest fel statul
24 Vezi Ion Tudosescu şi colab; ”Structurile organizaŃionale şi eficienŃa acŃiunii”,Edit.
Academiei,Buc.,1978,p.15
25 T.Drăganu, “Drept constituŃional şi instituŃii politice”,vol.I, Lumina Lex, 1998,p.116
166

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
poate fi deosebit de celelalte instituŃii. Nota specifică principală o constitue
activităŃile fundamentale ale statului sau funcŃiile sale. În general, teoreticienii
dreptului constituŃional fac distincŃie între trei funcŃii:
1. FuncŃia legislativă, prin care statul elaborează norme generale,
raŃionale, obligatorii pentru agenŃii acŃiunii sociale (norme juridice, legi), cărora
le vor fi subordonate orice alte norme.
2. FuncŃia executivă, care vizează asigurarea ordinii necesare
desfăşurării coerente a aplicării legilor de către diferitele organe ale
administraŃiei de stat, asigurarea bunei funcŃionări a tuturor serviciilor publice.
3. FuncŃia jurisdicŃională, prin care sunt soluŃionate corespunzător
legilor, respectându-se procedurile statuate juridic, diferitele conflicte între
părŃi care pretind că legea a fost violată.
Aceste funcŃii sunt interdependente; ele se aplică, în regimurile
democratice, nu numai în raporturile dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre stat
şi instituŃiile “extrastatale”, ci şi faŃă de proprii funcŃionari ai statului, faŃă de
persoanele încadrate pe posturi “de comandă” în stat sau situate la “vârf” în
piramida statală. InstituŃiile statale cele mai dezvoltate, mai bine adaptate
aspiraŃiilor majorităŃii oamenilor sunt cele în care puterea politică a abandonat
arbitrariul, interesele de grup, personalizarea rolurilor, în care legile emanate
din voinŃa majorităŃii sunt aceleaşi pentru toŃi cetăŃenii, se aplică după criterii
impersonale, formale şi recunoscute.
Şirul definiŃiilor date statului, în literatura de specialitate, este deja
imens; multe sunt de suprafaŃă, unele vin în contradicŃie cu altele. În final vom
reŃine faptul că în mod obişnuit teoreticienii statului şi dreptului consideră că
instituŃia statală nu poate fi concepută fără un teritoriu, o populaŃie umană
(condiŃii extrinseci necesare naşterii statului) şi o “autoritate publică” (sau
“putere de stat”)-condiŃia esenŃială a statului. Trebuie să menŃionăm opinia
conform căreia suveranitatea statului ar fi o trăsătură de neînlocuit a sa.
*
* *
Un alt punct de vedere este cel liberal şi neoliberal. Doctrina liberală
clasică (J.Locke, Ch. Montesquieu, A. Smith, D. Ricardo, B. Constant, J.
Bentham, Al. de Tocqueville etc.), din secolele XVII - XIX, sublinia necesitatea
respectării tuturor libertăŃilor individului - a liberei iniŃiative, în plan economic
mai ales, însoŃită de libertatea politică şi de conştiinŃă. Pe acest fundal s-a
născut doctrina drepturilor omului şi ale cetăŃeanului, ca drepturi negative,
înăscute, inalienabile. Statul, în această concepŃie, este un aparat instituŃional
care trebuie să garanteze, să protejeze viaŃa oamenilor, proprietatea,
libertatea, dreptul fiecărui cetăŃean la prosperitate şi fericire înŃelese ca
drepturi naturale ale cetăŃenilor. Prin urmare, statul este un fel de "jandarm"
care are misiunea de a păzi ordinea naturală instalată în societate fără a
interveni în viaŃa cetăŃenilor săi, în derularea liberei concurenŃe.
ViaŃa oamenilor este guvernată de principiul "laissez - faire, laissez -
passer" astfel încât legea autonomiei individului, a respectării drepturilor
167

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
acestuia sunt mai importante decât suveranitatea poporului sau decât
respectarea intereselor generale, a drepturilor colective. Proprietatea privată
este apreciată ca valoare supremă şi de aici vor începe justificările aduse
intereselor private, particulare, concurenŃei, inegalizării societăŃii - ca efect al
diferenŃelor de valoare între indivizi. Libera concurenŃă este capabilă să
realizeze echilibrul macroeconomic şi macrosocial, echitatea şi dreptatea, fără
nici o intervenŃie a statului. Rezultatul liberei concurenŃe este formarea
naturală a elitelor în economie, în politică, justiŃie, în viaŃa culturală, spirituală
etc. Elita politică se formează prin selecŃie naturală corespunzător principiului
proprietăŃii.
Numeroase state, în ultimul secol, au fost constituite şi funcŃionează
în acord cu concepŃia liberală care proclamă ca valori universale:
umanismul, pluralismul (respectarea diversităŃii şi individualităŃii), schimbarea
graduală, reformistă. Politica liberală şi-a propus să urmeze principiile
democraŃiei politice, selectării personalului care exercită puterea rezultată din
alegeri libere, separării puterilor (legislativă, executivă, judecătorească) în stat,
recunoaşterii conflictelor ca fiind inerente corpului social şi negocierilor,
compromisurilor, medierilor ca mijlocul cel mai potrivit pentru soluŃionarea lor,
a rolului sistemului de drept care are funcŃia de a garanta libertatea
persoanelor, a dreptului lor la viaŃă, la fericire şi proprietate, a egalităŃii
oamenilor în faŃa legii.
Curentele liberale din secolul XX s-au opus colectivismului în
variantele sale (fascism, comunism, socialism, organizarea socială teocratică,
naŃionalism etc.), absolutizării legităŃilor obiective, domniei unui stat universal
(sau a unui stat - maşină) în favoarea unei anumite înŃelegeri a condiŃiei
umane, izvorâtă din filosofia engleză modernă (J. Locke, D. Hume etc.),
filosofia Luminilor din FranŃa, utilitarismul lui Jeremy Bentham şi empirismul
filosofic al lui John Stuart Mill, conform căreia omul este o valoare supremă,
neputând fi tratat nici într-o situaŃie ca un lucru, care are dreptul la fericire,
libertate, proprietate, viaŃă. Corolarul acestei filosofii şi practici politice a fost
DeclaraŃia universală a drepturilor omului şi ale cetăŃeanului concepute
ca drepturi naturale, negative, în sensul că statul nu trebuie să intervină în
exercitarea lor de către oameni, ci doar să creeze cadrul social potrivit pentru
respectarea, garantarea acestor drepturi, libertăŃi fundamentale valabile
pentru toŃi oamenii indiferent de deosebirile existente între ei (de avere, grad
de instruire, rasă, sex, religie, apartenenŃă politică etc.).
Aşadar, principalele idei liberale privitoare la om (ca personalitate) şi
la ordinea politică – juridică sunt următoarele:
- baza edificiului social, a inovaŃiei şi progresului societăŃii o constiuie
individul şi nu colectivitatea; calitatea educaŃiei individului, a formaŃiei
personalităŃii este premisa coeziunii colectivităŃii, a eficienŃei acŃiunilor sociale;
- persoanele dintr-o colectivitate umană (sociogrup, naŃiune, etc.) sunt
capabile să-şi proiecteze comportamentele, să acŃioneze astfel încât să
rezulte o stare de ordine socială, un echilibru organizaŃional, chiar dacă
acestea sunt preocupate să-şi realizeze interesele individuale, să-şi atingă
proiectul propriu de fericire;
168

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
- oamenii se nasc liberi în a-şi alege felul de viaŃă, valorile culturale,
cariera, etc. şi echipaŃi cu drepturi naturale la viaŃă, proprietate, fericire;
năzuinŃa fiecărei persoane către o libertate deplină constituie o trăsătură
determinantă a naturii umane;
- promovarea valorilor civice esenŃiale pentru realizarea unui
comportament de cetăŃean: conştientizarea drepturilor şi obligaŃiilor
individuale, respectul pentru drepturile celorlalŃi, atitudinea de toleranŃă,
autonomia persoanei, spiritul de colaborare pentru a realiza binele comun al
cetăŃii;
- ordinea politică rezultă din participarea fiecărui individ în parte, ale
cărui drepturi naturale trebuie protejate prin legi; în acest context, libertatea
fiecăruia va fi controlată de legi şi va consta în dreptul de a face orice permite
legea; diversitatea şi pluralismul devin manifestări fireşti, aşa după cum sunt şi
decalajele, tensiunile, dizarmoniile, conflictele;
- supremaŃia legii, a statului de drept asupra fiecărei persoane
(exercitarea unui control social instituŃionalizat, legal asupra persoanelor) atât
timp cât sunt în conformitate cu dreptul natural la viaŃă, fericire, proprietate şi
libertate;
- comportamentele oamenilor, ale organizaŃiilor, instituŃiilor, asociaŃiilor
existente în societate dau naştere unei ordini ‘’naturale’’, reglată numai de
legile transparente şi general acceptate, care-i selectează pe cei mai buni şi îi
marginalizează pe cei care nu au realizat performanŃe; faŃă de aceştia din
urmă, statele neoliberale contemporane nu rămân indiferente – le asigură o
protecŃie socială de fapt.
Ca filosofie politică, liberalismul s-a afirmat ca ideal, ca aspiraŃie
practică a burgheziei europene în ascensiunea ei istorică, în condiŃiile
înlăturării absolutismului monarhic. John Locke (1632 - 1704), de plidă, a
preluat o doctrină mai veche (a monarhomahilor - cei care susŃineau drepturile
supuşilor la revoltă - mergând până la regicid, în cazul în care regele încalcă
"contractul social" stabilit), împreună cu crezul în libertatea naturală a omului.
Conform acestuia, instituŃiile statale, acŃiunile politice au justificare atunci când
corespund raŃiunii şi fericirii oamenilor, iar o fericire este raŃională atunci când
va garanta libertatea, securitatea, averea persoanelor, împreună cu pacea şi
armonia pe plan social.
J. Locke s-a opus concepŃiei lui Hobbes, susŃinând că starea naturală
a oamenilor se caracterizează nu printr-un război al tuturor împotriva tuturor,
ci prin relaŃii de pace, de încredere, cooperare, ajutor mutual, atitudine de
conservare. Prin natura lor, oamenii posedă anumite drepturi: la libertate, la
proprietate, la viaŃă; toŃi aspiră la egalitate în faŃa legilor. Dar starea naturală
nu este perfectă, drepturile naturale nu se realizează de la sine, ci prin forŃele
fiecăruia. De aceea, oamenii au fost siliŃi să încheie un contract social prin
care au creat statul investit cu puterea de a asigura ordinea socială, de a
garanta libertăŃile omului şi, în primul rând, dreptul de proprietate. Locke a
optat pentru un stat puternic, capabil să-şi realizeze menirea legitimată prin
contract cu cetăŃenii. Dacă vor fi încălcate drepturile naturale ale oamenilor, se
justifică necesitatea, chiar datoria poporului de a se revolta, de a se instala noi
169

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
organe de putere. Aşa, de pildă, revoluŃia burgheză din Anglia a fost perfect
legitimă; la fel monarhia constituŃională este forma de guvernare cea mai
potrivită pentru Anglia.
Locke a fost promotorul principiului separării puterilor în stat:
legislativă, executivă şi federativă. Prima este puterea supremă - ea edictând
reguli de conduită general - obligatorii, fiind exercitată de parlament (format
din camera comunelor şi camera lorzilor). Puterea executivă trebuie
încredinŃată altui organ – monarhului, şi va consta în aplicarea legilor, în
rezolvarea problemelor care nu au fost prevăzute sau determinate prin legi.
Pentru a putea împiedica parlamentul să încalce drepturile naturale ale celor
guvernaŃi, regele are dreptul de a dizolva parlamentul. A treia putere - cea
federativă, are atribuŃii în domeniul relaŃiilor cu alte state şi trebuie să aparŃină
tot regelui. Chiar dacă puterile statului sunt separate, ele compun o unitate
pentru că puterea legislativă este supremă şi poate să le subordoneze pe
celelalte două. Dar, în principiu, puterea legiuitoare nu se amestecă în
treburile celorlalte două. Această versiune a separării puterilor în stat va fi
desăvârşită de Motesquieu, apoi corectată în diverse feluri, repudiată, criticată
de alŃi teoreticieni ai statului şi dreptului. Dar ea a fost în acord cu drepturile
omului, cu principiile raŃionalismului şi ale utilitarismului.
Teoriile utilitariste au completat şi adâncit concepŃia amintită prin
aportul unor gânditori precum J. Bentham, John St. Mill, Rudolf von Ihering
etc., potrivit cărora criteriul întregii moralităŃi îl constituie foloasele pe care le
poate obŃine individul, gradul de utilitate exprimat prin calcularea foloaselor.
Principiul utilitarismului a fost exprimat de J. Bentham astfel: "Asigurarea celei
mai mari fericiri posibile pentru un număr cât mai mare de oameni". Dar o
astfel de teză a fost viciată de presupoziŃia că în societate ar exista o
armonizare a intereselor individului cu cele ale colectivităŃii şi atunci urmărirea
satisfacerii intereselor de către fiecare persoană ar conduce oarecum automat
la realizarea fericirii generale.
J. Bentham (1748 - 1832), situat pe linia de gândire deschisă în
Antichitate de Epicur, considera ca mobil primar al comportamentelor
oamenilor obŃinerea fericirii (eudemonia) iar fericirea o înŃelegea ca înlănŃuire
de plăceri (hedone). Un stat şi un sistem de drept deasupra oamenilor, eterne,
nu-şi au sensul. Statul şi legile trebuie să fie expresii ale ceea ce este util în
viaŃa socială. Drepte sunt acele acŃiuni care au utilitate. NedreptăŃile Ńin de
sfera inutilului. Gradul de utilitate al acŃiunii este direct proporŃional cu
plăcerea pe care ea o aduce agentului ei. Cu cât acŃiunile oamenilor vor fi mai
utile, cu atât va trebui să fie mai puternic apărate de legi, protejate de stat.
Dimpotrivă, acŃiunile inutile ar trebui să fie interzise prin lege pe măsura
totalului de rău pe care-l pot aduce societăŃii.
Astfel de teorii justificatoare, cu nuanŃări mult diversificate în secolul
nostru, au venit să legitimeze ideologic statul liberal (şi acesta în diferite
variante contemporane).
Idealurile liberalismului clasic urmau să se năruie însă în perioada
ultimului secol când societăŃile capitaliste au primit impulsurile repetatelor
crize economice, bătăliilor politice sau războaielor care au zguduit societatea
170

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
bazată pe contraste de avere, pe tensionări profunde în planul puterii
economice, sociale, ideologice. De aceea au apărut corecturi esenŃiale ale
doctrinei liberale clasice, în primul rând prin teza că statul contemporan are
datoria de a interveni în economie şi în procesele sociale prin măsuri dirijiste,
de planificare, prin asumarea de sarcini sociale ample: în educaŃie, securitate
socială, sănătate, finanŃe, extinderea serviciilor publice, în problemele
ecologice etc. Propunându-şi să rezolve probleme de interes general, prin
astfel de intervenŃii dirijiste, statul capitalist contemporan urmăreşte să asigure
funcŃionarea sistemului social global ca o alternativă la socialism şi fascism. A
luat fiinŃă astfel doctrina neoliberală despre stat şi drept.
Rezultă, din cele prezentate, că liberalismul, atât în plan istoric cât şi
ca expresie contemporană, nu este un curent unitar, dogmatic; dimpotrivă,
conŃine o multitudine de poziŃii particulare, accente, sublinieri diferite de la un
autor la altul. O definiŃie unică a liberalismului constituie o imposibilitate, atât a
liberalismului ca doctrină, cât şi a liberalismului ca stat, ca regim politic, ca
practică. Aceasta este ilustrată şi de multiplele dispute apărute între liberali, ca
reacŃie la celebra operă ‘’A theory of Justice’’ (1971) a americanului John
Rawls, care susŃinea că dreptatea are la bază două principii fundamentale ce
îşi propun să regleze politicile distributive: 1. Fiecare persoană care participă
la o practică are un drept egal la cea mai largă libertate care e compatibilă cu
o libertate de acelaşi fel pentru toate persoanele; 2. O inegalitate este admisă
numai dacă există un motiv să considerăm că acea inegalitate căreia îi va da
naştere o practică va acŃiona în avantajul fiecărui participant la ea. Din acest
punct la vedere dreptatea este un compus rezultat din trei idei: libertatea,
egalitatea şi recompensa pentru activităŃile ce contribuie la binele comun.
Astfel de dispute sunt considerate fireşti chiar de liberalii înşişi. Dar
ciocnirile de idei, de poziŃii nu înseamnă că liberalismului i-ar fi străine principiile.
Nu există încă un catehism liberal, dar o suită de principii dominante în toate
conştiinŃele aparŃinătoare acestui curent există. Statele de drept, regimurile
politice pluraliste, economiile de piaŃă, democraŃiile mature contemporane – ca
realităŃi practice, funcŃionale, sunt reglate de astfel de principii.
*
* *
Un alt punct de vedere este cel marxist care susŃine că statul a
apărut odată cu familia, cu proprietatea privată şi clasele sociale cu interese
antagonice: clasa proprietarilor de mijloace de producŃie - aristocraŃia
sclavagistă şi clasa sclavilor. Statul este o instituŃie a clasei care deŃine
puterea economică utilizată, pentru a-i domina, dirija şi supune pe cei lipsiŃi de
resurse, întreaga societate. Deci, statul este o maşină de dominare a unei
clase de către alta, este instrumentul prin care clasa dominantă în economie
îşi va impune propriile valori, opŃiuni, interese. Dreptul este un produs al
statului, este voinŃa clasei exploatatoare ridicată la rangul de lege.
ConstituŃia şi celelalte forme juridice sunt impuse de către clasa dominantă
prin recurgerea la violenŃa legitimă (sau nu), la mijloace represive.
171

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Statul, după Engels, se caracterizează (deosebindu-se astfel de
organizarea societăŃilor primitive) prin: a) împărŃirea supuşilor săi după
criteriul teritorial; b) instituirea unei forŃe publice aflate în serviciul clasei
dominante din punct de vedere economic care va deveni dominantă şi din
punct de vedere politic ca urmare a edificării statului; c) pentru a întări şi
întreŃine instituŃia statală a apărut fiscalitatea (impozite, taxe, diferite feluri de
"dări" în natură, muncă, bani). Principala funcŃie a statului este cea de creare
şi menŃinere a unei ordini social - economice care să convină guvernanŃilor -
adică proprietarilor bogăŃiei, ai marilor averi, fapt care nu este posibil fără
folosirea violenŃei, fără utilizarea mijloacelor de represiune şi dominare. Odată
cu scurgerea secolelor, aparatul statal - juridic s-a perfecŃionat, a acumulat o
tot mai mare putere represivă (armată permanentă, poliŃie, siguranŃă,
tribunale, penitenciare, birocraŃie etc.), astfel încât clasele dominante,
numericeşte restrânse, au putut stăpâni mase de exploataŃi tot mai largi. Marx
şi Engels au conceput, deci, statul ca o emanaŃie a dezvoltării istorice a luptei
de clasă, a raporturilor de luptă dintre guvernanŃi şi guvernaŃi. Iar legea,
întregul sistem de drept sunt mijloace de conservare a ordinii economice şi
sociale existente, de guvernare a celor mulŃi, de finalizare a voinŃei clasei
exploatatoare.
Statul şi dreptul burgheze reprezintă, după Marx, un progres important
faŃă de cele sclavagiste şi feudale pentru că au promovat libertatea oamenilor,
egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii, libera iniŃiativă. Dar societatea capitalistă
este viciată de proprietatea privată generatoare de inegalităŃi economice, de
polarizarea socială, de exploatarea celor mulŃi - lipsiŃi de mijloace de
subzistenŃă, de către proprietarii mijloacelor economice. În astfel de condiŃii,
drepturile şi libertăŃile constituŃionale au o natură formală, devin simple ficŃiuni.
Totodată, statul burghez nu este şi nici nu poate fi o expresie a voinŃei
generale, un arbitru neutru în relaŃiile dintre clase, aşa cum a fost prezentat de
doctrinarii liberali, burghezi, ci este un principal instrument de dominaŃie a
majorităŃii de către clasa stăpânitoare. Din această cauză, istoriceşte vor fi
create condiŃiile obiective şi subiective pentru a se trece la modelul societăŃii
socialiste şi, apoi, comuniste. O astfel de societate, întemeiată pe proprietatea
socială asupra mijloacelor de producŃie, va exclude exploatarea omului de
către om, va elimina polarizarea societăŃii după criteriul averii, va da egalitate
de şanse oamenilor în a-şi dezvolta personalitatea, fiind depăşite condiŃiile
materiale generatoare de înstrăinare umană, şi va armoniza interesele
individului cu cele ale societăŃii în ansamblu prin integrarea în logica
impersonală a istoriei.
PerfecŃiunea modelului de societate propus de Marx şi Engels s-a
dovedit a fi foarte atrăgătoare. Aceasta explică numărul mare de discipoli, ca
şi transformarea marxismului într-o şcoală filosofico-politică de anvergură. Dar
Marx şi Engels s-au oprit mai puŃin asupra mecanismului sociopsihic de
realizare practică a proiectului lor de societate, de stat şi de drept comunist,
nu au dat răspuns la o serie de întrebări puse ulterior de viaŃă: ce fel de calităŃi
ar trebui să aibă creatorii statului şi dreptului socialist, astfel încât ei să fie
credibili şi ascultaŃi de masele largi de aserviŃi? Pot ei avea înfăŃişarea unor
172

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
supraoameni, a unor demiurgi cu aură divină? Oare, o doctrină şi o practică
politico - juridică de tip egalitarist - comunist este benefică pentru cei
exploataŃi, este satisfăcătoare pentru majoritate pe termen lung? Dacă va fi
instalată egalitatea, echitatea şi justiŃia socialistă, oare cum vor evolua
libertăŃile cetăŃeneşti, drepturile naturale ale omului? Oare, comunismul real
va exclude condiŃiile generatoare de înstrăinare umană? Răspunsuri practice
la astfel de întrebări, desigur parŃiale, au fost date de evenimentele din Europa
de Est a anului 1989; şi mai înainte - de victoria revoluŃiei din octombrie 1917
în Rusia, apoi de consecinŃele exportului acesteia în părŃile cunoscute ale
globului. O astfel de practică politică socialist - stalinistă, comunistă,
revendicată genealogic de la marxism, s-a exprimat printr-o varietate de
totalitarism - una dintre cele mai proeminente ale secolului XX.
*
* *
Statul total, prezent în toate secolele pe undeva prin lume, este un
produs şi o condiŃie a disjuncŃiei dintre societatea civilă şi societatea politică,
dintre guvernaŃi şi guvernanŃi, dominaŃi şi dominatori, datorită căreia
societatea politică (cu nucleul ei - partidostructura, în secolul nostru), adică cei
care deŃin şi exercită puterea, îi supun, îi domină iremediabil pe cei ce aparŃin
societăŃii civile. Aici, statul acŃionează asupra unei realităŃi istoriceşte dată,
existentă independent de el - societatea civilă, devenită un fel de aluat pe
care-l va modela conform unui scop precis.
Probabil, termenul de totalitar, cu sfera axată pe fascism şi stalinism,
a apărut în Times, în noiembrie 1929 şi conota acel tip de stat monolitic,
dominat de partidul unic, de o singură ideologie, opus, deci, pluralismului şi
parlamentarismului. Totalitarismul, în acest sens, are o coloratură specifică
secolului XX - notele sale definitorii sunt caracteristicile esenŃiale comune ale
hitlerismului şi stalinismului: existenŃa unui partid unic de masă, condus de un
şef charismatic; deasupra tuturor cetăŃenilor domneşte o singură tablă de
valori, o singură ideologie care monopolizează „adevărul” şi prezintă o singură
linie politică; partidul unic controlează întreaga economie şi societate, edifică
„maşina” statală şi o adaptează situaŃiilor noi care apar; partidul deŃine
monopolul asupra resurselor şi mijloacelor politice, inclusiv asupra celor de
comunicare, prin care propagă valorile sistemului (alte valori venite din
exterior sau din mediul social neoficial sunt cenzurate, alungate din cetate);
asupra persoanelor se exercită un control social resimŃit psihologic ca teroare
politică şi poliŃienească, ca o stare de frustrare în ce priveşte exerciŃiul
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale.
Toate aceste trăsături ale statului totalitar contemporan îl fac să se
deosebească de nenumăratele forme de tiranie, de dictatură, de despotism
perindate în istorie datorită, în primul rând, perfecŃionării tehnice a
instrumentelor politice, a mijloacelor de comunicare în principal, a infosferei în
general. Dar li se adaugă şi altele cum sunt: participarea forŃată a cetăŃenilor
la activităŃile oficiale astfel încât relaŃia comandă publică - ascultare individuală
173

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
funcŃionează aproape mecanic; desfiinŃarea organizaŃiilor neoficiale şi
înăbuşirea iniŃiativelor de asociere a cetăŃenilor încă din faza lor embrionară;
sistemul dreptului este creat şi aplicat de elita guvernantă, cetăŃenii
neregăsindu-şi interesele satisfăcute în aplicarea normelor, adesea nici starea
de certitudine şi securitate personală în modul de aplicare şi schimbare a
legilor; tendinŃa de universalizare a valorilor sistemului menită, în principal, să
justifice participarea mulŃimilor la viaŃa politică, acordul politicii cu voinŃa
generală, să legitimeze toate acŃiunile de "înfrumuseŃare" a realizărilor
regimului. Propagarea şi apărarea adevărurilor oficiale se face sub patronajul
statului care exercită în acest sens monopolul violenŃei legitime şi al
persuasiunii. Toate acestea creionează colosul statal, amploarea constrângerii
statale în raport cu marja de libertate, de independenŃă pe care ar dori-o
individul.
Conform clasicilor marxismului, o variantă superioară de stat este cel
socialist şi apoi cel comunist care va exercita o conducere raŃională, după
criterii de eficienŃă, a întregii economii şi societăŃi elaborând în acest scop
planuri de dezvoltare realizabile pe temeiul proprietăŃii socialiste, a egalităŃii
oamenilor în calitatea lor de proprietari asociaŃi, de beneficiari ai rezultatului
muncii lor. Într-un astfel de stat socialist interesele generale vor încorpora
interesele indivizilor, la fel libertatea totalităŃii sociale topeşte în sine libertăŃile
individuale. În variantele de până acum statele socialiste de coloratură
marxist-leninistă s-au manifestat în forme totalitare, dirijiste, limitând la scară
socială drepturile omului şi ale cetăŃeanului.
*
* *
Există însă şi o concepŃie şi o practică social – democrată, o largă
opŃiune pentru statul social orientat de valorile centrale: echitatea,
solidaritatea, libertatea, justiŃia socială. Statul devine mediatorul între libertatea
individului şi libertatea corpului social din care individul face parte; statul este
fiinŃa instituŃionalizată care face posibilă şi necesară cooperarea agenŃilor
acŃiunii sociale animaŃi de interese concurente, de solidaritatea şi justiŃia
socială. ConcepŃia social – democrată despre stat şi societate se opune,
aşadar, atât individualismului liberal, cât şi totalitarismului, extremismului de
orice fel, venind cu un proiect de organizare şi conducere democratică a
societăŃii specifice statului de drept, având la bază principiile egalităŃii şi
justiŃiei sociale, promovării prioritare a voinŃei celor ce muncesc, temperării
contrastelor şi decalajelor sociale prin punerea în valoare a mecanismelor de
intervenŃie statală în economie şi în realizarea protecŃiei celor defavorizaŃi.
Începuturile doctrinei politice social – democrate au fost marcate de
proiectele de organizare statală a multiplelor generaŃii de socialişti. Astfel,
la începuturile epocii moderne, odată cu formarea relaŃiilor economice
capitaliste, au apărut ideile socialismului utopic (Thomas Morus, Tomasso
Campanella) care propunea un model de societate şi de stat bazate pe
egalitatea oamenilor, izvorâtă din proprietatea obştească asupra mijloacelor şi
174

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
resurselor economice, care elimină posibilităŃile de exploatare a omului de către
om şi în care munca devine o necesitate pentru toŃi membrii societăŃii iar
repartiŃia bunurilor se face după principii egalitare. Apoi, în prima jumătate a
secolului trecut, ideile socialismului utopic au fost dezvoltate prin elaborarea unei
doctrine coerente (Saint Simon, Ch. Fourier, Robert Owen), însoŃită de
programe practice din care, în parte, s-a inspirat şi marxismul. Marx şi Engels au
elaborat modelul socialismului ştiinŃific care reprezintă o negaŃie a capitalismului
şi a organizării sale statale de tip liberal, prin care de fapt clasa burgheză
exercită dominaŃia asupra întregii societăŃi. Trecerea de la capitalism la
socialism va fi făcută prin revoluŃia socială făurită de clasa muncitoare şi aliaŃii
săi care vor prelua întreaga putere, vor exercita dictatura proletariatului până în
momentul istoric când va fi clădită noua societate socialistă cu tipul ei special de
organizare statală capabilă să înăbuşe orice formă de exploatare umană, orice
formă de înstrăinare a omului de principiile noii etici a socialismului. Dar,
eforturile lui Marx şi Engels, apoi ale discipolilor acestora, de a propaga proiectul
‘’socialismului ştiinŃific’’şi mai ales de a prefigura calea practică de realizare a
acestuia au stârnit cele mai aprinse controverse ideologice şi reacŃii politice de
adversitate, astfel încât la sfârşitul secolului trecut funcŃionau mai multe curente
socialiste: unele promovau calea revoluŃionării totale a societăŃii capitaliste
şi edificarea socialismului în cadrul legal impus de autoritatea statală
(dictatura proletariatului) iar altele promovau calea graduală, reformistă şi
democratică de trecere la o societate socialistă (E. Bernstein). În secolul XX
s-au creat condiŃii pentru afirmarea practică a celor două tipuri de proiecte
socialiste rezultând, într-o parte a planetei, state şi societăŃi socialiste
constituite pe cale dictatorială, iar în alte părŃi sisteme social - democrate
legitimate de voinŃa majorităŃii cetăŃenilor. Această istorie, de mai bine de un
secol, a făcut ca distanŃa dintre cele două tipuri de proiecte să crească aşa de
mult încât astăzi ele coabitează ca practici şi ca doctrine distincte, concurente.
Social - democraŃii, sub influenŃa lui E. Bernstein, au contestat
principalele teze ale marxismului:
- teoria luptei de clasă, ca factor propulsiv al dezvoltării societăŃii,
pentru că, pe măsura progresului tehnico - economic şi cultural – spiritual, se
ameliorează calitatea vieŃii clasei muncitoare, se diminuează fenomenele de
pauperizare, se extinde clasa de mijloc şi în acest fel se întăreşte coeziunea
socială, nu lupta de clasă;
- proiectul de revoluŃie socialistă şi de dictatură a proletariatului,
pentru că economia de piaŃă şi concurenŃa au găsit de fiecare dată noi
posibilităŃi în vederea înlăturării disfuncŃiilor, a stărilor de criză, valorificând
avantajele democraŃiei. Trecerea la socialism se va produce prin
transformările graduale din interior ale societăŃii capitaliste, pe calea alegerilor
parlamentare şi a reformelor succesive, şi nu prin instituirea lui de sus în jos
prin mijloace dictatoriale. Socialismul se poate edifica, deci, pe cale
democratică, preluând din societăŃile anterioare toate achiziŃiile politice
valoroase; în acest fel socialismul ar trebui să fie o dezvoltare a liberalismului
într-o nouă constelaŃie valorică;
175

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
- teoria determinismului economic, conform căreia conştiinŃa
politică şi socială în ansamblu este influenŃată decisiv de economie, de factorii
materiali, pentru că astfel este marginalizat spiritul de iniŃiativă şi creativitatea
oamenilor. Socialismul se axează pe valorile morale, nu pe economie, pe
spiritul de iniŃiativă al oamenilor, nu pe supunere mecanică, pe libertatea
oamenilor corelată cu responsabilitatea civică. Nu materialismul economic
marxist ar fi filosofia potrivită edificării statului socialist, ci mai degrabă
imperativul categoric al lui Imm. Kant, conform căruia omul trebuie considerat
întotdeauna ca scop şi nu ca mijloc;
- teoria valorii - muncă şi a plusvalorii, care nu mai sunt pe deplin
operaŃionale într-o societate de consum în care nevoile oamenilor sunt tot mai
bine satisfăcute. Pentru o analiză mai consistentă şi nuanŃată a dezvoltării
economice - sociale în condiŃiile contemporane este mai potrivit aparatul
conceptual al şcolii marginaliste (utilitate marginală, productivitate şi cost
marginale, înclinaŃie marginală spre consum, înclinaŃie marginală spre investiŃii
etc.) care infirmă argumentarea marxistă a exploatării salariaŃilor de către
proprietarii capitalului.
Conceptul social - democrat de ordine socială şi de stat social
vizează, în esenŃă, realizarea echităŃii, a unei societăŃi mai armonioase şi mai
juste în care munca să fie suverană, să fie garantată proprietatea şi drepturile
omului. Edificarea societăŃii socialiste este opera celor interesaŃi în justiŃia
socială, în înfăptuirea unei ordini sociale echitabile justificate de raŃiuni morale
şi spirituale universale. Calea spre socialism nu este lupta dură, nici revoluŃia
socială, ci mecanismul electoral, revendicările legale vizând respectarea
drepturilor omului, în primul rând a drepturilor politice, a dreptului oricărei fiinŃe
umane la muncă, la negocierea condiŃiilor de muncă, la un venit
corespunzător muncii depuse, la educaŃie, a dreptului celor defavorizaŃi la
protecŃie socială. Socialismul pretinde membrilor societăŃii să trăiască în
conformitate cu legile morale, nu pentru a deveni neapărat socialişti, ci pentru
că înainte de toate sunt oameni. Între socialism şi democraŃie există o
conjuncŃie necesară. Statul social este produsul dar şi garantul
democraŃiei. Ca produs, este rezultatul pluralismului şi competiŃiei politice. Ca
garant, funcŃionează în calitate de stat de drept, asigură respectarea legilor,
intervine în economie, prognozează dezvoltarea economică-socială,
realizează politici corective, de redistribuire a veniturilor în vederea diminuării
decalajelor sociale şi întăririi coeziunii sociale, protejează toate formele de
proprietate, dovedindu-se un promotor al economiei mixte etc.
Social - democraŃia de astăzi, atât ca doctrină cât şi ca practică,
rămâne fidelă aceloraşi valori umane: egalitatea, justiŃia socială, libertatea,
solidaritatea iar, în planul acŃiunii, statul social - democrat promovează calea
reformistă de dezvoltare, liberalismul politic, economia mixtă de înaltă
performanŃă, asumarea unei marje de intervenŃie în economie pentru a
preveni dezechilibrarea şi a menŃine pacea socială, credinŃa în egalitate şi în
înaltele valori morale, autonomia în administrarea comunală, respectarea
drepturilor minorităŃilor, concurenŃa împletită cu un anumit grad de planificare
economică.
176

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
*
* *
Un alt mod de înŃelegere a statului este cel teocratic care consideră
că puterea cu instituŃiile ei se originează dintr-un principiu divin. Există o
entitate transcendentă (Dumnezeu), un "drept divin" care orientează cu
atotputernicie acŃiunile regelui, ale elitei guvernante. ObŃinerea conduitei dorite
de la cei supuşi, de la mulŃimi este justificată ca venind de la Divinitate. În
primele secole ale creştinismului se considera că şefii tereştri, conducătorii au
o investitură divină. Astăzi, doctrina democraŃiei creştine susŃine că
Dumnezeu este autorul legităŃilor după care se dezvoltă lumea, societatea, iar
cetăŃenii, ca fiinŃe libere, superioare (omul este într-adevăr coroana creaŃiunii),
au puterile necesare în ei înşişi să se organizeze democratic şi, deci, îşi vor
putea alege conducătorii.
O politică teocratică, în variantă contemporană, poate avea ca
obiectiv principal restaurarea autorităŃii ierarhiei clericale, a doctrinei
religioase, o raportare permanentă, deci, la statul divin, la valorile
fundamentale: Sfânta TradiŃie şi Biserica. În final ordinea socială, culturală şi
morală terestră ar trebui să se apropie cât mai mult de cea divină; iar la scară
planetară este imaginat şi proiectat un Sfânt Imperiu mondial în care ierarhia
eclesiastică va avea un susŃinător constant în organizarea şi funcŃionarea
puterii statelor laice.
În planul ordinii sociale, democraŃia creştină contemporană se
revendică de la valoarea supremă presupusă transcendentă - omul, de la
versiunea doctrinară - umanismul. DemocraŃiile contemporane au ca premise
edificarea creştinismului prin instituŃionalizarea, prin dezvoltarea Bisericii.
Postulând existenŃa lui Dumnezeu - a FiinŃei Perfecte, atotputernice, cauza
primă a toate câte sunt, finalitate supremă a întregii existenŃe, adevăr şi
frumos absolute, bunătate infinită - Biserica oferă omului dotat cu "liber
arbitru" un model de urmat, o cale de ales, un drum spre mântuire. Omul, ca
fiinŃă capabilă de libertate, de a discerne binele de rău, va fi ajutat de Biserică
să aleagă calea lui Dumnezeu, să promoveze forŃele mântuirii şi să le evite pe
cele ale răului. Într-un astfel de context, politica creştină, deŃinând monopolul
puterii, va urmări să realizeze salvarea omului de forŃele răului prin crearea
condiŃiilor sociale care să stimuleze cele mai bune alegeri, decizii şi fapte
realizate de oameni, să permită dezvoltarea liberă a personalităŃii umane după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, să facă posibilă moralitatea publică dar şi
cea privată în cadrul unei păci sociale eterne, a realizării unei armonizări a
intereselor individului uman cu cele ale colectivităŃii.
Având ca reper cetatea divină, democraŃia creştină contemporană
consideră interesul naŃional imprescriptibil, ca demn de a fi atins în cadrul unei
păci modiale bazată pe autoritatea spirituală, pe voinŃa divină. Într-o astfel de
pace vor putea fi satisfăcute tendinŃe sociale aparent opuse: inegalitatea
naturală a oamenilor, egalitatea în faŃa legilor, disciplina şi libertatea,
proprietatea şi munca, familia şi statul, polarizarea societăŃii şi armonizarea
177

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
intereselor, raŃionalismul şi ecumenismul, conservarea şi reformarea
macrosistemului social. Desigur, astfel de tendinŃe exclud libertinismul,
curentele şi practicile anarhice - marele duşman al democraŃiei creştine - care
vin împotriva autenticei suveranităŃi a lui Dumnezeu; anarhia, voinŃa de
dezordine sunt expresii ale puterii Răului. Singura suveranitate autentică este
cea a lui Dumnezeu; suveranitatea naŃională, a instituŃiilor legitime, a statului
rezultă din supremaŃia Creatorului.
Guvernarea oamenilor în conformitate cu doctrina cetăŃii divine ar
putea fi realizată prin aplicarea proiectelor lui Aristotel şi Toma d'Aquino
referitoare la un regim mixt, care să fructifice avantajele monarhiei,
aristocraŃiei şi democraŃiei pentru a-l pune pe om sub tiparele transcendenŃei
divine.
În planul vieŃii practice, oamenii de stat, ideologii activi ai diferitelor
forme de guvernământ au valorificat din plin, în ultimul mileniu, valorile
creştinismului. Dar mişcările politice şi organizarea politică inspirate la
început din catolicism, apoi din creştinism în general, s-au manifestat cu
putere în epoca modernă ca reacŃii organizate la iluminismul ateu, la RevoluŃia
franceză, la procesul de ascensiune a liberalilor şi socialiştilor. Văzându-şi
poziŃiile tot mai ameninŃate, Biserica a început să acŃioneze astfel încât
mesajul său politic să penetreze adânc în societatea civilă pentru a o
convinge. Aceasta presupunea ca Biserica însăşi să înŃeleagă şi să evalueze
problemele societăŃii industriale, tendinŃele de modernizare ale societăŃii, să-şi
schimbe atitudinea începând cu declanşarea unui proces de reformare a
Vaticanului. În consecinŃă, enciclicele papale, începând cu a doua jumătate a
secolului trecut, mişcările dirijate de papi le-am putea găsi situate la originea
creştin - democraŃiei contemporane.
Ideile Vaticanului din ultimul secol au criticat mişcările revoluŃionare,
extremismul (fascismul, stalinismul, comunismul), sistemul economic
capitalist, anticlericalismul, opunându-le valorile tradiŃionale creştine în numele
cărora trebuie acceptat rolul activ al statului în economie, în înlăturarea
sărăciei, în întărirea echilibrului social, a moralităŃii şi păcii sociale. Treptat,
ideile religioase conjugate cu atitudini politice, au mobilizat categoriile de
practicanŃi creştini (începând cu catolici şi protestanŃi) şi de credincioşi, care,
încă între cele două războaie mondiale, s-au reunit în jurul unor programe
politice cu caracter creştin, oferind o nouă alternativă la politicile liberale,
fasciste, bolşevice, naŃionaliste. Iar după al doilea război mondial politica
democrat - creştină a avut un parcurs ascendent, realizând una dintre cele
mai puternice grupări de partide ale Europei. În 1961 a fost organizată în Chile
AlianŃa Mondială (InternaŃională) Creştin - Democrată, iar în 1976 s-a
constituit Partidul Popular European, menit să coordoneze reprezentanŃii
creştin - democraŃi în Parlamentul European.
ConstrucŃia partidelor creştine a fost patronată de Biserică. Baza
socială a acestora o compun, în primul rând, credincioşii care sunt principalii
alegători ai candidaŃilor propuşi de aceste partide. Curentul creştin –
democrat, dominant în ultimele decenii în câteva Ńări este solidar cu
enciclicele sociale papale, umple golul dintre liberalism şi socialism, dintre
178

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
individualism şi colectivism, oferind documente politice pragmatice care
combat darwinismul social, capitalismul concurenŃial, sărăcia, pedeapsa cu
moartea, discriminările rasiale, etnice, oferind în schimb modelul tradiŃional al
valorilor creştine, care poate fi pus în aplicare de statul social creştin.
*
* *
Iată câteva puncte de vedere reprezentative în filosofia politică
contemporană referitoare la stat. Evident, sunt multe altele încă. Ceea ce este
însă fundamental pentru orice stat constituie faptul că acesta cuprinde un
ansamblu de instituŃii specializate în exercitarea puterii asupra unei populaŃii,
în limitele unui teritoriu delimitat de graniŃe recunoscute. Statul impune o
ordine în societate, căreia va trebui să i se supună toŃi membrii comunităŃii
(naŃiunii), indiferent de conŃinutul concret al vieŃii politice. În acest fel va fi
realizată şi menŃinută o anumită structură economică - socială, se va întări
coeziunea comunităŃii, se va crea un mediu social în care individul poate să-şi
realizeze un nivel concret de libertate şi fericire; toate acestea fiind orientate
de un anumit mod de adeziune la marile valori ale omului, printr-o raportare
particulară la tabla de valori a societăŃii existente.
2. Suveranitatea şi independenŃa statului
Suveranitatea şi independenŃa sunt două atribute corelative şi
inalienabile ale statului. Statul îşi poate exercita rolul în societate, activitatea
sa de principal agent politic devine eficientă, cu condiŃia ca puterea de stat să
fie supremă, independentă, efectivă în limitele graniŃelor teritoriale, asupra
întregii populaŃii. Suveranitatea statului se concretizează în supremaŃia statului
faŃă de toate grupurile sociale de pe teritoriul său, precum şi în relaŃiile
internaŃionale, în dreptul său exclusiv de a-şi stabili politica internă şi externă,
în monopolul edictării legilor şi stabilirii ordinii de drept, dezvoltării relaŃiilor cu
celelalte state pe baza principiilor egalităŃii suverane şi neamestecului în
treburile interne.
Suveranitatea de stat (din latinescul superanus = cel mai de sus)
este, deci, calitatea esenŃială a unui stat exprimată în dreptul său inalienabil şi
indivizibil de a stabili liber, conform propriei voinŃe, strategia de acŃiune şi
măsurile practice de realizare a ei, respectând, totodată, drepturile suverane
ale tuturor statelor. Modul în care se exercită suveranitatea defineşte statul ca
subiect al dreptului şi relaŃiilor internaŃionale. Numeroşi autori au făcut
distincŃie între suveranitatea internă şi cea externă a statelor. Prima ar fi o
insuşire a puterii de stat de a-şi exercita dominaŃia asupra tuturor persoanelor
şi sociogrupurilor, asupra tuturor agenŃilor acŃiunii sociale de pe teritoriul
statului, fără a avea vreo limitare a libertăŃilor ei de acŃiune din partea altor
puteri considerate fie superioare, fie concurente. Suveranitatea externă este
acea însuşire a statului prin care-i sunt recunoscute drepturile, egale cu cele
179

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
ale altor state, de a iniŃia şi desfăşura relaŃii cu diferiŃi subiecŃi ai dreptului
internaŃional (de a încheia tratate, convenŃii, acorduri internaŃionale, de a primi
şi a trimite reprezentanŃi diplomatici etc.), fără amestec din afară în treburile
sale interne.
Abordarea suveranităŃii în plan conceptual s-a afirmat începând cu
epoca feudală în procesul centralizării vieŃii de stat. După Jean Bodin,
suveranitatea este întruchipată de monarhia absolută, adică de supremaŃia de
voinŃă şi decizie a unei persoane. Nu pot fi concepute alte limitări ale
suveranităŃii în afară de cele care vin din partea legilor divinităŃii şi naturii,
cărora trebuie să li se supună toŃi monarhii de pe pământ. De aceea, în
perioada ascensiunii burgheziei şi a revoluŃiei burghezo - democratice, J.J.
Rousseau a introdus conceptul de suveranitate a poporului, de suveranitate
naŃională care sunt mai presus de voinŃa unui rege sau a unei clase politice. În
România, N. Bălcescu înŃelegea suveranitatea ca o sinteză între libertatea
naŃională şi "domnia democraŃiei, a poporului prin popor", iar M. Kogălniceanu
accentua asupra exercitării ei depline într-un stat naŃional unitar şi
independent. Într-un astfel de spirit, statul reprezintă naŃiunea organizată
juridic, fiind compus dintr-o reŃea de instituŃii menite să aducă servicii
colectivităŃii. Statul constituie astfel un instrument al cetăŃenilor, un ansamblu
de prestări de servicii publice destinate satisfacerii nevoilor reale ale
cetăŃenilor vizând bunăstarea, justiŃia şi securitatea. În exercitarea puterii
publice, statul simbolizează suveranitatea.
Puterea de stat suverană este unică în graniŃele sale, neputând fi
împărŃită cu nici o altă putere din exterior sau interior. Dacă puterea de stat
este suverană, rezultă că este şi indivizibilă. Diviziunea puterii de stat nu
înseamnă altceva decât o suveranitate ştirbită. Suveranitatea statului poate fi
exercitată pe cele mai diferite căi, în cadrul unor tipuri de forme de stat: de la
dictatură şi tiranie la republică şi democraŃie, folosindu-se în acest scop
violenŃa, teroarea, represiunea sau, respectiv, educaŃia, informaŃia,
persuasiunea. În acelaşi timp, suveranitatea este inalienabilă şi
imprescriptibilă; este inalienabilă în sensul că nici o naŃiune nu poate, prin
intermediul vreunui pact sau contract, să-şi înstrăineze definitiv suveranitatea
în profitul altei naŃiuni sau organizaŃii. Este imprescriptibilă în sensul că un
posibil uzurpator nu poate deveni titularul suveranităŃii printr-o atestare juridică
(de pildă, prin uzucapiune). Toate aceste caracteristici ale suveranităŃii
emană, în principal, din teoria clasică a statului-naŃiune, care consideră că
statul este expresia juridică a voinŃei naŃionale. Deja în “DeclaraŃia
franceză a drepturilor omului şi cetăŃeanului” de la 1789 se prevăzuse în art.3
că “Principiul oricărei suvertanităŃi rezidă în mod esenŃial în naŃiune. Nici un
corp, nici un individ nu poate exercita vreo autoritate care nu emană expres
din aceasta.” Din secolul lui Rousseau şi până astăzi doctrinele politice privind
suveranitatea s-au multiplicat şi diversificat, astfel încât spectrul lor se întinde
până la varianta contradictorie doctrinei suveranităŃii naŃionale. RealităŃile
socio-politice de azi scot în evidenŃă procesul de revitalizare a naŃiunilor;
acestea s-au dovedit a fi un cadru optim atât pentru formarea personalităŃii şi
pentru socializarea individului, cât şi pentru evoluŃia colectivităŃilor umane.
180

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
ViaŃa naŃională oferă un perimetru favorizant pentru organizare şi conducere
după preceptele ştiinŃei, pentru structurarea relaŃiilor internaŃionale în acord cu
marile valori ale umanităŃi: Adevărul, Dreptatea, Libertatea, Binele,
Solidaritatea, Pacea etc.
În cadrul statului democratic caracterul indivizibil al suveranităŃii se
exprimă prin funcŃiile sale, în calitate de principală instituŃie de organizare şi
conducere politică a naŃiunii. Cele mai importante funcŃii ale statului sunt:
- funcŃia legislativă, realizată de organe specializate în acest scop în
condiŃiile aplicării principiului separării şi cooperării puterilor. Organele puterii de
stat - centrale şi locale, adoptă legile, principalele acte normative şi, în primul rând
ConstituŃia, prin care se reglementează activitatea în toate sferele vieŃii sociale,
drepturile şi îndatoririle cetăŃenilor, asigurându-se supremaŃia legii, legalitatea
actelor administrative, garantarea drepturilor şi libertăŃilor individuale;
- funcŃia administrativă, de transpunere în practică a legilor, a
deciziilor adoptate, prin care se crează şi garantează ordinea socio -
economică dezirabilă, se realizează cadrul necesar desfăşurării normale a
vieŃii sociale în toate domeniile ei;
- funcŃia judecătorească, de control al aplicării legilor şi de
sancŃionare a încălcării acestora;
- funcŃia socială, prin care se exercită un control asupra dinamicii
structurii sociale (din punct de vedere al raporturilor de clasă, al mobilităŃii
profesionale, categoriilor de vârstă, în funcŃie de sex, de criteriile demografice,
etc.) pentru a se asigura justiŃia, echitatea socială, evitarea contrastelor
sociale, protecŃia socială a categoriilor defavorizate, evitarea îmbătrânirii
naŃiunii, asistenŃă medicală pentru toŃi etc.;
- funcŃia economică a statului democratic realizată în diferitele sale
ipostaze: de proprietar, consumator, partener în operaŃii de schimb, titular unic
de emisiune de monedă, de legiuitor, de principal realizator al protecŃiei
sociale, de responsabil al executării bugetului etc.. În acest sens, statul
asigură cadrul legislativ pentru desfăşurarea activităŃii economice în condiŃiile
de exercitare a liberei iniŃiative de către agenŃii economici şi concurenŃei. De
asemenea, statul ia măsuri pentru a susŃine economia fie în ansamblu, fie pe
anumite ramuri sau sectoare, acordă subvenŃii, finanŃează investiŃii de interes
naŃional, acordă ajutoare, este un mare consumator de bunuri şi servicii
pentru administraŃie şi armată, plăteşte salarii personalului care lucrează în
sectorul public al economiei, mediază în conflictele de muncă etc.. Prin
implicarea în economie, statul foloseşte mijloace specifice: bugetul central şi
bugetele locale, sistemul fiscal (de impozitare), creditul şi dobânzile, masa
monetară, programarea economică, informaŃia economică, administraŃia şi
garda financiară etc;
- funcŃia cultural - spirituală, prin care se asigură servicii pentru
cetăŃeni, care vizează educaŃia, cercetarea ştiinŃifică, întreŃinerea mijloacelor
de propagare a culturii, lumea cultelor etc.;
- funcŃia ecologică, prin protecŃia mediului, prin combaterea tuturor
formelor de activitate generatoare de poluare sau care ar putea pune în
pericol supravieŃuirea omului şi a oricărei specii de animale sau de plante;
181

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
- funcŃia de apărare a Ńării, a integrităŃii teritoriale şi a ordinii de drept.
În acest sens, statul finanŃează complexul militar - industrial, cercetarea
ştiinŃifică aferentă, organizează efectuarea serviciului militar obligatoriu sau o
armată compusă din profesionişti etc.;
- funcŃia de a organiza colaborarea cu celelalte state pe plan politic,
diplomatic, economic, cultural, ştiinŃific, ecologic etc., raportându-se la valorile
democraŃiei în mod special, urmărind să respecte dreptul internaŃional, să
menŃină şi să întărească pacea, să reproducă tipul de relaŃii internaŃionale
bazate pe încredere, respect reciproc, pe respectarea independenŃei şi
suveranităŃii celorlalte state.
Toate aceste funcŃii compun un întreg, se realizează în mod coerent
prin interdependenŃe, prin condiŃionări reciproce. Cei mai mulŃi politologi susŃin
primatul funcŃiilor interne în raport cu cele externe, că politica externă a
unui stat constituie o prelungire firească a celei interne. Apar, însă, în
împrejurări internaŃionale deosebite, momente în care toŃi politicienii sunt
concentraŃi asupra mersului unui eveniment internaŃional, situaŃia dinăuntru
trecând în plan secundar.
Referitor la problema suveranităŃii, astăzi se confruntă două grupe de
teorii: cele clasice (suveranitatea este un atribut inalienabil al statului, corelat
cu independenŃa, cu cooperarea de pe poziŃii egale cu agenŃi de drept
internaŃional, cu armonizarea intereselor statelor şi menŃinerea păcii) şi cele
internaŃionaliste, mondialiste. Acestea din urmă afirmă supremaŃia comunităŃii
internaŃionale, căreia să i se supună puterea statelor naŃionale. Alte pozitii
aparŃinătoare aceluiaşi grup au creat doctrina suveranităŃii limitate, doctrina
statului regional, a statului planetar; altele susŃin suveranitatea O.N.U. în
raport cu statele membre sau a comunităŃii internaŃionale în raport cu un
conflict regional. Un punct de vedere, tot mai răspândit astăzi în literatura
politologică şi juridică, s-a dezvoltat sub impulsul globalizării relaŃiilor
internaŃionale, al integrării statelor europene într-o viaŃă comunitară de
anvergură continentală. Mari oameni politici şi teoreticieni aduc argumente, în
sensul că suveranitatea statelor va urma cursul unor limitări tot mai clare,
generate de faptul că, în epoca contemporană, se tinde tot mai mult spre
recunoaşterea primatului dreptului internaŃional faŃă de cel intern. Astfel
de poziŃii au fost aduse cu multă vigoare de H. Kelsen, J. Kunz, N. Politis etc.
Se susŃine astfel că reglementările juridice internaŃionale (adoptate de O.N.U.,
de instituŃiile Uniunii Europene etc.), ordinea de drept internaŃională sunt
superioare reglementărilor juridice ale diferitelor Ńări-acestea, aflate într-un
proces de integrare comunitară, vor trebui să se conformeze, să-şi adapteze
legislaŃia naŃională celei care reglează bunul mers al totalului vieŃii
internaŃioanle. H. Kelsen a mers chiar mai departe, având să susŃină ideea că
suveranitatea de stat nici nu ar constitui o realitate obiectivă. Conceptul mai
potrivit pentru a-l înlocui pe cel de suveranitate de stat este cel de
competenŃă, înŃeles ca ansamblu al atribuŃiunilor recunoscute statelor de
dreptul internaŃional.
ConcepŃia referitoare la primatul dreptului internaŃional asupra celui
intern îşi găseşte aplicare deja în textele constituŃiilor adoptate de unele state
182

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
în ultimii 50 de ani. Şi ConstituŃia României adoptată după evenimentele din
1989 (revizuită în anul 2003) încorporează, în mare parte, această concepŃie
în ceea ce priveşte relaŃile internaŃionale ale României şi perspectiva integrării
în Uniunea Europeană.
Putem constata că nici una dintre aceste grupe de teorii nu
corespunde pe deplin realităŃilor contemporane: suveranitatea de stat nu pare
a fi absolută. Ea este ameninŃată de reuşitele exportului şi importului de
revoluŃii, de lovituri de stat, de mutaŃiile realizate în orientarea politicii unor
state de către intervenŃiile serviciilor secrete ale altor state etc. După unii
politologi acestea pot fi considerate excepŃii care întăresc regula. Nici celălalt
grup de teorii nu este în acord cu realitatea: comunitatea internaŃională nu are
încă puterea de a domina statele (cazul eşecurilor parŃiale ale intervenŃiilor din
Irak, Bosnia, Libia etc. vin să ilustreze această afirmaŃie).
Statul, ca sistem ierarhic de instituŃii specializate în exercitarea puterii,
ca autor şi garant al păcii sociale, al întăririi comunităŃii naŃionale, este cel care
are supremaŃia asupra tuturor celorlalte instituŃii sociale, asupra tuturor
sociogrupurilor din cadrul graniŃelor teritoriale. Sub acest aspect, problematica
suveranităŃii se corelează cu aceea a autorităŃii şi legitimităŃii
guvernământului.
* *
*
Problema suveranităŃii statului – naŃiune în procesul edificării
Uniunii Europene. Procesul integrării europene, construcŃia Uniunii Europene
proiectată corespunzător unui concept supranaŃional, a pus o serie de
probleme în privinŃa cedării unor segmente de suveranitate de către statele
care au acceptat să adere la o instanŃă superioară de putere şi autoritate în
domeniul de competenŃă comunitar. La nivelul simŃului comun, dar şi la
nivelul de cunoaştere a specialiştilor, au fost ridicate, cu sentimente de
îngrijorare într-o primă fază, probleme de felul: Care sunt azi corpurile politice
titulare de suveranitate: statele naŃionale sau Uniunea Europeană? De ce să
fie cedată suveranitatea statului naŃional unei structuri suprastatale de putere
pe care, de pildă Ńările în curs de aderare, nici nu au creat-o, nici nu au vreo
capacitate de a o controla? Cum ar putea fi evitată sau diminuată tensiunea
dintre integrarea europeană şi suveranitatea statelor-naŃiuni? Suveranitatea
unională europeană nu va uniformiza entităŃile constitutive ale Uniunii
Europene, nu va şterge identitatea naŃională? Ce beneficii ar putea avea
cetăŃeanul european de pe urma modificării notelor de conŃinut ale conceptului
tradiŃional de suveranitate? etc. SoluŃiile corecte şi larg acceptabile la astfel de
interogaŃii sunt dependente de o filosofie apărută cu mult înaintea integrării
europene (cea a lui Ortega y Gasset este doar una dintre variantele
dezvoltate şi profunde ale acestei filosofii). În perioada interbelică şi în
România au existat mari gânditori cu atitudini europeniste, în frunte cu Nicolae
Titulescu şi Mircea Djuvara.
183

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
AccepŃiunea clasică a conceptului politic şi juridic de suveranitate
vizează puterea absolută şi perpetuă a statului, fiind nelimitată în conŃinut şi în
timp (Jean Bodin) sau, conform marelui sociolog german Max Weber, constă
în acea capacitate fundamentală a statului de a-şi aroga "dreptul de a avea, în
graniŃele unui anumit teritoriu, monopolul violenŃei legitime" 26 . Pornind de la
astfel de conotaŃii, în dreptul internaŃional clasic au fost stabilite patru
caracteristici ale suveranităŃii:
1. Indivizibilitatea, adică atributele suveranităŃii într-un stat aparŃin
doar unui singur titular care deŃine toate mecanismele de exercitare a
acesteia; 2. Exclusivitatea, în sensul că în limitele teritoriului statului se
exercită doar o unică suveranitate; 3. Inalienabilitatea, în sensul că
suveranitatea se conservă fiind exclusă cedarea, abandonul sau pierderea de
atribute suverane în favoarea altor state; 4. Caracterul originar şi plenar al
suveranităŃii, în sensul că este imanentă statului şi se exercită în toate
domeniile vieŃii de stat. Dar procesul amplu al globalizării relaŃiilor
internaŃionale, acompaniat de fenomenele de regionalizare, descentralizare,
autonomie locală, de intervenŃie umanitară şi democratică, au generat
redefinirea suveranităŃii din perspectiva unei concepŃii mult mai cuprinzătoare
decât cea tradiŃională care cuprinde, pe lângă naŃiune, deopotrivă atât omul
echipat cu drepturi şi obligaŃii fundamentale, cât şi societatea mondială cu
conexiunile ei internaŃionale, interregionale, interetnice etc.
Fiind prin excelenŃă o societate a interdependenŃelor universale din
punct de vedere politic, juridic, economic, strategic, ecologic, în planul
schimburilor internaŃionale, societatea începutului mileniului trei aduce statul şi
suveranitatea sa în situaŃia de a-şi reformula rolul. Putem fi de acord cu P. de
Senarclens care scria că "mondializarea are, deci, drept efect subminarea
autonomiei statelor sau cel puŃin modificarea radicală a condiŃiilor în care se
exercită suveranitatea" 27 .
Procesul de integrare europeană este o componentă extrem de
dinamică a mondializării, a globalizării. În consecinŃă, remodelarea statuluinaŃiune,
afirmarea suveranităŃii Uniunii Europene prin complementaritate,
redimensionarea suveranităŃii statelor componente sunt manifestări reale
derulate sub privirile noastre. Uniunea Europeană ni se înfăŃişează astăzi ca o
structură, o organizaŃie internaŃională integratoare de tip federativ dobândind o
suveranitate proprie, de alt nivel şi de altă natură decât suveranităŃile statelor
componente. Suveranitatea unională europeană s-a constituit în cadrul
ComunităŃilor şi al U. E. prin aderarea, apoi integrarea liberă şi voluntară a
statelor membre. Statele deplin suverane ( fără a putea fi vorba decât de
suveranitate relativă, limitată de înseşi notele definitorii ) au transferat
ComunităŃilor şi Uniunii Europene competenŃe şi segmente din suveranitatea
proprie generând astfel suveranitatea unională. De aceea suveranitatea
statelor membre este una originară, iar cea unională Europeană este o
26 Max Weber, "Politica- o vocaŃie şi o profesie", Anima, Bucureşti, 1992, p.2
27
Senarclens de, P., "Mondialisation, souverainéte et théories des relations
internationales", Ed. Dalloz, Armand Collin, Paris, 1998, p.80
184

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
suveranitate derivată, întemeiată pe suveranităŃile naŃionale care au
generat-o. Un autor român, exprimându-se metaforic, scria că "suveranitatea
unională, creată din suveranităŃile naŃionale, nu este un copil care îşi mănâncă
părinŃii, ci unul care creşte alături de aceştia, beneficiind de sprijinul lor
constant şi respectându-i. S-ar putea spune că, în absenŃa oricărui act
vătămător din partea copilului, este de bun-simŃ şi de comun acord realitatea
că, mai devreme sau mai târziu, dacă nu apare vreun accident, părinŃii
decedează, copilul devenind succesorul lor de drept. …suveranitatea
unională, derivată din suveranităŃi naŃionale originare, dar distincte de acestea,
aflată în continuă evoluŃie, nu trebuie să sfârşească iremediabil prin a-şi
devora originile şi a se impune ca unică" 28 .
În fapt, suveranitatea unională nu reprezintă o sumă a suveranităŃilor
statelor naŃionale, ale entităŃilor federate, ci un ansamblu de raporturi, pe
orizontală, între suveranitatea statelor naŃionale sau a entităŃilor federate din
cadrul statelor federale şi, pe verticală, între suveranităŃile originare şi
suveranitatea unională derivată. Cedarea unor competenŃe şi elemente de
suveranitate (pe verticală), integrarea suveranităŃilor statelor Uniunii Europene
vizează specializarea competenŃelor şi funcŃiilor fiecărei entităŃi statale din
componenŃa Uniunii Europene astfel încât să fie atinse cât mai bine scopurile
U.E. şi ale fiecărui stat luat în parte. Aceasta nu va conduce la diminuarea
rolului naŃiunii ca formă de comunitate umană, nici a statului naŃional;
dimpotrivă, integrarea europeană a suveranităŃilor naŃionale conduce la
întărirea statului naŃional suveran, la o mai consistentă poziŃionare a Europei
ca veritabil pol de putere politică, economică, informaŃională şi strategică în
procesul obiectiv al mondializării, al edificării civilizaŃiei planetare. Din acest
punct de vedere putem fi de acord cu convingerile ministrului german de
externe Joschka Fischer exprimate într-un celebru discurs rostit la
Universitatea Humboldt din Berlin 29 : "statele-naŃiuni sunt realităŃi care nu pot fi
înlăturate pur şi simplu şi cu cât globalizarea şi europenizarea vor crea
suprastructuri şi actori anonimi îndepărtaŃi de cetăŃeni, cu atât mai mult
oamenii se vor agăŃa de statele-naŃiune care le dau confort şi securitate…. ar
fi o greşeală ireparabilă dacă în construcŃia Europei cineva ar încerca să
desăvârşească integrarea politică împotriva instituŃiilor şi tradiŃiilor naŃionale
existente, în loc ca acestea să fie implicate….Desăvârşirea integrării europene
se poate concepe cu succes numai dacă ea este realizată pe baza unei
diviziuni de suveranitate între Europa şi statul-naŃiune. "
Desigur, construcŃia europeană, viitorul Uniunii Europene necesită
definirea clară, precisă, prin mecanisme democratice a diviziunii de
suveranitate, a competenŃelor între statele componente şi Uniune.
Depăşirea oricărei dileme presupune adoptarea unor criterii cu siguranŃă
emanate din adâncurile istoriei şi culturii europene, aşa cum le-au proiectat
28 Corneliu - Liviu Popescu, "Natura juridică a suveranităŃii unionale europene", în vol.
"Suveranitate naŃională şi integrare europeană", Ed. Polirom, 2002, p. 314
29 Joschka Fischer, "De la ConfederaŃie la FederaŃie - Gânduri asupra finalităŃii integrării
europene", Berlin, 12 mai 2000
185

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
marile spirite unioniste ( unul fiind Ortega y Gasset ). Metoda de stabilire a
criteriilor este punerea în operă a dialecticii raporturilor dintre universalspecific,
general-particular-individual, tradiŃie-inovaŃie, valori universale-valori
particulare, unitate-diversitate. Valorile universale ale culturii şi civilizaŃiei,
interesele generale ale popoarelor şi ale cetăŃenilor europeni, creşterea
capacităŃii concurenŃiale a Europei în economia mondială, prosperitatea
continentală, fondul sufletesc comun, conştiinŃa de sine a individului ca
cetăŃean european alcătuiesc palierul spiritual subsidiar al competenŃelor şi
suveranităŃii unionale-fapt care nu exclude, ci dimpotrivă se îmbină organic,
funcŃional cu promovarea valorilor şi tradiŃiilor naŃionale, cu afirmarea liberă a
intereselor, a conştiinŃei şi identităŃii naŃionale care constituie acel fond din
care emană asumarea originară de suveranitate de către statele naŃionale. În
acest sens, deja unele state membre ale Uniunii Europene au recurs la
revizuiri constituŃionale menite să facă posibilă divizarea suveranităŃii,
transferul unor elemente de suveranitate, precizarea clară a competenŃelor
U.E. şi ale statelor naŃionale ( de pildă: FranŃa, Spania, Olanda, Irlanda,
Luxemburg). România, ca Ńară candidată să adere la U.E., în urma
referendumului naŃional pentru revizuirea ConstituŃiei, la 19 octombrie 2003, a
lăsat o marjă transferului unor elemente de suveranitate către Uniunea
Europeană pentru a favoriza o integrare eficientă şi armonioasă. Astfel, la
Titlul VI, Art. 148, denumit "Integrarea în Uniunea Europeană", se stipulează
că " Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în
scopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al
exercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute în
aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei
DeputaŃilor şi Senatului …".
Analizând suveranitatea unională europeană în raporturile ei cu
suveranitatea altor state vom putea constata că ea îşi conservă trăsăturile
suveranităŃii originare, adică nu este absolută, ci limitată. După cum arătase
marele jurist al secolului al XX-lea Hans Kelsen, statul îşi va restrânge
suveranitatea sa, libertatea sa de acŃiune sau competenŃa sa, prin acceptarea
obligaŃiilor stabilite de dreptul internaŃional general sau de tratatele încheiate
de el însuşi-fapt valabil şi pentru suveranitatea Uniunii Europene. Prin urmare,
conform gândirii juridice tradiŃionale, limitarea suveranităŃii U.E. este dată de
"graniŃele " suveranităŃii celorlalte state, de normele statului internaŃional.
Schimbările mediului internaŃional pe plan politic, economic, informaŃional,
strategic, ecologic, demografic etc. au adăugat şi alte limite pentru
suveranitatea statului în general, implicit cea a U.E., cum sunt: drepturile
omului şi protecŃia minorităŃilor naŃionale; respectarea drepturilor entităŃilor
federate din cadrul statelor federale; autonomia locală şi tendinŃa spre
regionalizare, potrivit principiului subsidiarităŃii; supremaŃia dreptului în cazul
statului de drept; limitele suprastatale, implicit supraunionale;
responsabilitatea faŃă de comunitatea internaŃională în întregul ei, faŃă de
generaŃiile viitoare, faŃă de mediul natural şi artificial, faŃă de patrimoniul
genetic al umanităŃii, în faŃa terorismului şi crimelor internaŃionale, faŃă de
domeniul cercetării spaŃiului cosmic etc.
186

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
* *
*
ConstrucŃia europeană şi edificarea dreptului unic european. În
procesul integrării politice, economice şi juridice europene, pe lângă dilema
suveranitate-integrare, apar nu numai în diferite cercuri de opinie dintr-o parte
sau alta a continentului, ci şi în problematizările şi soluŃiile unor specialişti,
diferite alte tensiuni şi temeri generate de dezbaterile privind: dreptul unic
european corelat cu cel al statelor-naŃiuni; panjuridismul european şi
implicarea cetăŃeanului în edificarea instituŃiilor europene ca rezultat al voinŃei
lui; relaŃia dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul internaŃional; raportul
dintre crearea de instituŃii şi mecanisme juridice europene, care să dezvolte
cooperarea, solidaritatea naŃiunilor componente, dar care să lase loc,
totodată, securizării independenŃei şi autonomiei statelor; armonizarea
dreptului naŃional cu acquis-ul comunitar etc. Evident, astfel de dileme şi
temeri irump nu în primul rând din raŃionamente ancorate în ştiinŃele politicejuridice
şi economice, ci dintr-un sentimentalism conservator, din acel tip de
mental colectiv bazat pe emoŃii şi cunoaştere parŃială, alimentat de o dinamică
fără precedent a înnoirilor instituŃionale din cadrul Uniunii Europene însoŃită de
unele necorelări, defazaje şi neîmpliniri fireşti, obiective, dacă avem în vedere
fie numai grandoarea edificiului.
Supunând analizei edificarea dreptului unic european, a
patrimoniului unic de instituŃii ale Uniunii Europene, în armonie naturală cu
obiceiurile, tradiŃiile şi dreptul pozitiv naŃional emanat din acestea, vom putea
constata că, aşa cum scria profesorul Victor Duculescu, „încă din cele mai
vechi timpuri ideea unităŃii europene, exprimată într-o formă mai concretă sau
mai generală, a fost indispensabil legată de cerinŃa creării unor mecanisme
judiciare care să contribuie la realizarea aplicării principiilor de drept pe
continent, oricât de divizat era el pe atunci şi la perfecŃionarea unor relaŃii
paşnice între diversele Ńări sau popoare”. 30 În dinamica lor istorică, sistemele
de drept naŃionale evoluează firesc şi convergent spre unificare, spre un
drept unic european-rezultat al voinŃei liber exprimate a popoarelor, al
apropierii statelor în numele unei solidarităŃi comune şi al alcătuirii unei inedite
structuri suprastatale de tip federal.
Edificarea Uniunii Europene, ca entitate suprastatală, întruchipează o
filosofie umanistă şi raŃionalistă de mare tradiŃie în Europa, care a început cu
Aristotel şi Cicero, a continuat cu J. Locke, Ch. Montesquieu, Imm. Kant, Max
Weber, Giorgio Del Vecchio, Mircea Djuvara etc. Corespunzător acestei
filosofii, în orice construcŃie juridică a unei societăŃi există un anumit tratament
al personalităŃii umane echipată naturalmente cu drepturi şi libertăŃi
fundamentale, al sociogrupurilor în întreaga lor diversitate şi o anumită limitare
a libertăŃilor agenŃilor acŃiunii sociale (indivizi sau sociogrupuri) prin precizarea
30 Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, “JustiŃia europeană. Mecanisme, deziderate şi
perspective”, Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 179
187

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
obligaŃiilor, în vederea prevenirii arbitrarului, a conflictelor. Acest fapt este
valabil şi pentru categoriile de „actori” din spaŃiul comunitar european, dar şi
pentru nivelele de putere multietajată pe verticală (de la trei până la şase
nivele ierarhice, în funcŃie de statul-parte a Uniunii Europene), începând de la
comună până la instituŃiile statale unionale europene. Dacă la acestea
adăugăm câteva principii universale ale evoluŃiei şi progresului istoric ale
dreptului, cum sunt: trecerea de la elaborarea spontană la elaborarea
deliberată, raŃională şi conştientă a normelor juridice; trecerea de la
particularitate la universalitate astfel încât, ca urmare a dezvoltării spiritului
omenesc, universalul din lumea dreptului predomină asupra particularului;
evoluŃia dreptului are întotdeauna o bază psihică şi se îndeplineşte în mod
paralel cu dezvoltarea raŃiunii, adică reprezintă o trecere de la motive
inferioare spre motive psihologice superioare 31 ; sporirea raŃionalităŃii şi
eficienŃei dreptului; diferenŃierea funcŃională a normelor juridice pe fondul
creşterii gradului de integrare, coerenŃă şi logicitate ale dreptului; creşterea
gradului de inovare şi de adaptare a sistemelor de drept; găsirea acelui
echilibru între normele generale, instituŃiile cu un grad tot mai mare de
încorporare umană (de la nivelul local şi naŃional, către cel continental,
mondial şi planetar) şi specificul local, în care aspiraŃiile şi nevoile individului
îşi vor găsi întotdeauna un refugiu, o îndeplinire garantată, menit să asigure
prosperitatea, pacea, respectul drepturilor omului 32 , vom putea obŃine
certitudinea în privinŃa prevalenŃei convergenŃelor asupra temerilor, a
caracterului obiectiv, necesar, raŃional al procesului de integrare europeană.
Conturarea clară în spiritul, în mentalul şi în dreptul european a unor
valori şi principii generale favorizează unificarea dreptului european,
elaborarea unui drept al ComunităŃii Europene, în primul rând a unei
ConstituŃii a Uniunii Europene, instituirea unei autorităŃi suprastatale apte să
garanteze respectarea şi aplicarea normelor juridice cu valoare generală.
Aşadar, ca urmare a creări Uniunii Europene, a acordului de voinŃă a statelor
membre, s-au născut normele de drept comunitar care deŃin supremaŃia în
construcŃia europeană, ele alcătuind un drept unic pentru U.E., pentru statele
membre, jucând rolul de adevărate legi comunitare şi fiind direct aplicabil în
aceeaşi măsură atât cetăŃenilor, cât şi statelor membre.
Dar evoluŃia spre o identitate europeană nu anulează identitatea
naŃională, ci doar o transformă corespunzător voinŃei şi nivelului de educaŃie
ale fiecărui popor. Sistemul dreptului naŃional, prin urmare, nu se va topi întrun
drept comunitar unic şi exclusiv, ci îşi va conserva specificul emanat din
istoria şi conştiinŃa naŃională. Integrarea comunitară a fiecărui stat necesită
realizarea unei sinteze armonioase între dezvoltarea unităŃii şi păstrarea
diversităŃii naŃionale, etnice, regionale, culturale, religioase, etc.; între fondul
juridic european comun şi cel naŃional sau local. Prosperitatea Europei ca
întreg şi a fiecărei naŃiuni în parte, creşterea eficienŃei acŃiunii fiecărui stat,
31 Vezi Giorgio del Vecchio, “LecŃii de filosofie juridică”, Ed. Europa Nova, pp. 309-318
32 Vezi MarŃian Iovan, “Istorie şi actualitate în filosofia dreptului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2003, pp. 194-201
188

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
asigurarea securităŃii fiecărui „actor” de pe continent (de la individ şi
microgrup, până la instituŃiile comunitare) şi prevenirea conflictelor determină
luarea măsurilor de armonizare a sistemului dreptului naŃional cu dreptul
comunitar, de apropiere a legislaŃiilor naŃionale.
Statele membre ale Uniunii Europene, pentru a se obŃine garanŃia
respectării legilor generale, a dreptului comunitar şi pentru a fi evitate măsurile
de constrângere în cazul refuzului sau al întârzierii transpunerilor în viaŃă a
dreptului comunitar, au revizuit ConstituŃiile, au amendat legile interne astfel
încât să fie compatibile cu cele comunitare; totodată, spiritul justiŃiei din fiecare
Ńară a fost adus în situaŃia de a acorda prioritate necondiŃionată dreptului
comunitar. Formulele lingvistice de acceptare a armonizării dreptului naŃional
cu cel comunitar sunt dintre cele mai diverse, mai diferite de la o Ńară la alta.
Astfel, de pildă, în Spania, jurisdicŃiile admit prioritatea şi efectul direct al
dreptului comunitar; în FranŃa, Consiliul de Stat a admis prioritatea dreptului
comunitar asupra legilor anterioare şi ulterioare actului normativ de
armonizare; în Grecia, prioritatea şi efectul direct al dreptului comunitar sunt
recunoscute prin hotărârile judecătoreşti; în Italia, este stipulat faptul că orice
judecător şi oricare organ al administraŃiei are obligaŃia juridică de a nu aplica
normele interne incompatibile cu dreptul comunitar; în Germania, judecătorii
asigură prevalenŃa dreptului comunitar asupra dreptului statelor federate; în
Belgia, este consacrată ideea că dreptul comunitar a instituit o nouă ordine
juridică în favoarea căreia statele membre au limitat exerciŃiul puterilor lor
suverane în domeniile pe care le specifică aceste tratate; în Marea Britanie,
chiar dacă sistemul judiciar este axat pe tradiŃii, pe forŃa precedentului judiciar,
instanŃele au acceptat principiul superiorităŃii dreptului comunitar şi
aplicabilitatea sa directă etc.
Statele candidate să adere în Uniunea Europeană îşi asumă obligaŃia,
încă în perioada care precede accederea la statutul de membru deplin al U.E.,
de a transpune legislaŃia comunitară la nivelul sistemului juridic naŃional.
Astfel, statele candidate urmează să asimileze în sistemul dreptului naŃional
mii de acte normative europene încă înainte de aderare. ConŃinutul juridic al
acestor acte nu este negociabil. În esenŃă, este vorba de acquis-ul comunitar,
care conform unei Hotărâri a Guvernului României 33 cuprinde următoarele:
a) dispoziŃiile Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene, semnat
la 25 martie 1957 la Roma, şi ale Tratatului privind Uniunea Europeană,
semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht;
b) regulamentele, directivele şi deciziile emise de instituŃiile Uniunii
Europene, ca acte cu putere obligatorie, precum şi celelalte acte adoptate de
InstituŃiile Europene, cum ar fi: declaraŃii, rezoluŃii, decizii-cadru, strategii
comune, etc.;
33
“Hotărârea de Guvern nr. 1367 din 20 decembrie 2000 privind constituirea şi
funcŃionarea grupului de lucru pentru studierea concordanŃei dispoziŃiilor şi principiilor
ConstituŃiei României cu acquis-ul comunitar în perspectiva aderării României la Uniunea
Europeană”, în “Monitorul Oficial al României”, Anul XII, Partea I, Nr. 30 din 17 ianuarie
2001
189

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
c) convenŃiile multilaterale deschise numai statelor membre ale
Uniunii Europene, precum şi cele deschise unui număr mai mare de state la
care statele membre ale U.E. şi, după caz, Comisia Europeană sunt părŃi,
desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din acquis;
d) jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene;
e) Acordul european instituind o asociere între România, pe de o
parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă
parte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles şi ratificat de România prin
Legea nr.20 din 1993.
Definit în sensul anterior, acquis-ul comunitar reprezintă un etalon în
funcŃie de care Ńările candidate urmează să-şi armonizeze legislaŃia cu cea
europeană, să aducă adaptările necesare ConstituŃiei. Scopul armonizării
dreptului naŃional cu acquis-ul comunitar vizează funcŃionarea coerentă a
PieŃei Unice Comunitare, a politicilor Uniunii Europene, asigurarea prosperităŃii
economiei statelor membre, transpunerea în practică a democraŃiei şi statului
de drept, apropierea instituŃiilor comunitare de viaŃa cetăŃeanului Uniunii
Europene pentru a se pune în serviciul omului.
Ca Ńară candidată să adere la Uniunea Europeană în 2007, România
pune în aplicare Planul NaŃional de aderare a României la Uniunea
Europeană 2002-2005. În acest cadru, în anul 2002, au fost adoptate şi
publicate în Monitorul Oficial peste 300 de acte normative în domenii care
privesc armonizarea legislaŃiei naŃionale cu dreptul comunitar. Totodată, în 19
octombrie 2003, a fost organizat referendum naŃional pentru introducerea unor
modificări în ConstituŃia României impuse de ritmurile şi necesităŃile
procesului de integrare în Comunitatea Europeană. În această lege
fundamentală a statului român, la Titlul VI, intitulat „Integrarea euroatlantică”,
Art. 148 (2) se stabileşte: „Ca urmare a aderării (României, n.n.) prevederile
tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări
comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din
legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” iar în (4) se
precizează că „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea
judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate din
actul aderării şi din prevederile alineatului (2).”
Trecând peste tensiunile şi temerile, fireşti doar până la o anumită
limită, inerente procesului de integrare europeană, din analiza prezentată
rezultă o concluzie esenŃială: sistemul dreptului comunitar se dezvoltă
corespunzător unor criterii democratice, raŃionale, fără a distruge sistemul de
drept naŃional, obiceiurile, tradiŃiile, mentalităŃile şi fără a altera identitatea
naŃională. Dimpotrivă, dreptul comunitar tinde să se împletească armonios cu
dreptul naŃional într-un sistem unic de drept european, aşa după cum
interesele naŃionale, suveranitatea statului-naŃiune se armonizează cu
interesele comunitare, cu suveranitatea unională europeană. Astfel vor putea
fi realizate practic ideile integraŃioniste ale lui M. Schumann şi J. Monnet spre
binele tuturor popoarelor şi al păcii pe planetă. În măsura în care persistă
dileme şi temeri în privinŃa consecinŃelor integrării şi globalizării, cu siguranŃă
acestea vor fi temperate şi depăşite ireversibil. În acest sens, putem fi de
190

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
acord cu Ministrul Delegat Negociator Şef al României cu Uniunea Europeană
Vasile Puşcaş, care scria: „ ..... toate principiile, normele şi valorile ce Ńin de
acquis-ul comunitar nu pot fi asimilate decât printr-un energic proces de
educaŃie şi autoeducaŃie esenŃialmente civică, pe care suntem datori faŃă de
noi înşine să-l realizăm cât mai rapid. Integrarea europeană este un Ńel şi un
câştig pe termen lung, cuantificat în nivelul de asimilare a valorilor civilizaŃiei
occidentale.” 34
Cu siguranŃă, educaŃia politică-civică în stil european, în lumina
marilor valori ale culturii şi civilizaŃiei europene şi mondiale, desfăşurată cu
toate forŃele pe plan multi şi intercultural, la toate nivelele ierarhice ale Uniunii
Europene, având ca Ńintă directă conştiinŃa şi atitudinile participative ale
cetăŃeanului european, constituie acel factor menit să înlăture neliniştile,
dilemele din psihicul unora şi să formeze o activă conştiinŃă de sine a
viitorului cetăŃean european, în acelaşi timp cu o demnă şi motivantă
conştiinŃă de sine a ComunităŃii Europene. Acestea nu exclud păstrarea
identităŃii naŃionale, ataşamentul oamenilor la specificul local şi fenomenul
multiculturalităŃii; dimpotrivă, o identitate naŃională şi o suveranitate a
statului naŃiune definite cu precizie vor funcŃiona şi se vor afirma în
plenitudinea lor, cu eficienŃă sporită, într-un spaŃiu suprastatal european care
îşi are la fel de clar precizate domeniile de competenŃă.
3. Legitimitatea statului şi tipurile de state
Problematica legitimităŃii vizează întemeierea puterii de stat pe
astfel de principii încât să fie nu numai suportabilă de cetăŃeni, ci şi
acceptabilă. Întrebarea "cine i-a dat dreptul guvernământului, cârmuirii să
adopte următoarea lege ... sau să ia decizia cutare ... ?" vizează legitimitatea
sau geneza, fundamentarea, întemeierea organului statal. Din acest punct de
vedere, guvernanŃii de astăzi ai României cred că au legitimitate în ceea ce
fac datorită faptului că sunt aleşii poporului, că exprimă voinŃa unui segment
social majoritar. GuvernanŃii de ieri îşi legitimau acŃiunile utilizând doctrina
politică - juridică marxistă, prin invocarea faptului că statul şi dreptul socialist
sunt expresii ale voinŃei şi suveranităŃii reale ale poporului, că toate deciziile
pe care le iau şi modalităŃile alese pentru ducerea lor la îndeplinire sunt în
acord cu ConstituŃia şi cu legile Ńării, care încorporează şi realizează interesele
şi voinŃa celor ce muncesc. GuvernanŃii de acum cinci secole considerau că
deciziile lor „vin de sus”, sunt inspirate de la Dumnezeu, că voinŃa şi faptele lor
nu pot fi altele decât cele venite de la Creator, de la ProvidenŃă. Prin urmare,
legitimitatea unei puteri, a unor decizii sau comportamente politice constă în
gradul de susŃinere, de ataşament sau de consens manifestate în societatea
civilă, în lumea celor guvernaŃi, care trebuie să fie suficient pentru a putea fi
34 Prof. univ. dr. Vasile Puşcaş, “Tratatul de la Nisa şi integrarea europeană a României”,
în vol. “Tratatul de la Nisa”, coordonatori Vasile Vese şi Adrian Ivan, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 2001, pp. 5-8
191

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
atinse obiectivele, pentru a realiza o eficienŃă, acceptabilă pentru guvernanŃi, a
acŃiunii politice.
Legitimitatea unei puteri, a unui regim politic, a unei legi, constă în
gradul de acceptare a acesteia, în capacitatea lor de a pune în valoare acele
resurse şi instrumente politice prin care să se facă ascultate, respectate, fiind
excluse alte procedee de dominare decât cele legale. AcŃiunile organelor
statale sunt legitime atunci când acestea se desfăşoară în acord cu
ConstituŃia, cu întregul corp de legi, iar acestea corespund voinŃei generale,
au consimŃământul celor guvernaŃi. Atât legitimitatea, cât şi autoritatea sunt
dependente de cuantumul de adeziune cetăŃenească: ele sporesc în cazul
când adeziunea creşte în intensitate şi cantitate iar aceasta se exprimă în
participarea politică dependentă, la rândul ei, de nivelul de dezvoltare a
conştiinŃei politice. Legitimitatea se poate diminua pe măsură ce se amplifică
fenomenele de uzură a puterii, de degradare a imaginii realizate de putere în
mediul societăŃii civile, de erodare a aşteptărilor cetăŃenilor faŃă de exerciŃiul
puterii - fapt ce va conduce la creşterea prestigiului forŃelor aflate în opoziŃie.
Rezultă, deci, că legitimitatea este un principiu de întemeiere şi
justificare a unui sistem de guvernământ care presupune conştiinŃa
guvernanŃilor că au dreptul de a guverna şi, pe de altă parte, o anumită
recunoaştere a acestui drept de către supuşi. Oricare guvernant doreşte să
cucerească conştiinŃele, să ofere o cât mai bună imagine, să devină cât mai
agreat şi acceptat de cât mai mulŃi cetăŃeni, adică urmăreşte să se diminueze
numărul celor care-i contestă legitimitatea. Se presupune că nici un
guvernământ nu poate funcŃiona şi nu se va putea menŃine fără un cuantum
minim de legitimitate, pentru că una dintre condiŃiile esenŃiale de eficienŃă ale
practicii sale o constituie tocmai legitimitatea, adică acea aptitudine a
guvernanŃilor de a face credibile şi acceptabile deciziile lor, în special cele
care solicită eforturi şi sacrificii din partea celor guvernaŃi. În acest spirit, M.
Duverger era convins că o putere politică este legitimă în funcŃie de gradul în
care obŃine supunerea cetăŃenilor fără necesitatea de a se recurge la forŃă,
într-o manieră instituŃională şi normală - fapt care presupune ca cei guvernaŃi
să accepte un sistem de valori recunoscute în comun, acceptare ce poate
face parte din consens 35 . Cu siguranŃă, suportul cauzal al legitimităŃii este în
esenŃă obiectiv, dar aceasta depinde şi de resursele subiective ale
guvernământului. Printre factorii obiectivi care determină amplitudinea
legitimităŃii sunt: nivelul bogăŃiei, cultura materială, obiceiurile şi tradiŃiile,
conjuncturile, tipul de creştere economică, volumul şi calitatea instrumentelor
politice etc. Dar modul de valorificare a acestor factori este subiectiv şi
este dependent de capacitatea guvernământului, a regimului politic de a-i
utiliza şi combina în structuri flexibile pentru a obŃine maximum de ascultare,
de confirmare din partea celor guvernaŃi. Capacitatea de inovaŃie, de adaptare
şi creativitate, în general, a sistemului politic constituie un factor fundamental
pentru a realiza consensul, pentru a preveni erodarea puterii şi declanşarea
crizei de legitimitate, pentru a extinde suportul social al regimului.
35 M. Duverger, ‘’Institutions politiques et droit constitutionnel’’, P.U.F., Paris, 1962, p. 15.
192

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Principiile legitimităŃii au o evoluŃie istorică. O primă distincŃie poate fi
operată între legitimitatea divină şi cea civilă - fiecare cunoscând diferite
forme concrete. Legitimitatea divină a fost invocată în statele monarhice care
adesea îşi căutau întemeierea în dreptul divin. În cadrul guvernământului
teocratic monarhul era considerat de natură divină, faraonul era considerat în
vechiul Egipt fiu al Zeului, şeful de trib îşi legitima status-ul prin faptul că ar
avea darul supranatural de a recepta vocile strămoşilor, în sensul ocrotirii
tribului de primejdii sau prin faptul de a fi descendentul unui personaj mitic,
zeu sau erou; împăraŃii şi regii aparŃinători teocraŃiilor orientale erau
consideraŃi fii ai Cerului sau ai Soarelui etc. În amplul proces de expansiune şi
dezvoltare a creştinismului, doctrina legitimităŃii a devenit mai bine articulată şi
mai consistentă, preluând teza apostolului Pavel, conform căreia orice putere
vine de la Dumnezeu (‘’Omnis potestas a Deo’’). Concluzia practică ce rezultă
este că orice nesupunere faŃă de cerinŃele puterii înseamnă păcat, abatere de
la voinŃa divină. PrinŃii şi regii erau consideraŃi trimişii lui Iisus Hristos printre
oameni, având misiunea sacră de a realiza statul terestru după chipul şi
asemănarea statului divin. Diferitele teorii teocratice, pentru faptul că au
recurs la sentimentele religioase ale supuşilor statului şi nu la argumente
ştiinŃifice, treptat, în epoca modernă, şi-au restrâns aria de influenŃă în
favoarea teoriilor democratice privitoare la legitimarea puterii.
Legitimitatea civilă are şi ea diferite variante: statul şi legile provin
dintr-un contract social, guvernul se originează şi se întemeiază pe voinŃa
generală, acŃiunile guvernanŃilor sunt legitime pentru că urmăresc realizarea
binelui comun sau Ńin seama de normele legale în vigoare sau realizează
condiŃiile pentru respectarea drepturilor omului şi ale cetăŃeanului, sau
guvernământul este legitim pentru că a rezultat din alegeri, pentru că pune în
aplicare valorile generale sau pentru că este produsul unui consens, pentru că
se raportează la cerinŃele progresului social etc. În democraŃiile contemporane
legitimitatea, în esenŃa ei, este legală şi raŃională, întemeindu-se pe
consultarea periodică a cetăŃenilor care trebuie să-şi dea acordul majoritar
pentru orientarea şi acŃiunile guvernământului. Pentru a avea stabilitate şi
eficienŃă în acŃiunile întreprinse, guvernele trebuie să aibă acordul celor
guvernaŃi; dreptul de a guverna şi autoritatea organelor statului sunt legitime în
mod direct proporŃional cu gradul de acord al dispoziŃiilor lor cu voinŃa
colectivităŃilor umane cărora li se vor aplica respectivele dispoziŃii.
Teoria democratică a legitimităŃii a străbătut istoria dreptului pozitiv
francez, sub influenŃa lui J.J. Rousseau-autorul unei variante a teoriei
contractului social care a influenŃat spiritul dezbaterilor din Adunarea NaŃională
din anul 1789 până în 1791. Potrivit acestei concepŃii, în starea lor naturală
oamenii au libertăŃi nelimitate, de unde rezultă un cortegiu de consecinŃe
nefaste pentru viaŃa comunitară, pentru binele general. Făurirea unei societăŃi
drepte, în care oamenii să aibă sentimentul securităŃii personale garantat, să
se realizeze prosperitatea, progresul, în condiŃiile unui climat social general de
solidaritate interpersonală şi de egalitate a oamenilor în faŃa legilor, fără nici o
discriminare, presupune încheierea unui contract social, prin care indivizii
consimt să se supună voinŃei generale a comunităŃii, a naŃiunii. VoinŃa
193

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
generală a naŃiunii este titulara suveranităŃii, respectiv a dreptului statului de a-
i guverna pe cetăŃeni. Comportamentul şi deciziile guvernanŃilor vor fi legitime
dacă vor concorda cu voinŃa naŃională. Statul, în esenŃa lui, este expresia
juridică a voinŃei naŃionale, este personificarea juridică a naŃiunii. În acest
sens, art.3 din DeclaraŃia franceză a drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789
prevede: “Principiul oricărei suveranităŃi rezidă în mod esenŃial în naŃiune. Nici
un corp, nici un individ nu poate exercita vreo autoritate care nu emană expres
din aceasta”.
Dar în perioada de după revoluŃia franceză până astăzi, cei care au
vrut să pună în aplicare această doctrină a legitimităŃii guvernământului s-au
confruntat cu diferite probleme: voinŃa naŃională este, virtualmente,
convertibilă în diferite coduri juridice, structuri de autoritate, modalităŃi de
guvernare concretă. Aceasta depinde în mare măsură de calitatea şi
competenŃa oamenilor politici, a birocraŃiei statale, a culturii politice a
electoratului dar şi a elitei guvernante, a tradiŃiilor instituŃionale etc. Puterea de
creaŃie specifică, luciditatea, competenŃa personalităŃilor politice din fruntea
statului sunt factori de care au depins nu numai fidelitatea exprimării în legi,
decizii, comenzi potrivite a voinŃei naŃionale, ci şi adoptarea la timpul potrivit a
acestora, urmărirea aplicării lor cu rigurozitate, până la capăt.
Dată fiind posibilitatea exprimării aceleiaşi voinŃe naŃionale, într-un
moment istoric dat, în diferite moduri concrete, va rezulta de aici faptul că o
dispoziŃie imperativă a puterii publice nu este legitimă prin ea însăşi; o decizie
a unui organ al puterii nu va fi legitimă doar pentru faptul că a fost adoptată
într-o şedinŃă ordinară a acelui organ, ci numai dacă acea dispoziŃie sau acea
decizie, prin conŃinutul şi forma lor, sunt conforme regulii de drept. Prin
urmare, structurile statale, dreptul lor de comandă, deciziile puterii publice
sunt legitime doar dacă sunt legale, adică dacă funcŃionează în limitele şi
conform competenŃelor stabilite prin legile adoptate anterior.
În zilele noastre fiecare tip de stat îşi asumă o doctrină politică prin
care să-i fie legitimată autoritatea. Marile edificii statal-juridice ale secolului al
XX-lea (statul liberal, statul socialist, statul comunist, statul fascist etc.) au fost
justificate ideologic, au fost legitimate de o doctrină politică-juridică specifică
fiecăruia; tuturor le-au fost construite “imagini” cât mai atrăgătoare spre a fi
oferite percepŃiei cetăŃenilor, le-au fost inoculat un “spirit”. Ceea ce a căpătat
un tot mai clar contur, după revoluŃia franceză din 1789, a fost justificarea
democraŃiei, a fiinŃei statului democratic. Argumentele în favoarea statului
democratic şi a unui drept care-i dă măsura sunt eminamente politice. În acest
sens pot fi aduse următoarele argumente:
- toate guvernele din lume, din istorie au invocat faptul că ele exprimă
interesele generale ale colectivităŃii din subordine, fie ale supuşilor, fie ale
poporului, fie ale naŃiunii etc. Acesta a fost un principiu atât pentru faraoni, regi
şi principi, cât şi pentru guvernările republicane din zilele noastre. Dincolo de
aceste fapte istorice guvernământul va fi democratic dacă poporul va fi
consultat în luarea principalelor decizii, dacă va fi stabilit un cadru instituŃional
riguros prin care acesta îşi va alege reprezentanŃii în organele puterii sau dacă
îi va inlătura de pe posturi în situaŃia când aceştia dovedesc că nu îşi exercită
194

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
rolul în mod corespunzător legilor. În acest fel poporul îşi poate exprima
interesele sale reale, îşi va defini modul în care acceptă să fie guvernat;
- oamenii maturi-cei care exercită statutul de cetăŃean, sunt apŃi să se
conducă singuri, au clarificat sensul vieŃii personale şi comunitare, ştiu să se
raporteze la valorile generale, pot comunica prin intermediul mijloacelor
moderne (nu numai cei din lumea occidentală). Conducerea de sine a
cetăŃeanului, autoconducerea fiecărei familii vor putea fi realizate doar într-o
viaŃă publică în care funcŃionează un guvernământ democratic. Un stat va fi
democratic dacă cetăŃeanul se regăseşte în dispoziŃiile lui, dacă legile
adoptate exprimă cu fidelitate interesele şi aspiraŃiile lui, dacă el simte că ceea
ce face statul exprimă de fapt voinŃa lui, dacă autoritatea de stat este capabilă
de schimbare atunci când cetăŃeanul i-o cere;
- principiul democraŃiei este dependent de un nivel general de cultură
politică-juridică a cetăŃenilor, de un nivel de dezvoltare economică-socială apt
să satisfacă nevoile curente de bunuri şi de servicii ale cetăŃenilor. În cadrul
acestor societăŃi guvernele nu vor putea să se menŃină la putere prea mult
timp dacă electoratul nu va fi de acord cu politica lor sau fără sentimentul cel
puŃin tacit al societăŃii civile. Opinia publică în aceste societăŃi este mai greu
de manipulat;
- guvernarea de tip democratic s-a răspândit tot mai mult în ultimul
secol şi datorită deşteptării conştiinŃei de sine a cetăŃeanului, a sentimentului
de demnitate personală, a capacităŃilor sale de participare la viaŃa publică.
Evident, astfel de valenŃe ale personalităŃii sunt produsul educaŃiei generale, a
educaŃiei civice, juridice în mod special, fapt ce a rezultat din generalizarea
învăŃământului de opt-zece clase obligatorii şi din dezvoltarea spectaculoasă a
mijloacelor de comunicare. Toate acestea au impus forma de guvernământ
democratică drept un imperativ politic al timpului nostru. Acestor argumente
de ordin politic în favoarea democraŃiei li se adaugă astăzi şi argumente
juridice. În acest sens, îi este recunoscut fiecărui popor dreptul de a dispune
de el însuşi şi de a-şi alege de sine stătător sensul evoluŃiei politice pe plan
intern şi în relaŃiile internaŃionale. Acest drept a fost consacrat în art.1 din
“Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice” şi în art.1 din
“Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale”,
adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1966.
Fiecare revoluŃie socială, fiecare nou regim politic au introdus o nouă
doctrină a legitimităŃii, urmând să cucerească cât mai multe conştiinŃe. De aici
desprindem importanŃa mijloacelor de persuasiune, de propagare a culturii
politice în mediul celor guvernaŃi, cu scopul de a cuceri legitimitatea. Fiind atât
de importante pentru oricare guvernământ, criteriile de legitimitate pot sta la
originea unor tipologii ale statelor.
În funcŃie de tipul de legitimitate care susŃine autoritatea unui stat au
fost distinse două tipuri de state (Seiler): statul tradiŃional - cel legitimat de
tradiŃii, cutume, şi statul modern - cel legitimat de lege şi raŃiune.
Statul tradiŃional se bazează pe credinŃa în forŃa şi caracterul
universal al tradiŃiilor în virtutea cărora se face o selecŃie a celor care urmează
să exercite puterea. Aici s-au înscris monarhiile absolute sau luminate care
195

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
adesea, şi-n zilele noastre, îşi revendică legitimitatea din dreptul divin şi
cutumiar.
Statul modern a fost produsul revoluŃiilor burgheze din Europa şi este
legitimat de valori universale transpuse în constituŃii şi legi, se întemeiază pe
ideea că puterea trebuie să aibă o bază universală, raŃională. Acest tip
prezintă diverse variante:
a) Statul de drept, a cărui legitimitate are drept axă supremaŃia
legilor adoptate corespunzător procedurilor democratice. R. Aron l-a numit stat
constituŃional - pluralist fiind organizat pe următoarele principii: puterea
aparŃine poporului, respectarea principiului eligibilităŃii personalului politic,
separarea puterilor în stat, puterea supremă este încredinŃată de popor unui
organ ales prin vot universal, egal, secret şi direct, care va fi separat de
puterea administrativă şi de puterea judecătorească, respectarea, garantată
juridic, a drepturilor omului şi ale cetăŃeanului, multipartidism.
Organizarea statului de drept, viaŃa politică, socială şi economică au
la bază o lege fundamentală - ConstituŃia. Aceasta dă posibilitatea
electoratului (adică poporului) ca, periodic, să aprecieze, să hotărască asupra
modului de guvernare, formei de stat.
b) Statul revoluŃionar este acel stat ce-şi propune să realizeze
schimbări profunde în economie, societate, cultură, în sfera umanului; - toate
acestea urmărindu-se a fi realizate într-un timp istoric scurt, prin concentrarea
tuturor energiilor sociale şi prin invocarea unor mari valori ale umanităŃii,
inclusiv, uneori, ale statului de drept.
Un astfel de stat care vine să impună valori politice, emanate din
gândirea şi voinŃa unui cerc social (elită, aristocraŃie modernă, nomenclatură,
conjuraŃie etc.), întregii societăŃi, fără o consultare prealabilă a acesteia, are
mari şanse să se transforme într-un stat dictatorial, despotic. Exemple în
acest sens ni le oferă foste state socialiste (deşi socialismul nu trebuie
identificat cu dictatura), numeroase state care aparŃin lumii a treia ce au dorit
să grăbească propria lor dezvoltare etc. În astfel de state poate avea loc o
rată înaltă a instituŃionalizării politice - juridice; în multe din ele au fost
elaborate constituŃii democratice, structuri organizaŃionale caracteristice
statului de drept, practici de consultare periodică a cetăŃenilor. Dar aceste
instituŃii sunt altoite artificial pe viaŃa socio-economică - fapt care a provocat
disfuncŃii, contradicŃii şi, în primul rând, formalism în viaŃa politică - juridică, un
hiatus între societatea civilă şi societatea politică, cu consecinŃe dictatoriale,
represive.
c) Statul specific unor Ńări sărace, condus fie de o huntă militară, fie
de un clan, de o bandă de oameni înarmaŃi, fie de o elită religioasă, fie de un
şef charismatic etc. Astfel de grupuri conducătoare preiau modele
organizaŃionale din Ńări dezvoltate, uneori inaplicabile condiŃiilor lor naŃionale,
tradiŃiilor, culturii şi posibilităŃilor existente. De aceea, devine foarte dificilă
încadrarea, organizarea mulŃimilor corespunzător acestor modele. InsistenŃa
sporită din partea guvernanŃilor va conduce la un regim dictatorial; participarea
democratică a maselor la conducere nu va putea fi susŃinută obiectiv de
suficiente resurse şi mijloace politice.
196

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Toate aceste variante şi tipuri de state nu funcŃionează în forme pure.
În mulŃimea celor peste două sute de state ale lumii de azi apar variante din
combinarea acestor tipuri, variante mai greu de introdus într-unul dintre tipurile
de mai sus. Mai mult decât atât, acelaşi stat naŃional, în evoluŃia sa istorică, şia
putut schimba forma:
- parlamentarism clasic, caracterizat prin separarea puterilor
legislativă, executivă şi judiciară. Între acestea trebuie să existe o colaborare,
aşa încât instituŃiile statale vor alcătui un sistem unitar. Parlamentul aprobă
formarea cabinetului şi îl poate revoca, adoptă legile pe care executivul le va
aplica. Dacă acesta din urmă va întâmpina dificultăŃi, greutăŃi în aplicare,
atunci va cere parlamentului să facă unele corecturi, să reanalizeze legile şi să
le adapteze mai bine situaŃiei. În anumite împrejurări istorice guvernul poate
dizolva parlamentul. RelaŃii similare există între parlament şi puterea
judecătorească.
Aşadar, regimul parlamentar presupune autonomia funcŃională a celor
trei puteri în realizarea funcŃiilor etatice şi dispun, fiecare, de instrumentele
juridice necesare pentru a efectua controlul reciproc. In cadrul acestor
conexiuni dintre organele statului, cele care aplică strategia politică stabilită
sunt Parlamentul şi Preşedintele (şeful statului) prin intermedierea unui guvern
(cabinet) care dă socoteală în faŃa Parlamentului. Pivotul sistemului politic,
într-un astfel de stil de a face politica, este guvernul în frunte cu Premierul
său, care mai presus de responsabilitatea gestiunii afacerilor publice o are pe
cea de a pune în aplicare arta de a menŃine, de a reconstrui echilibrul dintre
puteri. Regimul parlamentar a cunoscut două forme: dualistă şi monistă.
Regimul parlamentar monist presupune exercitarea responsabilităŃii de
către guvern doar în faŃa Parlamentului (aşa cum sunt majoritatea regimurilor
parlamentare din Europa) şi regimul parlamentar dualist, care presupune
responsabilitatea guvernului atât în faŃa Parlamentului, cât şi în faŃa şefului
statului.
197

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Organigrama sistemului parlamentar este următoarea:
VotanŃii
aleg
Legislativul
Preşedintele
numeşte sau
demite
Primul – ministru
numeşte formal
alege
Cabinetul
administrează
Ministerele /
Departamentele
- regimul prezidenŃial se întemeiază pe separarea şi specializarea
puterilor în stat, fapt ce implică necesara cooperare funcŃională a lor pentru a
realiza eficient funcŃiile etatice. Controlul echilibrului puterilor este exercitat de
şeful statului (precum în S.U.A.), ales prin sufragiu universal (direct sau printrun
grup de electori). Monocefalismul Executivului şi caracterul reprezentativ al
şefului acestuia, care este în acelaşi timp şi şeful statului, se întemeiază pe o
majoritate parlamentară în favoarea Preşedintelui. Membrii guvernului sunt
răspunzători numai în faŃa şefului statului care nu poate fi demis de către
Parlament.
198

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
VotanŃii aleg
Preşedintele numeşte
Legislativul
Guvernul administrează
Reprezentarea în regimul prezidenŃial
(după Rod Hague et. al., Comparative
Government and Politics, 1994)
Ministerele / AgenŃiile
guvernamentale
- regimul semiprezidenŃial sau de dualitate a puterii, în cadrul căruia
puterea supremă se împarte între parlament şi preşedinte - şeful statului care
este ales prin sufragiu direct, universal, egal şi secret. Executivul şi celelalte
instituŃii de stat se supun atât şefului statului, cât şi parlamentului. În unele
state preşedintele (implicit, de exemplu, în S.U.A.) îşi asumă puterea
executivă, regimul devenind prezidenŃial;
Reprezentarea în regimul semiprezidenŃial
(după Rod Hague et.al., Comparative Government and Politics, 1994) este în
felul următor:
VotanŃii aleg
Premierul /
Primul
Ministru
numeşte
Preşedintele
Legislativul
aprobă şi
poate revoca
executivul
alege
Guvernul
prezidează
administrează
Ministerele/AgenŃiile guvernamentale
199

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
- regimul de cabinet apare acolo unde executivul are puterea de
decizie, exercitată pe baza respectării ConstituŃiei şi a legilor în vigoare.
Guvernul elaborează proiectele de legi, ia hotărâri de guvern, primul ministru
deŃine o mare putere în mâinile sale încât în anumite situaŃii poate dizolva
camera reprezentanŃior. Dar cabinetul este supus controlului democratic din
partea opoziŃiei, a parlamentului, a presei;
- regimul monarhic limitat, în cadrul căruia şeful statului este regele
ereditar dar puterea acestuia este limitată de un parlament rezultat din
sufragiu universal. Când între cele două puteri se formează raporturi
echilibrate, monarhia va deveni dualistă. ConŃinutul concret al acestor
raporturi diferă de la Ńară la Ńară, de la etapă la etapă. Parlamentul devine
instituŃia care adoptă legile iar regele urmează să-şi asume puterea executivă;
- statul partidocratic, în cadrul căruia partidul politic care a câştigat
alegerile va impune guvernului realizarea programului, a directivelor sale.
Guvernul consultă periodic conducerea de partid, fiind, totodată, controlat de
parlament. OpoziŃia şi presa au un rol însemnat în viaŃa politică, în regăsirea
echilibrului de interese la scară socială globală. Rolul parlamentului este mai
scăzut într-un astfel de regim, deoarece programele guvernamentale depind
în mai mare măsură de hotărârile partidului victorios în alegerile generale.
Conducerea acestuia stabileşte linia de conduită a guvernului.
- regimul dictatorial constă în exercitarea unei dominaŃii totale la
scara societăŃii globale prin fuziunea puterilor ce sunt angajate
monodirecŃional în realizarea unei strategii politice cu obiective precise,
riguros ierarhizate.
Chiar dacă în structura statului rolurile sunt specializate formal-juridic,
ierarhizate funcŃional, lăsându-se aparenŃa existenŃei mai multor puteri etatice,
ca în cazul statului socialist, în fond întregul sistem de organe ale statului este
articulat în jurul pivotului său-puterea executivă. În aceste condiŃii Legislativul
devine o fabrică de reguli general - obligatorii, iniŃiate şi impuse prin
constrângeri de către Executiv. Şeful executivului este, în fapt, şeful statului,
având o putere hiperpersonalizată, adesea amplificată până în zona
paranormalului de cumularea mai multor funcŃii în stat şi, mai ales, a unor
funcŃii extrastatale (de pildă, aceea de şef al partidului unic, al unei organizaŃii
de tipul Frontului NaŃional Unic etc.). Regimul politic dictatorial este, în
principiu, un regim autoritar, instituit şi menŃinut prin constrângeri, prin
valorificarea masivă a deŃinerii monopolului asupra mijloacelor de represiune
în relaŃiile cu societatea civilă.
- regimurile mixte sunt cele mai răspândite, fiind rezultate din
combinarea unor elemente aparŃinând tipurilor de regimuri caracterizate
anterior, în special regimurilor parlamentar clasic şi prezidenŃial. Fiecare Ńară
are o construcŃie statală specifică, unică, iar modul concret de funcŃionare a
instituŃiei statale în ansamblul ei este dependent de o serie de factori cauzali şi
condiŃionali (politici, economici, demografici, sociali, culturali, spirituali,
ecologici), astfel încât practica etatică poartă marca acestora, fiind de fiecare
dată originală, adesea unică şi imprevizibilă.
200

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Un alt criteriu după care statele se deosebesc este forma de
guvernământ. În funcŃie de numărul de persoane care exercită puterea
suverană în stat (una singură, un grup restrâns sau majoritatea corpului de
cetăŃeni) rezultă trei tipuri principale de state: monocraŃia, oligarhia şi
democraŃia.
MonocraŃia (din gr. monos – singur şi kratos – autoritate) constă în
exercitarea autorităŃii publice de către o singură persoană (cel care deŃine
puterea supremă în stat a fost denumit faraon, rege, împărat, prinŃ, consul,
“preşedinte” etc.). În funcŃie de modul de legitimare a puterii titularului
suveranităŃii, monocraŃiile au avut diferite variante: 1. Monarhiile de drept
divin, în cadrul cărora puterile conducătorului sunt considerate de provenienŃă
divină; 2. AutocraŃiile (sunt legitimate prin susŃinerea ideii că puterile
conducătorului îi aparŃin acestuia în exclusivitate); 3. Cezarismul democratic
(puterile conducătorului sunt justificate prin faptul că ar emana din popor). În
diferite situaŃii istorice statul monocratic s-a transformat în tiranie, în
totalitarism (statele lui Hitler, Stalin, Mao, Franco, Ceauşescu etc.). Pe fondul
dezvoltării economice, sociale şi culturale specifice ultimului secol, sub
impulsul informatizării societăŃii, al dezvoltării comunicaŃiilor prin satelit, al
ultimei revoluŃii ştiinŃifice şi tehnologice, monocraŃiile şi-au diminuat raŃiunile
de existenŃă, devenind tot mai rare.
Oligarhia (din gr. oligos – puŃin numeros şi arche – comandant)
constă în exercitarea autorităŃii publice de un număr restrâns de persoane,
fără ca acest grup conducător să aibă delegaŃie din partea naŃiunii, a corpului
electoral. Constituirea grupului conducător se face altfel decât prin alegeri
democratice, pe baza unor criterii prestabilite - poate în funcŃie de avere
(plutocraŃie), poate prin apartenenŃa ereditară la o categorie socială
(aristocraŃie), poate în funcŃie de vârstă (gerontocraŃie) etc. Guvernarea
oligarhică se exprimă în monopolizarea puterii de către o minoritate-fapt care,
în zilele noastre, a intrat în contradicŃie cu tabla de valori general-umane, cu
tendinŃele de informatizare şi globalizare ale societăŃii şi cu spiritul democratic.
DemocraŃia, dacă ar fi să recunoaştem formula lui Abraham Lincoln –
un clasic preşedinte al S.U.A., este “guvernarea poporului de către popor şi
pentru popor”. DemocraŃia este o stare de conştiinŃă şi de cultură politică,
conform cărora puterea trebuie să aparŃină ansamblului cetăŃenilor şi este, în
acelaşi timp, o practică politică, un tip de stat unde domneşte voinŃa poporului
sau voinŃa majorităŃii.
În lumea contemporană crezul democratic a devenit tot mai extins,
pornindu-se de la concepŃiile politice din secolul al XVIII-lea care au reglat
experienŃa britanică a construcŃiei tipului de stat liberal, revoluŃiile americană şi
franceză, urmate de adoptarea marilor constituŃii specifice statelor
democratice. Astfel, democraŃiile care au intrat pe scena istoriei au fost, în
esenŃa lor, liberale; ele au promovat drepturile omului şi ale cetăŃeanului,
pluralismul politic, universalizarea dreptului de vot, a celorlalte drepturi politice,
implicit a dreptului de contestare. Statele democratice au fost în aşa fel
construite încât în exercitarea dominaŃiei să fie garantate drepturile naturale
ale omului, libertatea şi egalitatea de drept, solidaritatea şi pacea sociale,
201

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
echilibrul între drepturile şi obligaŃiile agenŃilor acŃiunii sociale. Organizarea
statului a fost concepută mai mult ca un mod de limitare a puterii în raport cu
cetăŃeanul decât ca un mod de exercitare a ei. Valorile centrale ale statului
democratic izvorăsc chiar din art.1 al “DeclaraŃiei drepturilor omului şi ale
cetăŃeanului” din 26 august 1789 : “Oameni se nasc liberi şi rămân liberi şi
egali de drept”. Guvernarea poporului de către popor se bazează pe faptul că
fiecărui cetăŃean îi este recunoscută vocaŃia şi capacitatea de a participa la
guvernarea colectivităŃii; guvernământul rezultă din alegeri generale şi rămâne
răspunzător în faŃa electoratului, reprezentativitatea guvernanŃilor este
transparentă, poate fi testată, poporul poate să reînnoiască oricând
guvernanŃii săi.
În democraŃie poporul se poate exprima în diferite modalităŃi:
democraŃia directă (viabilă în comunităŃile mici, la nivelul unor organe locale
ale statului-atunci când este posibilă participarea tuturor cetăŃenilor la luarea
unor decizii, la adoptarea unor norme cu putere de lege etc.); la nivel
macropolitic este mai frecventă democraŃia semidirectă, în cadrul căreia
poporul împarte puterea cu reprezentanŃii desemnaŃi chiar de el (referendum,
plebiscit, dezbaterea publică a unor proiecte de legi etc.); democraŃia
reprezentativă, atunci când poporul suveran desemnează reprezentanŃii care
vor acŃiona în numele şi în locul lui. În exercitarea acesteia au o mare
importanŃă tehnicile de control asupra activităŃii guvernanŃilor, astfel încât şi
aceştia să respecte legile existente, să exercite puterea nu în nume personal,
ci în spiritul legilor, să nu substituie voinŃei poporului voinŃa lor particulară.
Deşi nu vom găsi două state democratice identice, deşi
democraŃia funcŃionează cu fisuri, sincope, defazări etc., ea se impune cu tot
mai multă forŃă în dezvoltarea politică globală contemporană. Aceasta întrucât
conŃine în sine suficiente resurse pentru a se putea adapta aspiraŃiilor,
aşteptărilor unor categorii tot mai largi de cetăŃeni.
4. Tipuri de investire a personalului guvernant;
parlamentul
Pentru a putea funcŃiona eficient, organele statului au nevoie de
oameni formaŃi, specializaŃi, de profesionişti ai politicii şi de o mulŃime de
funcŃionari care-i deservesc conform status-urilor şi rolurilor existente. În
aparatul de stat sunt posturi ce necesită pregătire universitară şi
postuniversitară, absolvirea unor colegii, studii medii etc., rezultând o
birocraŃie neomogenă. Dar deasupra acesteia se situează personalul politic
investit cu atributele de putere. Investirea acestuia pe posturi se realizează
prin mecanisme uneori complicate care, de regulă, combină organizarea
alegerilor generale cu cooptarea, numirea, promovarea, organizarea de
concursuri pentru ocuparea de posturi etc.
Mai puŃin acceptate de opinia publică sunt procedurile nedemocratice
de ocupare a posturilor în conducerea unui stat - procedee mai rar întâlnite în
statele democratice. Legitimarea elitei guvernante prin astfel de tehnici de
202

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
selecŃie şi de investire a personalului nu este uşor de acceptat de către
cetăŃenii care au o cultură politică funcŃională. Moştenirea puterii pe cale
ereditară (cazul monarhilor sau a adunărilor ereditare - Camera Lorzilor în
Anglia, Curtea Pairilor în timpul RestauraŃiei din FranŃa) sunt modalităŃi de
legitimare tot mai puŃin invocate în epoca noastră. De fapt, majoritatea
monarhiilor contemporane au un rol aproape simbolic - regii "domnesc dar nu
guvernează". Clasa politică investită cu exercitarea efectivă a puterii este
eligibilă în toate statele democratice.
Dezvoltarea vieŃii politice contemporane valorifică dinplin investirea
personalului guvernant prin intermediul scrutinului general. În toate Ńările cu
tradiŃii democratice alegerile sunt calea legitimă de încredinŃare a exerciŃiului
puterii. Luptele electorale sunt momente cheie în edificarea structurii statale
democratice, iar legile electorale care le reglementează sunt produse
esenŃiale ale gândirii politice europene din epoca modernă. Dreptul de vot
universal se corelează cu valorile politice - filosofice ale revoluŃiei franceze
exprimate în lozinca: "libertate, egalitate, fraternitate", cu filosofia drepturilor
omului şi ale cetăŃeanului. În jurul acestora s-a ridicat o întreagă suită de
probleme care au antrenat numeroase dispute între liberali şi socialişti, între
extremele eşichierului politic. Indiferent de disputele ideologice, alegerile au
devenit o practică acceptabilă pe temeiul recunoaşterii voinŃei majorităŃii ca
bază a validării rezultatelor alegerilor şi, pe această cale, a însăşi legitimităŃii
puterii instaurate în stat.
Punerea în aplicare a dreptului de vot a avut o evoluŃie de la sufragiul
restrâns (cum era şi în România, în a doua jumătate a secolului trecut,
restricŃionat de cens) la cel universal, îmbinând formele de alegere directă şi
indirectă a personalului guvernant; au evoluat către o reprezentare
proporŃională a voinŃei electoratului, care presupune ca votul fiecărui cetăŃean
să fie egal cu al oricărui altuia în condiŃiile respectării secretului votului. În
Ńările cu vechi tradiŃii democratice toate momentele campaniei electorale şi ale
exercitării dreptului de vot sunt riguros supravegheate de reprezentanŃii tuturor
forŃelor politice aflate în competiŃie.
În secolul nostru s-au impus două tipuri de sisteme electorale:
a) sistemul electoral cu reprezentare proporŃională, care asigură
reprezentarea tuturor forŃelor politice, minorităŃilor, grupurilor de opinie din
fiecare circumscripŃie electorală, corespunzător voturilor obŃinute;
b) sistemul electoral majoritar, în care este considerat învingător
acela care obŃine numărul cel mai mare de voturi. În acest caz poate să apară
următoarea situaŃie: candidatul unui partid nepopular va obŃine 29% din
sufragii, care este prea puŃin în comparaŃie cu totalitatea voturilor celorlalŃi
candidaŃi ai altor partide, care dacă ar fi prevăzut astfel de rezultate s-ar fi
coalizat pentru obŃinerea majorităŃii absolute. În unele Ńări se organizează
două tururi de scrutin: la primul tur sunt declaraŃi învingători acei candidaŃi
care au obŃinut majoritatea absolută (adică jumătate plus unu din numărul
total al celor cu drept de vot) iar la al doilea tur de scrutin va fi suficientă
majoritatea simplă. Dezavantajul acestui sistem electoral este acela că multe
forŃe politice, grupuri minoritare, neobŃinând suficiente voturi, nu vor accede la
203

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
a fi reprezentate în forul politic. Pornind de la o astfel de situaŃie, cei care
elaborează proiectul legii electorale, apoi cei care o vor adopta, vor trebui să
aducă corecturi unui astfel de sistem electoral.
Cei aleşi urmează să reprezinte interesele alegătorilor într-una din
alternativele posibile: conform mandatului imperativ - ceea ce înseamnă că
reprezentantul trebuie să exprime cu fidelitate voinŃa alegătorilor şi, în cealaltă
alternativă, conform mandatului reprezentativ - adică reprezentantul va da
expresie voinŃei naŃiunii din care el face parte împreună cu alegătorii săi
conform teoriei suveranităŃii naŃionale.
Sistemele electorale sunt nu numai modalităŃi de selecŃie şi investire a
personalului politic în statele democratice, ci şi factori importanŃi care
influenŃează şi orientează dezvoltarea vieŃii politice în ansamblul ei.
Rezultatele cele mai importante ale alegerilor sunt concretizate în
alcătuirea parlamentului şi în selectarea preşedintelui - şeful statului.
Parlamentul, în statele democratice, constituie principala instituŃie a puterii, a
cărei importantă misiune este adoptarea legilor. Ca adunare a aleşilor
poporului, parlamentul poate avea o structură unicamerală sau bicamerală.
În România parlamentul este bicameral: Camera DeputaŃilor şi camera
superioară - Senatul. Ca în toate statele democratice, aleşii din cele două
camere (cu unele excepŃii) sunt oamenii unor partide. Ei au fost selectaŃi,
propuşi şi susŃinuŃi în campania electorală ca şi candidaŃi ai partidelor din care
provin.
Ca instituŃie de bază în viaŃa statului, parlamentul exercită mai multe
funcŃii printre care cele mai importane sunt:
a) funcŃia de reprezentare a principalelor curente politice din
societate, a opŃiunilor esenŃiale privind dezvoltarea globală a societăŃii. În
acest sens, pentru a nu pierde legătura cu electoratul, cu societatea,
parlamentul îşi poate crea instituŃii specializate care au menirea de a cerceta
viaŃa socială, problemele noi apărute, să organizeze comisii parlamentare,
contacte cu publicul, întâlniri cu electorii, să creeze posturi pentru specialişti şi
consilieri ai parlamentarilor, şefilor de comisii etc. Contactul viu cu realitatea
socială este o condiŃie a realizării eficiente a unei bune reprezentări a voinŃei
naŃionale în procesul de elaborare şi adoptare de noi legi, de amendare a
legilor erodate;
b) funcŃia de legiferare sau de adoptare a legilor. Proiectele de legi,
iniŃiativele legislative pot veni de la comisii parlamentare, de la un grup
parlamentar, de la guvern, ministere, sindicate etc. Elaborarea unei legi
parcurge un drum, o procedură complexă diferită de la un stat la altul. Într-o
primă fază preparlamentară este conceput şi redactat un proiect de lege;
acesta va fi supus apoi spre examinare unei comisii de experŃi care vor putea
face corecturi şi îşi vor da avizul. Într-o altă fază, cea parlamentară, proiectul
de lege va fi studiat de o comisie parlamentară, amendat şi avizat pentru a fi
discutat în parlament. Urmează apoi dezbaterea în camere articol cu articol,
supunerea la vot în şedinŃe publice. Articolele de lege sunt adoptate cu
majoritatea relativă (simplă) de voturi, dar pot să apară unele situaŃii care
impun recursul la majoritatea absolută.
204

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
În faza post - parlamentară legea va fi publicată, aplicată, respectată.
c) funcŃia de a asigura o bună selectare a personalului
guvernamental, de a aproba guvernul şi de a exercita un control politic
asupra activităŃii acestuia, a celorlalte puteri din stat. Parlamentul îşi dă votul
de investitură noului guvern şi aprobă programul de guvernare, conferindu-le
în acest mod autoritatea necesară. Parlamentul va putea, uneori, să retragă
sprijinul său faŃă de executiv şi atunci va introduce în dezbatere publică o
moŃiune de cenzură. Toate acestea se desfăşoară în deplin acord cu
prevederile ConstituŃiei.
În literatura politologică contemporană apar frecvent poziŃii ideologice
care încearcă să promoveze teza declinului parlamentarismului în favoarea
unei conduceri tehnocratice exercitată de specialişti, de instituŃii specializate
pe domenii, numite şi controlate de guvern. Se invocă argumente potrivit
cărora s-a produs un transfer de competenŃe de la parlament către comisiile
de specialişti, că tot mai multe şi mai importante probleme pot fi soluŃionate nu
în parlament, ci în afara acestuia, că parlamentarii, pentru a putea face faŃă
rolurilor lor, trebuie să beneficieze de serviciile unui număr foarte mare de
specialişti, guvernul trebuie să-şi lărgească foarte mult competenŃele şi să
poată emite diverse decrete care să completeze şi să concretizeze legile, că
în ultimele decenii doar 15-20% din totalul legilor adoptate au rezultat din
iniŃiative ale parlamentelor etc. Se preconizează astfel noi raporturi între
organele statului de drept prin care să se asigure o eficienŃă sporită activităŃii
celui mai important agent politic contemporan, un nou echilibru intern
(cratopolitic) şi un nou echilibru social global.
5. Statul, puterea politică şi sistemul juridic
Fără îndoială, conceptul de putere politică deŃine o poziŃie centrală
în politologie, dar are funcŃii explicative şi în sociologia dreptului, pentru că
sistemul juridic este o emanaŃie a puterii, este finalitate, mijloc şi referenŃial ale
acŃiunii statale de creare, menŃinere, dezvoltare sau schimbare a unei ordini
sociale.
Cu siguranŃă, noŃiunea de putere este foarte veche; în fond, istoria
conceptului a fost corelativă celor de stat, de guvernare, drept etc. Gânditori
importanŃi (Platon, Aristotel, Toma, Machiavelli, Hobbes, Locke, Montesquieu,
Rousseau, Marx, Weber, etc.) au utilizat sensuri diferite ale acestui termen. J.
Locke chiar definea puterea politică ca fiind “dreptul de a legifera, de a
condamna la moarte şi, în consecinŃă, de a aplica sancŃiuni majore”. Ulterior,
au fost formulate sute de definiŃii logice ale puterii, care au scos în evidenŃă
alte note specifice, au fost făcute corelaŃii logice ale noŃiunii de putere cu
noŃiuni suprapuse şi conexe: autoritate publică, influenŃă, control etc.;
totodată, au fost efectuate studii sociologice şi psihologice asupra relaŃiilor de
putere în diferite sociogrupuri. Robert Dahl a semnalat existenŃa a 14 mii de
forme de manifestare a puterii. Deasupra acestor forme concrete el a elaborat
o definiŃie de referinŃă a puterii, ca raport între agenŃii acŃiunii sociale, prin care
205

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
unul dintre ei îi constrânge pe alŃii să acŃioneze altfel decât ar fi făcut-o fără
aceasta. În fond puterea este expresia unor relaŃii asimetrice între doi agenŃi,
egali de drept, dar diferiŃi ca nivel intelectual, abilitate, avere, prestigiu,
aptitudini, performanŃe în acŃiune etc. Sub această conotaŃie puterea poate fi
observată în orice grup social (în familie, în şcoală, în întreprindere, în partid,
în biserică etc.). Întrucât puterea stă la originea coeziunii, echilibrului
sociogrupului, a bunei funcŃionări a relaŃiilor dintre membrii grupului şi a
relaŃiilor sale externe, în societăŃile contemporane structurile de putere sunt
instituŃionalizate, sunt reglate de norme generale (legi) şi de norme specifice
(regulamente proprii, statute etc.). Acestea protejează grupul de virtuale
conflicte, de aspiraŃia membrilor săi de a-şi mări autonomia, de o posibilă
disoluŃie.
Mijloacele de exercitare a puterii sunt extrem de diverse:
constrângerea, recompensele, pedepsele, presiunile fizice sau morale,
persuasiunea, manipularea, corupŃia etc. După A. Etzioni, instrumentele de
exercitare a puterii sunt fie fizice, fie materiale, fie simbolice. De aici poate fi
dedusă o clasificare a puterii: puterea este fie coercitivă (de exemplu, forŃele
militare), fie persuasivă (de exemplu, propaganda), fie utilitară (de exemplu,
sancŃiunile economice). Aplicarea puterii poate fi într-una dintre cele trei
variante anterioare sau poate rezulta din diversele lor combinări. 36
Puterea generală a unei colectivităŃi umane poate să aibă diferite
specii: puterea politică, puterea religioasă, puterea economică, puterea
informaŃională, puterea spirituală, puterea militară etc. Specificul puterii
politice constă în aceea că deciziile şi eforturile sale de persuadare vizează
societatea globală; ea exercită controlul şi reglementarea ansamblului relaŃiilor
sociale, fără a fi necesar a aduce atingere intereselor individului. În acest
sens, într-un dicŃionar de politologie este consemnat faptul că “puterea politică
asigură controlul şi regularizarea ansamblului relaŃiilor sociale. Intervenind în
numele normelor, credinŃelor şi valorilor împărtăşite în comun, ea păstrează o
coeziune minimală între membrii unei societăŃi îmbibate de relaŃii conflictuale.
Puterea politică este un grad de dominare recunoscut, acceptat şi respectat,
adică este legitimă. Însă, în funcŃie de societate, ea va fi mai mult sau mai
puŃin diferenŃiată, centralizată şi instituŃionalizată.” 37
ExistenŃa statului, ca agent al acŃiunii politice, este condiŃionată de
teritoriul şi de populaŃia sa, este determinată de elementul său esenŃial, care
constă în acŃiunile personalului de decizie, execuŃie şi control (guvernanŃilor).
Acest element al statului este desemnat prin termenul fie de “putere de stat”,
fie cel de “autoritate publică”. Evident, este vorba de o putere politică-aceasta
fiind capacitatea guvernanŃilor, a organelor statului de a lua, pe calea unor
manifestări de voinŃă unilaterale şi în afara oricărei subordonări faŃa de vreo
autoritate superioară sau concurentă, măsuri obligatorii, susceptibile de a fi
impuse respectului general cu ajutorul forŃei de constrângere care a fost
36 Vezi A. Etzioni, “The Active Society”, New York, The Free Press, 1968, p.350-386
37 Dominique Chagnollaud, “DicŃionar al vieŃii ploitice şi sociale”, Edit. ALL, Buc., 1999,
p.139
206

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
constituită în acest scop. 38 Puterea politică este exercitată de agenŃi
specializaŃi din cadrul statului, înŃeles ca instituŃie a instituŃiilor. Statul are
capacitatea şi monopolul de a adopta legile, de a lua deciziile constrângătoare
pentru toŃi, de a arbitra în mod public litigiile, de a exercita puterea de coerciŃie
legitimă. Statul dispune şi de o administraŃie prin care normele existente sunt
aplicate şi respectate.
În esenŃă, puterea semnifică disponibilităŃile, capacitatrea unui agent
politic de automobilizare, de organizare şi influenŃare a altor agenŃi politici şi
sociali, a opiniei publice în sensul de a-şi atinge cu o eficienŃă cât mai mare,
într-un timp cât mai scurt, programul sau strategia politică. Acestea sunt
valabile şi pentru stat ca instituŃie a puterii, ca principal agent politic de pe un
teritoriu delimitat prin graniŃe. Puterea unui stat, din punctul de vedere al
cuprinderii şi intensităŃii, este dependentă de o serie de factori, cum sunt
nivelul de dezvoltare economică, tipul de cultură politică-juridică, mentalul
colectiv, volumul de resurse politice aflate la dispoziŃia organelor statului, a
autorităŃii publice, tipul de legitimitate, suportul popular şi politic, dar mai ales
ştiinŃa şi capacitatea de a converti resursele politice în instrumente politice
operaŃionale menite să conducă la realizarea cu eforturi minime şi cu
performanŃe politice-juridice maxime obiectivele asumate. Îndărătul tuturor
acestor condiŃionări se situează capacitatea managerială a autorităŃii
statale, împreună cu a sistemului politic, al cărei axă este statul. O astfel de
capacitate poate fi evaluată după criteriile eficienŃei acŃiunii sociale în genere.
Din acest punct de vedere, există mari diferenŃe între state. Am putea avea în
vedere, prin comparaŃie, statele din Europa de Est care s-au debarasat de
comunism şi vom putea constata mărirea decalajelor dintre ele sau apariŃia unor
decalaje noi datorate instituirii şi funcŃionării noilor puteri. În cazul României,
vidul de putere, contestarea legitimităŃii noii puteri aflate în curs de instalare
după evenimentele din decembrie 1989, minusurile autorităŃii publice împreună
cu nepregătirea în managementul politic a noii clase politice, explică, în bună
măsură, rămânerile în urmă faŃă de celelalte Ńări foste comuniste. O astfel de
experienŃă dramatică şi extrem de costisitoare, pe toate planurile vieŃii sociale,
constituie o mare lecŃie pentru istorie. ObŃinerea unei eficienŃe maxime în
practica politică presupune, înainte de toate, stăpânirea ştiinŃelor politice şi
juridice, o cultură socio-umanistă temeinică, o experienŃă amplă obŃinută în
practica politică – adică un profesionalism în domeniu.
Pentru a se asigura o bună funcŃionare a puterii, pentru a se preveni
abuzul de putere, pentru a fi prevenite virtuale primejdii pentru individ,
emanate din exerciŃiul puterii, în statele democratice puterea a ajuns la un
grad ridicat de instituŃionalizare, Ńinută astfel sub controlul societăŃii civile,
asigurându-se respectarea principiului transparenŃei. Puterea politică nu
aparŃine oamenilor care au cucerit-o, care o exercită, ci instituŃiilor politice.
Oamenii, de îndată ce sunt încadraŃi pe posturi (ca senatori, preşedinte,
prefect, primar, ministru etc.), vor acŃiona în acord cu competenŃa bine
precizată şi delimitată juridic. Pentru a face faŃă solicitărilor în creştere,
38 Vezi T. Drăganu, “Drept constituŃional şi instituŃii politice”, Vol.I, Lumina Lex, p.203
207

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
puterea politică a statelor contemporane s-a specializat, a fost supusă unui
proces de diviziune. Aceasta nu numai pentru a spori eficienŃa diferitelor
organe ale statului, ci şi pentru a fi respectat principiul “puterea opreşte
puterea”. S-a confirmat astfel celebra teorie a lui Montesquieu a “guvernării
moderate”, fapt posibil în condiŃiile multiplicării instanŃelor de decizie statală, a
adâncirii diviziunii puterii conform funcŃiilor specifice: de legiferare, de punere
în practică, de arbitrare a litigiilor, de apărare, de asigurare a liniştii publice şi a
securităŃii cetăŃeanului, de reglare a integrării în societatea globală etc. În
acest fel puterea vine să servească mai bine cetăŃeanul, ea se adaptează
aspiraŃiilor generale ale societăŃii civile construindu-şi un echilibru prin
moderare, între subputerile ei specializate. Tehnicile de guvernare
moderată, care se practică în democraŃiile avansate, sunt complementare
regulii constituŃionale a separării puterilor. În democraŃiile avansate operaŃia
de identificare a deŃinătorilor puterii politice nu este simplă. Adesea instanŃele
oficiale ale puterii au o influenŃă redusă, uneori amplificată de actori periferici
ai luării deciziilor, de acŃiunile contraputerilor (partide din opoziŃie, presa,
sindicate, grupuri de presiune, opinia publică etc.), care pot interveni prin
utilizarea mijloacelor lor de influenŃare, reuşind adesea să determine puterea
politică instituŃionalizată să negocieze, să modifice o lege, să renunŃe la o
decizie, să retragă un proiect etc. Aşadar, puterea în statele democratice este
profund divizată; la împărŃirea, exercitarea şi influenŃarea deciziilor ei participă
o multitudine de instituŃii, de agenŃi informali, de contraputeri. Dar atomizarea
puterii se subordonează principiului unităŃii, coerenŃei, eficienŃei şi echilibrului
specific funcŃionării sale.
Orice colectivitate umană posedă un minimum de organizare şi
conducere care implică puterea, adică dominaŃia unor oameni de către alŃii.
Puterea este expresia unor raporturi interumane asimetrice (de dominaŃie -
supunere, comandă - ascultare, guvernanŃi - guvernaŃi, decizie - execuŃie etc.)
care conduc la apariŃia unor ierarhii sociale, funcŃionale şi valorice. Puterea
politică ne apare ca o realitate socială concretizată în abilitatea de a controla
conduitele altora, în supunerea majorităŃii membrilor dintr-o comunitate unei
elite diriguitoare.
Puterea politică vizează relaŃiile de organizare şi conducere generală
a unei comunităŃi, care, antrenează toŃi membrii societăŃii, straturile sociale,
clasele, naŃiunea, poporul, în efortul conştient pentru realizarea unui program
de organizare a societăŃii, de satisfacere a nevoilor individuale şi comunitare,
de atingere a unei prosperităŃi, de evitare a acŃiunii factorilor de dezordine.
Urmare a unei abordări istorice, vom putea conchide că formele
puterii au evoluat de la cele preetatice la cele etatice, de la puterea difuză
la puterile specializate, reglate de norme juridice. Perioada modernă şi
cea contemporană reprezintă paşi extrem de importanŃi în creşterea
procesului de raŃionalizare, logicizare şi eficientizare a puterii sociale în
general, a puterii etatice în special. Aceasta se datorează creşterii gradului de
instituŃionalizare a puterii politice şi a extinderii forŃelor sociale preocupate de a
obŃine o legitimare cât mai consistentă, adică o acceptare a puterii în mediile
sociale cele mai largi-fapt ce a necesitat eforturi conştiente şi perseverente de
208

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
a adapta puterea politică valorilor esenŃiale ale comunităŃii umane în întregul
ei, de a o aduce în serviciul intereselor generale, a DreptăŃii sociale şi a
Binelui general.
În zilele noastre puterea etatică deŃine un indice ridicat de
instituŃionalizare a organelor componente, a tipurilor de acŃiuni la care este
chemată să recurgă, să le iniŃieze sau să le realizeze efectiv, a status-urilor şi
rolurilor reprezentanŃilor şi guvernanŃilor, a posturilor birocratice din aparatul
de stat. Puterea politică specifică sistemelor democratice a devenit minuŃios
instituŃionalizată, reglată de reguli juridice în exercitarea tuturor funcŃiilor ei, pe
toate palierele ierarhice, de la nivelul central până la nivelele locale, adică este
completată de autoritatea publică. Statul, ca voinŃă de a crea o ordine şi un
echilibru, de a realiza practic o concepŃie a dreptăŃii în societatea de pe un
teritoriu dat, ca putere de a mobiliza resursele în vederea realizării prosperităŃii
generale şi a Binelui public, ca putere de comandă, de dominare în vederea
garantării securităŃii atât a indivizilor cât şi a societăŃii pe care o gestionează,
reprezintă el însuşi o ordine juridică, o reŃea de instituŃii centralizate şi
coerente în funcŃionarea lor, un mod de existenŃă juridică a comunităŃii umane
(popor, naŃiune, comunităŃi entice, religioase etc.) de pe un teritoriu
determinat. Pentru oamenii puterii, pentru organizaŃiile şi sociogrupurile
existente în societate, reŃeaua de instituŃii statale şi sistemul de reguli juridice
reprezintă standarde obligatorii menite să le orienteze şi încadreze
comportamentele concrete, fiind respectate prin forŃa de constrângere a
statului. Astfel, puterea politică este completată de ceea ce se numeşte
autoritate publică.
Autoritatea publică este, în fond, forma oficială sub care se
organizează şi funcŃionează puterea politică, este dată de sistemul de organe
(instituŃii) ce alcătuiesc edificiul statal, fiecare organ având un status bine
precizat şi definit juridic, o competenŃă în numele cărora este îndreptăŃit să
emită acte obligatorii, să controleze, să ia decizii susceptibile de a fi duse la
îndeplinire prin recurgere la forŃa de constrângere. Având autoritate publică,
oricare organ al statului se diferenŃiază de orice alte puteri extrastatale
(puterea economică, puterea religioasă, puterea unui partid politic, puterea
sindicatelor, puterea opiniei publice etc.). autoritatea publică a oricărui organ
al statului, începând de la cele centrale până la consiliul şi primarul dintr-o
comună sau până la judecătoria dintr-un oraş, îşi au legitimitatea într-un
sistem de norme juridice având ca obiect exercitarea puterii politice. Oamenii
care au ajuns pe posturi de reprezentare a puterii (în Parlament, consilii etc.)
şi de guvernare sunt investiŃi cu autoritatea de a converti deciziile politice în
decizii statale, urmând apoi ca acestea să fie impuse prin recurgerea la
mijloacele aflate la dispoziŃia autorităŃii publice, implicit la forŃa de
constrângere, astfel încât să fie atinse scopurile politice programate pentru o
etapă dată.
Pentru a avea eficienŃă, puterea politică trebuie să fie legitimă, să îşi
fi institutionalizat relaŃiile sale. Astfel, istoriceşte, au fost create instituŃii tot mai
complexe, diversificate, funcŃionale şi specializate în exercitarea puterii: statul
- cu toată reŃeaua de organe, partidele politice etc.
209

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
În vederea atingerii obiectivelor, a realizării efective a programului şi
ordinii socio - economice dezirabile - puterea politică, prin organele
specializate, modelează sistemul juridic şi, în primul rând, sistemul
normativ, legile promovate şi aplicate de un aparat juridic. Rezultă faptul că
sistemul juridic şi viaŃa politică a unei societăŃi sunt puternic conexate.
FuncŃionarea lor optimă este condiŃionată de intensitatea şi extensiunea în
timp a legitimităŃii. Legitimitatea puterii, a regimului ei, a normelor adoptate
constau în capacitatea lor de a se face acceptate de majoritate la scară
socială. Cu cât este mai larg acceptată şi susŃinută în societatea globală de
agenŃii politici, de partide - în principal, cu atât legitimitatea puterii este mai
consistentă şi eficienŃa aplicării dreptului va fi mai mare. O astfel de putere are
mare capacitate de a-şi exprima programatic opŃiunile politice - juridice, de a
modela sistemul normativ - juridic, de a aplica legea - fapt oglindit de
conceptul de autoritate.
După Max Weber, legitimitatea constă în convingerea că ordinea
socială dată este acceptată, întemeiată şi că autoritatea are drept conŃinut
exercitarea dominaŃiei legitime într-o colectivitate. Conducerea, guvernarea,
autoritatea pot avea fie o bază legal - raŃională, fie tradiŃională, fie
charismatică.
Clasificarea autorităŃii, după Max Weber:
Tipul Bazele Exemple
Obiceiurile, mentalităŃile, Monarhia,
TradiŃional tradiŃiile şi modul împământenit Republica islamică
de a face un anumit lucru
Ataşament intens faŃă de lider şi MulŃi lideri revoluŃionari
Carismatic faŃă de mesajul transmis de (Lenin, Fidel Castro,
acesta
Mao, Gorbaciov etc.)
Legal -
raŃional
Reguli, proceduri şi domnia legii
– funcŃia, nu persoana
210
BirocraŃia – Comisia
Europeană
Întemeierea legal - raŃională a guvernării şi autorităŃii consistă în
corpul de reglementări legale, puternic raŃionalizate, bine organizate logic.
Exercitarea autorităŃii presupune un aparat birocratic în cadrul căruia
persoanele ocupă posturile pe baza criteriilor de competenŃă. BirocraŃia
statelor moderne, considera Max Weber, înfăptuieşte o conducere legal -
raŃională, se sprijină pe principiul competenŃei autorităŃii, ordonat prin legi şi
reglementări administrative. Nivelurile de autoritate şi funcŃiile sunt ierarhizate
într-un sistem coerent de dominaŃie şi subordonare, în care gradele
superioare exercită controlul asupra celor inferioare. ViaŃa privată a
persoanelor care ocupă posturi în structura birocratică trebuie să fie total
despărŃită de cea publică.
Întemeierea tradiŃională a conducerii şi autorităŃii consistă în
respectarea obiceiurilor, tradiŃiilor, manifestând, din această cauză, opacitate
în raport cu noul, cu inovaŃiile sociale. Puterea ajunge, adesea, la acte

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
arbitrare, adoptă decizii dependente de conjunctură. GraniŃele dintre public şi
privat nu sunt precizate. Singurele limitări ale puterii provin din tradiŃie
(aspecte evidente în cazul patriarhatului, sultanatului, gerontocraŃiei etc.).
Întemeierea charismatică a conducerii şi autorităŃii rezidă în
recunoaşterea de către cei conduşi a calităŃilor, a puterii şefului, consimŃind la
o modalitate de supunere - alta decât cea democratică. Şeful charismatic
deŃine o putere absolută şi acŃionează în numele binelui comun pe care el
poate să-l procure pentru colectivitate, în virtutea scopurilor nobile cu care se
identifică.
Aceste trei tipuri de putere şi de autoritate nu sunt, într-o societate
dată, stabile, veşnice. Dimpotrivă, timpul, evoluŃia socială le erodează şi
determină, în acelaşi timp, transformarea lor una într-alta.
Aşadar, puterea politică este expresia unor raporturi sociale care
impun funcŃia de organizare şi conducere, concretizându-se, în esenŃă, în
activitatea statală. Ca raport dintre conducători şi conduşi, dintre guvernaŃi şi
guvernanŃi, puterea dezvoltă mecanisme în care, direct sau indirect, sunt
cuprinşi toŃi membrii societăŃii. Statul, ca instituŃie fundamentală, face posibilă
existenŃa puterii ca exerciŃiu al dominaŃiei pe un anumit teritoriu a unei
populaŃii de către un grup (elită) de indivizi. Statul dispune de o forŃă legală de
constrângere a membrilor săi individuali şi colectivi, afirmându-şi o anumită
personalitate morală. DeŃinând puterea juridică de supremă instanŃă, statul
edictează şi aplică legile, recurge la mijloace de persuasiune (convingere) sau
de constrângere (poliŃie, armată, aparat judiciar).
În fond, statul, aşa cum crede Ph. Parini, exercită două categorii de
competenŃe: a) organizează societatea sa, reglementează comportamentele
cetăŃenilor prin legi, cărora toŃi trebuie să le acorde supunere, asigură
respectarea prescripŃiilor imperative; b) garantează sănătatea societăŃii şi
mobilizează premisele pentru progresul acesteia. Ori, acestea devin fapte
sociale prin valorificarea sistemului juridic care condiŃionează înăbuşirea
entropiei, afirmarea ordinii socio - economice dezirabile, a raŃionalităŃii şi
eficienŃei acŃiunilor agenŃilor sociali, politici, juridici, economici etc. Dreptul este
o condiŃie sine qua non a raŃionalităŃii vieŃii sociale şi reuşeşte, în acest sens,
cu atât mai mult cu cât puterea politică este legitimă.
*
* *
Niciodată politica, statul şi dreptul nu au fost mai prezente, mai
active şi puternice decât în secolul XX. De aici a rezultat sporirea volumului de
preocupări, de la cele gazetăreşti până la cele ce vizează metafizica puterii, de
la cele observaŃional - empirice până la cele ştiinŃifice, politologice, de la cele
care le neagă, considerându-le efemere, până la cele care le acceptă,
axându-se pe investigaŃii specifice demersului pozitiv.
Dintr-o parte, Nietzsche vedea în statul de pretutindeni o maşină rece
de domesticire a mulŃimilor prin înăbuşirea vieŃii, a voinŃei, un monstru
mincinos şi uzurpator. În lucrarea sa intitulată "Aşa grăit-a Zarathustra" scria
211

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
că "În anumite locuri din lume există încă gloate şi turme, dar nu la noi, o, fraŃii
mei. La noi nu-s decât Statele. Statul? Ce-nseamnă el? Hai, deschideŃi-vă
urechile, căci vreau să vă vorbesc despre cum mor popoarele. Statul este cel
mai nesimŃitor dintre nesimŃitorii monştri. NesimŃitor, chiar şi când minte şi iată
ce minciună îi scapă din gură: "Eu statul, eu sunt poporul". Minciună! Statul
este un dresor al turmelor. Indiferent dacă este autoritar sau liberal -
democratic, statul îşi conservă natura - aceea de administrator al unor mase
degradate, desăvârşind în forme moderne o operă de domesticire a mulŃimilor
începută cu secole în urmă de creştinism, dispunând de o putere care
nivelează şi abrutizează. Oriunde în lume politica se reduce la un ansamblu
de manipulări; ea girează societatea existentă reuşind să anihileze forŃele
creatoare, să raŃionalizeze viaŃa, să egalizeze oamenii după un model unic, să
instaleze libertăŃi pur formale, aparente - de a alege între scopuri şi obiecte
interşanjabile. Acestea sunt valabile atât pentru democraŃie, cât şi pentru
dictatură. Socialismul, de pildă, ca moştenitor al despotismului, urmăreşte o
plenitudine a forŃelor statului, conducând la aneantizarea voinŃei individului.
Dintr-o altă parte, emană demersuri teoretice, justificări şi încercări de
a construi noi paradigme referitoare la caracterul ineluctabil al statului ca
garant al drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃeanului, ca expresie a
voinŃei şi sufletului naŃional, ca o şansă a emancipării universale şi a păcii
internaŃionale, ca principal mijloc de raŃionalizare a devenirii societăŃii şi ca
instrument de dezvoltare a tehnostructurilor şi infosferei. AderenŃii la această
orientare se opresc mai puŃin asupra preŃului care trebuie plătit de cetăŃean
pentru ca statul să-şi poată exercita efectiv o astfel de menire, asupra
volumului de renunŃări şi de sacrificii acceptabile.
Se ridică atunci probleme majore printre care: pe cine să credem? Să
fie statul o maşină de domesticire a mulŃimilor şi de raŃionalizare a acŃiunii
sociale? Să fie un Leviathan care asigură sub protecŃia sa şi a legilor fuziunea
tuturor cetăŃenilor în sânul naŃiunii? Să fie un laborator de cercetare, căutări şi
de creaŃie a civilizaŃiei de mâine? Să fie un garant al drepturilor omului şi ale
cetăŃeanului? Sau nu sunt puse bine astfel de întrebări... Şi iarăşi trebuie să
ne întoarcem la întrebarea iniŃială "Ce este politica? "
D. ELITELE, LIDERII, MASELE POPULARE – AGENłI AI PRACTICII
POLITICE
Toate societăŃile contemporane ne oferă fapte reale, oricând
constatabile, în privinŃa raporturilor dintre cei care conduc şi cei conduşi, dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi, dintre cei care exercită puterea şi cei care i se supun,
dintre cei care decid şi cei care execută, cei care controlează şi cei controlaŃi.
De asemenea, în cadrul marilor diviziuni ale muncii sociale (agricultură,
industrie, servicii, administraŃie, armată, învăŃământ, religie, etc.) status-urile
sunt dispuse ierarhic, piramidal – la vârf locurile fiind ocupate de cei mai
capabili, de cei care au promovat probele de selecŃie socială, de marile
personalităŃi ale domeniului. Mari personalităŃi, mari conducători, iniŃiatori ai
212

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
unor procese socio-politice istorice, coordonatori ai unor procese politice
sociale de anvergură istorică s-au format şi au activat şi în viaŃa politică (regi,
împăraŃi, preşedinŃi, principi, domnitori, miniştri, şefi de partide, etc.). În acest
context, problemele care pot fi ridicate, suscitând încă un viu interes, sunt:
Dacă în epoca noastră aceste concepte mai au acoperire în realitate? Dacă
personalităŃile politice, clasa (elita) politică şi masele populare sunt agenŃi ai
practicii politice? Care sunt funcŃiile acestora? În ce constă menirea istorică a
liderilor, a marilor personalităŃi politice? Dar a maselor populare?
1. Elitele politice şi personalităŃile
Încă în antichitate a fost sesizată şi teoretizată împărŃirea societăŃii în
clase sociale, straturi, pături, categorii, caste, etc., făcându-se observaŃia că
ar exista un segment social care-i include pe cei mai apŃi, pe cei care ar
avea astfel legitimitate deplină pentru a conduce. După Platon, de pildă, cei
cărora le-ar trebui acordată guvernarea sunt înŃelepŃii cetăŃii (filosofii), mai
târziu – gânditorii creştini susŃineau că politica ar trebui făcută de marii preoŃi,
de acele personalităŃi înzestrate cu har divin, unse de Dumnezeu pentru a
înfăptui pe Pământ un stat după chipul şi asemănarea celui divin; peste alte
câteva secole, în epoca modernă, s-a crezut că politica trebuie făcută de cei
luminaŃi, de cei care au demonstrat calităŃi naturale de conducători în
competiŃiile şi procesele vieŃii politice, etc. Aşa au proliferat concepŃiile elitare
într-un număr impresionant de versiuni. Conform acestora, istoria a fost
croită, realizată, reglată de elitele sociale care reprezintă calitatea, în timp ce
celelalte segmente sociale, în expresie generică - masele populare, sunt
cantitatea, contând pentru dezvoltarea socială doar ca număr. După Fr.
Nietzsche, mersul evenimentelor, schimbările istorice au fost hotărâte de cei
mari (aristocraŃi, nobili, eroi, etc.) şi puternici, de cei înzestraŃi cu voinŃa de
putere, ceilalŃi oameni constituie mulŃimile amorfe, difuze, incapabile de
acŃiune istorică. Masele sunt o copie difuză a oamenilor mari, pot semnifica
rezistenŃa pe care trebuie s-o înfrunte cei puternici, aptitudinea cea mai
importantă a mulŃimilor fiind aceea de a-i urma pe cei puternici, de a se
supune, de a se exprima ca instrument al celor mari. Un număr mic de
oameni supradotaŃi, cei care ştiu ce vor, afirma şi filosoful J. Dewey, duc
’’gloata’’ după ei. După V. I. Lenin, chiar clasa conducătoare are o
’’avangardă’’; I.V. Stalin a conceput şi clădit efectiv în cadrul acesteia din urmă
o ’’nomenclatură’’, un ’’aparat’’ iar înăuntrul aparatului un mic cerc dirigent al
marilor conducători. Şi aşa a luat fiinŃă unul dintre cele mai colosale imperii pe
care le-a cunoscut omenirea, teoria elitelor fiind fructificată din plin. O
concepŃie similară şi o evoluŃie asemănătoare au avut-o şi politica nazistă,
fascistă, celelalte imperii care s-au perindat în istorie.
Dar elita politică a fost nu numai obiectul reflecŃiilor filosofice, ci şi al
unor demersuri sociologice, pozitive. Aşa, de pildă, sociologul italian Vilfredo
Pareto (în lucrarea ’’Traité de sociologie générale’’, Payot, Paris, 1919), a dat
expresiei elită socială un conŃinut sociologic. După el, în orice societate
213

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
există elite specifice, aflate la vârf, şi mase, aflate la bază. În sens larg, elita
semnifică toŃi cei care reuşesc să obŃină cele mai bune performanŃe, indiferent
de domeniu (elita medicală, elita managerială, elita croitorilor, a arhitecŃilor,
etc.). În sens restrâns, elita politică îi cuprinde pe cei care, graŃie isteŃimii,
vicleniei, artei lor, au reuşit să acapareze puterea; istoria este opera acestei
elite politice. În exerciŃiul lor, elitele suportă o uzură, le slăbeşte forŃa.
Împotriva lor se ridică mişcări sociale animate de credinŃe colective ce duc la
primenirea personalului. Istoria este un cimitir de aristocraŃi, susŃinea Pareto,
în care s-ar putea descoperi circulaŃia elitelor. Pentru ca elita să rămână
viguroasă, ar fi necesară înnoirea ei programată cu noi conducători,
păstrându-se caracterul deschis al acesteia. Dacă acceptă reînnoirea,
aristocraŃii se vor menŃine. Oricum mişcările contestatare, revoluŃionare, cele
care ameninŃă stabilitatea regimului, impun o reînnoire a elitei. Cei aflaŃi la
putere au în faŃă două soluŃii: ori să elimine ameninŃările revoluŃionare, ori să
le integreze. Cea mai bună cale este integrarea abilă, progresivă a forŃelor
ascendente care vor da vigoare elitei guvernante.
Un alt reprezentant al ’’şcolii elitiste italiene’’ a fost Gaetano Mosca.
În lucrarea sa ’’Elementi di scienza politica’’, Mosca a demostrat caracterul
inegalitar al tuturor societăŃilor în care cei ce domnesc compun o clasă
politică; aceasta acaparează şi exercită puterea, justificându-şi rolul istoric cu
ajutorul ideologiei. Clasa politică, în concepŃia lui Mosca, are o sferă mai largă
de cuprindere decât elita politică definită de Pareto, întrucât ea include o
diversitate mai mare de tehnicieni recrutaŃi după criterii de competenŃă
meritocratice, alcătuind o minoritate care exercită puterea în societate; prin
legăturile dintre ei, iese în evidenŃă coeziunea de grup, unitatea de concepŃie
şi de acŃiune.
În acelaşi spirit, D. Easton şi K. Deutsch considerau clasa politică
drept depozitara ştiinŃei şi artei guvernării concretizată în ’’atribuirea autoritară
a valorilor’’ în societate, ea exercită în mod autoritar ’’dominaŃia legitimă’’.
Programul şi activitatea clasei politice nu poate fi nici conservator, nici
revoluŃionar, nici de stânga, nici de dreapta, ci complet dezideologizate şi
dezindividualizate, încât rolul ei să fie de a gestiona pe bază de calcule şi
informaŃie ştiinŃifică.
Numeroşi alŃi sociologi şi politologi au semnalat caracterul extrem de
complex al structurii elitei (W. Mills, J. Porter, R. Aron, R. Dahl, etc.). Într-o
societate pluralistă, marcată de competiŃie, conflicte, grupuri de interese,
există în fapt mai multe elite: economică, politică, tehnocratică, charismatică,
artistică, ideologică, simbolică, în lumea sportului, militară, în administraŃie,
etc. – elite care au funcŃii esenŃiale în societatea respectivă.
Rezultă din cele prezentate ideea că noŃiunea de elită este foarte
complexă, cu o sferă greu de delimitat, având un nucleu mai uşor de
identificat şi o ’’margine’’ destul de difuză care lasă loc unor multiple
interpretări polisemantice. Etimologic, termenul de elită provine din latinescul
eligere = a alege, fiind utilizat la începutul epocii moderne cu sensul de
minoritate socială care îi include pe cei înzestraŃi, talentaŃi, abili, etc.
214

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Este clar că noŃiunea de elită socială are o sferă mult mai largă decât
cea de elită politică. Aceasta din urmă îi include pe toŃi cei care prin efortul şi
inventivitatea sau creaŃia lor au realizat performanŃe în viaŃa politică, în
cucerirea, exercitarea, influenŃarea puterii. Cei cuprinşi în elita politică se
detaşează de cei din nonelită nu numai prin trăsături puternice de
personalitate care gravitează în jurul unei dominante caracteriale – voinŃa şi
plăcerea de a conduce, ci mai ales prin note esenŃiale cum sunt: rezultatele
remarcabile în activităŃile politice; merite personale recunoscute,
instituŃionalizate; status superior în organizarea politică ocupat prin
competenŃă; cultură politică – civică suficientă pentru a fi demonstrat
capacitate superioară de a accede şi a utiliza eficient mijloacele acŃiunii
politice, etc. Cu toate acestea, operaŃia de a delimita riguros membrii elitei
politice de neaparŃinătorii la aceasta este o operaŃie dificilă, relativă în oricare
dintre societăŃile politice contemporane. Aceasta pentru că, după ce a fost
definitivat un nucleu asupra căruia nu se lasă loc multor discuŃii şi contestaŃii,
se alunecă spre margine, în timp ce creşte riscul de a face omisiuni sau de a
introduce în sfera de cuprindere persoane care nu merită. În plus, datorită
dezvoltării exponenŃiale a culturii politice, la această răspântie dintre milenii,
practica politică demonstrează că oricare mare personalitate politică a putut fi
substituită şi, în unele cazuri, s-au făcut liste cu candidaŃii la înlocuire mult mai
capabili. De multe ori, noii veniŃi provin din afara elitelor existente şi pot
demonstra superioritate în prestaŃiile de preşedinŃi, şefi de guvern, miniştri,
deputaŃi,etc. Aşadar, graniŃele între elită şi nonelită sunt fluide, labile, sunt
permeabile, mai ales în regimurile democratice, ambelor sensuri: atât
intrărilor, cât şi ieşirilor.
Elitele politice sunt un produs social – istoric, cultural, educaŃional în
esenŃă, răspunzând unor nevoi specializate pe care le au organizaŃiile politice,
instituŃiile, mişcările politice şi sociale. Creşterea gradului de ordine, de
raŃionalitate şi de eficienŃă în acŃiunile întreprinse de acestea este condiŃionată
de producerea de lideri, de formarea şi afirmarea unor conducători,
personalităŃi politice şi, în final, de constituirea unei elite politice, rezultate
natural, organic din viaŃa organizaŃiilor şi instituŃiilor politice.
Personalul elitei politice nu este omogen. Clasa politică nu poate fi
comparată cu o clasă de elevi, chiar dacă aceasta ar fi constituită din
performeri la discipline de învăŃământ diferite. Aceasta pentru că înăuntrul
clasei politice, status-urile, funcŃiile, specializările sunt foarte diferite
calitativ, cu competenŃe şi responsabilităŃi diferite. DiferenŃelor de status li
se adaugă cele de cultură politică, de mod de reprezentare, mod de recrutare
(prin alegeri sau cooptare, prin numire), de cumul de funcŃii (în partid, în
organul statal, etc.), de sex, provenienŃă etnică, caracterul obştesc şi
profesional al rolului prestat, modul de răspuns la aşteptările segmentului
social căruia îi este destinată prestaŃia, etc.
Dacă este atât de eterogenă, elita politică este un agent al acŃiunii
politice? Răspunsul trebuie nuanŃat. Elita poate fi concepută ca un spaŃiu al
confruntărilor, tensiunilor, negocierilor, medierilor, compromisurilor
pentru a găsi soluŃii sau a se accepta iniŃiative venite din partea unor
215

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
segmente ale ei (preşedinte, guvern, comisie parlamentară, comitet, grup
director, lider de partid, etc.). Divizarea şi subdivizarea elitei pe astfel de
probleme (cei pro, cei contra, cei neutri, cei cu o nouă alternativă), care poate
fi binară sau multilaterală, face mai delicată calitatea de agent al practicii
politice. În orice caz, cei care îşi dau votul şi sunt majoritari sunt autorii actului
politic respectiv. Dar aceasta nu exclude statutul de agent politic al opoziŃiei
sau al neutrilor sau al independenŃilor etc. Sunt însă şi situaŃii, chiar în
regimurile politice pluraliste, când se realizează consensul în luarea unei
decizii de interes naŃional, când se atinge pragul unanimităŃii în adoptarea
unei legi. În această situaŃie, elita politică în întregul ei este un agent politic
supus aceleiaşi finalităŃi, animat de un interes general, acceptând aceleaşi
mijloace, realizând unitatea de voinŃă în funcŃie de scopul dat.
Privită însă în funcŃionarea ei, în evoluŃia ei istorică, elita politică se
compune din segmente diferite, legate prin multiple fire, chemate să dea
răspuns la necesităŃi de colaborare, asociere, pe de o parte, dar şi la impulsuri
care generează încordare, tensiuni, opoziŃii, confruntări, pe de altă parte. Toate
acestea reliefează unitatea ei, pe fundalul diversităŃii, care constituie un
garant pentru exercitarea dominaŃiei asupra maselor, asupra celor guvernaŃi.
Reuşitele de ansamblu ale elitei politice, calitatea răspunsurilor pe
care aceasta le dă aşteptărilor celor care i-au dat investitura, sunt dependente
de mecanismele de selecŃie şi promovare a personalului guvernant, a
membrilor clasei politice. Dată fiind importanŃa deosebită a funcŃionării optime
a acestor mecanisme, menite să-i selecteze, să-i promoveze, să-i investească
sau să-i elimine, după caz, pe cei care trebuie, pentru funcŃionarea
democraŃiei, pentru a asigura eficienŃa activităŃii de guvernare, pentru
satisfacerea tot mai bună a nevoilor în creştere, în condiŃiile existenŃei unor
resurse limitate, toate societăŃile politice contemporane îşi perfecŃionează,
protejează aceste mecanisme, urmând astfel să-şi protejeze propria fiinŃă
naŃională, istoria şi să-şi sporească gradul de raŃionalitate în raporturile dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi. InstanŃele de control social au o activitate laborioasă
în acest sens în toate regimurile democratice, urmând adesea să intervină cu
corecturile care se impun pentru a preveni promovarea, cooptarea sau
alegerea celor care nu merită sau pentru a-i destitui pe cei care nu au avut
prestaŃii la înălŃimea status-ului ocupat (ineficienŃă, hiperpersonalizarea rolului,
corupŃie, comportamente aberante, comportament profesional rutinier, etc.).
Principiul larg acceptat în mediul specialiştilor dar şi în opinia publică
privind operaŃiunile de selecŃie a personalului clasei politice este acela al
îmbinării jocului liber al competiŃiilor politice - la care participă partidele în
primul plan – care produce în mod natural lideri viguroşi, capabili şi care-şi
fac recunoscută personalitatea prin intermediul mijloacelor de comunicare în
masă, care însă trebuie completat, corectat, prin promovarea, numirea de
tehnicieni şi de profesionişti ai politicii (absolvenŃi ai unor facultăŃi, studii
post-unversitare deschise specializărilor legate de viaŃa socio-politică: ştiinŃe
politice, drept internaŃional, diplomaŃie, administraŃie, economie, etc.). Statele
democratice contemporane, în special cele de mare performanŃă politică şi
economică, au aplicat cu cea mai mare responsabilitate acest principiu. Clasa
216

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
politică a acestor societăŃi reprezintă o emanaŃie democratică a societăŃii
civile; membrii acesteia rămân pe posturi atâta timp cât se dovedesc capabili
(demonstrând în permanenŃă rezultate) să satisfacă nevoile celor care i-au
ales sau i-au investit. Trăsătura dominantă a clasei politice este caracterul ei
deschis, permeabil, fiind prezentă mobilitatea în plan orizontal dar şi vertical.
Status-urile sunt bine definite şi rolurile prestate lasă loc transparenŃei, astfel
incât instanŃele de control social să nu dea greş în evaluările pe care le fac în
proiectarea măsurilor pe care le solicită. Nivelul de instruire, cultura politică şi
experienŃa organizaŃională acumulată de personalul politic sunt net superioare
celor ale cetăŃenilor pe care-i reprezintă, pe care-i deservesc. Marea
majoritate a personalului din organele puterii de stat, chiar dacă a rezultat din
alegeri, posedă licenŃe universitare. O tot mai însemnată parte a clasei politice
se compune din profesionişti (oameni cu licenŃă universitară legată de
domeniu, care trăiesc din şi pentru politică), dar şi lor li se aplică principiul
competenŃei reevaluate periodic, în condiŃiile competiŃiei pentru ocuparea
posturilor, de unde reiese că epoca amatorismului în politica acestor Ńări se
află spre sfârşit. Membrii elitei politice care deŃin posturi în organismul statal
îşi identifică existenŃa profesională cu cerinŃele statului, cu regulile, lăsând la o
parte interesele electorale, aşteptările categoriei sociale pe care au
reprezentat-o ideologic în partid, ceea ce reprezintă o condiŃie obligatorie
pentru funcŃionarea unui stat de drept, a statului democratic. Deşi clasa
politică este orientată de un pluralism axiologic, ea are perfectă unitate în a-şi
adapta comportamentele profesionale legilor, regulilor şi uzanŃelor consacrate.
2. Masele populare
Ideea de mase populare a avut o largă răspândire în discursul politic
tradiŃional, în marile ideologii şi filozofii clasice, fiind utilizată în scopuri
preponderent demagogice, în interes politic, pentru a justifica un anumit tip de
politică sau pentru a construi o anumită variantă de legitimitate.
Cei care s-au referit la mase, au încercat să definească termenul sau
să opereze cu el, au fost nevoiŃi să-l delimiteze de personalităŃi, conducători,
elită; adesea, aceste concepte au fost contrapuse, masele reprezentând
mulŃimile, marea parte a populaŃiei structurată în nonelită. Cum această
realitate socială, culturală, spirituală, demografică, biologică este extrem de
complexă, de diferenŃiată calitativ, de divizată profesional, social, etc.,
conceptului i-au fost atribuite diverse semnificaŃii şi sensuri, unele diametral
opuse. Masele, au spus unii, sunt cantitatea, ’’gloata’’ amorfă şi inertă,
mulŃimea dominată de instinct şi lipsită de conştiinŃă a istoriei, o adunătură
care trebuie disciplinată etc., fiind caracterizate prin iraŃionalitate, imitaŃie
oarbă, lipsă de iniŃiativă, cruzime, lipsă de capacitate creativă, sugestibilitate
colectivă, comportament imprevizibil. Karl Jaspers, de pildă, susŃinea că
’’masa nu cunoaşte ierarhie; ea este inconştientă, uniformă, cantitativă, fără tip
şi fără tradiŃie, amorfă, vidă….’’ sau Gabriel Marcel afirma că ’’masele sunt
217

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
umanul redus; ele reprezintă o degradare a umanului’’ 39 . În timp ce alŃii au
identificat masele cu poporul conceput ca principal factor al progresului social.
Aşa, de pildă, marxismul defineşte masele populare ca fiind acea parte a
societăŃii care prin activitatea sa realizează efectiv cerinŃele dezvoltării sociale,
asigură progresul în epoca istorică respectivă. Nucleul maselor îl constituie în
oricare societate producătorii bunurilor materiale, cărora li se asociază
celelalte categorii interesate în progresul social, ajungându-se ca în societatea
comunistă să se formeze un popor muncitor unitar ce-i va cuprinde pe toŃi
membrii societăŃii. În toate epocile, masele populare sunt făuritoarele istoriei,
sunt forŃele hotărâtoare ale progresului în toate sferele vieŃii sociale: în
producŃia bunurilor materiale, în domeniul vieŃii social – politice, în cultură, în
cunoaştere, în sfera moralei.
Înăuntrul celor două tipuri de discursuri sunt nenumărate poziŃii
particulare. Care este, de fapt adevărul? Masele sunt o simplă ’’gloată’’ care
trebuie să fie trezită, conştientizată, cultivată şi pusă în mişcare de elite sau
ele sunt cu totul altceva, adevăratele creatoare conştiente ale istoriei? La o
astfel de întrebare răspunsul trebuie construit în funcŃie de achiziŃiile
sociologiei. Investigarea realităŃii socio-politice, a raporturilor dintre personalul
guvernant şi societatea civilă, cu mijloacele cercetării sociologice, cu metodele
ştiinŃelor pozitive elimină atitudinile generatoare de teorii asemănătoare celor
anterior prezentate: una, care ipostaziază elita în factor unic de creaŃie
istorică, de înfăptuire a progresului, capabilă de responsabilitate în acest sens
pe care o contrapune celeilalte părŃi a societăŃii, considerate pasive tocmai
pentru a sublinia capacitaŃile supramedii ale elitei; cealaltă, care susŃine
caracterul unitar al întregului popor, cvasiomogen, nerămânând loc pentru o
elită care să funcŃioneze oarecum deasupra. Nici una dintre aceste poziŃii nu
reflectă realităŃile politice-sociale contemporane, nu corespund valorilor în
care cred tot mai mulŃi oameni la această răspântie dintre milenii: drepturile
omului, justiŃia socială, pluralismul, promovarea oamenilor în funcŃie de
performanŃele realizate, etc. Ele au fost elaborate şi puse în circulaŃie în
scopuri politice conservatoare, pentru a justifica elitele aristocratice, ereditatea
politică, diferite variante de totalitarism, de conducere despotică, tiranică, în
scopul de a întemeia un cult al personalităŃii, etc.
O abordare frontală a existenŃei reale a unui popor, a unei societăŃi
civile, a realităŃii aşa-numită ’’mase populare’’, ne lasă impresia unui întreg
social neomogen, diferenŃiat în categorii, straturi, subdiviziuni ale muncii
sociale, profesii, nivele de cunoaştere şi cultură, orientări valorice religioase,
filosofice, cu dominante în mentalul colectiv diferite în plan teritorial sau social,
cu tipuri de status-uri dispuse ierarhic, cuprinse în diferite organizaŃii, instituŃii
între care reŃeaua de conexiuni este extrem de diversificată şi de deasă în
societăŃile contemporane, mai ales în cele puternic dezvoltate economic şi
politic. În timpurile străvechi sau în societăŃile tradiŃionale, pe vremea lui
Zarathustra, să zicem, a lui Iisus Hristos, a lui Cicero, Cezar, etc. mulŃimile
care se adunau în jurul acestora, pentru a-i asculta şi urma, nu cuprindeau tot
39 Gabriel Marcel, ’’Les Hommes contre l’humain’’, Paris, 1951, p. 12.
218

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
poporul, erau dimpotrivă părŃi infime ale acestuia. Eroarea cea mai mare în
plan conceptual a discursului tradiŃional despre raporturile elită - mase constă
în extrapolarea însuşirilor grupului adunat în jurul unei personalităŃi şi
atribuirea lor celor absenŃi care, de regulă, au compus o imensă majoritate.
Este adevărat că şi în zilele noastre şefii de state, şefii de guverne etc. au
parte de străzi pline, dar aici vin să aplaude sau să conteste un număr relativ
mic de cetăŃeni din totalul populaŃiei. De aceea, atât liderii, cât şi doctrinarii
partidelor politice sau comentatorii politici sunt prudenŃi când operează cu
categoria de mase populare.
Pe fondul ridicării gradului general de cunoaştere, a dezvoltării culturii
politice în special, masele populare în marea lor parte se exprimă prin
intermediul instrumentelor societăŃii civile care-i include pe toŃi indivizii în
calitatea lor de cetăŃeni, organizaŃiile şi agenŃii economici, organizaŃiile socioprofesionale,
de creaŃie, de comunicare în masă, neangajate politic. Toate
acestea desfăşoară, iniŃiază noi activităŃi, respectând legile, regulile, urmând
să-şi satisfacă nevoile şi aspiraŃiile, să-şi realizeze drepturile şi obligaŃiile fără
a accepta îngrădiri, intervenŃii – altele decât cele consacrate în legi, din partea
societăŃii politice.
Datorită dezvoltării culturii politice a participării democratice, a
civismului, instituŃiile şi organizaŃiile societăŃii civile au crescut într-un ritm
exponenŃial în acest secol, facilitând o satisfacere ordonată, raŃionalizată a
nevoilor, garantând drepturile şi libertăŃile oamenilor, ale agenŃilor acŃiunilor
sociale dar şi îndeplinirea obligaŃiilor legale. Cultura politică a cetăŃenilor a
devenit un factor esenŃial al participării directe la treburile obşteşti, a unui
număr tot mai mare de oameni, o premisă a creşterii gradului de
responsabilitate pentru destinele colectivităŃii în întregul ei, a produs motivaŃia
pentru tot mai mulŃi cetăŃeni de a participa la activităŃi în cadrul societăŃii
politice, exprimând opŃiuni politice, sau pentru a participa la acŃiunile
organizaŃiilor specializate în controlul civic al puterii. În acest fel societatea
civilă produce mijloace tot mai eficiente care au menirea de a limita
eventualele tendinŃe ale puterii politice de a-şi subordona societatea civilă, aşa
cum se întâmplă în regiunile totalitare. Toate aceste instituŃii, organizaŃii
alcătuiesc puterea civilă, care se exprimă în cadrul curentelor de opinie
publică, în campaniile electorale, cu ocazia referendumului etc. În astfel
de sensuri masele populare reprezintă un agent politic.
Mergând însă mai în concret, voinŃa populară este divizată în toate
societăŃile democratice, rezultând grupuri de interese, asociaŃii, mişcări,
organizaŃii concurente. Pentru a-i satisface trebuinŃele şi aspiraŃiile specifice,
calea potrivită o constituie nu conflictele, tensiunile, ci negocierile,
compromisurile, medierile, toleranŃa, dialogul. În aceste competiŃii se
formează personalităŃi ale societăŃii civile, care pentru a-şi duce până la capăt
acŃiunile iniŃiate, se vor vedea puse în situaŃia să intre în raporturi cu cei care
deŃin puterea politică. Prin urmare, între societatea civilă şi societatea
politică, între guvernanŃi şi guvernaŃi funcŃionează raporturi complexe de
interdependenŃă, de comunicare, de transfer de interese prin care societatea
politică este solicitată să dea răspunsurile adecvate, să presteze serviciile
219

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
potrivite în raport cu aşteptările cetăŃenilor, agenŃilor acŃiunii sociale,
organizaŃiilor şi instituŃiilor societăŃii civile. În acelaşi timp, sistemul politic
urmăreşte să-şi creeze, să-şi dezvolte o susŃinere suficientă în societatea
civilă, pentru a se dovedi capabil să-şi realizeze prestaŃiile pe care aceasta le
aşteaptă.
Puternica participare a maselor la prăbuşirea, prin implozie, a
comunismului, a totalitarismului, s-a produs prin distrugerea maşinii statale şi
a ordinii de drept existente în Europa de Est până la sfârşitul secolului XX,
creându-se o stare de derută şi de dezordine socio-juridică generalizată.
Reclădirea unei noi societăŃi, a economiei de piaŃă, a democraŃiei constituie un
drum lung ce presupune coagularea şi funcŃionarea unor instituŃii ale societăŃii
civile, dezvoltarea acestora, a culturii politice a participării responsabile a
cetăŃenilor la soluŃionarea treburilor publice, la luarea deciziilor. Ori, acest fapt
nu poate fi atins brusc, ci gradual, pe măsură ce statul de drept îşi va intra în
atribuŃii. În deceniul parcurs de la evenimentele din decembrie1989 s-au
format diverse grupări, instituŃii, organizaŃii, sindicate, asociaŃii patronale,
uniuni de creaŃie, ligi, fundaŃii, etc. reprezentând un mediu al viitoarei societăŃi
civile. EvoluŃia viitoare a statului de drept, a democraŃiei sunt esenŃialmente
dependente de dezvoltarea societăŃii civile. DemocraŃie fără cadrul legal
rezultat din mecanismele parlamentare, fără un echilibru între drepturi şi
obligaŃii valabil pentru toate persoanele fizice şi juridice, fără o responsabilitate
civică aplicată de cetăŃeni, nu poate să existe. Iar societatea politică, chiar
dacă posedă o relativă autonomie, constituie o expresie a nivelului de
dezvoltarea a societăŃii civile, aşa după cum calitatea clasei politice e o
expresie a calităŃii celor guvernaŃi. Conducătorii unei ’’cetăŃi’’ provin din acelaşi
’’aluat’’ precum întreaga societate din care ei fac parte. CredinŃa mai veche că
o societate produce conducătorii pe care şi-i merită are substanŃa ei din acest
punct de vedere.
220

IX. REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE
DEMOCRATICE
Legitimitatea liderilor politici, a reprezentanŃilor în organele puterii de
stat, a celor selectaŃi în funcŃii monocratice etc. este supusă contestaŃiilor,
tacite sau manifeste, în întreaga evoluŃie a unui regim democratic, oricare ar fi
el. Legea obiectivă a democraŃiei este ca autoritatea puterii să emane din
voinŃa majoritară. Prin urmare, pragul dintre majoritate şi minoritate în privinŃa
evaluării unei puteri (implicit a ConstituŃiei, a legilor organice) reprezintă
pragul democraŃiei. EsenŃa sistemelor politice democratice constă în
capacitatea lor de a controla acest prag, de a-şi perfecŃiona mecanismele
astfel încât dimensiunile minorităŃii să fie cât mai mici ca urmare a „asimilării”
sau a integrării libere a unei părŃi a acesteia în majoritate. În unele perioade
istorice poate avea loc însă un proces politic de sens contrar – acela de
restrângere a majorităŃii până când aceasta scade sub pragul democraŃiei
transformându-se astfel în minoritate. În această situaŃie noii majorităŃi îi sunt
necesare a fi validate public şi oficial aspiraŃiile şi proiectele legitime. În
sistemele democratice calea principală de control al evoluŃiei pragului
democraŃiei, de selectare a personalului reprezentativ şi de guvernare, de
preluare şi de exercitare a puterii politice o constituie alegerile.
1. Alegerile
Alegerile sunt proceduri instituŃionalizate prin care urmează a fi selectaŃi
şi desemnaŃi reprezentanŃii într-o organizaŃie, în general, implicit într-un sistem
politic, în mod special. Astfel de proceduri implică votarea.Ca procedură de
selecŃie a reprezentanŃilor, votarea a apărut încă în Grecia Antică, unde o
adunare democratică putea să o utilizeze pentru a decide în privinŃa soartei
unui individ (a-l ostraciza sau nu) sau pentru a lua o decizie în funcŃie de
propunerile făcute unei adunări cetăŃeneşti. DiscuŃii privind procedurile de
votare au avut loc în Senatul Roman din perioada lui Plinius cel Tânăr (sec. II
e.n.), dar primele proceduri de votare bine cunoscute sunt cele din Evul
Mediu, fiind practicate în cadrul unor ordine călugăreşti (care trebuiau să-şi
aleagă reprezentanŃii lor oficiali) şi în oraşele – republici italiene (cea mai
cunoscută procedură de votare era în VeneŃia fiind legată de alegerea
dogelui). Apoi, în epoca modernă, urmare a aportului gânditorilor iluminişti,
cum au fost Rousseau, Condorcet etc., problema alegerii reprezentanŃilor, a
guvernanŃilor a devenit o preocupare principală în teoria democraŃiei. Primele
ConstituŃii democratice din SUA şi FranŃa au valorificat aceste idei prin
înglobarea unor reguli de votare. După ce s-au generalizat alegerile în cadrul
sistemelor politice democratice, după ce votul a devenit universal, începând

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
cu secolul al XX-lea au apărut diverse probleme pentru specialişti vizând
tipurile de reprezentare, sistemele electorale, procedurile de votare,
comportamentul de vot în electoratele de masă, votarea în cadrul grupului
care alcătuieşte legislativul, organizarea campaniilor electorale, prevenirea
fraudelor electorale, selecŃia primară a candidaŃilor şi selecŃia funcŃionarilor
superiori de reprezentare în stat şi de guvernare etc. Astăzi, în literatura de
specialitate, lista de întrebări cu răspunsuri relative, parŃiale este încă extinsă;
continuarea cercetărilor este motivată de imperfecŃiunile şi neîmplinirile
rezultate din bilanŃul oricărei campanii electorale şi, mai ales, de dorinŃa de a
îngrădi manifestările de corupŃie, maşinaŃiunile politice practicate la nivelul
partidelor politice.
Ceea ce reprezintă astăzi o constantă în toate regimurile democratice
este organizarea periodică de alegeri libere şi concurenŃiale. „Alegerile
libere, după cum scria Gianfranco Pasquino, Ńinute la date prestabilite,
prevăzute din punct de vedere constituŃional cu posibilitatea participării
extinse a tuturor cetăŃenilor şi cu criterii de excludere limitate numai la vârstă,
construiesc, menŃin, susŃin şi fac să funcŃioneze toate regimurile
democratice” 1 . Reproducerea periodică a alegerilor reglate de legea
electorală, gradul de corectitudine, de oficializare a desfăşurării lor
configurează o trăsătură marcantă pentru democraŃia unui sistem politic,
pentru nivelul real de exercitare a drepturilor cetăŃeneşti (de a alege şi de a fi
ales, de a accede la putere, libertatea de opinie, de asociere, de organizare
etc. ).
Alegerile pot juca rolul de barometru al democraŃiei, de a identifica
pragul democraŃiei doar dacă sunt libere şi concurenŃiale, adică dacă votul
este democratic (fiind exercitat printr-o participare politică masivă a
cetăŃenilor sau se înregistrează un absenteism nesemnificativ la alegeri) şi se
garantează o echitate în desfăşurarea campaniei electorale.
În ceea ce priveşte votul democratic, acesta posedă următoarele
trăsături:
a) Universalitatea, ceea ce presupune că toŃi cetăŃenii au dreptul de
vot dacă se înscriu în limitările constituŃionale. În cazul cetăŃenilor români, îşi
exercită dreptul de vot toŃi cei care au împlinit 18 ani, sunt în deplinătatea
facultăŃilor intelectuale (adică nu suferă de boli psihice care le-ar putea afecta
capacitatea de decizie) şi nu au pierdut dreptul legal de a participa la alegeri
(ca urmare a unei condamnări ce a inclus în pedeapsă pierderea drepturilor
electorale). Nu peste tot, în istoria regimurilor democratice, votului i-a fost
recunoscută universalitatea; adesea, dreptul de vot a fost condiŃionat de
avere, nivel de instruire, de rasă sau de sex. Astfel, votul cenzitar practicat în
România înaintea perioadei comuniste presupunea obligaŃia de a plăti un
impozit numit „census”.
b) Votul liber exprimat, adică lipsit de orice constrângere, dă
posibilitatea oricărui cetăŃean de a decide de sine stătător, în mod autonom,
1 Gianfronco Pasquino, “Curs de ŞtiinŃă politică”, Insitutul European, Iaşi, 2002, op. 114
222

REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE
dacă în ziua alegerilor va vota sau nu şi îi garantează că este ilegal ca cineva
să încerce să-l influenŃeze în timp ce votează.
c) Egalitatea votului (adică fiecare vot contează la fel de mult ca
oricare altul) presupune că oricare votant, indiferent de naŃionalitate, religie,
profesie, sex, rasă, etc., are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceleaşi
instituŃii a statului (fie de la nivel central, fie local), vot care are aceeaşi
semnificaŃie şi importanŃă pentru oricare cetăŃean. Totodată, votul unui
cetăŃean are o semnificaŃie identică cu votul oricărui alt cetăŃean în ceea ce
priveşte efectul asupra împărŃirii puterii politice, respectiv a funcŃiilor şi
responsabilităŃilor.
d) Votul direct (adică votul să ducă nemijlocit la alegerea candidaŃilor
sau la atribuirea unor locuri în Parlament partidelor) presupune că alegătorii
participă direct la vot, nu prin delegaŃi sau reprezentanŃi, exprimându-şi astfel
fie acordul, fie dezacordul în privinŃa candidaŃilor propuşi.
e) Votul secret (adică exprimat fără a fi văzut sau sancŃionat de
cineva) presupune că cetăŃeanul votant îşi exprimă liber decizia cu privire la
candidaŃii propuşi, fără ca această manifestare să fie cunoscută de altcineva.
Având astfel de caracteristici votul urmează a fi depus conform unei
proceduri reglate de Legea electorală. Aceasta mai conŃine procedurile de
stabilire a rezultatului votării, felul în care se desfăşoară campania electorală,
rolul birourilor electorale. Cea mai mare parte a regimurilor democratice au în
vedere garantarea unei echităŃi în desfăşurarea campaniilor electorale prin
realizarea unei anumite egalităŃi între concurenŃi, indiferent dacă sunt partide,
coaliŃii sau candidaŃi independenŃi. În acest sens, legislaŃia prevede alocarea
de fonduri bugetare echitabile competitorilor, impunerea unor limite
cheltuielilor electorale, asigurarea unui acces egal la utilizarea
mijloacelor de informare în masă, în special a televiziunii. Aşadar, pentru a
descuraja competitorii care ar putea fi avantajaŃi de excedentul de resurse
financiare şi de posibilităŃile sporite de acces la televiziune şi la alte mijloace
de informare a maselor – fenomene ce ar putea da un caracter neloial şi
nedemocratic campaniei electorale, legislaŃia electorală a regimurilor
democratice face precizări cu privire la suma de bani pe care fiecare partid şi
fiecare candidat o pot cheltui pentru a câştiga votanŃi şi reglementează
modalităŃile de acces la propaganda prin televiziune, radio şi presa scrisă.
Astfel, alegerile libere şi concurenŃiale, bazate pe egalitatea dintre competitori,
pe participarea neîngrădită a cetăŃenilor la vot, reprezintă cel mai important
mijloc pentru exprimarea voinŃei şi opŃiunilor politice ale alegătorilor, pentru
desemnarea reprezentanŃilor şi guvernanŃilor.
2. Alegerile şi selecŃia candidaŃilor
Din momentul în care partidele politice au ajuns să domine politica
electorală, cea mai importantă preocupare a lor a devenit selecŃia
candidaŃilor. Cei investiŃi să se preocupe de selecŃia candidaŃilor alcătuiesc
selectoratul. Dintru început acesta va trebui să-şi formeze o imagine exactă
223

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
despre preferinŃele votanŃilor, despre curentele de opinie publică în privinŃa
calităŃilor personale ale candidaŃilor şi a orientării partidelor. Există perioade în
care votanŃii sunt interesaŃi cu predilecŃie de calitatea partidelor (sunt
predispuşi să aleagă un partid cu lista de candidaŃi stabilită) sau perioade în
care cetăŃenii pun pe primul plan calităŃile personale ale candidaŃilor,
solicitând vot nominal. În multe regimuri politice se îmbină votul uninominal cu
cel al listelor de candidaŃi ierarhizaŃi şi propuşi de partide sau coaliŃii.
În cadrul sistemelor politice europene partidele politice sunt
responsabile pentru selectarea candidaŃilor lor în spaŃiul electoral naŃional şi
local; partidele politice sunt autoarele selecŃiei candidaŃilor. Pentru alegerile
locale, selectoratul poate cuprinde toŃi membrii partidului din spaŃiul electoral
local sau numai anumite grupuri de delegaŃi competenŃi, împuterniciŃi să facă
o selecŃie a candidaŃilor după criteriile şi regulile partidului. Legătura dintre
candidaŃi şi organizaŃia politică va funcŃiona în întreaga campanie electorală
iar dacă cel selectat va fi ales, legătura politică de comunicare şi de susŃinere
reciprocă va fi mai funcŃională. În SUA, pe lângă modelul european,
funcŃionează de la sfârşitul secolului al XIX – lea şi un sistem de alegeri
primare, care au luat fiinŃă pentru a limita manevrele din cadrul conducerii
partidelor, adesea generatoare de corupŃie. Alegerea primară a candidaŃilor
nu Ńine numai de partid ci în primul rând de electorat, fie electoratul în general,
fie electoratul partidului. Sarcina alegerilor primare este de a stabili candidaŃii
pentru cele două camere ale Congresului şi pentru alegerile prezidenŃiale.
După desemnarea candidaŃilor prin alegerile primare, partidele politice vor
trebui să accepte rezultatele şi să acŃioneze politic în consecinŃă.
Un alt aspect al formării şi selecŃiei personalului politic pentru funcŃiile
monocratice îl constituie selecŃia conducerii din cadrul organizaŃiilor politice.
Problema pusă în interiorul partidelor politice din acest punct de vedere
vizează ce mijloace de selecŃie ar trebui folosite pentru a-l identifica pe cel
mai capabil şi mai potrivit pentru a deveni lider, fie prin numire, fie prin alegeri.
În literatura de specialitate au fost distinse cinci tipuri obişnuite ale
procesului de selectare a liderilor. 2 Astfel sunt:
1. Selectarea de către o singură persoană, fapt care poate avea loc
atunci când un şef ce se retrage îşi numeşte succesorul sau atunci când un
partid este creat de către o persoană rămasă în umbră spre a-i servi ca
instrument de promovare a propriilor interese sau credinŃe politice.
2. Selectarea de către un grup de elită al partidului, într-un cadru
organizat, fie prin vot, fie prin consens evident. Acest procedeu de selectare a
liderului era răspândit în partidele de notabilităŃi, în formaŃiuni politice
centralizate, ghidate de valori şi atitudini elitiste.
3. Selectarea de către grupul de parlamentari ai partidului pornind de
la considerentul că este absolut firesc ca liderul grupului parlamentar al unui
partid să-şi găsească o constantă susŃinere din partea a însuşi acestui grup.
2 Vezi “Oxford DicŃionar de politică”, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, pp. 403-405
224

REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE
4. SelecŃia de către conferinŃa partidului, desfăşurată în ordinea
curentă sau convocată în mod special. La conferinŃă (congres, convenŃie)
participă delegaŃi aleşi de către organizaŃiile din întregul partid.
5. SelecŃia prin votul tuturor membrilor de partid, care este tipul cel
mai democratic de selecŃie a şefilor s-a impus în acele partide care se
bazează pe aportul membrilor individuali sau care au o tradiŃie în promovarea
metodelor directe de selecŃie.
Aceste metode pot fi utilizate în diferite combinaŃii dependente de
decizia partidului. Ceea ce s-a adăugat acestor metode în SUA, după anul
1970, o constituie valorificarea alegerilor primare de la nivelul unor state
federate în care poate vota oricine, indiferent de afilierea la un partid sau altul.
Astfel, selecŃia liderilor are o bază nu numai în masa membrilor de partid, ci şi
într-un segment al electoratului, al societăŃii civile.
După ce candidaŃii au fost selectaŃi urmează să fie puse în aplicare
formulele pentru desfăşurarea efectivă a alegerilor. În general, pentru a obŃine
o funcŃie eligibilă se poate recurge la alegerea populară directă (cetăŃenii
stabilesc prin participare directă la vot care este persoana sau care este lista
de candidaŃi pentru funcŃiile existente) şi alegerea indirectă, în cadrul unei
adunări din timp instituită, care s-a constituit probabil în urma unor alegeri
directe. Cel care câştigă alegerile trebuie să fi obŃinut fie acordul majorităŃii
relative, fie acordul majorităŃii relative cu limită minimă (în procente) stabilită
de lege, fie majoritatea absolută, fie să iasă câştigător în turul dublu cu balotaj
(de asemenea, cu o majoritate absolută). Astăzi, în regimurile democratice,
sistemele utilizate pentru alegerea reprezentanŃilor în adunările reprezentative
(parlamente, consilii locale), a preşedintelui, a primarilor sunt foarte variate.
3. Tipuri de sisteme electorale
În regimurile democratice există mai multe tipuri de sisteme
electorale, clasificate în funcŃie de felul în care sunt repartizate voturile către
candidaŃi, după cum urmează:
1. Scrutin majoritar cu un singur tur (pluralitar) în circumscripŃii
uninominale. Acest sistem electoral are la bază principiul: candidatul care
obŃine cele mai multe voturi este declarat ales. CetăŃenii acordă votul unei
singure persoane dintre candidaŃii propuşi. În cazul în care scrutinul este
majoritar plurinominal cetăŃenii votează liste de candidaŃi propuse de partide.
Alegătorul poate fi pus în două situaŃii: fie votează o listă cu ordonarea
candidaŃilor aşa cum a fost stabilită de partid, fie are posibilitatea de a indica
ordinea preferată a candidaŃilor înscrişi pe listă (alegătorul face clasamentul
propriu pe lista oferită de partid).
Numărul de candidaŃi şi de liste prezentate într-o circumscripŃie
electorală depinde de numărul de partide şi de organizarea sistemului de
partide. De regulă, numărul de candidaŃi este mai mare decât numărul
partidelor şi aceasta nu numai pentru faptul că apar candidaturi independente
de partide. În acele regimuri politice democratice ajunse la maturitate, unde
225

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
sistemul de partide este bine consolidat, numărul de candidaŃi este mai redus
şi cvasistabilizat. Comportamentul electoral al candidaŃilor şi al partidelor, în
întreaga campanie electorală, va fi adaptat specificului sistemului electoral cu
un singur tur, constrângerilor şi oportunităŃilor specifice acestui sistem, ştiut
fiind că va ieşi câştigător cel care obŃine majoritatea simplă sau majoritatea
simplă cu limită prestabilită (un procent minim obligatoriu din totalul voturilor
valide).
Efectele scrutinului majoritar cu un singur tur asupra numărului de
partide pot fi exprimate prin legea sociologică formulată de M. Duverger prin
constatarea unei suprapuneri aproape generale între scrutinul majoritar
cu un singur tur şi bipartidism. AdepŃii acestui sistem scot în evidenŃă
avantajele rezultate din simplitatea şi claritatea alegerii făcute de votanŃi: un
candidat, un partid, un guvern. De aici rezultă şansele de a obŃine eficienŃă
sporită în actele de guvernare. Criticii scot în evidenŃă deficienŃele acestui
sistem în ceea ce priveşte asigurarea reprezentării proporŃionale. Astfel, un
partid puternic poate ajunge în situaŃia de a fi subreprezentat în parlament
sau un partid care obŃine mai multe voturi decât altul să câştige de fapt mai
puŃine locuri în adunarea reprezentativă.
2. Scrutinul majoritar cu două tururi (scrutin de balotaj) presupune
prezentarea cetăŃenilor la urne în două momente succesive. În urma primului
tur sunt declaraŃi aleşi candidaŃii care au obŃinut majoritatea absolută (adică
cel puŃin 51 %) din totalul voturilor exprimate. Dacă nu a fost obŃinută
majoritatea absolută a sufragiilor se organizează al doilea tur de scrutin, cel
mai adesea la interval de două săptămâni. Cu alte cuvinte, în primul tur de
scrutin alegătorii votează cu inima, adică vor vota „pentru” candidatul şi
partidul preferat, în timp ce în al doilea tur de scrutin ei votează cu raŃiunea,
acordă un vot strategic sau votează „contra” candidatului care nu le place.
Problema pusă în legătură cu acest sistem electoral este cea a
criteriului după care să fie admişi candidaŃii la al doilea tur. În istoria alegerilor
pot fi distinse turul dublu deschis şi turul dublu închis. În primul caz, în
fond, se reiau alegerile din primul tur, lăsându-se libertate partidelor de a face
amendamente, inclusiv de a schimba candidaŃii, de a se retrage din anumite
circumscripŃii etc. În noua situaŃie, alegătorii vor fi în măsură să evalueze mai
bine consecinŃele votului lor luând în calcul împărŃirea voturilor în urma
primului tur. Ei vor depune un vot strategic de această dată.
Dublul tur închis constă în limitarea accesului în turul doi a primilor doi
candidaŃi clasaŃi anterior (balotaj). Pentru a-şi mări sorŃii de reuşită, partidele
politice se văd constrânse să facă alianŃe electorale. Partidele mici, partidele
extremiste care nu găsesc aliaŃi puternici, vor rămâne nereprezentate,
marginalizate. Adesea, pe arcul politic stânga – dreapta, devine extrem de
important un partid mic, aflat în situaŃia de a fi disputat de două partide spre a-
l avea ca aliat, pentru a obŃine certitudinea câştigării alegerilor. Un astfel de
rol l-a avut UDMR, în cazul României, care a ştiut să exploateze poziŃia sa în
sistemul de partide. Pentru alegători, în cazul balotajului, spectrul de opŃiuni
este redus şi bine definit.
226

REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE
O altă limitare a accesului în turul doi al alegerilor pentru Parlament o
reprezintă pragurile procentuale prestabilite. Astfel, în FranŃa au fost
experimentate praguri de 5 %, apoi de 10 % dintre cetăŃenii cu drept de vot, în
final fiind stabilit, în 1976, pragul electoral de 12,5 % pentru a accede în al
doilea tur de scrutin. Cu cât pragul de acces în turul doi este mai ridicat, cu
atât fenomenul de nereprezentativitate în rândul partidelor mici, a partidelor
care nu şi-au găsit aliaŃi, va fi mai amplu; acestea nu vor obŃine locuri în
Parlament. Un prag mai mare amplifică motivaŃia şi eforturile partidelor
politice de a realiza alianŃe pentru a accede în turul doi şi a câştiga alegerile.
M. Duverger formulase o lege sociologică generală, încă în anul 1961,
conform căreia „scrutinul majoritar cu balotaj duce către un sistem de partide
multiple, flexibile, dependente şi relativ stabile.”
AdepŃii acestui sistem electoral au evidenŃiat avantajele, printre care
acelea că partidele au posibilitatea în primul tur să-şi măsoare forŃele, să-şi
evalueze performanŃele în teritoriu, sprijinul electoral şi să conceapă
organizarea unor coaliŃii durabile. Turul dublu oferă garanŃii pentru formarea
cu operativitate a unei majorităŃi parlamentare şi a guvernului. Criticii acestui
sistem au scos în evidenŃă lacunele în funcŃionarea reprezentativităŃii. Pe de
altă parte, segmente întregi ale societăŃii (în special, cele care constituie baza
extremismului) rămân nereprezentate în Parlament şi, pe de altă parte,
majoritatea este suprareprezentată. Fiind cunoscute avantajele şi
dezavantajele acestor sisteme electorale, în legile electorale ale statelor
europene au fost introduse amendamente menite să diminueze la maximum
dezavantajele şi să stimuleze comportamentele participativ-democratice ale
cetăŃenilor în campania electorală.
3. Sisteme de reprezentare proporŃională (scrutin proporŃional),
care acordă fiecărei formaŃiuni politice competitoare un număr de mandate
proporŃional cu importanŃa sa reală în ansamblul vieŃii politice dintr-o Ńară.
Astfel, numărul de locuri câştigate de candidaŃii unui partid pentru Parlament
este direct proporŃional cu numărul de voturi acordate de cetăŃeni.
Efectul principal al folosirii în timp a cestui tip de scrutin îl constituie
multiplicarea numărului de partide sau fragmentarea sistemului parlamentar
de partide. Pentru a preveni şi a evita o asemenea fragmentare, experŃii în
sociologia electorală recurg la trei instrumente 3 : dimensionarea
circumscripŃiilor electorale (ştiut fiind că cu cât numărul de circumscripŃii este
mai mic, cu atât efectul de reprezentativitate este mai afectat, fiind frânată
fragmentarea sistemului de partide), stabilirea clauzelor de excludere sau a
pragurilor de departajare, numărul parlamentarilor ce urmează să fie aleşi
(sau mărimea adunării elective). În general, scrutinul proporŃional, pentru a se
evita destrămarea sistemului de partide, pentru a opri fragmentarea corpului
electoral, prevede clauze (sau praguri) de excludere, fixate în termeni
procentuali : de exemplu, 3 % în Spania şi Grecia – la scară naŃională, 5 % în
Germania şi România, etc. Cu cât pragul de excludere este mai ridicat cu atât
vor fi mai avantajate partidele mari; în timp, sistemul de partide se va reduce
3 Vezi G. Pasquino, op. cit., pp. 134-142
227

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
la câteva mai eficiente, reprezentative şi importante, cu şanse de a alterna la
guvernare după un model apropiat de cel bipartidist. La fel, dacă numărul
parlamentarilor va fi mai mic, atunci proporŃionalitatea în planul reprezentării
partidelor va fi mai mică; partidele mici au şanse foarte mici de a prinde locuri
în Parlament.
Cu alte cuvinte, un prag mare de excludere, o circumscripŃie
electorală mică, o adunare electivă mică, vor frâna sau vor opri fragmentarea
corpului electoral şi a parlamentului, vor facilita creşterea eficienŃei guvernării.
Criticii acestui tip de scrutin invocă ideea că sistemul electoral proporŃional
amplifică entropia în societate (unii l-au considerat drept cauză a căderii
Republicii de la Weimar), că generează fragmentarea Parlamentului şi , deci,
face dificilă formarea guvernelor de coaliŃie relativ omogene şi stabile, crează
factori cu acŃiune negativă asupra eficienŃei guvernării. AdepŃii acestui tip de
scrutin scot în evidenŃă legătura organică dintre sistemul electoral
proporŃional, multipartidism şi democraŃie , faptul că el oferă reprezentare şi
minorităŃilor, că obŃine cel mai mare efect de reprezentativitate pentru toate
categoriile de interese şi de opinii politice.
4. Sistemele electorale mixte sunt acelea care îmbină scrutinul
majoritar cu cel de reprezentare proporŃională în cele mai diverse feluri,
rezultând o mare varietate de sisteme mixte: unele cu dominantă majoritară şi
altele cu dominantă proporŃională. Astfel de sisteme pot fi întâlnite în Italia,
Japonia, Ungaria, Noua Zeelandă etc. Aşa, de pildă, în Ungaria cei 386 de
parlamentari, care compun Parlamentul ungar, sunt aleşi astfel : 176 în
circumscripŃii uninominale cu sistem majoritar în două tururi, 152 urmează a fi
aleşi de pe listele propuse de către partidele politice în circumscripŃii regionale
cu scrutin proporŃional pe liste şi în 58 vor fi aleşi de pe listele naŃionale ale
partidelor într-o circumscripŃie naŃională. Practicarea repetată a acestui tip de
scrutin a condus la maturizarea vieŃii politice, a democraŃiei, la afirmarea a 6
partide importante, apte să se confrunte în speranŃa alternării la putere şi să
formeze guverne pragmatice, eficiente.
Analiza sistemelor electorale ne conduce spre concluzia că oricare
dintre ele ar pute fi perfecŃionat, amendat. Reformarea unui sistem electoral
depinde de înŃelepciunea, de maturitatea clasei politice. Instrumentele de
optimizare pot fi utilizate în scop de manipulare, dar şi în interesul comunitar –
acela de a ameliora viaŃa partidelor, competiŃia loială, de a asigura
transparenŃa funcŃionării sistemului electoral, spre a garanta o mai mare
capacitate de control asupra puterii din partea electoratului. Un sistem
electoral neutru şi funcŃional este motivant pentru participarea cetăŃenilor la
vot. Dacă şi campania electorală se va desfăşura în limitele respectului
acordat principiilor concurenŃei loiale, atunci motivaŃia participării cetăŃeneşti
va dobândi accente în plus.
* *
*
228

REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE
Sistemul electoral din România este unul de reprezentare
proporŃională. Cele două camere ale Parlamentului (Senatul şi Camera
DeputaŃilor) şi Preşedintele sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat. Oricare alegător are dreptul la un vot pentru alegerea
Preşedintelui, un vot pentru alegerea Senatului şi un vot pentru alegerea
Camerei DeputaŃilor.
În alegerile prezidenŃiale se organizează două tururi de scrutin .
Dacă în urma primului tur nici unul dintre candidaŃi nu a întrunit majoritatea de
voturi (51%) ale alegătorilor înscrişi pe listele electorale, se va organiza al
doilea tur de scrutin, la care vor participa primii doi candidaŃi stabiliŃi în
ordinea numărului de voturi obŃinute în primul tur. Candidatul ce va obŃine cel
mai mare număr de voturi va fi declarat învingător şi va fi investit pe postul de
Preşedinte.
Pentru alegerea Parlamentului, partidele politice propun candidaŃi
proprii într-o ordine aşternută pe lista de partid. Până la scrutinul din anul
2004 votanŃii au făcut alegerile nu în funcŃie de preferinŃele lor pentru un
candidat sau altul, ci şi-au dat votul pentru o anumită listă de partid. DiscuŃiile
care s-au purtat de ani de zile conduc în prezent către formarea unui curent
de opinie majoritar, orientat spre reformarea sistemului electoral din România,
în sensul de a se trece la votul uninominal, cel puŃin pentru una din camerele
Parlamentului.
În alegerile locale , Consiliile Locale, Consiliile JudeŃene, Consiliul
General al Municipiului Bucureşti şi primarii se aleg prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat. Viceprimarii se aleg de către Consiliile Locale.
Membrii consiliilor locale şi judeŃene sunt aleşi pe circumscripŃii electorale,
prin vot exprimat pe baza scrutinului de listă, în timp ce primarii de la toate
nivelele se aleg prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal.
Organigrama alegerilor reprezentanŃilor în organele locale şi centrale ale
statului poate fi în felul următor:
Nivel central Guvern Parlament Preşedinte
Nivel
subnaŃional 2
(judeŃean)
Consiliu
JudeŃean Prefect
Nivel
subnaŃional
1
(local)
Consiliu
Local
Primar
Alegeri locale
CetăŃeni
Alegeri generale
229

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Odată aleşi, reprezentanŃii şi guvernanŃii vor continua să întreŃină
legături cu votanŃii, cu cetăŃenii - fapt dependent de o anumită filosofie a
democraŃiei. Problema care vizează conŃinutul legăturii dintre votanŃi şi aleşii
lor într-o democraŃie este aceea dacă reprezentanŃii şi guvernanŃii trebuie
consideraŃi a fi nişte delegaŃi cu atribuŃii bine precizate printr-un fel de
contract public cu cetăŃenii sau mai bine ar fi să fie consideraŃi ca nişte
mandatari suficient de înŃelepŃi şi de capabili să ia decizii în numele
alegătorilor. În primul caz, reprezentantul – delegat va trebui să Ńină o legătură
permanentă cu circumscripŃia pe care o reprezintă, pentru a recepta
problemele apărute în vederea soluŃionării lor, corespunzător voinŃei
cetăŃenilor din circumscripŃie sau pentru a da socoteală de felul în care a fost
realizat contractul prestabilit. Adesea, deciziile reprezentanŃilor ajung în stare
de blocaj din cauza neintegrării lor în spiritul naŃional, adică în politica globală
datorată hiperextensiei interselor locale. În al doilea caz, al reprezentantului
cu mandat în alb, legăturii constante cu cetăŃenii îi este contrapusă calitatea
de savant al politicii, de personalitate competentă, predispusă la o
neîntreruptă documentare, astfel încât circumscripŃia electorală să fie
reprezentată în deplin acord cu valorile politice şi juridice ale întregii
comunităŃi. Adesea reprezentanŃii manifestă o atitudine elitară, opusă primului
tip, şi exprimă comportamente ce ajung frecvent în zona populismului.
ModalităŃi de participare a cetăŃenilor la politica locală:
Drepturi prevăzute în constituŃie
Alte căi de participare
cetăŃenească prevăzute prin lege
ModalităŃi de participare
voluntară la treburile publice
Colaborări organizate
- alegerea conducerii locale
- dreptul de întrunire şi asociere
- colaborarea partidelor la
adoptarea deciziilor politice
locale
- referendum local
- apeluri cetăŃeneşti
- propuneri civice
- audienŃe
- dreptul la obiecŃii şi reclamaŃii
- activitate de informare
- consultări publice
- foruri cetăŃeneşti
- consilii ale cetăŃenilor
- împuterniciri şi funcŃii onorifice
- iniŃiative cetăŃeneşti
- aportul partidelor politice (prin
dezbatere politică)
- experŃi şi colaboratori externi pe
domenii
- reprezentanŃi ai comunităŃilor
regionale, locale, comunale.
230

REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE
Cu siguranŃă, în cazul României, conŃinutul reprezentării este puternic
intermediat de relaŃia dintre majoritatea aleşilor şi partidul care i-a propus.
ReprezentanŃii şi guvernanŃii reprezintă în mod direct partidul din care provin,
exprimă un crez politic, o doctrină, un program, o strategie politică pentru care
au obŃinut voturile necesare. Dacă avem în vedere situaŃiile noi ce intervin pe
parcursul unui mandat de patru ani, paşii concreŃi pe care guvernul trebuie săi
facă pentru a-şi realiza strategia, deciziile ce urmează a fi urmate în
probleme de politică externă, atunci cetăŃenii n-au cum să mizeze decât pe
competenŃa reprezentanŃilor, pe acordarea unui mandat „în alb”, pe investirea
guvernului cu libertatea de a acŃiona după cum crede de cuviinŃă în opera de
realizare a programului general, precizat de la bun început. Dar chiar şi atunci
când a acŃionat după o procedură elitară, fructificându-şi la maximum
competenŃa politică, nici un partid politic nu a lăsat neexploatată, pe cât a fost
posibil, atitudinea populistă.
Principalul efect al tipului de reprezentare îl constituie sancŃiunea
acordată de electorat la viitoarele alegeri. CetăŃeanul poate adopta una
dintre alternativele sancŃionatorii : menŃinerea opŃiunii politice (acordarea unui
vot conservator), acordarea unui vot negativ formaŃiunii politice care l-a
dezamăgit (prin acordarea votului său unei alte organizaŃii politice), refuzul de
a participa la vot (absenteismul electoral). Ultima alternativă are diverse
raŃiuni: fie subreprezentarea intereselor votanŃilor, prin producerea unui
contrast între promisiunile electorale şi realizările practice, fie faptul că
cetăŃeanul nu poate întrevedea existenŃa unei relaŃii între interesele sale şi
activitatea partidului pentru care şi-a dat votul, fie că cetăŃeanul este
nemulŃumit şi lipsit de încredere în privinŃa partidelor aflate în opoziŃie - ca
virtuală alternativă la putere, fie că cetăŃeanul rămâne imun la „imboldurile
educative ” exercitate asupra sa din diferite părŃi în perioada campaniei
electorale.
Dimensiunile mari ale absenteismului la vot (rata de participare la
alegeri mică) exprimă, aşadar, câteva tendinŃe ale opiniei publice: - existenŃa
unor insatisfacŃii mari şi cuprinzătoare în mediul cetăŃenesc generate de
neperformanŃele politicii guvernului; - netransparenŃa, lipsa de informare
curentă, corectă şi completă a cetăŃenilor de către reprezentanŃi şi guvern în
privinŃa consecinŃelor pe termen lung a deciziilor luate; - eşecurile educaŃiei
politice – civice gestionate de Putere şi de sistemul de partide. Dar, în esenŃă,
electoratul mai degrabă se autosancŃionează pe sine prin autoeliminare din
zona reprezentării. Ori, un astfel de fenomen vine să pună sub semnul
întrebării democraŃia ca regim politic. Ce fel de democraŃie este aceea în
perimetrul căreia la stabilirea politicii participă doar un segment submajoritar?
Ce vrea, în fond, marea majoritate? – iată doar două întrebări care rămân nu
doar criptice. Răspunsuri la astfel de întrebări, puse în anumite momente ale
istoriei, nu s-au lăsat niciodată prea mult aşteptate.
Conduita electorală a cetăŃenilor din România, în perioada de după
1990, ca şi din celelalte Ńări din Europa de Est, a confirmat câteva regularităŃi
statistice de felul următor: participarea mai amplă la vot din partea bărbaŃilor
în raport cu femeile, a persoanelor de vârstă medie decât a celor în vârstă, a
231

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
celor cu avere mai mare şi cu venituri mai mari decât a celor săraci, a celor cu
studii superioare şi medii faŃă de cei necalificaŃi şi cu un nivel redus de
instruire, agricultorii legaŃi de economia de piaŃă faŃă de cei aparŃinători
economiei închise naturale, personalul ocupat faŃă de cel neocupat (casnice,
persoane în căutarea unei slujbe, etc.), catolicii şi protestanŃii în raport cu
ortodocşii, ateii în raport cu credincioşii; votul tinerilor este orientat spre
reformă, spre schimbare cât mai rapidă; votul bătrânilor şi femeilor este
orientat în mai mare măsură decât al tinerilor şi bărbaŃilor spre conservarea
sistemului, a regimului politic, a status – quo - ului etc. Cunoaşterea unor
astfel de tendinŃe reprezintă premisa pentru stabilirea unor programe de
educaŃie politică şi civică menite să dezvolte conduita activă, participativă a
cetăŃenilor, să formeze acel climat social şi uman care să elimine orice
discriminări, să favorizeze afirmarea deplină a drepturilor şi obligaŃiilor omului
şi ale cetăŃeanului. Să nu uităm că în câteva Ńări obligativitatea cetăŃenilor de
a vota este statuată în lege.
232

X. CULTURA POLITICĂ
1. Ce este cultura politică?
Conceptul de cultură este polisemantic; în literatura de specialitate
există o mare diversitate de sensuri şi semnificaŃii atribuite acestui termen
care au fost enunŃate în definiŃii felurite: nominale, genetice, structurale,
funcŃionale, istorice, psihologice, ostensive, normative etc. În lucrarea sa
“Sociodynamique de la culture” – 1967, Abraham A. Moles semnala existenŃa
a peste 250 de definiŃii. Iar dacă am avea în vedere diferite segmente ale
culturii de ansamblu a societăŃii, diferite subcomponente sau momente
istorice ale morfologiei culturii, atunci numărul definiŃiilor, descrierilor şi
nuanŃelor ar tinde să se amplifice în mod exponenŃial.
În limbajul cotidian se discută, adesea, pe firul aplicaŃiilor unor
expresii precum: om cult, cultură înaltă, cultură de masă, cultură medie,
cultură populară, cultură de elită, cultură clasică, cultură modernă, cultură
politică, cultură universală etc. Toate acestea ne repun în situaŃia să ne
întrebăm ce este de fapt cultura? Cu siguranŃă sensul modern al conceptului
de cultură a fost utilizat pentru prima oară de către Edward B. Tylor şi a fost
definit în lucrarea “Primitive culture” – Londra, 1871: “Cuvântul cultură sau
civilizaŃie, în sensul său etnografic cel mai răspândit, desemnează acel tot
complex ce cuprinde ştiinŃele, credinŃele, artele, morala, legile, obiceiurile şi
celelalte aptitudini şi deprinderi dobândite de om, ca membru al societăŃii.”
Astfel înŃeleasă, cultura constituie un rezultat al dezvoltării mentale, spirituale
şi organizaŃionale a societăŃii. În acelaşi secol, termenul de cultură a fost
corelat, până la identificare, cu cel de civilizaŃie. A. Comte, de pildă, considera
că civilizaŃia constă în dezvoltarea spiritului uman, în dezvoltarea acŃiunii
omului asupra naturii care este, de fapt, consecinŃa directă a dezvoltării
spiritului. Ulterior, O. Spengler avea să susŃină că civilizaŃia constituie destinul
inevitabil al unei culturi, reprezintă stadiul cel mai exterior şi mai artificial la
care poate ajunge specia umană. Pornind de la astfel de conotaŃii, în secolul
nostru s-a operat amplu cu expresiile “cultură materială” şi “cultură spirituală”,
“cultură explicită” şi “cultură implicită” (valori spirituale, atitudini, idealuri,
simboluri etc.), “cultură reală” şi “cultură ideală”, “subcultură” şi
“contracultură”, transmitere culturală, aculturaŃie etc.
Indiferent de tipul de discurs referitor la cultură, în subsidiar toŃi
sociologii sunt de acord asupra câtorva note definitorii ale conceptului. Astfel,
idei de genul: cultura este un produs socio-istoric care dă măsura omului, prin
cultură omul se deosebeşte de toate celelalte specii ale biosferei, cultura
cuprinde toate achiziŃiile agenŃilor acŃiunii sociale rezultate din creaŃie, cultura
este tot ceea ce este învăŃat în cursul vieŃii sociale şi transmis din generaŃie în
generaŃie, este moştenirea învăŃată şi socialmente transmisă etc., întrunesc
acordul antropologilor, sociologilor, umaniştilor. Astăzi este evident pentru toŃi

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
cei care studiază societatea şi istoria ei că orice comunitate umană, orice
agent al practicii sociale (individ, întreprindere, partid politic, stat, elită
politică etc.) posedă o cultură specifică, concretă, care influenŃează,
determină dezvoltarea totală a membrilor componenŃi. La naştere, oricare
individ uman găseşte o cultură gata constituită (modele, tipare, paradigme,
coduri, simboluri, obiceiuri, tradiŃii, norme, mentalităŃi, valori). Omul va asimila,
va dobândi umanitatea pe măsură ce va deveni un subiect cultural, pe
măsură ce-şi va interioriza valorile culturale. Aceasta se obŃine prin educaŃie,
autoeducaŃie, prin acŃiunea factorilor de socializare. Prin transmitere culturală
(sau, prin ceea ce Ralph Linton numea, “ereditatea socială a membrilor unei
societăŃi”) fiinŃele omeneşti s-au transformat în specia dominantă pe Pământ.
Într-un astfel de sistem de referinŃă cultura politică deŃine locul ei specific şi
joacă un rol privilegiat.
Expresia cultură politică a fost introdusă în politologie în ultima
jumătate de secol, mai ales în preocupările cercetătorilor americani. Desigur,
au existat termeni generici care acopereau aceeaşi realitate cu multe secole
înainte de apariŃia acestei expresii, termeni utilizaŃi într-un discurs
enciclopedic, cu o conotaŃie contemplativă sau metafizică. Dar de această
dată expresia a fost astfel definită (de pe poziŃiile filosofiei pragmatice) încât
să poată fi utilizată pentru a compara sistemele şi regimurile politice
contemporane, pentru a desprinde tendinŃe, reguli şi mecanisme de
intervenŃie în viaŃa politică, în sensul adâncirii democraŃiei, a sporirii eficienŃei
activităŃilor de guvernare, de gestiune a afacerilor publice. Primele studii
empirice, sociologice au fost dedicate culturii politice a democraŃiei şi
structurilor, proceselor sociale care o susŃin. Gabriel A. Almond şi Bingham G.
Powell, în 1966, scriau: “Cultura politică este un model de atitudini intelectuale
şi de orientări faŃă de politică, manifestate în rândul membrilor unui sistem
politic. Ea este un domeniu subiectiv care stă la baza acŃiunilor politice şi care
le conferă importanŃă. Astfel de orientări individuale cuprind câteva elemente:
orientări cognitive, exacte sau mai puŃin exacte, pe tema subiectelor şi
convingerilor politice; orientări emoŃionale, sentimentul ataşării, angajării,
respingerii în raport cu subiectele politice şi orientări estimative, aprecieri şi
opinii pe tema unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea
unor standarde apreciative privind subiectele şi evenimentele politice” 1 . Cu
alte cuvinte, cultura politică reprezintă întreaga reŃea de orientări, atitudini,
convingeri şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic. În
acelaşi spirit, Lucian W. Pye concepea cultura politică drept un set de credinŃe
şi atitudini care dau sens vieŃii politice şi care oferă regulile menite să regleze
comportamentul politic. Ea cuprinde atât idealurile politice, cât şi normele cu
care se operează în politică. La fel, politologul englez Al. Ball considera că, în
ansamblul ei, cultura politică se compune din atitudini, credinŃe, emoŃii şi
valori ale realităŃii legate de viaŃa politică. Iar francezul Y. Schemeil preferă
expresia “culturi politice”, care ar sugera pluralismul cultural, pentru că în
1 G. A. Almand, B. G. Powell, “Comparative Politics. A Developmental Approach”, Boston,
1966, p.50.
234

235
CULTURA POLITICĂ
realitate nu există o cultură politică unică; pot însă exista note comune ale
acestor multiple culturi politice: atitudinea faŃă de sistemul politic, credinŃele şi
semnificaŃiile politice pertinente pentru o colectivitate.
Toate aceste definiŃii ale culturii politice au ca numitor comun faptul
că înfăŃişează predilect dimensiunea subiectivă a practicii politice, se referă
explicit la dimensiunile psihologice ale politicului care sunt, în esenŃă, trei:
cognitivă (cunoştinŃe, explicaŃii, interpretări, anticipări referitoare la
evenimentele politice interne şi externe); afectivă sau emoŃională (exprimată
în afecte, disponibilităŃi afective, sentimente, pasiuni etc.), care au un rol
evident în formarea atitudinilor, a crezului politic, şi dimensiunea evaluativă,
exprimată în judecăŃile de valoare cu referire la evenimentele şi procesele
politice, în funcŃie de scara de valori la care individul a aderat. Evident, aceste
trei dimensiuni ale culturii politice sunt corelate sistemic şi funcŃional rezultând
trei stări de spirit ale populaŃiei în raport cu politicul: aprobare, apatie şi
alienare. În funcŃie de modelul în care se combină elementele cognitive ale
culturii politice cu cele afective şi evaluative rezultă, după G. Almond şi
Sidney Verba, următoarele tipuri de cultură politică:
a) Cultura politică parohială (locală sau provincială) specifică societă-
Ńilor tradiŃionale, comunităŃilor care nu conştientizează importanŃa problemelor de
interes naŃional şi mondial şi nu au interese pentru valorile şi mecanismul
sistemului politic naŃional. Adică, este cultura politică a satului, a etniei, a regiunii
unde biserica, şcoala şi primăria sunt instituŃiile de referinŃă. CunoştinŃele,
sentimentele şi judecăŃile de valoare sunt orientate spre aceste structuri locale.
b) Cultura politică de supunere (de subordonare) corespunde unor
comunităŃi reglate de valori naŃionale. În cadrul societăŃilor respective, agenŃii
acŃiunii politice sunt conştienŃi de existenŃa sistemului politic, dar se
mulŃumesc cu o atitudine de pasivitate în privinŃa participării la viaŃa politică, la
luarea deciziilor. Aceasta pentru că ei cred că sistemul politic este astfel clădit
încât le va fi protejată viaŃa şi personalitatea, fără a-şi exprima iniŃiative şi
cerinŃe în raport cu autoritatea de stat. Adică, sistemul va funcŃiona bine,
avantajele vor fi bune pentru toŃi cetăŃenii, dacă vor respecta deciziile şi
regulile corespunzător unei etici a supunerii.
c) Cultura politică participativă, care corespunde sistemelor
democratice, este rezultatul proceselor educaŃionale dezvoltate şi al unui grad
înalt de organizare, reflectând şi experienŃele politico-sociale specifice Ńărilor
democratice. CetăŃenii posedă un ansamblu de mijloace subiective şi de
abilităŃi, de priceperi şi deprinderi de a le utiliza raŃional, în scopul de a
influenŃa luarea deciziilor, desfăşurarea evenimentelor politice, reprezentarea
sau de a opri acele decizii administrative care le-ar afecta negativ interesele.
Aceste tipuri de culturi politice coexistă în societăŃile contemporane,
se combină, se influenŃează reciproc, fuzionează ori se împletesc în rândul
indivizilor care formează comunitatea politică a Ńării respective. Astfel, de
pildă, cetăŃeanul unei societăŃi politice participative nu este orientat doar spre
participarea activă în politică, el este în acelaşi timp supus legilor şi autorităŃii
şi este un membru al unui grup cu o cultură parohială. Orientările politice ale
unui individ conŃin în grade diferite elemente ale culturii parohiale, de

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
supunere şi participative. La fel orice cultură politică particulară cuprinde
aceleaşi trei tipuri de elemente, combinate în proporŃii specifice fiecăreia.
G. Almand şi S. Verba au întreprins o cercetare amplă între 1958-1963
în cinci Ńări: S.U.A., Anglia, Italia, Germania şi Mexic, pe un eşantion de 1000
de subiecŃi, anchetaŃi în fiecare Ńară. Scopul cercetării a fost de a descoperi
fundamentele culturale ale democraŃiei. Considerând gradul de participare
(exprimat în performanŃe practice) a cetăŃenilor la funcŃionarea unui sistem
democratic ca valoare centrală a culturii politice şi civice, Almand şi Verba au
măsurat nivelul de cultură politică în fiecare din cele cinci Ńări cu ajutorul
următorilor indicatori: volumul de cunoştinŃe politice; componenta civică;
modalităŃile acŃiunii politice; aprecierea sistemului politic. Concluziile la care au
ajuns în acel timp au fost: numai S.U.A. şi Anglia realizaseră gradul necesar de
corelare între structurile primare ale societăŃii (familii, comunităŃi locale etc.) şi
structurile politice naŃionale care oferă funcŃionalitate culturii participative
democratice. Italia şi Mexicul ar avea o cultură parohială; Germania - una de
supunere. În societăŃile unde există o ruptură între atitudinile politice şi cele
sociale apare fie o cultură politică de alienare (Italia), fie de supunere
(Germania), fie o cultură politică contestatară (Mexicul). Aşadar, cultura politică
are un impact asupra sistemului politic din care ea face parte. Există o cultură
politică democratică – un pattern al atitudinilor politice care sprijină
stabilitatea democratică, modernizarea politică, în sensul creşterii eficienŃei
activităŃilor de guvernare. CetăŃeanul aparŃinător unei democraŃii posedă o
cultură raŃional - activă, adică există aşteptarea ca el să fie activ în politică, că
este ghidat de raŃiune, nu de emoŃii, în abordarea politicii, că este bine informat
şi că deciziile sale sunt întemeiate pe calcul atent, pe corelarea intereselor
individuale cu cele ale colectivităŃii, pe etica responsabilităŃii. Atâta vreme cât
cetăŃenii nu acŃionează la standardele culturii raŃional-active, democraŃia se află
în eşec. Nivelul scăzut de cultură politică, subinformarea, apatia, pasivitatea
cetăŃeanului constituie indicii pentru o democraŃie slabă.
Celor trei tipuri de cultură li se adaugă, sub imboldul mijloacelor
audio-vizuale – scria R.G. Schwartzenberg, cultura politică “de spectacol”
care este dăunătoare într-un alt fel decât cultura de supunere. Dacă aceasta
din urmă asigură dominaŃia mărturisită şi admite violenŃa deschisă, “cultura de
spectacol nu este decât simulare, artificiu, parodie. Este reprezentarea
înşelătoare a democraŃiei, simulacrul culturii de participare. Individul se crede
liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, când în realitate nu
este decât un spectator, păcălit, amăgit de “jocul politicii”, pe fundalul micilor
ecrane şi după perdelele cabinelor de vot” 2 . Astfel, cultura de spectacol vine
să înlocuiască în mod insidios cultura de participare, iar spectacolul politic
înlocuieşte democraŃia, fiind readusă la ordinea zilei problema înstrăinării
politice a omului chiar în societăŃile democratice.
* *
*
2 R.G. Schwartzenberg, “Statul spectacol”, Ed. Scripta, Bucureşti, 1995, p.243-244.
236

237
CULTURA POLITICĂ
Într-o altă perspectivă – cea praxiologică, cultura politică aparŃine
subiecŃilor acŃiunii politice, celor care în mod direct sau indirect fac politică, se
raportează la viaŃa politică fie în calitate de conducători, fie de conduşi, cu
specificarea că în societăŃile democratice cele două status-uri (conducător,
condus) sunt cumulate de majoritatea cetăŃenilor. Cultura politică este o
realitate prezentă în toate societăŃile organizate după criterii politice, fiind
rezultatul eforturilor cumulative ale generaŃiilor ce s-au succedat în istorie de a
înfăptui o ordine socială în care viaŃa indivizilor să fie posibilă, să fie
garantată, în care să se asigure premisele necesare bunei funcŃionări a
întregului corp social (popor, naŃiune, colectivitate umană), progresului social
şi dezvoltării personalităŃii membrilor corpului social.
Fiind o componentă a ansamblului culturii unei societăŃi, cultura
politică are aceleaşi componente structurale, dar care gravitează în jurul
valorilor politice şi care ghidează desfăşurarea acŃiunii politice, funcŃionarea
sistemului politic al societăŃii. Pentru că există o diversitate imensă de
colectivităŃi umane organizate politic şi o varietate impresionantă de agenŃi
politici concreŃi, rezultă un pluralism al culturilor politice. Îndărătul
elementelor concrete, specifice ale culturii agenŃilor individuali ai practicii
politice pot fi depistate elemente comune, generale şi esenŃiale ale culturii
politice care sunt corelate funcŃional într-un model. Elementele acestuia
sunt:
a) Cognitive, prin care agentul acŃiunii reflectă, înŃelege, îşi explică
faptele politice, universul politico-social, posibilităŃile şi oportunităŃile
participării sale la practica politică. CunoştinŃele politice, stocul de informaŃie
politică-juridică existente în societate şi mai ales în experienŃa agentului
acŃiunii politice au fost interiorizate sub formă de achiziŃii operaŃionale,
constituind atât o resursă, cât şi un mijloc al practicii politice, care fac posibilă
o acŃiune conştientă, raŃională, responsabilă şi eficientă. Alături de informaŃie
politică operaŃională, în toate culturile contemporane există şi cunoştinŃe,
informaŃii contemplative, speculative, situate undeva în fondul pasiv al
cunoaşterii şi culturii politice. Nu este exclusă însă posibilitatea actualizării
acestora, a transformării lor în instrumente operaŃionale favorabile sporirii
raŃionalităŃii şi eficienŃei practicii politice în anumite conjuncturi sociale.
b) Axiologice, prin care agenŃii acŃiunii politice (lideri politici, elita
politică, partide, grupe de presiune, electoratul etc.) evaluează corespunzător
unui anumit criteriu fapte, proceduri ale practicii politice, propriile performanŃe,
le ierarhizează, stabilesc priorităŃi de acŃiune, determină utilitatea, sensul
acŃiunilor, posibilităŃile de alianŃă politică etc. Toate aceste evaluări sunt
esenŃiale pentru programarea acŃiunii, pentru elaborarea strategiei şi tacticii
dar şi pentru corelarea “din mers” a propriilor acŃiuni, iniŃiate şi realizate de un
agent politic sau altul.
c) Creative, prin care agenŃii acŃiunii politice prelucrează datele
cognitive, afective, motivaŃionale şi moral-voliŃionale pe care le posedă în
experienŃă, construind, elaborând noi valori politice, rezolvând probleme
aduse la ordinea zilei de fluxurile de evenimente sociale. Toate acestea
implică eforturi creative, de adaptare, de construcŃie, de producere a noului;

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
creaŃia de valori politice constituind nucleul culturii politice, factorul care dă
măsura succesului în acŃiune şi care predetermină anvergura, importanŃa
istorică a acŃiunii politice întreprinse.
d) Praxiologice, adică cele de întrebuinŃare în acŃiunea politică a
valorilor ca: programe politice, strategii, tactici, idealuri politice, mijloace şi
resurse politice, obiecte supuse transformărilor (care, aflate în conexiuni cu
actele de guvernare, devin politizate), acte de legiferare, decizii, control etc.
Toate componentele practicii politice sunt cuprinse în sfera culturii politice
putând fi evaluate ca valori, pseudovalori şi antivalori. Unele Ńin de latura
materială, altele de cea nematerială (ideală) a culturii - fiecare având funcŃii
specifice, de neînlocuit, în practica politică, în realizarea obiectivelor politicii în
genere.
e) ComunicaŃionale, concretizate în transmiterea informaŃiei politice
între cei doi poli ai vieŃii politice: guvernanŃii şi guvernaŃii, între societatea
politică şi societatea civilă, între elita politică şi cetăŃean. Universul
comunicaŃional a trecut mult în faŃa celorlalte mijloace ale practicii politice (ca
sursă de eficienŃă, operativitate şi ca importanŃă) în secolul XX. De aici a
rezultat un interes sporit al tuturor guvernelor pentru a-l perfecŃiona. Nici o
politică nu este posibilă fără comunicare; cu atât mai mult sistemul politic
democratic. Modernizarea sistemelor de comunicare s-a dovedit a fi necesară
şi din nevoia dezvoltării vieŃii politice, a realizării transferului de modele
politice prin învăŃare, imitaŃie, educaŃie, prin acŃiunea diferiŃilor factori de
socializare politică - procese desfăşurate în interiorul aceleiaşi comunităŃi
umane sau între colectivităŃi diferite.
Toate aceste elemente sunt corelate organic într-un sistem
funcŃional al culturii politice centrat pe o tablă de valori politice specifice
fiecărei societăŃi. Valorile politice dominante sunt promovate şi propagate de
cei care se află la putere. Într-un sistem politic pot fi la “vârf” valorile liberale,
într-altul valorile social-democraŃiei, într-altul valorile democrat-creştine etc.
Aceasta scoate în evidenŃă rolul ideologiilor ca părŃi constitutive ale culturii
politice. Dar cultura politică a unei societăŃi trebuie evaluată nu după
conŃinutul ideologiei în primul rând (într-o astfel de ipostază, politologul ar fi
pus în situaŃia să caracterizeze culturi atât de diferite în termeni superlativi), ci
după performanŃele practicii politice mai ales, după volumul de bine, de
dreptate, de bunăstare, de fericire, de adevăr aduse oamenilor de un sistem
politic concret. Aceasta, pentru că elementele culturii politice participă direct
sau indirect într-o reŃea de circuite ce compun practica politică globală. Un
element disparat al culturii politice, chiar dacă are o calitate individuală
perfectă, el va fi lipsit de valoare dacă acŃiunea politică ce-l integrează nu va
produce roadele socialmente aşteptate, dorite. Din acest punct de vedere,
cultura politică a unei societăŃi are elemente pasive (“moarte”) şi active,
elemente latente şi manifeste, elemente “parazitare” (‘’pseudo-valori”) şi
elemente funcŃionale, elemente lucrative şi inhibitive, elemente propulsorii şi
frenatoare etc.
Cultura politică, parte a culturii de ansamblu a societăŃii, a fost şi va
rămâne o variabilă dependentă de progresul general al comunităŃilor umane.
238

CULTURA POLITICĂ
Ea este supusă transformărilor, implicit dezvoltării şi modernizării. Într-un
astfel de proces istoric ea şi-a demonstrat rolul ambivalent: cultura politică,
dezvoltându-se, pe de o parte favorizează creşterea gradului de liberate
umană iar, pe de altă parte, limitează libertatea oamenilor. Cultura politică
măreşte libertatea, pentru că permite elaborarea unor opŃiuni mai temeinic
fundamentate, permite alegerea în cadrul unei oferte raŃionale de variante
acceptabile, favorizează participarea la viaŃa politică prin prisma anticipării
efectelor pe termen lung. Totodată, cultura politică eliberează cetăŃeanul de
efortul de a reinventa mereu mecanismele participării la viaŃa politică,
realizării controlului asupra activităŃii organelor de decizie, contestării unor
acte politice etc., pentru că acestea pot fi asigurate prin învăŃare socială , prin
socializare politică, generând timp liber necesar pentru explorări şi creaŃie. În
acelaşi timp, dezvoltarea culturii limitează libertatea cetăŃeanului pentru că
oamenii nu sunt liberi să facă tot ce vor. Legile, actele normative, ca invenŃii
ale culturii juridice, îi împiedică pe cetăŃeni să se angajeze în anumite feluri de
acŃiuni (de exemplu: să înfiinŃeze un partid fascist, să ia cu asalt clădirea
primăriei sau a guvernului sau să nu-şi plătească impozitele) şi le impun să
acŃioneze într-un anumit fel sau la anumite standarde. Dar cultura politică
limitează inegal (funcŃie de apartenenŃa la o clasă, nivelul de avere, sex,
status profesional etc.).
2. Diversitatea culturilor politice
Pluralismul culturilor politice se exprimă atât la scară planetară, prin
diferenŃele între societăŃile politice, între sistemele şi regimurile politice şi
popoare, cât şi în cadrul uneia şi aceleiaşi societăŃi.
În ce priveşte diversitatea culturilor politice între societăŃi, au fost
prezentate rapoarte, în special de către antropologi, care au evidenŃiat o
diversitate culturală apreciabilă, vizând aspectele materiale ale culturii politice,
organizarea relaŃiilor între membrii societăŃii, valorile, normele, obiceiurile,
moravurile şi tabuurile politice, simbolistica politică, organizarea administrativteritorială
etc. EvidenŃierea diferenŃelor între culturile politice a făcut apel la
unele criterii: valorile dominante în sistemul politic (cultura politică
americană, de pildă, şi toate culturile democratice consideră fiinŃa umană, ca
individualitate, drept valoare supremă, respectul pentru drepturile omului este
axioma oricărui program politic, în timp ce în regimurile comuniste, în cele de
comandă în general, au prioritate colectivul, interesul general şi nu
personalitatea individului); orânduirea economică, în funcŃie de care s-au
format culturi politice capitaliste, socialiste, mixte; nivelul de dezvoltare
redat, printre altele, de Produsul Intern Brut pe locuitor, în funcŃie de care se
discută despre cultura politică din societăŃile dezvoltate, mediu dezvoltate,
subdezvoltate, în curs de dezvoltare; criteriile istorice, geografice sau al
climei, în funcŃie de care s-a discutat despre cultura politică a Ńărilor insulare
şi a celor continentale, a Ńărilor cu climă caldă, temperată şi rece, a Ńărilor cu
tradiŃii statale milenare şi a celor cu o istorie a vieŃii politice mai scurtă, a
239

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Ńărilor dominate colonial de FranŃa spre deosebire de cele dominate de Marea
Britanie sau Portugalia. Uneori a fost valorificată împărŃirea mai veche a
culturilor în apolinice şi dionisiace. Astfel cultura dionisiacă politică ar da
curs dezlănŃuirii imaginaŃiei, activităŃilor frenetice, pasiunilor participative,
sensibilităŃii exagerate, pe când cea apolinică pune accent pe sobrietatea
raŃională, pe calculul logic, discreŃie, moderaŃie, respectarea mecanică a
legilor, pe primatul colectivităŃii în raport cu individul.
Diversitatea culturilor politice ale comunităŃilor umane vine să
demonstreze puterea de inovaŃie a omului, a elitelor politice dar şi flexibilitatea
şi variabilitatea instituŃiilor, organizaŃiilor politico-juridice. Aşa cum culturile
politice ale diferitelor societăŃi variază în spaŃiu şi timp, tot astfel segmentele
sociale componente ale unei societăŃi date pot produce varietate în
structurarea politică, mai cu seamă în epoca modernă şi contemporană, luând
naştere cultura politică a regimului şi cultura politică a opoziŃiei, cultura
politică a stângii (care se raportează cu predilecŃie la următoarele valori:
egalitate, justiŃie socială, echitate, solidaritate, progres, sensul laic al vieŃii
umane, republicanism, stat puternic, protecŃie socială necondiŃionată etc.),
cultura politică a dreptei (care se orientează după o altă grilă de valori:
primatul individului în raport cu colectivitatea, drepturile omului, apărarea
proprietăŃii, ordine socială bazată pe lege, promovarea elitelor formate în mod
firesc, credinŃă în Dumnezeu, conservatorism, anticomunism), cultura politică
liberală, democrat-creştină, comunistă, naŃionalistă, conservatoare, ecologistă
etc. Pentru a desemna această varietate a culturii politice dinăuntrul unei
societăŃi a fost introdus termenul de subcultură politică.
Subculturile politice pot avea ca suport o clasă socială, o etnie, o
grupare religioasă etc. care, prin reacŃie la procesul de omologare şi
generalizare a valorilor politice oficiale, îşi edifică propriile lor sisteme de
valori care reprezintă o sublimare a nevoilor, atitudinilor şi stilului lor de viaŃă
la nivelul vieŃii comunitare. Subculturile politice rezumă concepŃia despre lume
şi viaŃă a unor colectivităŃi cvasiînchise. După cum arată V. Măgureanu, “ele
nu se opun valorilor oficiale, nu le contestă, dar instituie un fel de paralelism
între valorile grupului, practicate şi recunoscute de membrii săi, şi valorile
oficiale, de stat, care au relevanŃă pentru comunităŃile respective doar în
cazurile care privesc interesul general sau naŃional” 3 . În orice caz, o
subcultură politică are o matrice, un tipar ce conferă colectivităŃii şi
organizaŃiei ei politice o identitate, o personalitate. Identitatea unei subculturi
politice se poate baza pe moştenirea sa etnică (cultura promovată de Partidul
Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe condiŃia sa economică (cultura politică a
aristocraŃiei, a săracilor din ghetou, cea promovată de partidul clasei de mijloc
etc.), pe apartenenŃa la o provincie (cultura politică promovată de Partidul
Moldovenilor, cultura politică transilvană din secolul al XVIII-lea, a łării
Bascilor etc.) şi la o istorie (invocată frecvent în discursul liderilor, mai ales).
Subcultura politică posedă o limbă distinctă, o simbolistică
specifică (sigle, steaguri, steme, ceremonii, portrete ale liderilor, culori,
3 V. Măgureanu, “Studii de sociologie politică”, Ed. Albatros, Bucureşti, 1997, p.334.
240

241
CULTURA POLITICĂ
imnuri, uniforme, mituri, lozinci, formule de salut, forme distincte de comunicare,
menite să întărească sentimentele de identitate şi să protejeze această
comunicare de persoanele din afara organizaŃiei şi comunităŃii politice
respective).
În acelaşi timp, pe lângă subculturile politice, pot fiinŃa contraculturi
care au drept conŃinut contestarea făŃişă, uneori vehementă a practicii politice
oficiale, a valorilor dominante în societate, propunând adesea schimbări
instituŃionale radicale. Aşa sunt culturile politice extremiste (ultranaŃionalismul,
extrema dreaptă, mişcarea neonazistă din Germania, Ku Klux Klan-ul în
Statele Unite ale Americii, FrăŃia Musulmană în Egipt etc.). Toate aceste
formaŃiuni şi-au dezvoltat propriile lor tipare culturale, exprimate prin idei,
valori, norme şi stiluri de acŃiune, care le pun în opoziŃie cu culturile propriilor
lor societăŃi. Desigur, manifestarea contraculturilor politice în largul lor are
limitări care sunt oficiale şi foarte puternice în regimurile totalitare (în astfel de
sisteme politice contraculturile sunt scoase în afara legii, purtătorii şi agenŃii
lor intră frecvent în raporturi cu organele represive ale statului, contraculturile
sunt reduse la tăcere sau se manifestă în forme latente). În regimurile
democratice contraculturile politice au un larg spaŃiu de exprimare, ştiut fiind
faptul că statul de drept îşi face datoria şi că, totodată, există forme de
toleranŃă şi chiar de respect faŃă de stilurile culturale care pot părea nefireşti,
deplasate.
Mozaicul creat de existenŃa şi competiŃia culturilor politice poate fi
considerat un factor de progres al societăŃii politice. O parte a forŃelor politice
conştientizează şi stimulează prin mijloace practice această realitate. Statele
Unite, FranŃa etc., deseori, au considerat că diversitatea culturii lor politice
vine să le îmbunătăŃească imaginea în lume, să le sporească puterea (dar nu
toŃi cetăŃenii acestor state sunt de această părere). Pe de altă parte, unele
state (nici un stat dictatorial nu face excepŃie) cred că diversitatea
subculturilor politice vine să slăbească cultura politică oficială, să inhibe
realizarea funcŃiilor acesteia. De aceea nu le încurajează sau, deseori, sunt
interzise oficial.
ConvieŃuirea în aceeaşi societate a mai multor culturi politice (fie
subculturi, contraculturi) sugerează existenŃa unor mari dificultăŃi pentru cei
care doresc să le ierarhizeze sau să opteze pentru “cea mai bună”, să decidă
care este “rea”. Aşadar, există un relativism al culturilor politice (valoarea
practică supremă a oportuniştilor), conform căruia oricare dintre culturi
exercită un rol distinct, are funcŃii în configuraŃia de ansamblu a culturii
societăŃii, îşi absoarbe seva din cultura ansamblului social. Ideea de
relativitate nu trebuie dusă până la cinism sau să se considere că în
societatea politică orice este permis, că nu există câteva standarde absolute
(de pildă, respectarea dreptului la viaŃă, combaterea rasismului etc.).
Adoptarea poziŃiei relativismului cultural îi încurajează pe cetăŃeni să
privească mai obiectiv societatea în care trăiesc, stilurile culturale existente,
prin raportare la propriul lor potenŃial.
Cultura politică se exprimă prin acŃiunile agenŃilor politici. Seriile de
acŃiuni politice istorice valorifică în mod coerent întreaga cultură stăpânită de

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
agenŃii politici, cu predilecŃie cultura politică, rezultând diferite stiluri de
acŃiune politică. Stilul politic (fie al unui lider, fie al unui partid sau grup de
presiune) exteriorizează idealurile, valorile, proiectele şi normele la care
agentul politic aderă, dând o anumită personalitate şi putere de influenŃă
acestuia. Stilul unui agent politic este cultura lui în acŃiune, este civilizaŃia
politică.
3. Ideologiile, componente vectoriale şi dinamogene
ale culturii politice
Ideologiile au făcut parte integrantă din cultura politică, din cultura
umanităŃii în general, din momentul în care a apărut conştiinŃa socială.
Ideologiile au constat în seturi de credinŃe şi atitudini, de valori, norme şi
reprezentări colective justificate prin raŃionamente, teoretizări, construcŃii
doctrinare mai mult sau mai puŃin reuşite din punct de vedere logic şi ştiinŃific.
Ideologiile au fost şi sunt diferite: religioase, economice, politice, juridice,
morale, filosofice, estetice etc. Toate au ca numitor comun faptul că îşi propun
să reflecte un segment de realitate, din care autorii ideilor şi reprezentărilor
fac ei înşişi parte, prin prisma poziŃiei, a atitudinilor, intereselor şi tradiŃiilor lor;
ideologiile încearcă să ofere un sentiment de siguranŃă agenŃilor acŃiunii
sociale în efortul lor de a-şi elabora o conştiinŃă de sine, de a intra în posesia
unor standarde de explicare coerentă a locului şi rolului lor în societate, de a
formula interpretări şi justificări ale propriilor fapte şi ale relaŃiilor cu alŃi agenŃi,
având credinŃa că acestea au o legitimare chiar în virtuŃile ideologiei
promovate.
Conceptul de ideologie a dobândit un înŃeles particular în gândirea lui
Marx şi Engels. În accepŃia iniŃială dată de aceştia, ideologia ar constitui o
reflectare iluzorie, mistificată, alienată a evoluŃiei sociale, ar fi o conştiinŃă
falsă referitoare la raporturile oamenilor cu natura, la raporturile dintre oameni
în acelaşi timp, determinată de interesul de clasă şi de limitele istorice ale
epocii în care acŃionează agenŃii sociali. Ulterior, conotaŃia conceptului de
ideologie a fost extinsă, în sensul că ea ar consta în totalitatea ideilor şi
concepŃiilor care reflectă, într-o formă mai mult sau mai puŃin sistematizată,
interesele şi aspiraŃiile membrilor unei clase sau ale unei pături sociale,
determinate de condiŃiile obiective ale existenŃei acestora, şi care serveşte la
justificarea, la consolidarea sau la schimbarea relaŃiilor sociale, în menŃinerea
sau crearea cărora clasa respectivă este interesată. 4 În consens cu această
conotaŃie, într-o carte recentă, se afirmă că “o ideologie este un set
sistematizat şi relativ ierarhizat de opinii… termenul de “doctrine” este mai
adesea preferat celui de “ideologii”, căruia i se atribuie o conotaŃie exclusiv
negativă... De fapt ideologia este mai generală decât o doctrină, fiind un mod
universalist de a interpreta realitatea, din care derivă interpretarea realităŃii
politice. Din această perspectivă, se consideră că există doar trei ideologii
4 Vezi “DicŃionar de filosofie”, E.P., Bucureşti, 1978, p.342-343
242

CULTURA POLITICĂ
politice fundamentale-conservatorismul, socialismul şi liberalismul, restul fiind
derivate şi combinate teoretice sau istorice ale lor”. 5 Într-o astfel de
accepŃiune, ideologiile sunt create de intelectuali cu vocaŃie doctrinară,
“avocaŃială” (în sensul că au abilitatea de a apăra interesele particulare, că
ştiu să construiască un discurs dependent de identitatea unei colectivităŃi
particulare); ele conŃin un grad de corespondenŃă cu realitatea la care se
referă dar şi reflectări, justificări, evaluări inadecvate, incoerente, false,
neştiinŃifice. Aceleaşi aspecte sunt valabile pentru judecăŃile de valoare
conŃinute de orice ideologie (judecăŃile de valoare exprimă opŃiunile, dorinŃele
agentului acŃiunii, exprimă atitudinea sa faŃă de alŃi agenŃi sociali etc.);
acestea pot avea o întemeiere sau o raŃiune suficientă foarte diferită,
mergându-se până la evaluări dintre cele mai aberante. Modul cum se
combină judecăŃile de existenŃă cu cele de valoare, proporŃiile dintre
reflectarea adecvată şi inadecvată a realităŃii, dintre adevăr şi fals diferă de la
o ideologie la alta.
O variantă particulară a conceptului de ideologie o constituie
ideologiile politice. Acestea exprimă într-un plan teoretic-justificativ, prin
raportare la anumite valori şi norme cu conotaŃii particulare, atitudinile,
interesele, sentimentele şi voinŃa agenŃilor politici, a grupurilor sociale pe care
aceştia le reprezintă, faŃă de starea, evoluŃia şi perspectivele societăŃii
globale, faŃă de raporturile de putere şi de dominare. Ideologiile politice sunt,
deci, o componentă a conştiinŃei de sine a agenŃilor politici, având o funcŃie de
direcŃionare, de reglare, de ordonare a comportamentului politic, sunt cele
care oferă repere axiologice, proiecte generale privind evoluŃia omului şi a
societăŃii, pentru a modela elaborarea programelor, strategiilor şi tacticilor
agenŃilor politici.
Aşadar, ideologiile politice sunt dependente de acŃiunea politică, se
integrează în viaŃa agenŃilor politici, ca vectori ai luptelor politice, propunând
introducerea unei noi ordini socio-economice, a unui nou sens în viaŃa politică
şi socială. Din această perspectivă, ele fie că propun şi descriu o ordine
socială dezirabilă, fie că vor aduce justificări unor interese şi proiecte de
realizare a lor, fie că vor condamna ideile şi practicile agenŃilor politici
concurenŃi, în special ale celor aflaŃi la polul opus. Ideologiile politice sunt
promovate atât de reprezentanŃii puterii, ca discursuri justificative ale puterii
exercitate de ei, cât şi de reprezentanŃii opoziŃiei, ca discursuri care optează
pentru o nouă ordine politică şi care critică distructiv ordinea existentă,
practicile politice-juridice de susŃinere a acesteia. Prin urmare, orice ideologie
politică va conŃine atitudini şi opŃiuni “pro” şi “contra”, va avea în sine o
elaborare teoretică de tip constructiv-justificativ şi o alta de tip distructiv-critic.
Ideologiile politice sunt, deci, în acelaşi timp, nu numai “discursuri” ale
puterii sau împotriva puterii, ci şi resurse, instrumente, “arme” ale
practicii politice.
Ca veritabile ghiduri de acŃiune colectivă, ideologiile politice “descriu
ordinea socială, o condamnă sau o justifică. În acest sens, ele se înrudesc cu
5 Alina Mungiu-Pippidi, “Doctrine politice”, Polirom, Iaşi, 1998, p.9
243

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
naraŃiunile privitoare la origine, cu miturile societăŃilor tradiŃionale. Însă,
diferind de mit, ideologiile politice iau forma unei argumentaŃii demonstrative
ce vizează stabilirea necesităŃii ordinii politice sau caracterul ineluctabil al
evoluŃiei sale. Ele sunt fiicele naturale ale societăŃii industriale şi
postindustriale, în care prevalează modul ştiinŃific de gândire. Totuşi, ele se
diferenŃiază net de ştiinŃă. Ideologiile nu acceptă răsturnarea “argumentelor”
lor, bazate pe un progres al cunoaşterii. Ele constituie sisteme de gândire
închise şi fixate, ce nu se adresează doar raŃiunii oamenilor, ci şi afectivităŃii
lor”. 6
Din cele prezentate anterior reiese faptul că ideologiile politice sunt
modalităŃi preştiinŃifice de reflectare a vieŃii sociale - modalităŃi prin care
grupurile sociale, colectivităŃile umane ajung la o conştiinŃă de sine mai mult
sau mai puŃin deformatoare a realităŃii, conŃinând în anumite proporŃii
elemente de gândire sincretică, primitivă, infantilă, exprimate sub forma
mitului, a construcŃiilor imaginare, a elementelor de falsă cunoaştere. Cu toate
aceste “vicii”, în multe cazuri ideologiile politice au promovat valori generalumane;
propagarea lor în mediul mulŃimilor, al societăŃii civile a condus la
întărirea consensului, a coeziunii sociale, a comunităŃii politice. Ideologiile
politice care au intrat în vogă, pe fundalul adâncirii clivajelor sociale, al unor
procese de restructurare istorică a societăŃii (prin revoluŃii, războaie, mari
reforme etc.), au servit ca platforme pentru legitimarea fie a unei practici
politice istorice, fie a închegări unor alianŃe politice, fie a unei puteri politice,
fie a înlăturării unui regim politic.
Doctrinele politice de astăzi sunt numeroase: liberală, socialdemocrată,
socialistă, creştin-democrată, ecologistă, conservatoare,
naŃionalistă, comunistă, feministă, etc. Din cadrul celor nominalizate s-au
desprins diferite variante, dizidenŃe, doctrine “hibrizi” (provenite din
combinarea a două sau a mai multora). Pe acest fond, ideologiile politice au
fost clasificate în: ideologii de stânga, de centru şi de dreapta;
conservatoare, reformiste şi revoluŃionare; regaliste şi republicane;
materialiste şi idealiste; sclavagiste, feudale, capitaliste, comuniste;
tradiŃionale, moderne şi postmoderne; individualiste şi colectiviste etc. O
clasificare recentă (cea a lui Guido Dericks) are drept criteriu distincŃia dintre
comunitate şi societate-proces istoric ce s-a afirmat cu putere începând din
secolul al XIX-lea. În acest sens, doctrinele politice care justifică interesele
unor comunităŃi umane particulare, aflate în concurenŃă cu altele, sunt cele de
tipul: naŃionalismului, conservatorismului, cele ecologice, iar cele care
pledează pentru o societate a universalului, pentru construcŃia europeană şi
reglarea globală a relaŃiilor internaŃionale sunt liberalismul şi socialdemocraŃia.
În fond, acestea sunt şi cele mai puternice crezuri politice,
curente de opinie şi ideologii politice contemporane. Iată de ce, într-un capitol
anterior, am creionat identitatea acestor ideologii.
6 D. Chagnollaud, “DicŃionar al vieŃii politice şi sociale”, Ed. ALL, 1999, p.72
244

CULTURA POLITICĂ
4. Socializarea şi aculturaŃia politice
Când vine pe lume, fiinŃa umană începe să-şi pună în valoare
potenŃialul social pe care-l are, angajându-se într-un proces continuu de
interacŃiune cu semenii, învăŃând, lărgindu-şi experienŃa cognitivă şi socială,
folosindu-şi o gamă diversificată de deprinderi ce îi permit o participare activă
în societate. Acest proces important de învăŃare de noi şi noi roluri sociale de
către individ, prin care el îşi dezvoltă o identitate şi se manifestă ca membru
activ al societăŃii, este numit socializare.
În ultimele decenii au fost date numeroase definiŃii procesului de
socializare (din perspectivă psihologică, sociologică, a sociologiei devianŃei,
culturologiei, teoriei cognitive, interacŃiunii simbolice). Cei mai mulŃi autori
consideră socializarea ca un proces ontogenetic, stadial, constând în
totalitatea influenŃelor formativ-educative exercitate de diferitele grupuri
sociale asupra indivizilor ce intră în componenŃa lor. Prin acest proces
indivizii asimilează limba, valorile, obiceiurile, tradiŃiile, deprinderile, atitudinile,
normele, regulile de comportament specifice grupului social din care ei fac
parte. Dezvoltarea normală a fiinŃei umane reclamă contacte interindividuale,
ocazii de a vedea, a auzi şi învăŃa de la semeni, apropierea şi comuniunea cu
alte fiinŃe umane. InfluenŃele formative, educative, modelatoare provin din
partea unor agenŃi formali şi informali, se produc în mod voit sau în mod
spontan, generând pentru personalitatea în curs de dezvoltare mecanisme de
asimilare, alegere, învăŃare, de adaptare, integrare, de conformare sau
neconformare la cerinŃele mediului social, politico-juridic şi moral.
Primele instanŃe de socializare, implicit politică, sunt familia (cea mai
importantă), şcoala şi biserica, grupul de vârstă, mass-media; urmează apoi
cercurile de prieteni, colectivul de muncă, armata, instituŃiile frecventate,
partizanatul etc. După sociologul Norman Goodman “singurul factor cu adevărat
important în socializare este familia. Familia este prima şi cea mai continuă lume
socială pentru sugar şi copil. În familie se stabilesc primele şi cele mai durabile
relaŃii intime. Capacitatea comunicativă, în primul rând prin învăŃarea limbii, are
loc iniŃial în familie. Tot în familie, sugarul şi copilul fac cunoştinŃă cu elementele
cheie ale culturii … familia asigură identitatea socială iniŃială a copilului în raport
cu rasa, religia, clasa socială şi genul. Şansele generale în viaŃă, sănătatea,
longevitatea, gradul de educaŃie şi tipul de ocupaŃie sunt puternic influenŃate de
familia în care copilul se naşte” 7 . Dar mediul familial va determina socializarea
copilului întotdeauna împreună cu ceilalŃi factori.
O mare parte a cercetătorilor americani au ajuns la concluzia că
integrarea indivizilor în grupurile, colectivităŃile sociale este rezultatul a trei
factori:
a) însuşirea, interiorizarea normelor juridice şi morale, a modelelor de
comportament şi valorilor;
7 N. Goodman, “Introducere în sociologie”, Editura Lider, Bucureşti, p.120.
245

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
b) individul devine conştient de faptul că posibilităŃile sale de alegere
în ce priveşte rolurile asumabile sunt limitate;
c) fiinŃa umană dobândeşte conştiinŃa responsabilităŃii, referitor la
modul în care respectă normele etico-juridice, în virtutea căreia evită
sancŃiunile punitive ce succed în mod firesc încălcarea normelor şi doreşte, în
acelaşi timp, să obŃină mai mult prestigiu, aprecieri pozitive în urma
conformării la modelul etico-juridic oferit de societate.
În procesul socializării individului, controlul social va conduce la
acceptarea şi interiorizarea valorilor, scopurilor, normelor, obiceiurilor şi
mentalităŃilor colectivităŃii, controlul social se transformă treptat în autocontrol,
în acŃiune liberă a indivizilor care vor reproduce, adesea în mod creator,
modelul cultural-normativ al societăŃii. În esenŃă, socializarea are ca efect
crearea de personalităŃi conformiste, care vor manifesta comportamente
previzibile, integrate în sistemul social. Dar, socializarea este un produs
dinamic, deschis, nelipsit de implicaŃii ambivalente, pentru că individul nu se
va mărgini la o învăŃare mecanică a conformităŃii în raport cu valorile şi
normele colectivităŃii, nu se va integra linear în cerinŃele acesteia, ci va învăŃa
să compare, să aleagă, să conteste, să respingă anumite modele din oferta
societăŃii. De aceea, R. Linton, E. Sapir, A. Kardiner etc. au înlocuit termenul
de socializare cu cel de aculturaŃie, accentuând asupra importanŃei asimilării
valorilor şi scopurilor, a modelelor culturale.
Socializarea politică este o faŃetă a socializării de ansamblu a
individului, a asimilării culturii societăŃii, având o specificitate în ansamblul
proceselor socializatoare, prin faptul că ea va conduce în final la formarea
acelor aptitudini ale fiinŃei umane care, în calitatea ei de cetăŃean, îi va
permite să facă distincŃie între societatea civilă şi societatea politică, să
înŃeleagă şi să evalueze faptele politice, să formuleze opŃiuni politice şi să
participe la rezolvarea treburilor politice, corespunzător status-urilor şi rolurilor
pe care le-a asimilat. Socializarea politică este un proces complex, multifazic
de formare şi dezvoltare a culturii politice a individului, de însuşire de către
acesta a unor roluri care-l fac capabil de a participa la viaŃa politică.
Socializarea politică, ca socializarea în genere, nu este un proces de
“dresură socio-politică”, nu constă într-o simplă recepŃie şi acceptare pasivă a
elementelor de cultură politică-juridică transmise de către generaŃiile mature,
ci angajează o amplă modelare a personalităŃii, susŃinute eforturi de învăŃare
socială pe tot traseul vieŃii individuale, având ca produs observabil
comportamentul politic-civic, participarea fiinŃei umane la viaŃa politică. Ea nu
se rezumă la acumularea de cunoştinŃe, informaŃii politice, nici la formarea
unor capacităŃi de valorizare a faptelor politice şi de orientare în spaŃiul politic,
ci în mult mai mare măsură constituie un exerciŃiu de practicare a unor
comportamente politice, participative, de exteriorizare a personalităŃii prin
atitudini de acceptare sau neacceptare a unor decizii politice, prin formularea
de opŃiuni, prin operaŃiuni de propagare activă a elementelor culturii politice în
favoarea valorilor pe care se axează personalitatea, de participare directă la
activităŃi de conducere etc.
246

CULTURA POLITICĂ
Schematic, concepŃia liberală şi cea radicală despre socializarea
politică se prezintă astfel 8 :
ConcepŃia
liberală
ConcepŃia
radicală
De la cine la
cine
De la o
generaŃie la
alta
De la clasa
dominantă la
clasa
subordonată
Principala
instituŃie
Perioada de
timp în care se
desfăşoară cu
precădere
Cum ?
Familia Copilăria Neplanificată
(de la sine)
Mass – media
Vărsta adultă şi
copilăria
Premeditat
Procesul de socializare politică începe chiar din perioada copilăriei, în
cadrul unor grupări formale şi informale (familie, grădiniŃă, grupul de vârstă,
mass-media, cercul de prieteni, Biserica etc.), având un puternic suport
afectiv. Psihopedagogii au reuşit să determine momentul când debutează
socializarea politico-juridică: vârsta de 5-6 ani, când capătă contur unele
procese de bază din structura personalităŃii. În copilărie au loc socializarea
de bază (sau primară) la care se adaugă, în perioada maturităŃii, socializarea
politică continuă, condiŃionată de asumarea de către adult a unor noi
iniŃiative, roluri prin care îşi va concretiza statutul de cetăŃean. ConŃinutul
socializării diferă în funcŃie de stadiul ontogenetic, de profilul, scopurile şi
valorile grupurilor traversate de fiinŃa umană. Copilul este socializat într-un
cadru profund afectiv (familia) iar adultul în medii, de regulă, interesate, cu
viaŃă axată pe valori, scopuri şi norme specifice. Adultul va recepta şi va
asimila cultura politică a grupului (a clasei sociale din care face parte, a
colectivităŃii, comunităŃii etc.), prin raportare la cultura politică oficială, la
valorile instituŃiilor dominante în societate.
Socializarea continuă (numită, de o parte a sociologilor, secundară)
sau socializarea politică a adulŃilor vizează procesele prin care cetăŃenii îşi
asumă noi roluri politice sau care se intersectează cu viaŃa politică, asociate
cu asimilarea elementelor corespunzătoare de cultură politică, cu
destructurări ale unor atitudini politice, reorientarea personalităŃii spre noi
valori politice. Cauzele principale ale resocializării politice pot acŃiona
dinăuntrul personalităŃii (deziluzii politice, pierderea speranŃei, contradicŃia
dintre aşteptările iniŃiale şi performanŃele regimului politic, sentimentul
datoriei, trebuinŃa de prestigiu social etc.) sau pot fi constrângeri exterioare:
schimbarea regimului politic, intrarea în şomaj, schimbarea statutului
profesional, pensionarea, apariŃia unor legi care afectează profund interesele
cetăŃeanului etc. Procesul de socializare politică a adulŃilor este sinuos,
8 Vezi Alina Mungiu – Pippidi, „Introducere în politologie”, Polirom, Iaşi, 2000, p. 161
247

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
contradictoriu, personalizat, conŃine adesea drame personale cauzate de
dificultăŃile schimbării unor convingeri şi atitudini politice, a restructurării
propriei ierarhii de valori politice etc. Noile achiziŃii ale culturii politice pot intra
în conflict cu vechile valori şi norme, resocializarea făcându-se cu un grad de
dificultate direct proporŃional cu vârsta.
Socializarea politică, în bună măsură, coincide cu educaŃia politică
în sens larg (exercitată de familie, şcoală, universitate, mass-media, de alŃi
factori educaŃionali), dar are o sferă mai largă prin aportul şi al altor instituŃii
(organizaŃii politice, economice, juridice, religioase etc.) sau factori cu
influenŃă spontană, aleatoare. O parte a instituŃiilor politice crează posibilităŃi,
în special pentru membrii lor, în vederea pregătirii pentru rolul pe care-l vor
practica ulterior, pentru viitoare posturi în lumea elitei politice, fapt denumit
socializare anticipată sau presocializare.
În funcŃie de gradul de conformitate cu valorile sistemului politic şi de
aportul la inovaŃia politică-juridică, socializarea mai poate fi pozitivă sau
negativă. Socializarea politică pozitivă presupune, în esenŃă, conformarea
la valorile sistemului, la modelul etico-politic oficial, manifestarea de către
cetăŃean a unei conduite creative, inovatoare înăuntrul sistemului şi nu
împotriva lui. Pe când socializarea politică negativă constă în asimilarea
unei astfel de culturi politice care va conduce la marginalizarea persoanelor
respective în raport cu cultura politică oficială, la dezvoltarea unei
contraculturi orientate de valori opuse sistemului politico-juridic existent (de
exemplu: socializarea realizată în cadrul grupurilor protestatare, a mişcărilor
de dizidenŃi politici, a formaŃiunilor opuse politicii regimului etc.).
Din punctul de vedere al modului în care se face, socializarea politică
poate fi latentă (informală) şi manifestă (instituŃionalizată, formală);
conştientă şi inconştientă; cognitivă, afectivă, atitudinală, voliŃională şi
creatoare. Aceste variante de socializare pot intra în diverse combinaŃii în
cadrul complexului proces de aculturaŃie politică – proces rezultat din
contactele, interferenŃele dintre două sau mai multe culturi politice. AculturaŃia
politică este totalitatea modificărilor intervenite în tiparele culturale originare,
atunci când grupuri de persoane cu culturi politice diferite intră în contact pe
termen lung. Culturile politice care intră în contacte vor suporta modificări
intrinseci, reelaborări, schimburi reciproce, împrumuturi, ajustări etc. Aşa, de
pildă, cu ocazia invaziilor, cuceririlor coloniale, migraŃiei internaŃionale au loc
totdeauna forme de aculturaŃie politică, fără ca o cultură politică să reuşească
a se impune total celeilalte, chiar dacă inegalităŃile, amplitudinile, diferenŃele
axiologice dintre ele sunt foarte evidente. O socializare politică-juridică
impusă au realizat-o spaniolii în teritorii din America Centrală şi de Sud pe
care le-au cucerit, introducând un control politic, juridic şi religios însoŃit de
utilizarea forŃei, urmat apoi de impunerea modelului politic şi normativ emanat
din civilizaŃia iberică, de resocilizarea politică. În toate cazurile, colonizarea a
introdus cultura politică a metropolei, modelul juridic, economic al acesteia,
făcând treptat ilegale normele, regulile tradiŃionale de conduită. Dar
resocializarea îi afectează deopotrivă şi pe invadatori care, adesea, sunt puşi
în situaŃia să-şi revizuiască atitudinile , să recunoască valoarea unor elemente
248

249
CULTURA POLITICĂ
ale culturii politice a celor invadaŃi etc. Uneori, aculturaŃia politică determină
un anumit tip de socializare care poate evolua între două axe: integrare
culturală, care face ca elementele culturii străine să fie încorporate în
sistemul politic-social indigen, corespunzător matricii culturale a acestuia, şi
asimilarea, ca proces invers de adoptare a valorilor şi normelor politicojuridice
însoŃită de eliminarea tradiŃiilor, mentalităŃilor indigene.
În ultimul deceniu, după căderea comunismului în Europa de Est, se
pune cu acuitate problema formării şi dezvoltării unei culturi politice specifice
democraŃiei, bine acordată valorilor universale, care să faciliteze participarea
activă, responsabilă a cetăŃeanului la viaŃa politică. Schimbările radicale în
sistemul şi regimul politic după 1989, adoptarea unei noi constelaŃii de valori
politice impune necesitatea resocializării politice a cetăŃeanului – proces
deosebit de complex, de sinuos şi încărcat cu adevărate drame subiective,
urmate nu întotdeauna de rezultate socialmente acceptabile. Într-un astfel de
proces revine în actualitate mai vechea problemă şi teorie a “formelor fără
fond”, construită în cultura românească de către Titu Maiorescu. El sesizase
discordanŃa dintre instituŃiile politice, codurile juridice, iniŃiativele de reformare
a organizării politice-statale introduse în România în a doua jumătate a
secolului trecut şi structura economică, socială, tradiŃiile, obiceiurile şi fondul
sufletesc al poporului. Viciul cel mai mare al politicienilor de atunci era crezul
lor nerealist că formele copiate din Europa Occidentală, bogată şi civilizată, se
potrivesc şi vor fi productive în spaŃiul românesc. Dar, în realitate, susŃinea T.
Maiorescu, acestea sunt producŃii moarte, pretenŃii fără fundament, forme
care nu au premise suficient de maturizate în cultura şi viaŃa economică
naŃională. Oare problema nu se pune la fel şi astăzi? Suntem pregătiŃi “să
intrăm în Europa”? Crearea instituŃiilor specifice democraŃiei, în primul rând
adoptarea unei ConstituŃii democratice, difuzarea ideologiei specifice statului
de drept etc. sunt condiŃii suficiente? Oare, mentalul colectiv, atitudinile,
deprinderile şi obişnuinŃele formate pe parcursul mai multor decenii de viaŃă
politică totalitară vor putea fi înlocuite peste noapte? Preluarea concepŃiilor
politice, a instituŃiilor occidentale va putea fi suportată şi efectiv realizată
(implicit în planul atitudinilor şi comportamentelor politice) de către întregul
popor sau numai de elite?
Astfel de probleme emană din practica tranziŃiei României spre
economia de piaŃă şi o democraŃie matură care demonstrează că instituŃiile,
legile, ConstituŃia, oricât de bine concepute au fost ele, prin ele însele, nu sunt
suficiente pentru ca statul de drept să devină o realitate sau ca economia de
piaŃă să devină o sursă de progres şi de bogăŃie. Atâta vreme cât legiferările,
practicile guvernamentale, instituŃiile create vor rămâne exterioare vieŃii
practice a majorităŃii cetăŃenilor, câtă vreme cetăŃenii vor rămâne indiferenŃi,
apatici la schimbările reformatoare, teoria maioresciană îşi va păstra
actualitatea, adică performanŃele regimului politic nu vor fi cele aşteptate de
societatea civilă. Rezultă de aici cât de importantă este resocializarea politică
a cetăŃenilor, generalizarea culturii politice-civice potrivită realităŃilor concrete
din România, constituirea unor atitudini politice active, raŃionale care
antrenează responsabilitatea cetăŃeanului de rând. Dar, formarea unei culturi

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
politice a participării la nivelul omului obişnuit este o chestiune de timp, uneori
de generaŃii; este, în primul rând, un rezultat sigur al pedagogiei politice, al
educaŃiei civice. EducaŃia politică, realizată cu aportul diferitelor instituŃii de
socializare, poate grăbi procesul de reformă, poate realiza corelaŃia necesară
între instituŃionalizarea politico-juridică şi fondul sufletesc, mentalul colectiv,
facilitând astfel eficienŃa funcŃionării unui sistem politic democratic.
250

XI. SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
1. Schimbare socială şi dezvoltare politică
Oricare societate umană a cunoscut şi va cunoaşte diferite schimbări
care pot duce la acumulări cantitative (consolidare, maturizare), la perioade
de progres (schimbări structurale, care generează o mai bună funcŃionare şi
creşterea performanŃelor societăŃii respective), de stagnare (menŃinerea
echilibrului structural al societăŃii date, care implică diverse energii necesare
stagnării. Aşa, de pildă, pacea implică o mulŃime imensă de acŃiuni pentru a fi
menŃinută, reprodusă; numărul şi amploarea acestor eforturi vor fi mult mai
mari dacă pacea va trebui reconstruită şi aceasta pornind de la o situaŃie
internaŃională beligenă), de involuŃie (declin, regres, decădere). Sursa
schimbării unei societăŃi este acŃiunea umană de orice fel (economică,
politică, ecologică, religioasă, culturală, etc.). În funcŃie de specificul acŃiunilor
concrete şi de naşterea seriilor de acŃiuni istorice, vor rezulta diverse tipuri de
schimbare: schimbare economică, schimbare politică, schimbare juridică,
schimbare morală, schimbare ecologică, schimbare culturală,
schimbarea instituŃiilor, etc. Toate acestea sunt rezultatul acŃiunilor,
mişcărilor sociale ale unor agenŃi colectivi şi individuali, care pot exterioriza
comportamente de acceptare a valorilor, scopurilor şi normelor existente în
societate sau, dimpotrivă, se pot angaja în acte de protest şi contestatare,
urmărind să impună schimbări, variabile ca amplitudine şi după consecinŃele
lor, în organizarea socio - economică şi politică, recurgând la mijloacele
instituŃionalizate, dar, mai ales, neinstituŃionalizate la care îşi crează acces.
În funcŃie de durata şi profunzimea transformărilor, schimbările în
societate, în istorie, sunt cuprinse pe o paletă diversificată, între acumulări
graduale, insesizabile şi revoluŃiile violente, explozive. Astfel, printre
mişcările şi schimbările cele mai puŃin evidente (într-o perioadă istorică scurtă)
sunt cele evolutive, care le-ar putea cuprinde pe cele spontane
(neintenŃionate, inconştiente), de tipul derivei sociale, acestea au o lungă
durată; de exemplu, procesul de populare umană a planetei Pământ - proces
ce a generat noi şi noi probleme pentru care au fost necesare soluŃii privind
sedentarismul, coexistenŃa populaŃiilor orientate de valori şi culturi diferite,
etc.) şi pe cele intenŃionate, instituŃionalizate de tipul reformelor sociale (cum
este şi cea actuală în Ńările post - comuniste, care se confruntă cu tranziŃia de
la socialism, caracterizat prin economia de comandă şi totalitarism politic, la
societatea pluralistă, bazată pe acumularea individuală şi socială de capital,
pe economia de piaŃă şi democraŃie în plan politic). Pe de altă parte, mişcările
radicale pot avea loc la nivel global (macrosocial), desfăşurându-se sub forma
revoluŃiilor socio - politice. Schimbarea prin revoluŃie întrerupe evoluŃia
globală a societăŃii, ea desemnează o criză structurală ce afectează evoluŃia

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
lentă a economiei, societăŃii, instituŃiilor, culturii, orientărilor valorice
dominante. RevoluŃia pune în discuŃie, în primul rând, problema legitimităŃii
valorilor, normelor şi structurilor socio - economice existente până atunci, pe
care o rezolvă prin schimbări radicale ale acestora începând cu înlocuirea
regimului politic, a vechiului sistem de drept, a clasei politice cu altele
convenabile forŃelor revoluŃionare. Dacă revoluŃia evoluează conform unor
cauze prevalent endogene, în sensul că noile instituŃii corespund logicii istoriei
societăŃii respective, în mod firesc reaşezarea societăŃii, a valorilor şi culturii ei
va genera performanŃele aşteptate. Dar, aşa cum s-a întâmplat şi în istoria
secolului XX, unele revoluŃii au urmărit introducerea prin forŃă a unui model
politico - juridic străin, ineficient ancorat în realităŃile şi tradiŃiile naŃionale
(revoluŃia socialistă în Rusia, importul modelului comunist în România şi în
alte Ńări, fără a avea un suport social suficient de larg, etc.) - fapt care a
generat menŃinerea unor tensiuni latente sau manifeste între sistemul politic şi
societatea civilă pe perioade mari de timp.
La nivel microsocial pot avea loc mutaŃii care, de asemenea, sunt
schimbări bruşte (o nouă tehnică, invenŃie sau inovaŃie care va revoluŃiona un
domeniu, o subdiviziune a muncii sociale), cu implicaŃii pe perioade mari de
timp pentru dezvoltarea socială şi politică.
Dezvoltarea sociopolitică este un concept mult mai complex,
incluzându-l în conŃinutul lui pe acela de schimbare socială sau de schimbare
politică, cu dimensiuni atât cantitative, cât şi calitative mai ales. Dimensiunile
calitative vizează prioritar realizarea progresivă a modernităŃii - concept ce
desemnează o perioadă din istoria umanităŃii, cu ansamblul proceselor
înnoitoare ce o caracterizează. Unii teoreticieni localizează această perioadă
în secolul al XVI – lea, care a deschis o nouă epocă, reînnodând legăturile cu
civilizaŃia şi cultura AntichităŃii; alŃii au înclinat să coreleze începuturile
modernităŃii cu elaborarea şi propagarea filosofiei contractualiste, a drepturilor
şi libertăŃilor naturale ale omului; alŃii, cu apariŃia filosofiei Luminilor şi a
industrializării. În privinŃa factorilor care au produs modernitatea, teoriile
sunt împărŃite, în sensul că unii (de exemplu: A. Comte) consideră epoca
modernă ca produs al ştiinŃei mai ales; alŃii (Saint - Simon) au văzut, ca factori
decisivi, industrializarea şi urbanizarea; alŃii (Tocqueville) - egalizarea
condiŃiilor sociale şi democraŃia; alŃii (K. Marx, de pildă) - capitalismul, iar Max
Weber - raŃionalizarea şi eficienŃa. În realitate, acŃiunile acestor factori sunt
complementare. Schimbarea socio-politică este o rezultantă a acŃiunii
combinate a mai multor factori: demografici (ritmul de creştere a populaŃiei,
durata medie a vieŃii, fenomenul de ‘’îmbătrânire’’ a unei naŃiuni, migraŃia
internaŃională a forŃei de muncă, schimbarea compoziŃiei de vârstă şi pe sexe
etc.), procesele culturale (descoperiri, invenŃii, revoluŃia ştiinŃifică - tehnică din
zilele noastre, definirea valorilor culturale, explozia mass - media, creşterea
duratei şcolarizării obligatorii, constituirea infosferei), schimbările în structura
socială (evoluŃia diferitelor forme de inegalitate socială, tensiunile dintre
clasele şi grupările sociale, deosebirile dintre grupurile etnice, religioase,
rasiale, contrastele de avere, etc.), acŃiunea umană individuală şi colectivă,
schimbări semnificative ale mediului geografic (secătuirea unor resurse,
252

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
oportunităŃile oferite de descoperirea şi exploatarea unor bogăŃii naturale,
modificările climatice, etc), factori axiologici (schimbări survenite în orientarea
valorică, în ierarhia de valori ale societăŃii).
În secolul XX, datorită creşterii rolului politicului în viaŃa socială, a fost
pusă tot mai frecvent problema dezvoltării şi modernizării politice. Aceasta
şi din dorinŃa clasei politice de a avea un model explicativ necesar scopurilor
practice. Astăzi problema modernizării, a sporirii raŃionalităŃii şi eficienŃei
practicii politice se pune în toate statele: fostele state socialiste se află în plină
reformă instituŃional - politică; Ńările lumii a III - a îşi caută şi urmează o cale
proprie de dezvoltare politică; statele dezvoltate - fără excepŃie - urmăresc
schimbări atât în raporturile interne, cât şi în cele externe, în funcŃie de
problemele specifice cu care se confruntă. Toate acestea ne dau dreptul să
fim de acord cu Daniel Seiler care era convins că problema dezvoltării politice
ar trebui să constituie Ńinta finală a cercetărilor în politologie.
ImportanŃa practică a studiilor privind dezvoltarea politică a fost
resimŃită cu acuitate în primul rând în statele decolonizate, aflate pe drumul
propriei afirmări, ca naŃiuni independente, apoi, în toate statele ajunse în
diferite forme de criză. În astfel de situaŃii, punctul de referinŃă l-a constituit
statele dezvoltate, regimurile politice stabile şi eficiente. Au luat fiinŃă, în
consecinŃă, după cel de-al doilea război mondial, cercetări sociologice
comparative ale practicilor politice caracteristice unor regimuri diferite, nivele
de dezvoltare economice diferite, culturi diferite. Cel care a selectat şi a stabilit
primul criteriile gradului de dezvoltare politică a fost Lucian Pye. Aceste
criterii sunt următoarele:
a) diferenŃierea structurală a vieŃii politice din cadrul unei societăŃi;
b) capacitatea de inovare, mobilizare şi supravieŃuire a sistemului
politic;
c) tendinŃa de afirmare a egalităŃii sociale dintre cetăŃeni.
În virtutea acestor criterii diferenŃele dintre state, dintre sistemele
politice subdezvoltate şi cele dezvoltate rezidă, în primul rând, în gradul de
diferenŃiere a funcŃiilor şi de specializare a componentelor sistemului politic. În
societăŃile nedezvoltate politic diferenŃierea structurală a sistemului este
redusă, specializarea în realizarea funcŃiilor de asemenea, adică un număr
redus de cetăŃeni exercită toate funcŃiile sistemului (o oligarhie, o castă
dirigentă, o nomenclatură, etc). Pe când într-un sistem politic dezvoltat există
o diviziune a muncii, gradul de specializare în exercitarea rolurilor politice este
ridicat. Structurile sunt mai numeroase şi diferenŃiate; cu cât sunt mai
specializate, cu atât cooperarea lor în ansamblu este mai necesară, controlul
reciproc funcŃionând mai bine.
Totodată, un sistem politic este cu atât mai dezvoltat cu cât este mai
capabil să anticipeze schimbările economice - sociale interne şi internaŃionale
sau să recepteze noul din mediul social, să intuiască situaŃiile puŃin probabile
pentru a produce acele schimbări şi perfecŃionări lăuntrice prin care să
demonstreze eficienŃă în reglarea societăŃii. EficienŃa sistemului politic
depinde şi de capacitatea sa de a atrage, de a produce şi utiliza resursele de
care dispune pentru a-şi atinge scopurile (a produce şi a adopta cele mai
253

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
potrivite programe politice şi decizii, a modela opinia publică, a coordona
activităŃile, a întreŃine şi întări ordinea publică, a efectua controlul şi a exercita
constrângerile legitime), de capacitatea de supravieŃuire, prin formarea culturii
civice favorabile menŃinerii sale, prin socializarea politică (realizată de
instituŃiile de învăŃământ, mass - media, academii, biserică, armată, partide
politice). De asemenea, nivelul dezvoltării politice este dat de gradul de
afirmare a egalităŃii sociale dintre cetăŃeni - fapt ce se exprimă prin
participarea la activităŃile politice, prin cultura politică de participant. Cu cât un
sistem politic este mai dezvoltat, cu atât conştiinŃa şi cultura participării sunt
mai active, principiul liberal al eligilibilităŃii personalului politic cu status-uri mai
importante va funcŃiona mai bine, recrutarea specialiştilor pentru posturile
publice se va face după competenŃă şi merite, iar statul de drept va funcŃiona
la parametrii deziderabili - democraŃia dovedindu-se a fi un fapt social.
Dimpotrivă, în Ńările lumii a treia aceste trăsături ale vieŃii politice lipsesc sau
se manifestă anemic: tendinŃa dominantă este aceea de concentrare a
autorităŃii în mâinile unui singur partid sau a unui lider charismatic, de
exercitare a dominaŃiei de către o oligarhie sau aceea de personalizare a
puterii. Se afirmă astfel un fel de paternalism generator de înstrăinare a
maselor de viaŃa politică; gândirea unică, conceperea programului politic fiind
apanajul conducătorului, al cercului oligarhic. Societatea civilă devine aici o
masă de manevră, o stare amorfă asupra căreia va opera birocraŃia statală,
condusă de cercul oligarhiei.
Cei mai mulŃi politologi au abordat dezvoltarea şi modernizarea
politică în strânsă legătură cu dezvoltarea generală a societăŃii, mai ales a
economiei. Din acest punct de vedere, S. Huntington sublinia ideea că rata
instituŃionalizării politice trebuie să reflecte schimbările şi progresele socioeconomice
sau, în secolul trecut, Titu Maiorescu susŃinea că formele
(instituŃiile politice-juridice) trebuie armonizate cu fondul (structurile
economice, obiceiurile, tradiŃiile şi mentalităŃile naŃionale) sau, în acelaşi secol,
K. Marx elaborase legea interacŃiunii dintre baza economică şi suprastructură,
în care aportul decisiv aparŃine primei. Într-o astfel de perspectivă mai largă,
modernizarea politică presupune: adâncirea diviziunii muncii prestate în
sfera vieŃii politice (ceea ce implică profesionalizare, specializare, raŃionalizare
şi eficienŃă sporită); exercitarea autorităŃii politice după criterii raŃionale active
(ceea ce presupune o dispunere ierarhică a status-urilor care să ofere un
coeficient optim de autonomie în plan local, dar să asigure, în acelaşi timp, o
centralizare suficientă la nivel naŃional, să funcŃioneze cât mai bine şi
transparent sistemele de comunicare înăuntrul vieŃii politice dar şi între
societatea politică şi societatea civilă); dezvoltarea culturii politice - civice -
fapt care va produce o creştere a gradului de participare la viaŃa politică a
cetăŃenilor; realizarea unei rate a instituŃionalizării politice - juridice cât mai
bine adaptată dezvoltării generale a societăŃii; perfecŃionarea democraŃiei
(ceea ce va garanta dezvoltarea liberă a personalităŃii şi exprimarea liberă a
individului, pluralismul politic, competiŃia, caracterul constituŃional al alegerii
guvernanŃilor şi al actelor de guvernare, supremaŃia legii); menŃinerea în
254

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
funcŃiune a capacităŃilor necesare pentru a asigura pacea internă şi cea
mondială.
În final, ar trebui subliniat faptul că nu există un model unic, o
direcŃie certă, universal valabilă a dezvoltării politice. Nu pot fi acceptate
standarde necesare şi suficiente, nici un prag obligatoriu de trecut pentru ca o
anumită societate politică să fie considerată dezvoltată. Modernizarea politică
nu poate fi o operaŃie ‘’prin transplant’’, n-ar trebui să fie o operă de import sau
de export, dacă, într-adevăr, se doreşte ca ea să reuşească, să obŃină
performanŃe fireşti. Dezvoltarea politică este rodul eforturilor interne,
‘’naturale’’, istorice ale fiecărui popor, ale clasei politice; fiecare Ńară îşi caută
calea proprie spre a-şi realiza idealul politic, spre a realiza o ordine socioeconomică
şi politică adecvată valorilor ei, tipului propriu de dreptate.
Căutarea şi realizarea identităŃii naŃionale are şi o faŃetă politică. Dar, în
contextul adâncirii interdependenŃelor dintre statele - naŃiuni, programul de
modernizare politică, cu valorile care-l ghidează, constituie un rezultat al
experienŃei istorice acumulate, al obiceiurilor şi tradiŃiilor, al specificului
naŃional, pe de o parte, şi al experienŃei omenirii în ansamblul ei, al valorilor
universale, pe de altă parte.
2. Mişcările sociale şi cadrul legal
Mişcările sociale sunt modalitatea principală de producere a
schimbărilor, a dezvoltării sistemelor sociale. O mişcare socială constă în
participarea unui număr mare de indivizi, caracterizaŃi prin aderenŃă la valori
comune, prin comportamente similare, prin cooperarea lor în funcŃie de un scop
comun, folosind metode adecvate, la transformarea activă a vieŃii sociale, a
ordinii de drept existente. Mişcarea socială pune în practică o ideologie, o
concepŃie despre ordinea socială şi juridică, impune un nou sistem de valori,
schimbă relaŃiile economice, sociale, insituŃionale, inclusiv dreptul.
Mecanismul declanşării unei mişcări sociale (răscoală, insurecŃie,
reformă, revoluŃie etc.) este deosebit de complex şi nu se produce după o
anumită schemă explicativă, are o configuraŃie individualizată, datorată
condiŃiilor concrete de spaŃiu şi timp în care se desfăşoară. La baza apariŃiei
unei mişcări sociale (este şi cazul evenimentelor din decembrie 1989 din
România) se află o situaŃie socio-economică şi politică-juridică complexă, în
cadrul căreia un număr relativ mare de oameni nu au posibilitatea să-şi
satisfacă unele nevoi şi aspiraŃii fundamentale. Nesatisfacerea acestor nevoi
şi aspiraŃii produce nemulŃumiri, frustrare, o psihoză şi o nelinişte colectivă,
propagate prin contacte informale între tot mai mulŃi oameni. ContradicŃiile
economice, raŃionalizarea consumului unor bunuri, numeroasele îngrădiri ale
personalităŃii, sistemul politic-juridic rigid, pietrificat şi conservator al unei vieŃi
social-economice ineficiente, disproporŃionarea raportului dintre drepturile şi
obligaŃiile individului în favoarea obligaŃiilor şi servituŃilor faŃă de sistem au
generat valori şi aspiraŃii contrare, o mişcare socială de împotrivire, de
schimbare a orânduirii, implicit a legilor care au clădit-o.
255

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Sociologul polonez Jan Szczepański descrie mecanismul afirmării
unei mişcări sociale astfel: "Apare deci o stare de nelinişte socială, care se
manifestă prin conduite deviante de la normele curente, deci contacte
intensificate, adunări înfierbântate ale cercurilor sociale, discuŃii despre starea
de lucruri existentă, căutarea unor aspecte tot mai noi ale acestei stări de
lucruri şi definirea lor ca insuportabile, răspândirea de zvonuri, stabilirea
responsabilităŃii pentru starea de lucruri existentă, acuzarea diferitelor
persoane şi plângeri la adresa făptaşilor reali sau imaginari ale acestei stări,
ori a oamenilor care o menŃin. Starea de nelinişte poate cuprinde colectivităŃi
mai mari sau mai mici, anumite categorii profesionale, care se simt private în
mod deosebit, categorii de vârstă, colectivităŃi teritoriale, pături sau întregi
clase sociale" 1 . O serie de distinşi sociologi au divizat mişcările sociale în mai
multe tipuri: A. Mişcările protestatare; B. Mişcările reformatoare; C. Mişcările
revoluŃionare; D. Mişcările regresive; E. Mişcările utopice.
A. Mişcările protestatare sunt prezente în toate timpurile, cuprinzând
uneori pături largi ale populaŃiei, alteori categorii socio-profesionale, alteori
categorii de vâstă - în special tineretul. Ele s-au răspândit şi diversificat
enorm de mult în ultimele decenii sub forma mişcărilor studenŃeşti, de
renaştere religioasă, de emancipare morală, mişcări de promovare a unor noi
valori estetice în lumea artelor, mişcări feministe etc. Toate aceste mişcări se
formează în jurul unei personalităŃi marcante - liderul, şi exprimă
nemulŃumirea, dezacordul şi protestul faŃă de anumite valori, instituŃii, procese
sociale. Protestul se exprimă, de obicei, prin elemente ale Ńinutei vestimentare
şi capilare, prin comportamente excentrice, în dezacord cu normele morale,
cu modelele cotidiene, prin schimbarea conduitei verbale, a deprinderilor etc.
care se transmit prin contaminare emoŃională.
Deşi nu urmăresc să schimbe orânduirea socio-economică, nici
măcar să reformeze sistemul politic-juridic, mişcările protestatare pot fi
iniŃiatoarele unor noi sisteme de valori, noi modalităŃi de exprimare în artă, noi
modele de conduită, de afirmare şi generalizare a unor ideologii noi etc.
În general, codurile normative sunt puŃin receptive la mişcările
protestatare. Raportarea dinamicii sistemului juridic la astfel de mişcări se
face, de regulă, prin intermediul organelor puterii statale. În funcŃie de felul în
care acestea percep sensul mişcării contestatare se va recurge la înnoirea
legii sau, dimpotrivă, la limitarea acŃiunilor de protest.
B. Mişcările reformatoare sunt mai profunde, desfăşurându-se în
cadrul ordinii sociale şi juridice stabilite, şi constau în introducerea unor
schimbări economice, sociale, politice, culturale, religioase, morale, juridice,
pe cale legislativă sau prin schimbarea unor instituŃii, astfel încât să se
optimizeze viaŃa colectivităŃii. Ideologii şi conducătorii reformelor au libertate
de exprimare şi de acŃiune, de folosire a mijloacelor de comunicare în masă
pentru a realiza programul de reformă. Ei, acceptând, în mare, ordinea
socială, caută să producă schimbări limitate în anumite domenii, promovează
decizii moderate în cadrul sistemului politic - juridic existent.
1 J. Szczepański, "NoŃiuni elementare de sociologie", E.S., Bucureşti, 1972, p.422.
256

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
Mişcările reformatoare se desfăşoară gradual, parcurgând câteva
faze nu întotdeauna bine delimitate: a) reforma se originează într-o stare de
nemulŃumire a unor cercuri sociale, datorată nesatisfacerii unor trebuinŃe
primare; b) atitudinea de nemulŃumire faŃă de unele aspecte ale ordinii socioeconomice,
ale modelului juridic corespunzător acesteia, se manifestă în
psihicul colectivităŃii prin discuŃii spontane, agitaŃie, eforturi de a găsi soluŃii
concretizate în viziuni, proiecte referitoare la o nouă ordine socio-juridică, prin
care să se excludă cauzele nemulŃumirilor; c) treptat se formează cercuri
neformale, se impun personalităŃi, lideri, conducători, care incearcă să-şi
impună proiectele lor, se cristalizează o ideologie raportată critic la ordinea de
drept existentă şi care pledează pentru un proiect de schimbare socială; d)
grupurile neformale se organizează, se configurează şi se sudează o structură
organizaŃională a mişcării spre a deveni aptă să realizeze programul de
reformă. Nucleul organizaŃiei se compune din ideologi, lideri, tehnicieni ai
organizării, activişti, specialişti în ‘’imagine’’, care ştiu să asigure eficienŃa
activităŃii întreprinse; e) activitatea efectivă de realizare a programului de
reformă, în cadrul căreia organele mişcării, instituŃiile create vor folosi
membrii organizaŃiei pentru atingerea scopurilor. În acest proces, sistemul
dreptului va fi amendat; vor fi înlăturate acele norme juridice care reglementau
şi apărau ordinea socio-economică generatoare de contradicŃii, disfuncŃii şi
vor fi create noi reglementări juridice corespunzătoare proiectului de reformă;
f) dacă reforma va reuşi, organele si organizaŃia se vor consolida, treptat
acestea din nou se vor osifica, închista, birocratiza, vor ajunge să funcŃioneze
"în gol", fără a mai şti cum să răspundă solicitărilor noi ale vieŃii socio-politice,
manifestând rigiditate, răspunsuri închistate în raport cu cerinŃele dinamicii
sociale. Devine astfel necesară schimbarea lor de către o nouă mişcare
reformatoare.
Se poate observa faptul că dreptul, pe parcursul proceselor de
reformă, exercită iniŃial o funcŃie conservatoare, fiind un instrument al
deŃinătorilor puterii politice. După ce sistemul juridic trece sub controlul forŃelor
reformatoare, acesta, prin schimbările intrinseci care survin, va exercita o
funcŃie dinamizatoare pozitivă în raport cu dinamica ordinii socio-economice şi
cultural-spirituale.
C. Mişcările revoluŃionare cuprind acŃiuni sociale de mare
anvergură, având ca obiect transformarea calitativă a vieŃii sociale, prin care
se realizează înlocuirea unui sistem social-economic şi cultural cu un altul
convenabil forŃelor socio-politice ce înfăptuiesc revoluŃia. Acestea, pentru a
realiza programul de schimbare structurală, trebuie să cucerească puterea
politică, să înlăture sistemul politic-juridic existent odată cu elita guvernantă şi
apoi să clădească o nouă lege, o nouă ordine politică, economică, socială,
culturală, spirituală şi ecologică.
RevoluŃiile se deosebesc de reforme prin scop şi metode.
Reformatorii îşi desfăşoară activitatea în cadrul ordinii sociale existente, în
acord cu cadrul legal, normativ, urmărind nu înlăturarea ordinii sociale
existente, ci doar aducerea unor amendamente organizării statale, economice
etc. Ori, revoluŃionarii nu-şi pot desfăşura în mod liber activitatea, pentru că ei
257

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
se opun în mod frontal legii, ordinii sociale; ei vor schimbarea radicală a
aparatului statal, a întregii societăŃi. Realizarea strategiei şi tacticii
revoluŃionare presupune, deci, recurgerea la forŃă, mobilizarea unei energii
sociale mult mai mari decât în cazul reformei, prezenŃa unor conducători şi a
unor reŃele organizaŃionale mult mai cuprinzătoare şi mai eficiente astfel încât
să poată demola, inclusiv prin mijloace violente, aparatul statal respectiv,
apărător al vechii ordini, iar apoi să reconstruiască ordinea instituŃională a
societăŃii, înainte de toate a unui stat corespunzător.
În cadrul mişcărilor revoluŃionare iese, deci, în prim plan aspectul
politic-juridic, deoarece schimbarea structurilor socio-economice, culturale,
ecologice etc. nu este posibilă fără stăpânirea aparatului statal, fără edificarea
unui nou sistem de drept în acord cu care să se producă schimbarea globală
a societăŃii. Orientarea ideologică a programului revoluŃiei poate fi situată fie în
stânga, fie în dreapta eşichierului politic.
Analizând şi studiind comparativ revoluŃiile sociale victorioase, o parte
a sociologilor şi istoricilor au desprins câteva faze tipice în desfăşurarea
acestora: a) în perioada de criză revoluŃionară, manifestată prin mari
nemulŃumiri, proteste exprimate de cercuri tot mai numeroase şi largi, care nu
găsesc soluŃii pentru a-şi satisface nevoi vitale în cadrul ordinii de drept
existente; b) extinderea nemulŃumirilor şi în unele cercuri ale intelectualităŃii,
armatei şi oamenilor politici. Intelectualii încearcă să explice cauzele
tensiunilor şi mecanismul prin care ar putea fi instalată o nouă ordine socială
şi statală, creând astfel ideologia revoluŃionară; c) ideile revoluŃionare câştigă
aderenŃi tot mai numeroşi, care se organizează; totodată, se afirmă
personalităŃi puternice (de tipul vizionarilor, profeŃilor, apostolilor,
organizatorilor luminaŃi şi lucizi, liderilor charismatici etc.) şi se încheagă un
program de acŃiune revoluŃionară; d) organizaŃia politică a mişcării
revoluŃionare va folosi metodele potrivite pentru a uni şi folosi toate masele
nemulŃumiŃilor pentru a declanşa revoluŃia; e) izbucnirea bruscă a revoluŃiei,
înlăturarea de la putere a celor care domină şi apără orânduirea socioeconomică
existentă şi trecerea la înfăptuirea programului de schimbare,
începând cu reclădirea unui sistem politic-juridic; f) în numeroase revoluŃii
victorioase a ajuns la putere aripa moderată a forŃelor revoluŃionare (în cazul
revoluŃiei franceze, ruse etc.), care şi-au propus să realizeze programul
revoluŃionar prin reforme treptate (forŃele politice guvernante, după revoluŃia
din decembrie 1989 din România, au adoptat o strategie similară); g) aripa
extremistă a forŃelor revoluŃionare se teme că, în acest fel, revoluŃia nu va
reuşi, că se va declanşa contrarevoluŃia pe care moderaŃii nu o vor putea
bloca şi anihila. Ca urmare, extremiştii se vor mobiliza pentru cucerirea puterii;
h) este posibilă preluarea puterii de către extremişti, care recurg la teroare,
violenŃă pentru a realiza programul revoluŃionar cât mai rapid şi pentru a
preveni declanşarea contrarevoluŃiei; i) încetarea valului de represiuni şi
teroare, fie ca urmare a victoriei depline a revoluŃiei, fie a reinstalării vechii
ordini.
Evident, strategia şi desfăşurarea concret-istorică a fiecărei revoluŃii
conŃin elemente unice, irepetabile. Prin urmare, fazele din succesiunea de mai
258

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
sus nu sunt ordonate în aceeaşi structură în fiecare caz în parte; totodată, pot
lipsi unele, pot să apară altele inedite. Generalul, în procesele de schimbare,
implică în mod necesar individualul şi particularul. EsenŃial rămâne faptul că
miza cea mare a forŃelor revoluŃionare, a celor care cuceresc puterea politică
o constituie deŃinerea legitimităŃii şi exercitarea dreptului de a face şi a
aplica dreptul (un sistem juridic) în consonanŃă cu voinŃa şi aspiraŃiile lor
politice. Dreptul devine astfel un factor fundamental al schimbării şi
progresului.
D. Mişcările regresive au ca scop, după profesorul american
Norman Goodman, ‘’rezistenŃa la schimbarea socială şi revenirea societăŃii la
o stare anterioară. Ele vor să întoarcă înapoi ceasul progresului’’ 2 . În sfera
acestora pot fi incluse, de exemplu, mişcările fundamentaliste islamice sau
mişcarea din S.U.A., denumită ‘’majoritatea morală’’.
E. Mişcările utopice au un proiect de restructurare radicală a
societăŃii, de clădire a unei ordini socio-politice perfecte, agreabile, dorită de
către toŃi membrii cetăŃii, pentru că întruchipează dreptatea în plenitudinea ei.
Dar acestor mişcări le lipseşte un program, o strategie şi tactica aferentă
pentru a realiza proiectul. Calea generală admisă pentru a se ajunge la
modelul dorit este persuasiunea, angajarea din convingere a tuturor oamenilor
în realizarea proiectului de societate şi de om. Din start, ele exclud recurgerea
la mijloace violente.
Trebuie subliniat faptul că fiecare mişcare socio-politică, prin
specificul ei, este un proces unic cu elemente irepetabile. Aceasta nu i-a
împiedicat pe cei care le-au studiat să desprindă etape comune în
desfăşurarea unor diverse mişcări politice - etape ce compun cicluri istorice.
Astfel, după sociologii Blumer şi Tilly, prima etapă este apariŃia mişcării ca
reacŃie la nevoi neîmplinite, în care creşte gradul de nemulŃumire şi numărul
nemulŃumiŃilor. În rândurile acestora se constituie un mic grup de activişti care
identifică problema şi se mobilizează pentru schimbare. În etapa a doua, ca
rezultat al propagandei, creşte numărul celor interesaŃi de rezultatele
schimbării, ei se unesc, se asociază, se organizează, se adoptă programul şi
mijloacele, se crează noi organizaŃii, care se afiliază aceluiaşi plan, sub o
conducere centralizată. În a treia etapă, mişcarea dobândeşte toate
caracteristicile unei organizaŃii birocratice (statut, norme clare, roluri
specializate, structură ierarhică de conducere, etc.). În ultima etapă, mişcarea
intră în declin din diverse cauze: fie că şi-a atins scopurile, fie că organul de
conducere a fost determinat de putere şă-şi schimbe orientarea (corupere,
cooptare, etc.), fie pentru că apar sciziuni care conduc la slăbirea şi disoluŃia
mişcării, fie datorită suprimării ei de către cei aflaŃi la putere, fie din cauza
pierderii suportului social al mişcării, fie din cauza unor costuri economice,
sociale şi morale prea mari, fie din cauza birocratizării exagerate şi a rutinei
care duce la pierderea speranŃei şi motivaŃiilor iniŃiale.
2 N. Goodman, ‘’Introducere în sociologie’’, Ed. Lider, Bucureşti, p. 436.
259

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
3. Sistemul juridic - factor de influenŃare a dezvoltării sociale
În cadrul mişcării revoluŃionare sistemul dreptului va cunoaşte
transformări radicale. În mod firesc, revoluŃionarii vor dori o nouă constituŃie,
noi principii şi coduri normative, care să dea expresie juridică voinŃei şi
programului lor, cadrului legal necesar pentru instalarea noii ordini sociale.
RevoluŃionarii aspiră nu numai la înlăturarea normelor juridice vechi, ci şi a
altor instituŃii cu funcŃii în elaborarea, aplicarea, respectarea legilor,
procedurilor, a sistemelor de sancŃiuni etc., astfel încât schimbările introduse
să fie permanentizate sub forma unor legi obligatorii.
Din punct de vedere sociologic, legea este un ansamblu de norme, de
sancŃiuni instituŃionalizate, obligatorii, care reglează conduita indivizilor, micro şi
macrogrupurilor sociale organizate. Suveranitatea legii, respectarea şi aplicarea
acesteia se bazează pe mecanisme psiho-sociale complexe, în cadrul cărora îşi
aduc aportul acŃiunea autorităŃilor statale, informarea juridică a cetăŃenilor şi
organizaŃiilor, persuasiunea, îndemnul, ameninŃarea, sancŃionarea, folosirea
violenŃei legitime etc. În funcŃie de conŃinutul legii, de natura sistemului juridic, de
gradul său de adaptare la cerinŃele dinamicii sociale, modelul juridic al unei
societăŃi poate fi un factor de progres, de stagnare sau regres.
Legea este un factor de regres, de frânare a dezvoltării sociale
atunci când este stăpânită şi aplicată de forŃe politice conservatoare,
retrograde. În acestă situaŃie legea Ńine sub protecŃie instituŃii învechite,
ineficiente, o ordine socială generatoare de tensiuni şi nemulŃumiri. Elita
guvernantă utilizează legea pentru a înăbuşi mişcările revoluŃionare, pentru a-i
persecuta pe inovatori, pe cei care găsesc soluŃii alternative la sistemul social
desuet, anacronic. Istoria societăŃii, a instituŃiilor politice-statale evidenŃiază cu
prisosinŃă existenŃa frecventă a unor perioade în care legea şi oamenii ei au
fost un instrument al represiunii mişcărilor novatoare, prin folosirea violenŃei, a
constrângerii fizice, un mijloc pentru a asigura conformarea faŃă de instituŃii
care frânează dezvoltarea socială. De aceea, mişcările de schimbare socială,
în primul rând revoluŃiile, efectuează schimbări ale sistemului juridic.
Există, deci, perioade când legea se dovedeşte a fi un factor ce se
opune schimbării progresiste, ce frânează reformele. În general, legea apare
ca un factor de conformism, de supunere, ca un instrument esenŃial al
controlului social şi al reprimării conduitelor deviante, a
comportamentelor ce periclitează coeziunea şi securitatea colectivităŃilor. Dar
au existat, în acelaşi timp, legiuitori care au formulat şi adoptat în aşa fel
normele juridice încât cei care vor să producă schimbări, să introducă inovaŃii
sociale, organizatorice, să poată să găsească în sistemul dreptului protecŃie şi
siguranŃă. Este cazul oamenilor de geniu, ideologilor vizionari, a liderilor politici
etc., care produc valori convenabile - la început numai unei părŃi a populaŃiei,
nu şi guvernanŃilor, existând şanse reale ca la acestea să adere treptat cercuri
sociale tot mai largi. LegislaŃiile care au luat în considerare acest principiu au
constituit un factor de progres social.
Legea influenŃează benefic progresul, mai ales prin faptul că ea
defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale, determinând
260

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
clădirea ordinii şi evitarea anarhiei, sancŃionând conduitele ostile ordinii şi
coeziunii colectivităŃilor. Totodată, legea stabileşte limitele de toleranŃă pentru
conduitele sociale deviante de la norme. Dar legea dobândeşte eficienŃă, este
respectată şi aplicată cu uşurinŃă dacă va fi recunoscută de bună voie de către
toŃi cetăŃenii (sau de majoritate) şi de toate instituŃiile. Aceasta depinde de
concordanŃa legii cu interesul şi voinŃa generale, cu obiceiurile şi tradiŃiile
colectivităŃii, de modelele de acŃiune consacrate prin forŃa tradiŃiilor. Într-un
astfel de context, sentinŃele judecătoreşti au un grad înalt de executare, sunt
susŃinute de colectivitate şi sunt un indicator pentru eficienŃa organizatorică a
statului; sentimentele de justiŃie socială, de securitate, de garanŃie a libertăŃii
de acŃiune a individului sunt bine asigurate - fapt care va influenŃa pozitiv
creşterea gradului de raŃionalitate şi de ordine în acŃiunile sociale.
Dar, dinamica sistemului juridic este dependentă nu numai funcŃional,
ci, în bună parte, şi genealogic de natura sistemului politic, a puterii. Aceasta
posedă o anumită capacitate de inovare, de adaptare la cerinŃele noi venite
din sfera societăŃii civile, de mobilizare a resurselor politice pentru a-şi atinge
scopurile, de socializare politică, subordonată sistemului de valori după care
se ghidează. Ori, toate cele amintite se vor răsfrânge asupra conŃinutului
transformărilor produse în cadrul sistemului de norme juridice, îşi vor lăsa
amprentele asupra exercitării rolului dreptului în societate, asupra ordinii ce va
lua fiinŃă în cadrul societăŃii civile. Însă relativa autonomie a subsistemelor
politic şi juridic, în cadrul strânselor conexiuni dintre ele, evoluează, în
regimurile democratice contemporane, în direcŃia promovării şi respectării
principiului separaŃiei puterilor în stat – considerat, de mai bine de două secole
încoace, ca fiind unul dintre pilonii edificiului democraŃiilor moderne şi
contemporane. Un astfel de stat conŃine premise solide, care pot facilita
participarea amplă a grupurilor sociale la viaŃa politică, la luarea celor mai
importante decizii şi la aplicarea lor. Totodată, este capabil să raŃionalizeze
autoritatea, să-şi specializeze funcŃiile pentru a-şi spori operativitatea şi
eficienŃa în acŃiunile întreprinse la scară socială globală.
4. Problema dezvoltării politice a statelor aflate în tranziŃie
TranziŃia a devenit o problemă şi un program politic pentru multe Ńări.
Obiectivele şi conŃinutul tranziŃiei sunt mult diferite de la o Ńară la alta. Chiar
dacă aşa stau lucrurile, pot fi intuite câteva tipuri de tranziŃie: tranziŃia
propusă de guverne aparŃinând unor Ńări din lumea a treia; tranziŃia practicată
în unele Ńări avansate economic, care vizează perfecŃionări limitate la sfera
sistemului politic; tranziŃia care a angajat o serie de state europene, orientată
în direcŃia restructurărilor monetare, financiare, fiscale, bugetare, instituŃionale
etc., impuse de integrarea europeană; tranziŃia limitată la sfera vieŃii
economice, realizată de acelaşi tip de regim politic (de exemplu, în China şi
Vietnam) etc. O tranziŃie de alt tip se produce în Ńările post – comuniste, unde
au loc, după anul 1989, profunde restructurări la nivelul sistemului social
global axate pe demolarea sistemului economic hipercentralizat, cu mecanism
261

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
de planificare şi de comandă şi construirea unei economii de piaŃă, însoŃită de
un proces de profundă democratizare a vieŃii politice, de edificare a statului de
drept, ca o condiŃie necesară reuşitei tranziŃiei în ansamblul ei.
În toate Ńările, cei care fac programul reformei şi conduc procesele
practice de ducere a lui la îndeplinire, se raportează la situaŃia ce urmează a fi
depăşită (la ceea ce este considerat învechit, ineficient, indezirabil) şi la
modelul de societate politică ce urmează a fi înfăptuit practic. Politologii şi-au
adus un aport teoretic pentru a servi un astfel de scop practic prin
evidenŃierea diferenŃelor, a avantajelor şi dezavantajelor existente între
societăŃile tradiŃionale şi cele moderne (în înŃelesul actual). Astfel, câteva
dintre cele mai importante deosebiri dintre societăŃile tradiŃionale
(premoderne) şi cele moderne sunt:
INDICATORII
NIVELELE ATINSE
ÎN SOCIETĂłILE ÎN SOCIETĂłILE
PREMODERNE
1. Dezvoltarea economică, Până la 500 - 600
exprimată în P.I.B. pe locuitor de dolari pe locuitor
2. Urbanizarea Scăzută Ridicată
3. Gradul de instrucŃie realizat
prin învăŃământul obligatoriu Redus Înalt
4. Consumul de calorii, de Redus
Înalt
proteine
5. Inegalitatea şi contrastele
sociale
Înalte
6. Mobilitatea socială Scăzută Înaltă
7. Nivelul de dezvoltare a
culturii politico – civice, a
262
MODERNE
Peste 3000 de
dolari pe locuitor
Temperate
simŃului responsabilităŃii Scăzut
Avansat
civice
8. ÎnclinaŃia spre superstiŃii,
spre fatalism şi pasivitate Înaltă Scăzută
9. Nivelul de dezvoltare a
instituŃiilor politice, gradul de
diferenŃiere şi specializare a
rolurilor politice
Scăzut
Înalt
10. Respectul acordat legilor,
procedurilor raŃionale şi legale
în luarea deciziilor politice Diminuat Înalt
11. EficienŃa controlului
exercitat de societatea civilă
asupra instituŃiilor puterii Redusă Mare
12. Cultura participării la viaŃa
politică şi gradul de
participare a cetăŃenilor
Reduse
Dezvoltate

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
Aşadar, parcurgerea a noi trepte de modernizare înseamnă
dezvoltarea structurii economice, care promovează productivitatea, eficienŃa,
inovaŃiile, noile tehnologii, cu efecte ample asupra tuturor tipurilor de pieŃe,
asupra infrastructurii, asupra întregii civilizaŃii. În acest proces se amplifică
rolul guvernământului, al sistemului politic în ansamblu în defavoarea
instituŃiilor religioase, legăturilor de rudenie. TradiŃia este înlocuită tot mai mult
de ştiinŃă şi raŃiune. ÎnvăŃământul naŃional devine un factor esenŃial al
dezvoltării şi modernizării, implicit al procesului de socializare politică – juridică
a noilor generaŃii. Tinerii de astăzi din Ńările dezvoltate sunt mai temeinic
motivaŃi să se ocupe de propria realizare a personalităŃii lor, să abandoneze
etica hedonistă pentru a atinge obiectivele personale pe termen lung, au un
sentiment mai pronunŃat al responsabilităŃii civice şi o dezvoltată deschidere
spre muncă. Prin contrast, tinerii din Ńările lumii a treia, adesea, adoptă
atitudini fataliste, crezând că nu-şi pot controla propria voinŃă, sunt mai
orientaŃi spre plăcerile prezente, cultura participării la viaŃa politică are o
semnificaŃie mai redusă, există o rezistenŃă la activităŃile care presupun risc
economic, iniŃiative şi inovaŃii.
Această ‘’logică’’ a dezvoltării politice este pusă în practică şi în Ńările
care au abandonat totalitarismul comunist şi s-au angajat într-un proces istoric
de trecere la economia de piaŃă şi de democratizare. În Ńările post – comuniste
a început un foarte complex şi contradictoriu proces de restructurare
profundă a întregului sistem social, definit cu ajutorul expresiilor ‘’tranziŃie
la economia de piaŃă’’, ‘’înfăptuirea reformei’’, edificarea ‘’statului de drept’’,
‘’democratizarea sistemului politic’’. Nucleul acestui proces istoric, de trecere
de la o societate comunistă la o societate organizată pe baze capitaliste, îl
constituie făurirea economiei de piaŃă, corelată structural şi firesc cu
democraŃia.
Reforma actuală din România vizează înlăturarea monopolului
proprietăŃii de stat în economie şi promovarea pluralităŃii formelor de
proprietate (privată, publică, mixtă) caracteristice economiei concurenŃiale, de
piaŃă; înlocuirea reglării centralizate de către stat, a mecanismului de
comandă, de dirijare a economiei şi societăŃii cu reglarea de către piaŃă, în
condiŃii de concurenŃă, a activităŃii agenŃilor economici, a performanŃelor şi a
falimentelor; crearea cadrului legislativ care să garanteze libera iniŃiativă,
libertatea de acŃiune a agenŃilor economici; descentralizarea conducerii vieŃii
economice şi sociale concomitent cu încurajarea autonomiei locale, a
iniŃiativelor; modernizarea, raŃionalizarea, sporirea eficienŃei activităŃilor
economice pe baza mecanismelor pieŃei – piaŃa eliminându-i pe acei agenŃi
economici care nu fac faŃă competiŃiei prin costuri, calitate, ofertă elastică,
preŃuri, etc.; realizarea unui sistem de protecŃie socială a şomerilor şi a tuturor
celor afectaŃi negativ de transformările produse în economie. Dar acest amplu
proces de profunde restructurări economice realizează o ruptură evidentă cu
trecutul şi antrenează schimbări la fel de mari la nivelul instituŃiilor sociale şi,
în primul rând, a instituŃiilor politice – juridice, la nivelul structurii sociale, al
mentalităŃilor şi, implicit, al culturii civice. Dificultatea cea mai mare constă în
faptul că el se aplică unei populaŃii care, în mare parte, nu este pregătită să–l
263

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
întâmpine, să-l accepte, să-l asimileze şi să-l reproducă. De aceea, durata
acestui proces istoric al tranziŃiei va depinde nu atât de procesul formal al
reformei constituŃionale, nici de ‘’producŃia’’ de legi specifice economiei de
piaŃă şi statului de drept, nici de rata instituŃionalizării politice, cât mai ales de
gradul de reuşită a reformei economiei reale, de închegare a societăŃii civile şi
de schimbare a mentalităŃilor, care să devină motivante pentru libera
întreprindere, pentru participarea raŃională şi activă a cetăŃeanului la
rezolvarea problemelor cetăŃii.
Drumul spre libertate, spre bogăŃie, spre o democraŃie matură, în
care drepturile omului se vor a fi cu adevărat garantate, se dovedeşte a fi
plin de obstacole, diferite de la o Ńară la alta, de piedici venite din diverse
părŃi ale societăŃii (de la cei animaŃi încă de nostalgie pentru vechiul regim, de
la cei care nu sunt dispuşi să accepte costurile sociale considerate prea mari,
de la cei ce compun un mare segment social care aşteaptă din partea statului
să presteze aceleaşi servicii tipice pentru statul totalitar, de la cei orientaŃi de
atitudini naŃionaliste – considerând că tranziŃia le aduce frustrări din acest
punct de vedere, de la cei ghidaŃi de ideologiile extremei stângi sau extremei
drepte, etc.). Dar cei care doresc cu adevărat instituirea practică a dreptăŃii,
afirmarea marilor valori ale omului: Adevărul, Binele, Libertatea, Dreptatea,
BogăŃia, etc., într-o societate care să dea garanŃii pentru dezvoltarea şi
exprimarea liberă a personalităŃii fiecăruia, pentru dezvoltarea efectivă a
democraŃiei, sunt dispuşi să accepte constrângerile impuse de sinuosul drum
al Reformei, al tranziŃiei spre economia de piaŃă, cu suprastructura sa politică:
instituŃiile specifice statului de drept.
264