Descarcă revista în format PDF - idea

îndemînæ, imediat, ci perceptibil doar în urma cercetærii riguroase, cæreia trebuia
sæ-i dedici mult timp øi ræbdare. Spectaculosul lumii contemporane, o lume fæcutæ
din scheme øi reflele, o lume redusæ øi simplificatæ la maximum, prin diferite tehnici
øi focalizatæ pe diverse aspecte. În acelaøi timp, o lume reduplicatæ la infinit, arborescentæ,
deschisæ, demontabilæ, rizomaticæ. Harta lumii privitæ într-un mod exhaustiv
øi reuøind sæ o epuizeze: nu doar proiecte aparflinînd unor artiøti au fost arætate la
BB3, ci øi hærfli complexe create de cætre organizaflii interesate de diferite reflele øi
relaflii la nivel planetar øi, în egalæ mæsuræ, masive atlase mondiale. Nu ne putem
opri decît asupra cîtorva proiecte, numærul lor fiind mult mai mare øi fæcînd din actul
cartografierii unul compulsiv, excesiv.
De la Atlasul metropolitan mondial la amplele proiecte TheyRule.net (al structurilor
americane interconectate de conducere) øi hackitectura.net, la Harta Dymaxion aerocean
a lumii, la Atlasul Le Monde Diplomatique, axat pe problemele sociale, politice
øi culturale, din diferite locuri-cheie de pe glob, la Harta închisorilor, la Proiecflia
Peters, cu adeværatele dimensiuni ale fiecærui continent øi o mæsurare a lor nu în funcflie
de distanfla faflæ de Ecuator, ci utilizînd aceeaøi scalæ pentru fiecare metru pætrat al
hærflii, sau Atlas Linguarum Europae, acesta din urmæ familiar oricærui filolog.
Alæturi de colecflia de hærfli, în cele cinci spaflii de expunere (ele însele producînd
harta unui timp øi spafliu anume al capitalei, pe axa nord-sud a oraøului, din punctul
cel mai nordic, Muzeul de Geologie, pînæ în cel mai sudic, Hanul cu Tei), artiøtii
øi-au creat propria cartografiere, pe care o putem literal înscrie în acea paradigmæ
a artistului-cartograf sau geograf, aøa cum o numeøte Hal Foster, øi despre care vorbeøte
la un moment dat în cartea sa, Contre l’art global [Împotriva artei globale], Jean-
Claude Moineau. 4
„Interbienala“ BB3 se plaseazæ øi plaseazæ deci arta între panorama cartograficæ globalæ
øi hærflile senzoriale imediate, artistice, produse prin parcurgerea reorganizatoare
a spafliilor deja organizate istoric. Acestea din urmæ sînt hærfli inventate, reaøezæri spafliale
mentale, rezultat al creærii de noi instrumente ale topografiei øi al folosirii de
cætre artiøti a acelei maniere „topocritice“ de lucru 5 pe care am întîlnit-o deja într-o
expoziflie de amploare de la Palais de Tokyo din 2003, GNS (Global Navigations System
[Sisteme de navigaflie globale]), curatoriatæ de cætre Nicolas Bourriaud øi care a
pus într-un cadru lærgit tocmai problema cartografierii øi a locului pe care aceasta îl
are în arta contemporanæ, prin proiectele unor artiøti precum Pierre Joseph, Matthew
Ritchie sau Kiersten Pieroth.
Harta, arhiva, colecflia
Proiectul, deja cunoscut, al Liei Perjovschi, Globuri Colecflie Nelimitatæ, 1990 – astæzi,
colecflia de peste 1.500 de obiecte în formæ de glob pæmîntesc sau imprimate
cu imaginea planetei, presæratæ în Muzeul de Geologie, îl transformæ pe vizitator în
protagonistul unui performance færæ sæ fi fost pregætit pentru asta. Descoperirea
obiectelor-intrus sau care ajung sæ se confunde cu exponatele te transformæ în detectivul
uneori confuz al celor mai stranii forme contemporane. „Obsesia colecflionærii
øi arhiværii vine din dorinfla de a face istorie. E un ræspuns dat lipsei øi distorsiunii istoriei“
6 , spune Lia Perjovschi despre Globuri Colecflie Nelimitatæ, 1990 – astæzi, într-un
interviu dat Kristinei Stiles în octombrie 2006, apærut în 2007 într-o excepflionalæ
carte dedicatæ Liei øi lui Dan Perjovschi, States of Mind [Stæri de spirit] (Nasher Museum
of Art, Duke University). Kristine Stiles scrie despre aceeaøi colecflie, aliniind-o
Muzeului Cunoaøterii, Minds Maps-urilor øi amplului CAA – retrospectivæ
realizatæ pe 15 septembrie, în cadrul proiectului Spafliul Public Bucureøti | Public Art
Bucharest 2007 – spunînd cæ The Globe Collection „modeleazæ estetic felul în care
informaflia poate fi colectatæ, organizatæ øi analizatæ. În acest fel, instalaflia Liei sugereazæ
implicit modul în care poate fi træitæ o viaflæ care se integreazæ mai bine øi este
From the World Metropolitan Atlas to the ample projects TheyRule.net
(of the American interrelated leading structures) and hackitectura.net,
to the air-ocean Dymaxion Map of the world, to Le Monde Diplomatique
Atlas, focusing on social, political and cultural issues in different
key-spots on earth, to the Prison Map, the Peters Projection, with
the real dimensions of each continent measured not according to
their position to the Equator, but using the same scale for each
square metre of the map, or Atlas Linguarum Europae, the latter
being familiar to all philologists.
Next to the map collection, the artist used the five exhibition spaces
(themselves producing the map of a certain time and space of the
capital city, on the North-South axis, from the most northern point,
the Geology Museum, to the most southern one, Hanul cu Tei) in
order to create their own mapping, which we can literally describe
by using the paradigm of the artist cartographer or geographer,
as Hal Foster calls it, and which Jean-Claude Moineau talks about at
some point in his book Contre l’art global. 4
The BB3 “inter-biennial“ places itself and thus places art between
the global cartographic panopticism and the immediate, artistic sensorial
maps produced through the organizing crossing of the spaces
already historically organized. The latter are invented maps, mental
spatial rearrangements, resulting from the creation of new topographic
instruments and the artists using that “topo-critical“ working
manner 5 which we have already met in a vast exhibition at Palais de
Tokyo in 2003, GNS (Global Navigation System), curated by Nicolas
Bourriaud and which raised, in a larger framework, the very question
of mapping and the place it has in contemporary art through projects
of artists like Pierre Joseph, Matthew Ritchie or Kiersten Pieroth.
The Map, the Archive, the Collection
The already known project of Lia Perjovschi, Globe Collection Unlimited,
1990 – Today, the collection of more than 1,500 objects of the
form or inscribed with the image of the planet, strewn in the Geology
Museum, transforms the visitor into the player of a performance
without him being ready for it. Discovering the intruder-objects or
those who end by being mistaken for the exhibits turns you into a
detective, sometimes confuse, of the strangest contemporary forms.
“My obsession with collecting and archiving is a desire to make history.
It is a response to the lack and distortion of history“ 6 , says Lia
Perjovschi about the Globe Collection Unlimited, 1990 – Today in an
interview taken by Kristina Stiles in October 2006, issued in an extraordinary
book dedicated to Lia and Dan Perjovschi, States of Mind,
Nasher Museum of Art, Duke University, in 2007. Kristina Stiles
writes about the same collection, grouping it along the Knowledge
Museum, the Mind Maps and the ample CAA – a retrospective
accomplished on September 15 within the project Spafliul Public
Bucureøti | Public Art Bucharest 2007 – by saying that The Globe
Collection “aesthetically models the way information can be collected,
organized, and analyzed. In this way, Lia’s installation implicitly
suggests how a more integrative, self-reflective life might be lived“,
by creating, on the background of a capitalist society and a consumer’s
culture, a collection “as a practice that responds to an individual’s
actual needs, experiences, and goals“. 7 The individual
collecting and archiving thus appear as immediate solutions, responding
and resisting the apparent chaos of the contemporary world, yet
strongly commercially-oriented, denouncing the abyss of collecting
useless goods. Lia Perjovschi’s work is one of the few works to
respond best to the “mapping“ asked for and desired by the BB3.
Ultimate Personal Maps: De-Cartography
Artistic maps belong to a very personal and subjective route. Mikael
Lundberg creates Lifeline, five years in the life of the artist, followed
day by day, captured with the help of a GPS, a route which becomes
repetitive and monotonous, reduced to a scheme. Then it’s Mona
Hatoum’s Bukhara, the Persian carpet identical to that in the childhood,
worn, moth-eaten exactly in the shape of the world, the Flesh
92