Descarcă revista în format PDF - idea

galerie
Un alt domeniu de referinflæ ar putea fi contextul producerii operei de
artæ, la care a participat ca rezidentæ la Galeria Townhouse din Cairo.
În ultimele decenii, am asistat cu toflii la o deplasare în producflia artisticæ,
provocatæ de globalizarea lumii artistice øi de mobilitatea artiøtilor.
Spafliul de producflie nu mai este cel de locuire, ci programele de rezidenflæ
øi atelierele de peste tot din lume, care devin noii distribuitori de
resurse materiale. Aceastæ constantæ schimbare a spafliilor øi a temelor
îi transformæ adesea pe utilizatorii „serviciilor de mobilitate“ în turiøti culturali
øi are ca rezultat o serie de proiecte site-specific superficiale care
opereazæ cu informaflii aflate la îndemînæ. Prin crearea jurnalului ei de
cælætorie video, Lisa Torell se joacæ, în mod fæfliø, cu propria-i poziflie de
„turist cultural“. Ea viziteazæ un bar local tradiflional destinat localnicilor
øi se alæturæ mulflimii în singurul mod în care poate: ca o femeie stræinæ
într-o companie masculinæ.
Lucrarea video Covered by the Lens a Lisei Torell trimite la ceva de genul
unei „rebeliuni a imaginii“. Ea funcflioneazæ ca un peepshow øi, în acelaøi
timp, ca o imagine cenzuratæ. Øi nu ne vine deloc în ajutor pentru
a-i alinia semnificaflia la niciuna dintre pozifliile consacrate.
În celebra sa caricaturæ What does this represent? What do YOU represent?
[Ce reprezintæ asta? TU ce reprezinfli?], Ad Reinhardt înfæfliøa o ciocnire
culturalæ; el dædea glas atît privirii stæruitoare a gentlemanului din
culturæ [iubitorul de artæ mic-burghez], cît øi imaginii radical moderniste
[în care, potrivit gentlemanului din culturæ, nu existæ nimic de privit]. În
mijlocul bunæstærii sociale moderniste øi al promoværii culturii drept valoare
socialæ comunæ, Reinhardt a pus sub semnul întrebærii noua clasæ
socialæ care stabileøte gusturile, precum øi „regimul privirii“. Dacæ încercæm
sæ punem aceastæ intervenflie în contextul operei Lisei Torell øi sæ
impunem critica feministæ drept punct de vedere al ei, raportul dintre
subiect øi obiect, adicæ politica privirii, devine elementul-cheie. În primplanul
poveøtii sale, Lisa aøazæ ceva pe care-l putem defini drept scena
orientalæ clasicæ: o dansatoare din Egipt, un grup de bærbafli care o privesc,
aplaudîndu-i încîntafli prestaflia, o muzicæ uøor de recunoscut, o
atmosferæ animatæ de bar øi privirea stæruitoare a celuilalt, a europeanului
separat, izolat… care surprinde întreaga scenæ øi o aduce acasæ… pentru
noi…
În acelaøi timp, imaginea Lisei Torell nu se aflæ aici pentru a fi væzutæ, ci
pentru a adresa întrebarea „Tu ce reprezinfli?“ aøa cum fæcuse Ad Reinhardt
odinioaræ. Iar prin aceastæ întrebare Lisa Torell îøi afirmæ propria-i
poziflie ca femeie, artistæ, nou-venitæ, turistæ, rezidentæ a îndepærtatului
program IASPIS, creatoare de lucræri site-specific, cineva care vrea
sæ cunoascæ…
During last several decades we all witnessed the shift in artistic production caused
by the globalization of the art-world and the mobility of artists. The site of production
is not any longer the place of living, but residency programs and workshops
across the world, which become the new distributors of material resources.
This constant change of sites and topics often transforms the users of the “mobility
services” into cultural tourists, and results into a number of superficial site-specific
projects which operate with information that is at hand. Through making her video
travelogue, Lisa Torell openly plays with her own position of “cultural tourist”.
She visits a traditional local bar for local men and joins the crowd the only way she
can: as a foreign woman in the male company.
The video Covered by the Lens by Lisa Torell addresses something like “the rebel
of the image”. It functions as a peepshow and a censored image at the same time.
And it doesn’t help us to align its meaning easy with any of the established positions.
In his famous caricature What does this represent? What do YOU represent?
Ad Reinhardt depicted a cultural clash; he gave the voice to both the gazes of the
gentleman of culture [petit-bourgeois art lover] and radical modernist image
[in which, according to the logic of cultural gentleman, there is nothing to be seen].
In the midst of the modernist social welfare and promotion of the culture as the
common social value, Reinhardt put into question the new cultural class which
determines the taste as well as “the regime of viewing”. If we try to set this intervention
in the context of Lisa Torell’s work and the feminist critique as her standpoint,
the relation between the subject and object, that is, the politics of viewing
becomes the key issue. In the foreground plan of her story Lisa places something
that we can define as the classic Orientalistic scene: a woman dancer in Egypt,
the group of men watching her, delightfully applauding her dance, a recognizable
music, a vivid bar atmosphere and the gaze of the European other, separated, isolated...
who encompasses the entire scene and brings it back home... for us...
At the same time Lisa Torell’s image is here not for being seen, but for addressing
the question of “What do you represent?”, as Ad Reinhardt once did. And through
this question Lisa Torell interpolates her own position as a woman, artist, newcomer,
tourist, resident of remote IASPIS program, creator of site-specific artwork,
somebody who wants to know...
May 15, 2008
15 mai 2008
Traducere de Alex Moldovan
65