Descarcă revista în format PDF - idea

32
rama tabloului vostru face timpul sæ explodeze; cel mai mærunt fragment autentic al vieflii cotidiene spune
mai mult decît pictura. La fel cum amprenta însîngeratæ a unui criminal pe pagina unei cærfli spune mai mult
decît textul. O bunæ parte din acest conflinut revoluflionar s-a salvat în fotomontaj. Ajunge sæ væ gîndifli la
lucrærile lui John Heartfield, a cærui tehnicæ a transformat coperta de carte într-un instrument politic. Examinafli
acum evoluflia ulterioaræ a fotografiei. Ce observafli? Ea devine tot mai nuanflatæ, tot mai modernæ, cu rezultatul
cæ nu mai poate fotografia niciun bloc ieftin cu locuinfle de închiriat, nicio græmadæ de gunoi, færæ sæ
le transfigureze. Ca sæ nu mai vorbim de-un stævilar sau o fabricæ de cabluri, în fafla cærora nu mai este în
stare sæ spunæ decît atît: lumea-i frumoasæ! Lumea-i frumoasæ – iatæ titlul albumului de fotografii al lui Renger-
Patzsch, în care putem contempla fotografia „neoobiectivistæ“ la apogeu. Cæci ea a reuøit sæ transforme în
obiect al delectærii pînæ øi mizeria, redînd-o cu ajutorul unei tehnici perfecflionate øi la modæ. Aøa cum existæ
o funcflie economicæ a fotografiei – aceea de a face accesibile maselor, printr-o prelucrare la modæ,
conflinuturi care le fuseseræ pînæ atunci refuzate: primævara, figuri marcante, flæri îndepærtate –, la fel una
dintre funcfliile ei politice este sæ reînnoiascæ lumea aøa cum este în momentul de faflæ – cu alte cuvinte: la
modæ – dinæuntrul ei.
Avem aici un exemplu brutal pentru ceea ce înseamnæ satisfacerea cererii unui aparat de producflie færæ
a-l schimba. A-l schimba ar fi însemnat doborîrea uneia dintre bariere, depæøirea uneia dintre contradicfliile
ce flin în cætuøe producflia intelighenfliei. În acest caz, e vorba de bariera dintre text øi imagine. Ceea ce trebuie
sæ-i pretindem fotografului este capacitatea de a da fotografiei sale o legendæ care s-o smulgæ din uzura
modei øi sæ-i confere valoare de utilizare revoluflionaræ. Dar vom ræspunde în modul cel mai ræspicat acestei
exigenfle numai dacæ noi, scriitorii, ne vom apropia de fotografiere. Iatæ deci cæ øi aici, pentru autorul
ca producætor, progresul tehnic stæ la baza progresului sæu politic. Cu alte cuvinte, producflia intelectualæ
va dobîndi eficienflæ politicæ numai prin depæøirea în procesul acestei producflii a competenflelor care o
ordoneazæ, potrivit concepfliei burgheze; pentru aceasta, limitele de competenflæ, care fuseseræ fixate ca
sæ despartæ cele douæ forfle de producflie, trebuie depæøite deopotrivæ. Dobîndind experienfla solidaritæflii
cu proletariatul, autorul ca producætor dobîndeøte totodatæ øi experienfla de solidaritate cu mulfli alfli producætori
care pînæ atunci nu-i spuneau mare lucru. V-am vorbit despre fotografie; aø vrea sæ intercalez aici
foarte pe scurt ceva spus de Eisler 4 despre muzician: „Øi în elaborarea muzicii va trebui sæ învæflæm sæ recunoaøtem
un proces de raflionalizare din ce în ce mai puternic, atît de partea producfliei, cît øi de cea a reproducerii...
Discul, filmul sonor, tonomatele pot sæ comercializeze realizæri de vîrf ale muzicii la conservæ, ca
marfæ... Consecinfla acestui proces de raflionalizare este cæ reproducerea muzicii se limiteazæ la un grup
tot mai restrîns øi mai calificat de specialiøti. Criza producfliei concertistice este aceea a unei forme de producflie
îmbætrînite øi depæøite de noile invenflii tehnice“. Sarcina fusese deci cea a unei deturnæri funcflionale a formei
de concert, care trebuia sæ îndeplineascæ douæ condiflii: sæ înlæture mai întîi opoziflia dintre interprefli øi ascultætori,
iar apoi pe cea dintre tehnicæ øi conflinuturi. Or, aici, Eisler face o constatare revelatoare: „Trebuie sæ
ne ferim de supraestimarea muzicii orchestrale, care face din aceasta unica artæ înaltæ. Muzica færæ cuvinte
a devenit atît de importantæ øi a atins maxima ei expansiune abia în capitalism“. Asta înseamnæ cæ sarcina
de a deturna concertul nu poate fi împlinitæ færæ cooperarea cuvîntului. Numai aceastæ cooperare – spune
Eisler – poate transforma concertul într-o reuniune politicæ. Cæ o asemenea transformare reprezintæ
într-adevær nivelul cel mai înalt al tehnicii muzicale øi literare au demonstrat-o Brecht øi Eisler, cu piesa didacticæ
Mæsurile (Die Maßnahme).
Dacæ, din acest punct de observaflie, vefli arunca o privire în urmæ la procesul de refasonare a formelor literare
despre care am vorbit, vefli vedea cum intræ fotografia øi muzica – øi cîte altele – în compoziflia masei
fluide øi fierbinfli din care se vor turna noile forme. Øi vi se va confirma atunci cæ numai literarizarea tuturor
condifliilor de viaflæ furnizeazæ o înflelegere corectæ a amplorii acestui proces de refasonare, la fel cum starea
luptei de clasæ determinæ temperatura la care survine aceasta – cu mai mult sau mai puflin succes.
Am vorbit despre procedeul specific unei anumite fotografii la modæ, prin care mizeria e transformatæ în
obiect de consum. Dacæ e sæ consider acum „noul obiectivism“ca miøcare literaræ, trebuie sæ fac încæ un
pas øi sæ afirm cæ acesta a transformat în obiect de consum lupta împotriva særæciei. În multe cazuri, semnificaflia
politicæ a acestui principiu s-a tocit prin transformarea reflexelor revoluflionare, atît cît apæreau ele în rîndurile
burgheziei, în obiecte de divertisment, de amuzament, care øi-au gæsit færæ dificultate locul în producflia
de cabaret a marilor oraøe. Transformarea luptei politice dintr-un apel la decizie într-un obiect al delectærii
contemplative, dintr-un mijloc de producflie într-un articol de consum, este træsætura definitorie a aces-