Descarcă revista în format PDF - idea

tocmai materialul cu care se lucreazæ în cazul de faflæ. Mai mult, puzzle-ul nu e format
doar din obiecte gæsite; imaginea staticæ proiectatæ pe peretele B5 Studio confline
øi „fabricate“ de mîna artistului: din fotografii „domestice“, el decupeazæ obiecte, detalii,
øi le transformæ în iconuri aparent færæ semnificaflie, parcæ plutind pe suprafafla de
proiecflie, independente de mediul din care au fost extrase. Orice altceva din decupajele
astfel realizate e sustras privirii publicului.
Dar nu e vorba numai despre pseudoprovocarea lansatæ privitorului de a reface
istoriile „originale“ ale obiectelor, o provocare întreflinutæ de procedeele puse în joc
de cætre artist – øtergere a contextelor inifliale øi reînscenare. Istorioara „de dupæ“,
asociatæ øtampilei, face, de asemenea, parte din acest puzzle. Dénes Miklósi folosea
deja emblema în anii ’80, în acfliunile sale de mail art. Mulfli dintre artiøtii de
atunci (Imre Baász, Ioan Bunuø, Constantin Flondor, Doru Tulcan, Iosif Király øi mulfli
alflii) erau atraøi de aceastæ metodæ de folosire a serviciile poøtale. Nu numai cæ un
gest artistic cæpæta în felul acesta o diseminare particularæ, dar astfel s-a creat øi o
reflea, o comunitate a artiøtilor est-europeni. 2
Dénes Miklósi øtampila, aøadar, cu „iconul Etna“ plicurile expediate de el. O acfliune
minimalæ, dar în contextul de atunci folosirea acelei øtampile, cu semnificaflie øi de
provenienflæ necunoscutæ, pe lîngæ cea oficialæ a poøtei, era plusul necesar øi suficient
pentru a deturna aceastæ acfliune banalæ cætre un gest artistic. Înainte de ’89,
se øtie, øtampilele erau însemne oficiale aparflinînd doar statului, astfel cæ gestul poate
fi interpretat nu atît ca unul discret subversiv, cît, mai ales, ca o autolegitimare a
artistului.
Mai tîrziu, emblema de pe øtampilæ a ajuns chiar logoul Fundafliei Etna din Sfîntu
Gheorghe, condusæ de Gusztáv Ütô, care organiza în anii ’90 festivalul de performance
AnnART de la lacul Sfînta Ana. La rîndul lui, Gusztáv Ütô creeazæ în jurul
logoului fundafliei sale un mic mit, fantazînd provenienfla acestuia, poate în încercarea
„normalæ“ de a acorda lucrurilor o mai mare importanflæ.
Invitat de B5 Studio, Dénes Miklósi a fost tentat iniflial – legîndu-se de aceste detalii
øi inadvertenfle – sæ organizeze o masæ rotundæ în cadrul proiectului sæu, din dorinfla
de a provoca o discuflie care sæ traseze liniile øi importanfla acestor evenimente
din anii ’80–’90 pe scena artisticæ româneascæ (o importanflæ modestæ, dar nu într-atît
încît aceastæ perioadæ sæ fie neglijatæ de istoricii de artæ). Pînæ la urmæ, masa
rotundæ nu a mai avut loc, iar drept urmare lucrærile expuse capætæ, în forma aceasta,
caracterul unui vîrf de aisberg.
Al doilea element al expozifliei este imaginea unei hærfli gravitaflionale, o hartæ obiønuitæ
de la o firmæ de profil, ce cuprinde zona Mærii Negre øi Europa Centralæ. Lipsitæ
de coordonatele explicite, analitice, ale legendei, ea ni se înfæfliøeazæ ca o imagine
graficæ abstractæ: în fapt, este o fotogramæ iconicæ (nedeterminatæ) a realitæflii, slujind
însæ la evocarea enigmaticæ a unor aspecte precise ale (non)experienflei ei. Aceastæ
realitate „subteranæ“, care „se întîmplæ“ în permanenflæ øi aproape de noi (în mai
multe sensuri), dar de care cel mai adesea nu sîntem conøtienfli. Intensitæflile magnetice
existæ, întocmai acestor istorii mici, chiar dacæ majoritatea dintre noi le ignoræm
sau le golim de importanflæ. 3
Totodatæ, liinile arcuite concentrice ale hærflii imprimate dau un efect optic dinamic,
în contrast cu imaginea proiectatæ pe peretele opus, care, deøi ne este furnizatæ øi
se oferæ printr-un mijloc tehnic specific imaginii dinamice (videoproiectorul), este
foarte staticæ. Simflim intens aceastæ contradicflie øi tensiune subliminalæ în spafliul expozifliei,
efect care face øi el parte din calculul subtil – adaptat abordærii neøtiutului din
sînul familiarului – al artistului.
Greutatea lucrærilor lui Dénes Miklósi, în sensul dublu al dificultæflii de acces øi al consistenflei
cu care ele se încarcæ, odatæ surmontatæ rezistenfla lor, constæ nu numai în
încercarea de dezvæluire a acestor prezenfle neobservate, ci øi în felul parcimonios
Dénes Miklósi
Postcard project, detail, 1985
at the time (Imre Baász, Ioan Bunuø, Constantin Flondor, Doru Tulcan,
Iosif Király and many others) were attracted by this method of using
the mail services. Not only that an artistic gesture gained a particular
dissemination, but a network was thus created, a communion
between the East European artists. 2
So Dénes Miklósi used to stamp the envelops sent by him using the
“Etna icon“. A minimal action, but, in the context of that time, using
that stamp of an unknown significance and provenience, parallel
to that of the official mail services, was the necessary and sufficient
extra needed to detour this common act towards an artistic gesture.
Before ’89, it’s well known, the stamps were official signs only pertaining
to the state, so the gesture may be seen not only as a discretely
subversive one, but especially as a self-legitimization of the
artist.
Later on, the stamp emblem became the logo of the Etna Foundation
in Sfîntu Gheorghe, led by Gusztáv Ütõ and who, during the ’90s,
used to organize the performance festival AnnART at the Holy Ana
Lake. In his turn, Gusztáv Ütõ creates a small myth around the logo
of his foundation, fantasizing around its provenience, maybe in a “normal“
attempt to infuse more importance into things.
Invited at the B5 Studio and relating to these details and inadvertences,
Dénes Miklósi was initially tempted to organize a round table
within his project, wishing to start a discussion meant to draw the
lines and the importance of these events in the ’80s and ’90s on the
Romanian artistic scene (which was modest, but not to the point that
the art historians should neglect this period). In the end, the round
table didn’t take place and the works exhibited in this form represent
to a greater extent the peak of an iceberg.
The second aspect of the exhibition is the image of a gravitational
map, a map acquired from a specialized company, which includes
the Black Sea and the Central Europe. With the explicit, analytic
coordinates of its legend lacking, it presents to us as an abstract
graphical image: in fact, it is an iconic (undetermined) photogram
of reality, serving to the enigmatic evocation of some precise aspects
of its (non)existence. This is a “subterranean“ reality, which “happens“
permanently and is close to us (in several senses), but which we are
not aware of most of the time. The magnetic intensities, just like the
little histories, exist, even though the majority of us ignore them or
do not give them any importance. 3
At the same time, the concentric curved lines of the printed map
image offer a dynamic optical effect, contrasting to the image
70