Descarcă revista în format PDF - idea

Acoperit de lentilæ:
politica privirii stæruitoare în arta video
a Lisei Torell
Jelena Vesić
COVERED BY THE LENS:
POLITICS OF THE GAZE IN A VIDEO
BY LISA TORELL
Jelena Vesic’
Am primit o nouæ lucrare video a Lisei Torell chiar înainte de cælætoria
mea în luna mai în Slovenia øi am privit-o pentru prima oaræ în trenul Ljubljana–Zagreb,
la întoarcere. Toate aceste condiflii neprielnice, total diferite
de contemplativul cub alb, au fæcut ca vizionarea mea sæ fie mai însufleflitæ
øi, în mod cert, au contribuit la înflelegerea videoului. Compartimentul
în care mæ aflam era reprezentativ pentru turismul global, cu douæ fete
japoneze din Germania øi colegii mei de la Prelom, cu care lucram asupra
nofliunii de proprietate în socialismul cu autogestiune – subiect legat de
expoziflia pe care tocmai o fæcuseræm la Ljubljana, care continua sæ ne
urmæreascæ. Era o zi toridæ øi seninæ, dar nici mæcar soarele care se reflecta
în ecranul laptopului nu-mi provoca dificultæfli prea mari, întrucît filmul
în sine era „voalat“. Erau douæ voaluri, de fapt: ecranul negru, care acoperea
evenimentul reprezentat, øi textul în miøcare, care prelua rolul
narafliunii cinematice a imaginilor lipsæ. „Cineva ascultæ muzicæ orientalæ
în compartimentul învecinat“ – a spus unul dintre însoflitorii mei. „Nu,
e de la mine, de fapt e Lisa Torell – artista din Suedia“ – i-am replicat.
Mi-am amintit de corespondenfla purtatæ de mine øi Lisa la sfîrøitul toamnei,
despre politica voalærii øi am continuat sæ mæ gîndesc la prima prelegere
despre arta orientalæ pe care am urmærit-o la Øcoala de Istorie
øi Teorie a Imaginii de la Belgrad, în 1999. Era flinutæ de colegul meu
Dejan Sretenović, care cælætorise mulfli ani în Orientul Mijlociu, øi se intitula
Poetica vælului – politica privirii stæruitoare. Pentru el, vælul era un
instrument de reprezentare a distanflei dintre privirea stæruitoare a Occidentului
øi „celælalt“ lipsit de ambiguitate. Acesta joacæ un rol important
în cadrul reprezentærii tradiflionale øi religioase: potrivit Coranului, Mohamed
se ascunde în spatele vælurilor de luminæ øi întuneric, în timp ce
canonul shariei instituie credinfla cæ trupul femeii este epicentrul seducfliei,
iar a-l înfæfliøa privirii bærbaflilor poate provoca necazuri øi conflicte. Pe
de altæ parte, imaginaflia orientalæ, stimulatæ de cælætoriile øi descoperirile
din secolul al nouæsprezecelea, a încercat sæ treacæ dincolo de væl øi
de funcflia sa simbolicæ øi materialæ. Scoaterea vælului a devenit o mæreaflæ
metaforæ pentru descoperirea Orientului, dar øi metafora opresiunii
coloniale. Viziunea occidentalæ asupra Orientului øi-a însuøit vælul,
asociindu-l cu erotismul øi pornografia: l-a promovat adesea în lumina
perversiunii sexuale, uneori poligame. Picturile înfæfliøînd bæi ale haremurilor,
în care e limpede cæ europenii nu puteau pætrunde, sînt mærturiile
directe ale înregistrærii fantasmelor europene masculine în imaginea
Orientului.
Politica reprezentærii øi istoria privirii stæruitoare ne furnizeazæ un spafliu
referenflial în care Lisa Torell încearcæ sæ se poziflioneze.
I received a new video by Lisa Torell right before my May trip to Slovenia, and
I watched it firstly on the train Ljubljana–Zagreb, on my way back. All these nonideal
conditions, quite different from the contemplative white cube, made my
watching more vivid and definitely added something to the understanding of the
video. It was a global tourist situation in the compartment were I was sitting, with
two Japanese girls from Germany and my colleagues from Prelom, with whom
I was working on the notion of property in self-management Socialism – the topic
connected to the exhibition we just made in Ljubljana, which continued to travel
with us. It was a hot and bright day, but even the sunlight flashing over my laptop
screen didn’t cause many problems, because the film itself was “veiled”. There
were two veils, actually: the black screen, which covered the represented event,
and the moving text, which took over the role of the cinematic narration of the
missing images. “Somebody is listening to Oriental music in the next compartment”
– said one of my companions. “No it’s me, actually it is Lisa Torell – the
artist from Sweden” – I replied.
I remembered Lisa’s and mine late-autumn correspondence on the politics of veiling
and continued to think about the fist lecture on Orientalist art that I got in the
School for History and Theory of Images in Belgrade in 1999. It was given by my colleague
Dejan Sretenovic’, who used to travel around Middle East for many years, and
he entitled it he Poetics of Veil-The Politics of Gaze. For him, the veil was the instrument
of representing the distance between the gaze of the West and the unambiguous
“Other”. It plays the important role in traditional and religious representation:
according to the Qur’an, Muhammad is hiding behind the veils of light and darkness,
while Shariatic canon establishes the belief that the body of the woman
is the epicentre of seduction, and its display to the gaze of men can cause troubles
and conflicts. However, the Orientalist imagination, stimulated by 19th century journeys
and discoveries, tried to reach behind the veil and its symbolic and material
function. Taking down the veil became the great metaphor of the discovery of the
Orient, but also the metaphor of the colonial repression. The Western view to Orient
appropriated the veil with its erotic and pornographic association: it often promoted
it in the light of sexual, sometimes polygamist perversion. The paintings of harem
bathrooms where Europeans obviously couldn’t enter, are the direct documents of
inscription of the European male phantasm in the image of Orient.
The politics of representation and the history of the gaze provide one referential
space in which Lisa Torell tries to position herself.
Another field of reference might be the context of making the artwork, in which
she participated as the resident of Townhouse Gallery in Cairo.
JELENA VESIĆ este curator øi critic independent, coeditor la Prelom –J ournal for Images and
Politics.
www.prelomkolektiv.org
JELENA VESIC ’ is an independent curator and critic, co-editor of Prelom – Journal for
Images and Politics.
www.prelomkolektiv.org
64